Biblia – Cuvantul lui Dumnezeu

[Danut7]

În prealabil postat de florin_s78

Pai cum sa fie Biblia o carte de origine divina? Este o carte care promoveaza crima, razboiul si genocidul, poligamia, sclavia, exploatarea femeii, sionismul, frica, vinovatia, ura si dispretul la adresa altor popoare (vezi Vechiul Testament).
Ca sa nu mai vorbesc despre Talmud ca asta e in afara Bibliei.

Porunci despre circumcizie, jertfe animale, genealogia evreilor(de parca intereseaza pe cineva), descrierea cortului, a imbracamintii preotilor (care nici nu mai exista), a materialelor din care e facut cortul si chivotul legii, violuri, incesturi si mai tarziu inchinarea la templul de la Ierusalim (care nici nu mai exista in prezent).
In mare parte (peste 80%) asta e Biblia.

cum sa fie de origine divina?

ai dreptate..

[xanixade]

Vai noua ca ne ratacim nestiind scripturile, nici cuvantul lui Dumnezeu

Toata lumea se intreaba cat de sfinta e Biblia, dar nimeni nu cerceteaza Sfintii Parinti, care au explicat-o... asta daca suntem crestini ortodocsi....
Ceilalti au circumstante atenuante... ca chiar nu cunosc pe Dumnezeu...

[xanixade]

În prealabil postat de I.Calin

Deschid acest topic fiindcă observ că sunt creștini declarați care neagă originea ei divină.
(S-a pornit o discuție, off topic acolo, pe acestă temă în thread-ul http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=12253&page=5, pp. 4-5)

O să rezum opinia mea cu privire la Sfintele Scripturi în următoarea frază: Biblia cu toate cărțile sale este inspirată de Dumnezeu, întru totul adevărată și o accept necondiționat, alături de Sf. Tradiție și Sf. Părinți, ca reper duhovnicesc spre mântuire.

io i-am si tipat la traditie1 doua posturi.... dezbatand cap coada toate afirmatiile... lui :))

Acesta carte contine o invatatura atat de profunda incat este posibil ca pana la finalul vietii sa nu ajungi sa-i intelegi toate nuantele.Cred ca intelegerea ei se intinde pe tot parcursul vietii si acesta intelegere necesita un efort permanent, cu ajutorul Celui de Sus.Insa miracolul invataturii cuprinse in ea se observa cand incepi sa traiesti si sa vezi lucrurile la modul cum ea te invata.

I).Unii au redus-o la nivel strict analitic,strict teoretic,afirmand despre ea ca este doar o capodopera a intelepciunii.Insa rolul ei,fie si la nivel educational,este altul: ,,Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate,Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun."(Epistola a doua către Timotei a Apostol Pavel 3:15-17)

II).Altii au spus ca invatatura ei este desueta,ca este perimata,ca nu iti foloseste la nimic,ca este doar dovada unei gandiri stravechi precum si a modului cum cei din trecut intelegeau viata si credinta.Insa,cand invatatura este aplicata ea isi dezvaluie perfectiunea practica: ,,Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu."(Epistola către Efeseni a Apostol Pavel 6:13-17)

III).De-a lungul timpului s-au intamplat multe in legatura cu acesta carte.Drumul ei a fost si unul plin de momente dramatice dar cumva,in mod aproape inexplicabil,ea continua si astazi sa trezeasca in sufletul oamenilor ceea ce a trezit mereu: bucurie, speranta,solidaritate si mai ales certitudinea ca nu suntem singuri,nu am fost niciodata si nu vom fi niciodata.Cel pe care acesta carte il pune in lumina sufletului si inimii noastre este Cel care a spus: ,,Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece"(Marcu 13:31). Cuvantul lui Dumnezeu ne dezvaluie clar,fara tagada,scopul acestei carti: ,,Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis"(Ioan 17:3)

IV).Sunt oameni care o resping sau care o critica.Sunt oameni care o analizeaza sau care propovaduiesc cele scrise in ea.Sunt oameni care explica altor oameni cele scrise in ea.Sunt multi oameni care o deschid cu bucurie si speranta.Sunt multi pentru care ea nu inseamna nimic.Sunt oameni care incearca sa traiasca conform celor scrise in ea.Au fost si sunt oameni care ar dori ca acesta carte sa dispara.Insa acesta carte are un anumit efect,pentru multi insesizabil, dar care in cazul altora a determinat schimbarea radicala a vietii:

,,Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii,Şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în faţa Căruia noi vom da socoteală."(Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel 4:12-13)

V).Si chiar mai mult decat atat,ea ne insoteste,prin esenta invaturii ei,chiar si daca necuratul ar dori sa prabuseasca lumea in jurul nostru: ,,Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde"(Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 15:4)

Ganduri de final

Marturisesc ca m-am numarat adeseori printre cei care au studiat opinii contrare cu privire la ea,la presupusele sale defecte si inadvertete,traduceri gresite,interpolari,pasaje de inspiratie umana,precum si alte aspecte.Am avut intrebarile mele si de multe ori aceste studii m-au clatinat serios,pentru ca asa este omul,trufas in ratiunea sa limitata si imperfecta. Insa de fiecare data cand am inceput sa o iau iar de la capat,ajutorul Celui de Sus,prin cele scrise in ea,a fost nepretuit.

Credinta,increderea,linistea si determinarea pe care acele cuvinte le-au trezit in mine m-au ajutat sa nu cad cand m-am clatinat.Ii multumesc Celui de Sus ca a nu a lasat ca un mare pacatos,cum sunt eu,sa se piarda.Asa cum spunea cineva, un mare miracol, inexplicabil pentru mine, este faptul ca Cel de Sus ar putea dori sa-L salveze pe unul ca mine.Pe mine acesta carte m-a ajutat si ma ajuta intr-un mod greu de descris in cuvinte.Ii multumesc Celui de Sus ca mi-a dat sansa sa ma apropii de invatatura ei si prin acesta invatatura de EL.

Cel de Sus sa ne apere pe toti.

[I.Calin]

Nu vreau să stârnesc polemici cu privire la Cartea Deuteronomului, Scotsman are dreptate: o viață și tot n-ar fi de ajuns, dar încerc să ofer o perspectivă de abordare a capitolului 13 (e drept, că dpv mai general - "filosofic", ăsta sunt, sper să nu supăr).

Așadar:

Dumnezeu este atotputernic, este Creatorul și moartea omului ca întrerupere – ieșire din această existență nu e o tragedie, chiar dacă e percepută astfel de noi. Ființă / neființă: o dualitate conceptuală prin care ne raportăm și distingem între două stări existențiale diferite. Moartea omului e doar trecere dintr-un plan extențial în altul pe care unii s-au obișnuit să-l numească neființă.

Dumnezeu ucide? Nu, Dumnezeu ia ceea ce-i aparține. Fiindcă Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat. Oricât, s-ar înfoca unii să creadă, un fapt rămâne sigur: noi nu suntem egalii lui Dumnezeu și nu avem nici un drept să-i cerem explicații cu privire la poruncile Sale și mai ales, cu privire la actele sale. Ceea ce ne era necesar a ști ni s-a dat, ni s-a revelat și relevat. Dacă admiți că există un Creator, nu-i vei limita „existența” într-un și la un plan ființial uman, fie el oricât de larg, cu alte cuvinte nu-i vom găsi noi locul în univers, fiindcă Dumnezeu, fiind și pentru a fi considerat ca atare, adică a fi considerat Dumnezeu, Stăpânul tuturor celor făcute și nefăcute, este, ca prezent veșnic și continuu, în afara acestui univers.

Poruncile Deutoronomului și alte porunci, care, cică, contravin iubirii lui Dumnezeu și care după unii teologi liberali, ar diferenția între mesajele Vechiului și Noului Testament, sunt consecințe ale atotputerniciei lui Dumnezeu de a stabili ceea ce consideră necesar pentru a menține integritatea existențială, spirituală și morală a speciei umane și a indivizilor ei. Numai Dumnezeu este autorul vieții (și prin extensie, al morții), numai el hotărește ce să dea și când să ia. Pilda lui Iov: diavolul nu a avut putere asupra vieții lui Iov, adică asupra ce era ființial, om al lui Dumnezeu pe pământ, ci numai asupra a aceea ce poseda, ce avea, asupra a ceea ce-l definea ca om social. Adică, din perspectiva veșniciei și a lui Dumnezeu, „posesiunile” noastre spirituale ori materiale reprezintă doar oportunități pentru omul căzut în păcat. Omul sfânt, pustnicul, care trăiește întru Hristos este omul care trăiește nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu. Pentru un om departe de Dumnezeu aceasta pare nebunie. Și nu i se pare nebunie că n-ar putea trăi omul fără pâine (doar și el poate ține oricând post negru în scop terapeutic), ci i se pare nebunie că pustnicul nici nu și-o dorește, nu caută să se îngrijească de cele ale trupului, fiindcă se va îngriji Dumnezeu de el așa cum se îngrijește de păsările cerului! Altă nebunie pentru necredincios...

Și dacă pentru asta a stabilit și un cadru legislativ(prin decalog, Deuteronom, Levitic etc.) pe care evreii, popor ales, trebuiau să-l respecte, cine suntem noi, mă refer la cei care se consideră cu adevărat creștini, să-i judecăm opțiunile? Viața aceasta, atât de importantă pentru atei și căldicei, este numai trecere înspre cealaltă, oricât de greu ne-ar fi să admitem asta. Și dacă Domnul Dumnezeu a hotărât că unii merită „să-i ucizi cu pietre până la moarte, că au încercat să te abată de la Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei”, așa a fost, oricum faptele pedepsite datorită poruncilor vechi sunt mai puțin numeroase decât cele pedepsite din perspectiva unei etici fundamentate pe valorile creștine sau ba de bine și rău. Și dacă, astfel a ales Dumnezeu să procedeze, prin măsuri extreme în vremuri extreme pentru a menține integritatea existențială, morală și spirituală a poporului evreu, cine suntem noi să-i comentăm deciziile? Eu, unul, nu o fac, cel mult încerc să mi le explic. Și apoi, prin jertfa Mântuitorului, Legile și proorocii s-au împlinit și îndrăznesc să spun că se reduc la două porunci:
1. Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău;
2. Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.

Doamne ajută!

[I.Calin]

În prealabil postat de xanixade

io i-am si tipat la traditie1 doua posturi.... dezbatand cap coada toate afirmatiile... lui :))

Dragule, acest topic a început ca o continuare a unor discuții pe care le-am avut cu tradiție1 într-un altul, am postat și link-ul după cum bine vezi.

În prealabil postat de I.Calin

Nu vreau să stârnesc polemici cu privire la Cartea Deuteronomului,
Dumnezeu ucide? Nu, Dumnezeu ia ceea ce-i aparține.

Sunt perfect de acord cu dumneavoastra! Dumnezeu poate decide cand se sfarseste viata omului, planetei, universului.
Dar nu sunt de acord cu crimele facute de evrei la comanda lui Moise si puse in seama lui Dumnezeu.
De unde stim ca Dumnezeu i-a spus lui Moise sa treaca cetati intregi prin sabie (inclusiv copii, femei, batrani, animale)? De unde stim ca nu i-a soptit Diavolul (Demiurgul cel Rau), care se dadea Dumnezeu care a creat cerul si pamantul (universul)?
Si asta dupa ce Dumnezeu a dat Legea: Sa nu ucizi?

Chiar nu vedeti ca lucrurile astea au fost adaugate ca sa justifice crimele, razboaiele, jafurile si violurile facute de evrei?
Pai pe principiul asta ar trebui sa catalogam Cruciadele si Inchizitia tot ca Voia Domnului.

Daca e sa mergem pe acelasi principiu, conform Deuteronom 13.1-9 putem intelege de ce L-au ucis pe Iisus si pe crestinii care il urmeaza.
Pot fi invinuiti? Ca doar au respectat Legea?

Si daca Moise suferea de schizofrenie si auzea voci care ii spuneau: Ucide! si el credea ca e voia lui Dumnezeu? Cum putem sa ii punem in carca lui Dumnezeu crima? Nu e o blasfemie?

Nu stiu... imi dau si eu cu parerea. De ani de zile imi pun astfel de intrebari.
Stiu ca nu o sa primesc raspuns si probabil o sa ziceti ca nu sunt sincer si o sa ma "demonizati".
Asta e!

[I.Calin]

În prealabil postat de florin_s78

Nu stiu... imi dau si eu cu parerea. De ani de zile imi pun astfel de intrebari.
Stiu ca nu o sa primesc raspuns si probabil o sa ziceti ca nu sunt sincer si o sa ma "demonizati".
Asta e!

Permite-mi, te rog, să încep cu sfârșitul postării tale...
Dacă, într-adevăr, o să continui pe tonul ăsta, nu vei risca să te numesc demonizat, ci doar un om care vrea să fie sincer și are o dorință reală de a înțelege. Oricum, tonul tău este unul (până acum) elegant, sper să rămână așa și vei avea în mine un partener de discuție.

Fapt divers: Toți ne dăm cu părerea și întrebăm, nu trebuie să aruncăm invective pe seama celuilalt și să ne credem mai deștepți și mai importanți pentru că avem anumite convingeri, altele decât cele considerate îndeobște, de unii sau de alții, ca fiind false sau adevărate. Nu vreau să fac pe lupul moralist (mai am și eu slăbiciunile mele și lipsă de răbdare), dar trebuie să fim deschiși unul cu celălalt dacă într-adevăr deschidem dezbateri spre lămurire și cu intenția firească, umană, a unora, de altfel, de a-și găsi locul, rostul în această lume și a-i stabili acesteia sensuri, mai mult sau mai puțin, acceptate de ceilalți. (M-am cam "întins" off topic, iertare.)

În prealabil postat de florin_s78

Dar nu sunt de acord cu crimele facute de evrei la comanda lui Moise si puse in seama lui Dumnezeu.
De unde stim ca Dumnezeu i-a spus lui Moise sa treaca cetati intregi prin sabie (inclusiv copii, femei, batrani, animale)? De unde stim ca nu i-a soptit Diavolul (Demiurgul cel Rau), care se dadea Dumnezeu care a creat cerul si pamantul (universul)?
Si asta dupa ce Dumnezeu a dat Legea: Sa nu ucizi?

Oricum, am privi aceste fapte, cred că lui Moise i-a șoptit diavolul să facă ceva, dar nu sunt așa convins că el a și acceptat. Greu de crezut că unul din sfinții lui Dumnezeu răspunde pozitiv la ispitele satanei, deși ca oameni perfectibili, never perfecți, toți avem căderi. S-ar putea ca și crima sa împotriva egipteanului să fi fost o ispită primită fără încuviințarea Atotputernicului. Nu știu asta. Dar știu că a fost ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robie. Și aici nu mai discut. E hotărârea Creatorului meu și ce și cine sunt eu să-I discut deciziile? Saul a fost un criminal, prigonitor al creștinilor, dar dacă, iarăși spun, Dumnezeu a hotărât altfel și Sf. Pavel a devenit apologetul creștinismului pentru neamuri (și nu pentru că a fost ales de Dumnezeu, ci pentru că, prin libera sa voință a acceptat voința Sa), atunci spun again and again Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat.

În prealabil postat de florin_s78

Chiar nu vedeti ca lucrurile astea au fost adaugate ca sa justifice crimele, razboaiele, jafurile si violurile facute de evrei?
Pai pe principiul asta ar trebui sa catalogam Cruciadele si Inchizitia tot ca Voia Domnului.

Fiecare va plăti pentru "crimele, violurile, jafurile" săvârșite. Și apoi, nu cred că există nici un îndemn la viol în cărțile Legii. Cât despre crime și însușirea unor bunuri, am spus în celălalt topic, Dumnezeu nu ucide, dar ia ce-i aparține și dacă în vechime a hotărât că unii trebuie să piară, asta e.

Problema e alta și cred că mulți dintre noi (chiar creștini, din păcate) nu vor să admită că Legea cea veche s-a împlinit, s-a gătat cu ea, fiindcă jertfa Mântuitorului ne-a răscumpărat și de sub tutela Legii (legi și porunci pe care tot poporul ales le-a solicitat lui Moise, atenție) și noi avem de îndeplinit poruncile Domnului Iisus Hristos și în primul rând, porunca iubirii.

În prealabil postat de florin_s78

Daca e sa mergem pe acelasi principiu, conform Deuteronom 13.1-9 putem intelege de ce L-au ucis pe Iisus si pe crestinii care il urmeaza.
Pot fi invinuiti? Ca doar au respectat Legea?

Iisus Hristos nu a fost un idolatru și vrăjitor la cei care se referă Deuteronom 13. Iisus Hristos a fost răstignit încălcând Legea, a fost un om nevinovat răstignit din interese meschine umane și politice, mai puțin religioase: slăbea autoritatea rabinilor în fața poporului evreu, rabini care nu admiteau că s-ar putea să-și piardă privilegiile. Celelalte - cum că Mântuitorul profera blasfemii (prin faptul că spunea despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu) - au fost doar acuzații folosite cu diplomație de către rabini pentru a-I submina credibilitatea. Așa, cum probabil mai sunt lideri creștini, astăzi, care din dorința de a o duce bine material și financiar, nu admit respectarea cu sfințenie a preceptelor Bibliei, Sf. Tradiției (nu tradiția populară), Sf. Părinți. Și pentru a o duce bine, sunt capabili să folosească până și lucrurile sfinte pentru a-și acoperi păcatele și a le justifica!

În prealabil postat de florin_s78

Si daca Moise suferea de schizofrenie si auzea voci care ii spuneau: Ucide! si el credea ca e voia lui Dumnezeu? Cum putem sa ii punem in carca lui Dumnezeu crima? Nu e o blasfemie?

Nu pot să admit că Moise, om ales al lui Dumnezeu, a suferit de schizofrenie. Accept prin credință că Dumnezeu a dat decalogul unui om sănătos. Pentru ce a ucis Moise sau conaționalii săi în afara Legii și în afara lui Dumnezeu vor plăti.

Și am mai spus, noțiunea de crimă, când Creatorul mea ia viața cuiva, nu-și are sensul. Chiar și când e vorba de viața mea!

Doamne ajută!

[Danut7]

imi pare rau ca florin a fost banat.. ce pot sa zic.. he had a point ... In Vechiul Testament , Dumnezeu porunceste, crime, violuri , 'hotii' , promoveaza sionismul si altele.. la prima vedere este normal sa ne punem intrebari cu privire la asta..

[Danut7]

putem face un topic si despre astea daca vreti... as fi disponibil sa raspund acestor gen de intrebari.