Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Despre Forum > Craciunul - Nasterea Domnului
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 22.11.2012, 14:17:22
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.611
Implicit

Frumos.
Povestea cu Staretul si heringul n-am inteles-o.

Ma intreb totusi de ce sunt atat de triste (saracie, orfani, parinti pierduti...) toate povestile de Craciun, cand ar trebui sa fie vesele. Nasterea Domnului este un prilej de bucurie.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote
  #22  
Vechi 22.11.2012, 14:44:14
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.654
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
Frumos.
Povestea cu Staretul si heringul n-am inteles-o.
Despătimire, smerenie, dragoste pentru semeni...
Chestii grele...
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
Reply With Quote
  #23  
Vechi 22.11.2012, 16:32:53
dorinastoica14
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
Frumos.
Povestea cu Staretul si heringul n-am inteles-o.

Ma intreb totusi de ce sunt atat de triste (saracie, orfani, parinti pierduti...) toate povestile de Craciun, cand ar trebui sa fie vesele. Nasterea Domnului este un prilej de bucurie.
Un posibil răspuns. Românii sunt triști. Postează tu o poveste de Crăciun veselă.
Reply With Quote
  #24  
Vechi 22.11.2012, 16:43:26
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
Ma intreb totusi de ce sunt atat de triste (saracie, orfani, parinti pierduti...) toate povestile de Craciun, cand ar trebui sa fie vesele. Nasterea Domnului este un prilej de bucurie.
Povestea cu bărbatul care nu credea în nașterea Domnului, dar care și-a schimbat părerea în urma analogiei cu gâscanul, nu e tristă. Mie mi s-a părut o idee excelentă, el a avut o revelație salvatoare.

Și pe mine mă emoționează poveștile care sunt triste. Poate ăsta e și scopul, să ne emoționeze, să trezească în noi mila, bunătatea, să ne des-pietrească.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 22.11.2012, 19:55:28
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.886
Implicit

Iarna cea geroasă
A sosit acum...
Bulgări de zăpadă
Își fac loc pe drum.
Ploaie de steluțe albe se lasă din cerul pardosit cu mărgăritare. Stejarii cei grei în noile lor veșminte par acum de sticlă, iar brazii învăluiți în dantele albe par ca niște bătrâni întelepți...
Odată cu venirea iernii
sosesc și mari sărbători:
1 Decembrie, Moș Nicolae, Crăciunul, una dintre cele mai frumoase sărbători.
Însă din cauza sărăciei, mulți copii nu au parte de aceste minunate sărbători. Printre aceștia se aflau și Maria, Bogdan și Oana, care erau foarte necăjiți și își doreau foarte mult o familie.
Într-o zi rece și grea de iarnă, în ajunul Sfântului Nicolae, se hotărâră să plece de la orfelinat din cauza condițiilor rele în care erau îngrijiți. Mergând încetul cu încetul, ei încercară să-și găsească un mic adăpost ciocănind la fiecare casă, dar nici un sătean nu le deschise ușa. Însă cu ajutorul bunului Dumnezeu, cei trei frați își găsiră un mic adăpost într-un hambar unde dormeau multe animale.
Oana, cea mai mică dintre frați, îi întrebă pe Bogdan și Maria:
- Cine este Moș Nicolae?
- Moș Nicolae este un sfânt care în noaptea de 5 decembrie aduce daruri copiilor cuminți.
- Oana, tu ce ți-ai dori să-ți aducă Moș Nicolae?, a întrebat fratele ei cel mai mare, Bogdan.
- Știu că nu este posibil, însă mi-aș dori ca Moșul să ne dea o familie și o casă.
Moș Nicolae a ascultat tot ce au vorbit cei trei copii, iar cu ajutorul iernii a reușit să-i adoarmă pe copii, ducându-i într-o lume minunată, în lumea viselor, unde aveau tot ce își doreau ei.
Când s-au trezit, cei trei copii se aflau într-o casă frumoasă, unde era cald și bine, dar, cel mai important, aveau o familie, aveau părinți care să-i iubească. Niciodată nu și-au dat seama cum s-a putut întâmpla toată această minune, însă ei știau că multe minuni se pot înfăptui cu ajutorul lui Dumnezeu.


Daiana Bouroș,
clasa a VI-a, Școala "Emil Racoviță", loc. Onești,
jud. Bacău
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #26  
Vechi 22.11.2012, 20:32:33
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.103
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Annyta Vezi mesajul
Povestea cu bărbatul care nu credea în nașterea Domnului, dar care și-a schimbat părerea în urma analogiei cu gâscanul, nu e tristă. Mie mi s-a părut o idee excelentă, el a avut o revelație salvatoare.

Și pe mine mă emoționează poveștile care sunt triste. Poate ăsta e și scopul, să ne emoționeze, să trezească în noi mila, bunătatea, să ne des-pietrească.
Exact ,acesta este scopul,sa trezeasca in noi emotii umane care de altfel sunt adanc ingropate zi de zi,de setea de bani,de grijile zilei de maine,de barfa ,de pizma,de egoismul personal.
Toate astea duc la nesimtire.

Pe de alta parte,nu sunt doar simple povesti-pe unele le poti usor recunoaste si in imediata realitate.In povestea copilului crescut de bunica,cati copii oare nu sunt in aceiasi situatie,parasiti de parintii ,care au lasat totul pt lucrul in strainatate ?
Cat despre povestea cu Staretul,ce sa mai vorbim...daca nu vedem nici acolo nobilele trasaturi ale unei fiinte care traieste si simte precum ingerii,nu stiu ce anume ne-ar mai putea emotiona...?!!?!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Last edited by Yasmina; 22.11.2012 at 20:36:00.
Reply With Quote
  #27  
Vechi 22.11.2012, 20:35:37
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.886
Implicit

Dimineata de Craciun sosise in zvon de colindatori care cintau la ferestre, cit puteau de tare, bucuria nasterii Domnului. Si nu era cintec mai frumos decit acela despre Iisus si mama sa Maria. Toti ai casei ascultau cuprinsi de o tainica emotie povestea minunatei nasteri in timp ce casa intreaga parea invaluita intr-o sfinta liniste. Mai apoi, dupa ce intreaga familie intoarsa de la biserica s-a asezat in jurul mesei de Craciun, micuta Mariuca a observat cum lucrurile din camera, ca vrajite, au inceput dintr-o data sa discute intre ele. Mirarea copilului a fost cu atit mai mare cu cit si-a dat seama ca numai ea intelege limba in care sporovaiau de zor mobilele si tacimurile, farfuriile si covorul, paharele, cartile din rafturi, canile, scaunele ba chiar si fata de masa.
De teama sa nu fie prinsa ca trage cu urechea, Mariuca isi vedea de friptura din farfurie ca si cind nu s-ar fi intimplat absolut nimic.in timp ce bunicul istorisea o intimplare vesela de pe vremea cind era copil, scaunul pe care statea protesta in gura mare: - Of, ce guraliv! Si se foieste atita de mi-a rupt spinarea! Ce-ar fi sa ma apuc si eu sa povestesc lucruri intimplate demult!??! Ce, ar fi placut sa va amintesc cum am scapat ca prin urechile acului de incendiu atunci cind fetita aia alintata s-a jucat cu chibriturile? Un cor de proteste din partea tuturor l-a oprit pe scaun sa mai scoata o vorba. Timida si abia auzita, de pe raftul de sus, cartea de bucate a soptit: - Ce spaima am tras atunci!
Eu una am lesinat chiar. La auzul acestor vorbe Mariuca s-a facut mica-mica pentru ca alintata care se jucase cu chibriturile era chiar ea. Desi intimplarea aceea ii iesise complet din minte, acum abia isi dadea cu adevarat seama ce greseala facuse. E drept ca nu s-a intimplat absolut nimic pentru ca tata intervenise la timp. Si tot adevarat era si faptul ca fusese pedepsita dar, abia acum Mariuca intelegea ca-si meritase pedeapsa. Cu ochii tinta in farfurie, copilul incerca sa mai auda cite ceva din discutia lucrurilor. Si nu mica i-a fost mirarea sa-si auda farfuria, cu glas pitigaiat, ca o tata: - Sinteti niste rai cu totii! Biata copila , ce s-o fi speriat si ea atunci! Tu scaunule sa-ti mai vezi de treaba ta ca doar nu esti buricul pamintului. Cine te crezi? Faceti prea mult zgomot pentru nimic: Mariuca e o fetita cuminte. A gresit si ea odata dar asta nu inseamna ca trebuie pedepsita la nesfirsit. Sint absolut sigura ca a inteles ca nu e bine ce-a facut si ca-i pare rau. Brusc inveselita, Mariuca era cit pe ce sa se dea de gol strigind
Da, da, asa e!!" dar s-a oprit la timp, astupindu-si gura cu mina. ?Ce draguta e!" isi spuse fetita privind cu drag farfuria din fata ei. ?Cred ca de acum incolo am s-o ajut mereu pe mama sa spele vasele. Se pare ca sint niste persoane extrem de cumsecade si bag de seama ca sint si bine educate". Bunicul terminase demult povestea despre copilaria lui si intre timp mama adusese pe masa un platou cu sarmale aburinde. Fata de masa a devenit dintr-o data foarte nelinistita: - Nu se poate!!!! Iar o sa ma pateze Mariuca! Si iar o sa fiu fiarta, pusa la albit cu tot felul de chimicale si-o sa fie vai de mine! M-am saturat! Fata de masa avea dreptate: Mariuca nu prea avea grija sa nu pateze totul in jur atunci cind minca. Stia ca mama avea ac de cojocul petelor si nici prin cap nu-i trecea sa se gindeasca la fata de masa. Dar auzind-o cum se tinguie fetitei i s-a facut mila de ea si a devenit atenta la fiecare gest. ?Poate ca daca nu voi mai face pete ma va ierta" isi facu Mariuca planul si zimbi sigura pe ea.
Masa se termina fara nici un alt incident si Mariuca, dupa ce-si ajuta mama sa stringa masa si sa spele vasele fugi iute in camera ei dornica sa auda ce-si spuneau lucrurile ei. Cum deschise usa auzi risete si larma mare cam cum era la scoala, in pauze. Papusile chicoteau in coltul lor in timp ce, de pe birou, caietele strigau cit puteau: - Ura, ura am scapat de Mariuca! Astazi si miine si poimiine e sarbatoare si n-o sa scrie nimic si-o sa fim libere!!! Mariuca s-a incruntat pentru ca nu pricepea ce vor de fapt caietele. Doar rostul lor e sa fie scrise si n-ar trebui sa se poarte asa. Eu scriu frumos si-mi place la scoala" zise cu voce tare, aproape plingind, Mariuca. - Ce folos daca nu ai grija de noi! riposta caietul de aritmetica. Mie mi-ai indoit toate colturile iar fratelui meu de citire i-ai patat foile cu cerneala. Crezi ca e suficient sa scrii frumos? Habar nu ai cit de rau ne pare cind vedem ca nu-ti pasa cum aratam! Mariuca ramase in mijlocul camerei privindu-si caietele imprastiate pe birou.
Dintr-o data intelegea ca avea multe de pus la punct in ceea ce o privea. Se intreba insa mirata de ce abia azi, in ziua de Craciun, a putut sa inteleaga limba obiectelor si sa afle astfel cit de multe greseli a facut fara sa vrea. ?Sa fie oare o vraja? O magie? Sa-mi fi adus azi noapte Mosul si darul de a intelege ce spun lucrurile Cred ca va trebui sa intreb pe cineva mai mare." Dar, pina sa-si duca gindul pina la capat, Mariuca adormi. Iar ingerul ei pazitor, cel care infaptuise minunea, isi pleca aripile peste fetita adormita si ii trimise un vis. Si copila visa o noapte friguroasa de iarna luminata de o stea cum nu se mai vazuse niciodata. Vazu in vis si staulul aprigului Craciun si ieslea cu pruncul sfint si pastorii cu fete blinde si darurile magilor. Auzi suspinul Mariei si rugaciunea blindului Iosif.
Si era visul acesta atit de minunat incit o fericire fara seaman puse stapinire pe sufletul ei micut de copilas. Cind se trezi din somn Mariuca, toate lucrurile stateau cuminti si tacute la locurile lor, dar fetita stia deja ca fiecare obiect are importanta lui. Mai stia si ca lucrurile trebuie respectate si pastrate cu grija caci si ele sint asemenea fiintelor, daruri de la Dumnezeu. Iar visul minunat o invatase ca ziua de Craciun este o zi deosebita in care se petrec multe lucruri despre care oamenii mari nu au habar. Si pentru ca bucuria zilei de Craciun sa fie deplina, din cer au inceput sa cada fulgi mari de zapada.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #28  
Vechi 22.11.2012, 21:00:42
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.103
Implicit

Nici povestea Nasterii lui Iisus nu este una ideala sau din cale afara de vesela.
Povestea unor parinti fugari,care infrunta pericolele fugii prin locuri pustii,mai ales cu femeia insarcinata care ar trebui sa aiba parte de odihna si liniste.
La vremea nasterii,evenimentul acesta atat de important pt intreaga omenire,este lipsit de surle si trambite ,petrecandu-se mai mult decat banal ,simplu si saracacios in adapostul unor animale.
Singurul aspect iesit din comun este evenimentul astronomic al acelui astru,care marcheaza ceva extraordinar pt doar niste simpli pacatosi.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #29  
Vechi 23.11.2012, 10:33:51
lore86's Avatar
lore86 lore86 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.05.2009
Locație: timisoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.207
Implicit

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
Multumim de poezie, Yasmina!
Imi amintesc ca Delavrancea si Bratescu-Voinesti au niste povesti despre Craciunul unor copii sarmani...
Iar prin decembrie am de gand sa postez si o poveste care nu are nimic fictiv in ea, desi se numeste "Aproape interviu cu Mos Craciun" de par. Necula de la Sibiu, din volumul "Ogorul cu ingeri".

Acum as vrea insa sa incep sa postez o alta poveste din acel volum, o poveste adevarata despre un Craciun din perioada dominatiei rusesti, care i-a fost relatata autorului.

Se numeste "Amanarea - puterea Euharistiei"


"Era iarna lui o mie noua sute… La Riga ningea cu fulgi mari, cât palma copilului din vecini. Și albi, atât de albi, încât zăpada din anul acela era cea mai albă dintre toate zăpezile. Mai albă chiar decât hârtia pe care Hans încerca să însăileze scrisoarea lui de dragoste către Eliseea, fata rusoaică ce-și afla casa doar la câteva grădini mai spre pădure. Noaptea cuprinse ușor satul Volna când izbucni prăpădul. De sus, de jos (de sub pământ), dinspre perdeaua de arțari puternici, aduși demult, tocmai de departe, clocotul războiului năucise liniștea așezării. Hans uită biletul neterminat, alergând să afle ce vaiet izbucnise de pretutindeni…


Trupele ruse intraseră peste satul acela și-apoi peste toată țara, ca un tăvălug din cele grele. Nici o șansă pentru mica gardă republicană ce se-ncopciase să apere bucata de pământ primitor care le era patrie. În Volna arseseră aproape tot. Rămăsese întreagă, ca prin minune, numai biserica ortodoxă, căci cea lutherană, în care nu odată-și aflase ostoire sufletească, arsese până în temelii. Ridicați de undeva, din sudul Imperiului, soldații gălbejiți, cu ochii hirsuți, păreau să nu aibă nici un Dumnezeu. Loviseră pe toată lumea și sărăciseră satul în numai câteva clipe, ca o haită flămândă. E drept că ofițerii încercaseră să-i liniștească, dar părea că ei - i-a spus Eliseea - nici nu înțelegeau prea bine limba rusă.


Dar faptul că Ivan Ilici, tatăl Eliseei, ajunsese primar era singurul lucru bun. În rest, estonienii - aveau și câțiva lituanieni -, fură de-a dreptul înrobiți la a deszăpezi drumurile largi care urcau spre capitală. Oricât ar părea de incredibil, de câteva zile, odată cu ninsoarea curgeau sute, mii de soldați încât Hans gândi că populația țării era de-acum depășită de soldați, iar plugurile, singurele lor pluguri, se topeau în numărul mare de puști și mitraliere. Clopotele, date jos din turle - fără deosebire - și topite erau de-acum bronz în tunurile ce își înălțau căscătura gurii spre cerul ce nu-și mai oprea zăpada…


Refuzase, desigur, să facă parte dintre voluntarii Imperiului..."


Continuarea aici - http://www.agnos.ro/blog/2008/07/03/amanarea/
emotionanta poveste.
Nu stiu in ce situatii(sau daca exista vreo situatie) Biserica ingaduie administrea sfintei Impartasanii neortodocsilor, dar daca Domnul a ingaduit, ce mai conteaza parerea noastra?
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
Reply With Quote
  #30  
Vechi 23.11.2012, 10:52:59
nutucutu nutucutu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.08.2010
Religia: Catolic
Mesaje: 1.139
Implicit

Noul preot, proaspat insarcinat cu redeschiderea unei biserici din suburbiile Broolyn-ului, New York, a ajuns la inceputul lunii Octombrie, entuziasmat de primele sale experiente.

Cand a vazut biserica, a realizat ca se afla intr-o stare deplorabila si avea nevoie de multe reparatii. SI-a propus sa fie totul gata la timp, in asa fel incat sa celebreze prima Liturghie in seara de Craciun. A lucrat din greu, , reparand bancile, varuind peretii, pictand etc si, pe 18 Decembrie, aproape terminase treaba.

Pe 19 Decembrie a inceptut o furtuna groaznica, a durat zile intregi. Pe 21, preotul s-a dus sa vada biserica. Inima i s-a intrist cind si-a dat seama ca apa se infiltrase prin acoperis, afectand o portiune considerabila de tencuiala de 20 mp care cazuse pe peretele frontal al bisericii, exact in spatela amvonului, lasand o gaura ce incepea cam de la nivelul capului.

Preotul a curatat molozul de pe podea si nestiind altceva sa faca decat sa anuleze liturghia din noaptea de Craciun, s-a indreptat spre casa. Pe drum, a vazut ca un magazin organizeaza un targ de vechituri si a intrat. Printre articole se afla si o fata de masa cusuta de mana, crem, cu broderie deosebita cu aplicatii, cu niste culori frumoase si cu o cruce pe mijloc. Era de marimea potrivita pentru a acoperi peretele frontal.

A cumparat-o si s-a intors la biserica. Incepea sa ninga. O femeie in varsta fugea din directia opusa sa prinda autobuzul, insa, in final l-a pierdut. Preotul a invitat-o sa astepte in biserica incalzita urmatorul autobuz care venea peste 45 minute. Doamna s-a asezat in banca fara sa fie atenta la preotul care cauta o scara, carlige etc, pentru a prinde fata de masa ca o tapiterie pe perete.

Preotului aproape ca nu-i venea sa creada cat de frumos arata si cum acopera toata aria afectata. Atunci a privit-o de sus pe femeia care venea spre el pe culoarul central. Fata acesteia era alba ca o coala de hartie. "Parinte, de unde ati luat aceasta fata de masa?" Parintele i-a explicat. Femeia i-a cerut sa verifice daca in colutul din dreapta jos erau brodate initialele EGB, Si erau. Acelea erau initalele femeii care lucrase la acea fata de masa in urma cu 35 ani, in Austria. Cand nazistii au venit, au fortat-o sa plece. Sotul ei trebuia sa o urmeze saptamana urmatoare. Ea a fost arestata, inchisa si nu si-a mai vazut niciodata sotul.

Preotul a dus-o cu masina acasa si s-a oferit sa-i daruiasca fata de masa, insa ea a refuzat, spunand ca macar atat putea sa faca. Era foarte recunoscatoare deoarece locuia in partea cealalta a orasului, in Brooklyn se afla doar pe timpul zilei, cand lucra ca menajera.

Ce minunata a fost Liturghia din noaptea de Craciun! Biserica era aproape plina! Muzica si atmosfera erau incredibile. La sfarsitul slujbei preotul a salutat pe toata lumea la usa si multi au promis sa revina. Un batran in varsta, pe care-l stia din vedere, statea intr-una din banci privind in fata si parintele l-a intrebat de ce nu pleaca. Barbatul l-a intrebat de unde a luat fata de masa care era prinsa pe peretele din fata, pentru ca era foarte asemanatoare cu una facuta de sotia lui cu multi ani in urma, in Austria, inainte de razboi, si cum puteau sa existe doua fete de masa identice? El i-a povestit parohului cum au venit nazistii si au obligat-o pe sotia lui sa plece, pentru siguranta ei, si cum el era gata sa o urmeze, dar ea fusese arestata si dusa la inchisoare. Nu si-a mai vazut sotia de 35 ani.

Preotul l-a invitat sa se plimbe cu el. Au mers cu masina spre cealalta parte a orasului, spre casa unde parintele o duse pe femeie cu 3 zile in urma. L-a ajutat pe batran sa urce pe scari cele 3 etaje care duceau la apartamentul doamnei, au batut la usa, iar preotul a asistat la cea mai frumoasa intalnire de Craciun pe care si-ar fi putut-o imagina

Last edited by nutucutu; 23.11.2012 at 11:18:45.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Povesti cu talc silverstar Generalitati 500 22.03.2015 19:01:38
Povesti de divort costel Nunta 61 18.08.2011 14:47:22
Reale sau ?? Thor01 Generalitati 21 15.06.2011 19:56:45
Povesti de iubire Laurentiu Generalitati 119 05.03.2009 20:50:41
Povesti (1) silverstar Generalitati 6 09.01.2007 23:11:55