intrebare ref la botez

[consuela]

Nu e posibil sa boteze asistentele. Numai preotul are acest drept.
Decat poate daca asistenta respectiva a tinut canoanele (posturi si rugaciuni+ comportament adecvat)pe care le tine un preot inainte sa boteze...ceea ce e prea putin probabil.

[Mirean]

În prealabil postat de consuela

Nu e posibil sa boteze asistentele. Numai preotul are acest drept.
Decat poate daca asistenta respectiva a tinut canoanele (posturi si rugaciuni+ comportament adecvat)pe care le tine un preot inainte sa boteze...ceea ce e prea putin probabil.

Orice persoana poate sa boteze un prunc aflat in primejdie de moarte. Este suficient sa rosteasca formula "Se boteaza...." si botezul este considerat valid. Se recomanda sa toarne putina apa pe capul pruncului, dar au fost si cazuri in care, din lipsa apei, s-a turnat tarana.

In caz ca pruncul scapa cu viata, botezul este desavarsit de preot.

[costel]

Pentru ca botezul sa fie socotit valid si, in consecinta, cel botezat sa dobandeasca calitatea de membru al Bisericii, trebuie sa indeplineasca anumite conditii asa cum sunt ele prevazute de canoane, in conformitate cu invatatura si practica veche a Bisericii. Conditiile se refera la : a) modul savarsirii si formula ce trebuie rostita ; b) marturisirea credintei; c) savarsitor ; d) locul savarsirii. Iata ce prevad canoanele :

1. In privinta modului savarsirii tainei, canonul 50 apostolic prevede cufundarea in apa de trei ori: "Daca vreun episcop sau prezbiter nu va savarsi trei afundari ale unei taine, ci o afundare intru moartea Domnului, sa se cateriseasca. Fiindca nu a zis Domnul: botezati intru moartea mea, ci mergand invatati toate popoarele botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".

2. Formula pe care trebuie sa o rosteasca savarsitorul tainei este mentionata de canonul 49 apostolic: "Daca vreun episcop sau prezbiter nu ar boteza dupa porunca Domnului in Tatal si in Fiul si in Duhul Sfant, ci in trei fara de inceput, sau in trei fii sau in trei mangaietori, sa se cateriseasca".

Practica afundarii in apa si formula treimica sunt mentionate si de Constitutiile Apostolice; "Episcope, dupa chipul prescris mai sus, vei unge capul celor ce sunt de botezat, fie barbati, fie femei, spre a simboliza botezul spiritual, apoi sau tu sau un preot subordonat tie, ii vei cufunda in apa, in care timp vei pronunta asupra lor invocarea Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh".

3. Cel ce se boteaza trebuie sa faca marturisire de credinta, rostind Simbolul credintei, asa cum precizeaza Constitutiile apostolice; "Cel ce vine la botez abjura pe Satan, se consacra lui Hristos si pronunta simbolul credintei", simbolul de credinta stabilit la sinoadele I si II ecumenic, numit - Simbolul niceoconstantinopolitan.

4. Savarsitorul tainei este episcopul sau preotul asa cum reiese din canoanele apostolice, catate mai sus : 46, 47, 49 si 50. Iar in Constitutiile apostolice se spune : "Noi nu dam dreptul de a boteza altor slujitori (catetilor, cantaretilor si usierilor) decat numai episcopilor si presviterilor, iar ajutoarele sunt diaconii".
Diaconul nu are dreptul de a boteza decat numai in caz de necesitate. Tot in caz de necesitate poate boteza oricare dintre laici, chiar si o femeie.

5. Pentru locul unde se savarseste botezul, canoanele prevad biserica. Astfel, in canonul 59 trulan se spune : "Botezul cu nici un chip sa nu se savarseasca in paraclisul care se gaseste in casa particulara, ci cei ce voiesc a se invrednici de preacurata luminare, sa mearga la bisericile catolicesti (ortodoxe) si acolo sa primeasca darul acesta. Iar de se va gasi cineva carele nu va tinea cele hotarate de noi, daca va fi cleric sa se cateriseasca, iar daca va fi laic sa se afuriseasca.
In paraclise botezul poate fi savarsit numai cu aprobarea speciala a episcopului, dupa hotararea aceluiasi sinod (canonul 31), unde se spune : "Clericii care liturghisesc sau boteaza in paraclisele care se gasesc in case, hotaram sa se faca aceasta cu invoirea episcopului locului prin urmare daca vreun cleric nu ar pazi asa, sa se cateriseasca".

[dulcineea]

În prealabil postat de costel

Pentru ca botezul sa fie socotit valid si, in consecinta, cel botezat sa dobandeasca calitatea de membru al Bisericii, trebuie sa indeplineasca anumite conditii asa cum sunt ele prevazute de canoane, in conformitate cu invatatura si practica veche a Bisericii. Conditiile se refera la : a) modul savarsirii si formula ce trebuie rostita ; b) marturisirea credintei; c) savarsitor ; d) locul savarsirii. Iata ce prevad canoanele :

1. In privinta modului savarsirii tainei, canonul 50 apostolic prevede cufundarea in apa de trei ori: "Daca vreun episcop sau prezbiter nu va savarsi trei afundari ale unei taine, ci o afundare intru moartea Domnului, sa se cateriseasca. Fiindca nu a zis Domnul: botezati intru moartea mea, ci mergand invatati toate popoarele botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".

2. Formula pe care trebuie sa o rosteasca savarsitorul tainei este mentionata de canonul 49 apostolic: "Daca vreun episcop sau prezbiter nu ar boteza dupa porunca Domnului in Tatal si in Fiul si in Duhul Sfant, ci in trei fara de inceput, sau in trei fii sau in trei mangaietori, sa se cateriseasca".

Practica afundarii in apa si formula treimica sunt mentionate si de Constitutiile Apostolice; "Episcope, dupa chipul prescris mai sus, vei unge capul celor ce sunt de botezat, fie barbati, fie femei, spre a simboliza botezul spiritual, apoi sau tu sau un preot subordonat tie, ii vei cufunda in apa, in care timp vei pronunta asupra lor invocarea Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh".

3. Cel ce se boteaza trebuie sa faca marturisire de credinta, rostind Simbolul credintei, asa cum precizeaza Constitutiile apostolice; "Cel ce vine la botez abjura pe Satan, se consacra lui Hristos si pronunta simbolul credintei", simbolul de credinta stabilit la sinoadele I si II ecumenic, numit - Simbolul niceoconstantinopolitan.

4. Savarsitorul tainei este episcopul sau preotul asa cum reiese din canoanele apostolice, catate mai sus : 46, 47, 49 si 50. Iar in Constitutiile apostolice se spune : "Noi nu dam dreptul de a boteza altor slujitori (catetilor, cantaretilor si usierilor) decat numai episcopilor si presviterilor, iar ajutoarele sunt diaconii".
Diaconul nu are dreptul de a boteza decat numai in caz de necesitate. Tot in caz de necesitate poate boteza oricare dintre laici, chiar si o femeie.

5. Pentru locul unde se savarseste botezul, canoanele prevad biserica. Astfel, in canonul 59 trulan se spune : "Botezul cu nici un chip sa nu se savarseasca in paraclisul care se gaseste in casa particulara, ci cei ce voiesc a se invrednici de preacurata luminare, sa mearga la bisericile catolicesti (ortodoxe) si acolo sa primeasca darul acesta. Iar de se va gasi cineva carele nu va tinea cele hotarate de noi, daca va fi cleric sa se cateriseasca, iar daca va fi laic sa se afuriseasca.
In paraclise botezul poate fi savarsit numai cu aprobarea speciala a episcopului, dupa hotararea aceluiasi sinod (canonul 31), unde se spune : "Clericii care liturghisesc sau boteaza in paraclisele care se gasesc in case, hotaram sa se faca aceasta cu invoirea episcopului locului prin urmare daca vreun cleric nu ar pazi asa, sa se cateriseasca".

cat adevar!!!

oare in ziua de azi mai asculta cineva aceste canoane??!

[veilur]

Da, respecta cine este interesat sa respecte, cine nu, spre osanda lui. Dar aceste lucruri sunt stiute, nu stiu ce va surprinde in aceasta tema, chiar...:rolleyes: ??

[Mirean]

În prealabil postat de costel

Pentru ca botezul sa fie socotit valid si, in consecinta, cel botezat sa dobandeasca calitatea de membru al Bisericii, trebuie sa indeplineasca anumite conditii asa cum sunt ele prevazute de canoane, in conformitate cu invatatura si practica veche a Bisericii. Conditiile se refera la : a) modul savarsirii si formula ce trebuie rostita ; b) marturisirea credintei; c) savarsitor ; d) locul savarsirii. Iata ce prevad canoanele :

1. In privinta modului savarsirii tainei, canonul 50 apostolic prevede cufundarea in apa de trei ori: "Daca vreun episcop sau prezbiter nu va savarsi trei afundari ale unei taine, ci o afundare intru moartea Domnului, sa se cateriseasca. Fiindca nu a zis Domnul: botezati intru moartea mea, ci mergand invatati toate popoarele botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".

2. Formula pe care trebuie sa o rosteasca savarsitorul tainei este mentionata de canonul 49 apostolic: "Daca vreun episcop sau prezbiter nu ar boteza dupa porunca Domnului in Tatal si in Fiul si in Duhul Sfant, ci in trei fara de inceput, sau in trei fii sau in trei mangaietori, sa se cateriseasca".

Practica afundarii in apa si formula treimica sunt mentionate si de Constitutiile Apostolice; "Episcope, dupa chipul prescris mai sus, vei unge capul celor ce sunt de botezat, fie barbati, fie femei, spre a simboliza botezul spiritual, apoi sau tu sau un preot subordonat tie, ii vei cufunda in apa, in care timp vei pronunta asupra lor invocarea Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh".

3. Cel ce se boteaza trebuie sa faca marturisire de credinta, rostind Simbolul credintei, asa cum precizeaza Constitutiile apostolice; "Cel ce vine la botez abjura pe Satan, se consacra lui Hristos si pronunta simbolul credintei", simbolul de credinta stabilit la sinoadele I si II ecumenic, numit - Simbolul niceoconstantinopolitan.

4. Savarsitorul tainei este episcopul sau preotul asa cum reiese din canoanele apostolice, catate mai sus : 46, 47, 49 si 50. Iar in Constitutiile apostolice se spune : "Noi nu dam dreptul de a boteza altor slujitori (catetilor, cantaretilor si usierilor) decat numai episcopilor si presviterilor, iar ajutoarele sunt diaconii".
Diaconul nu are dreptul de a boteza decat numai in caz de necesitate. Tot in caz de necesitate poate boteza oricare dintre laici, chiar si o femeie.

5. Pentru locul unde se savarseste botezul, canoanele prevad biserica. Astfel, in canonul 59 trulan se spune : "Botezul cu nici un chip sa nu se savarseasca in paraclisul care se gaseste in casa particulara, ci cei ce voiesc a se invrednici de preacurata luminare, sa mearga la bisericile catolicesti (ortodoxe) si acolo sa primeasca darul acesta. Iar de se va gasi cineva carele nu va tinea cele hotarate de noi, daca va fi cleric sa se cateriseasca, iar daca va fi laic sa se afuriseasca.
In paraclise botezul poate fi savarsit numai cu aprobarea speciala a episcopului, dupa hotararea aceluiasi sinod (canonul 31), unde se spune : "Clericii care liturghisesc sau boteaza in paraclisele care se gasesc in case, hotaram sa se faca aceasta cu invoirea episcopului locului prin urmare daca vreun cleric nu ar pazi asa, sa se cateriseasca".

Este adevarat ce spui tu, dar eu incercam sa dau lamuriri in privinta unei chestiuni practice.
Pentru mai multa claritate adaug urmatoarele (fara insa a infirma cele afirmate de tine):


Savirsitorul Tainei Botezului este preotul hirotonit, iar in caz de nevoie, cind pruncul este in pericol de moarte, poate savirsi botezul si orice laic, chiar mama pruncului, afundid pruncul in apa de trei ori si spunind corect formula: <<Se boteaza robul sau roaba lui Dumnezeu (N), in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Amin>>. Nu poate administra botezul pruncului un necrestin, chiar daca ar sti si rosti formula exacta a botezului, caci nu poate introduce in Biserica cineva care nu este membru al Bisericii. Caci, ar insemna sa facem din botez un act magic. Adica, cineva care pronunta o formula externa are puterea sa opereze si intern, numai prin simpla formula.

Daca pruncul traieste dupa botezul administrat de un laic, preotul completeaza ritualul botezului, fara a mai repeta afundarea si cuvintele respectiv. Caci botezul nu se repeta. Sfintul Pavel spune: <<Este un Domn, o credinta, un botez>> (Efeseni IV, 5). Botezul nu se repeta, pentru ca el se savirseste pentru iertarea pacatului stramosesc si odata sters acest pacat isi atinge scopul si nu mai are nici un rost sa se repete. Mai mult, fiind savirsit in asemanarea mortii si invierii lui Hristos, asa precum acestea s-au savirsit odata pentru totdeauna, nici exemplul botezului nu-si mai are rost.

Botezul se savirseste prin afundarea in apa sfintita. Caci, daca apa botezului aduce sfintire celui botezat, atunci si ea trebuie mai intii sa fie sfintita. De altfel toate obiectele din natura, care sint puse in slujba bisericii se sfintesc cu agiasma peste care se pogoara Duhul Sfint, aplicindu-se si in cazul botezului (I Timotei IV, 4-5).

In afara de botezul obisnuit cu apa care se savirseste prin intreita afundare si in caz de boala a copilului prin stropire, mai exista si botezul singelui, adica acei care mor pentru credinta crestina, fara a fi primit botezul, conform cuvintelor Mintuitorului: <<Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu Care este in ceruri>> (Matei X, 32). Sau in alt loc: <<Cine-si va pierde viata pentru Mine, o va cistiga>> (Matei S, 32). Sau in alt loc: <<Cine-si va pierde viata pentru Mine, o va cistiga>> (Matei XVI, 25). Intre acesti martiri si sfinti, morti fara botezul crestin, se inscriu acei prunci omoriti de Irod, care cauta sa-l omoare pe Iisus. Mai exista si un botez al dorintei, intre care se inscriu toti acei drepti care se pregatesc pentru botez si-l doresc cu pasiune, dar mor inainte de a primi efectiv botezul. Acestia ar fi asemanatori cu femeia pacatoasa despre care Mintuitorul a spus: <<Iertate ii sint pacatele ei cele multe, caci mult a iubit>> (Luca VII, 47). De asemenea tot intre acestia se afla si dreptii Vechiului Testament, pe care biserica ii cinsteste ca sfinti.

[seminaristul]

in caz de urgentza oricine poate boteza rostind formula "Se boteaza robul lui Dumnezeu ..."

[GEORGIANA22]

MARE ESTE PACATUL DACA LASAM UN COPIL CU PROBLEME DE SANATATE SA MOARA NEBOTEZAT, EU AM AVUT PROBLEME LA NASTERE SI ERA SA MOR , DAR MOASA A LUAT APA SI M-A STROPIT CU APA CU FORMULA "Se boteaza robul lui Dumnezeu ..." IAR DUPA CE MI-AM REVENIT A CONTINUAT PREOTUL SF. BOTEZ

[strajeru]

Botezul este Taina în care, prin întreita cufundare în apă, în numele Sfintei Treimi, cel ce se botează se curăţeşte de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele făcute până la botez, se naşte la o viaţă spirituală nouă şi devine membru al trupului tainic al Domnului, al Bisericii lui Hristos.
Botezul din apă şi din Duh îşi are originea în profeţiile Vechiului Testament, deoarece Domnul nostru Iisus Hristos a venit să împlinească tot ce s-a proorocit în Lege şi în prooroci (Matei 5, 17). Începându-şi lucrarea Sa mesianică, Domnul nostru Iisus Hristos a făcut o mulţime de semne şi minuni dumnezeieşti, tămăduind bolile şi scoţând demonii din cei ce Îl rugau. Vestea minunilor s-a dus departe, punând pe gânduri pe mulţi, căci aşa ceva nu se mai pomenise (Matei 9, 32–38; Ioan 9, 32–33), şi în acest context de împrejurări, Sfânta Scriptură ne spune că între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Învăţătorule, ştim că eşti învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Drept răspuns, Iisus i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie, de nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăţia lui Dumnezeu. Nicodim I-a zis: Cum poate un om bătrân să se nască din nou? Poate el oare să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască? Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre întru Împărăţia lui Dumnezeu. Căci ce este născut din trup, trup este... (Ioan 3, 1–6).
Deci naşterea din nou înseamnă nu a intra din nou în pântecele maicii, ci a avea botezul din apă şi din Duhul Sfânt, pe care l-au primit şi îl dau apostolii Domnului, cărora le-a zis Domnul după Învierea Sa: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi (Marcu 16, 15–16) şi botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte am poruncit vouă; şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19–20).
Iată dar că botezul cu apă şi cu Duhul Sfânt este obligatoriu pentru &laquo;orice făptură&raquo; şi nu numai pentru unii, cum spun sectarii cei rătăciţi.
Sectarul: În Sfânta Scriptură numai două Taine sunt pomenite: Botezul şi Cina Domnului; celelalte pe care le-ai înşirat dumneata până acum sunt nişte născociri omeneşti şi de aceea noi nu le putem admite. Iar cât priveşte botezul, nu este o taină, ci un simbol, o lucrare simbolică în care se închipuieşte curăţirea de păcate şi prin care numai se întăreşte credinţa, fiind doar o dovadă pe care o dă cineva în afară, pentru faptul că a făcut pocăinţă, sau este o moştenire, o pecete a pocăinţei. Dar curăţirea păcatelor nu o face botezul, ci credinţa, care prin botez este pecetluită şi confirmată.
Credinţa şi nu botezul este agentul care transformă pe om în făptură nouă, mântuindu-l, după cum rezultă din cuvintele îngerului către Corneliu, că prin credinţa în cele ce îi va spune Apostolul Petru, se va mântui cu toată casa sa (Fapte 11, 14), sau din cuvântul Apostolului Pavel către temnicerul din Filipi: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta (Fapte 16, 31). Deci credinţa este cea care a adus mântuire, iar botezul i-a urmat numai ca un simbol al convertirii şi al credinţei sau ca o pecete a terminării pocăinţei.
Preotul: Botezul creştin este o Taină sfântă, iar nu un simbol, deoarece Mântuitorul a numit Botezul &laquo;naştere de sus&raquo;, în urma căruia omul se curăţeşte de păcate şi se sfinţeşte (Ioan 3, 3–7). Sfântul Apostol Pavel îl numeşte &laquo;înnoire&raquo; a vieţii (Rom. 6, 3–5), făcută prin lucrarea Sfântului Duh (Tit 3, 5). Apostolul Petru spune şi mai lămurit că botezul este împărtăşit spre iertarea păcatelor (Fapte 2, 38) şi că nu este numai un simbol sau o spălare a trupului care să închipuiască spălarea sau curăţirea sufletului – cum vi se pare vouă sectarilor – ci este o naştere adevărată. Botezul, zice el, vă mântuieşte astăzi şi pe voi nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu (I Petru 3, 21).
Chiar şi dacă nu ni s-ar spune, ar fi totuşi de la sine înţeles că toate aceste urmări ale botezului se fac prin lucrarea Sfântului Duh, şi astfel Botezul nu este un simbol, ci o Taină.
Despre Botez ni se mai spune că poate fi săvârşit numai de apostoli sau de cei ce au darul preoţiei, pentru că numai apostolilor le-a poruncit Mântuitorul să boteze (Matei 28, 19) şi numai despre ei şi despre persoane care au avut darul preoţiei ni se spune în Sfânta Scriptură că au botezat (I Cor. 1, 16; Fapte 8, 36–38; 16, 12–15; 16, 32–33 ş.a.). Iar despre cele şapte Taine îţi voi răspunde mai pe larg după ce voi vorbi mai întâi despre fiecare Taină în parte.
Sectarul: Botezul trebuie să fie aplicat numai adulţilor, pentru că, pe de o parte, cei ce-l primesc trebuie să aibă mai întâi credinţă şi pocăinţă şi abia apoi să se boteze, iar, pe de altă parte, cei ce îl aplică trebuie mai întâi să propovăduiască credinţa şi pocăinţa şi abia apoi să boteze. Căci iată ce spune Sfânta Scriptură propovăduitorilor: Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă (Matei 28, 19–20). Deci întâi trebuie să propovăduiască şi abia apoi să boteze. Iar despre cel ce voieşte să primească Botezul, zice: Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi (Marcu 16, 16). Altă dată li se adresează direct şi le zice: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt (Fapte 2, 38). Deci cel ce vrea să primească botezul, trebuie mai întâi să aibă credinţă şi să facă pocăinţă.
Preotul: Nu este deloc aşa cum rău cugeţi dumneata. Am spus de la început că Botezul creştin îşi are originea în Vechiul Testament. Astfel, Dumnezeu i S-a arătat lui Avraam când acesta era în vârstă de 99 de ani şi, între altele, i-a spus că pe toată partea bărbătească să o taie împrejur, iar pe copiii de parte bărbătească ce se vor naşte de aici încolo, să-i taie împrejur în a opta zi de la naştere. Iar cel ce nu se va tăia împrejur să fie nimicit (Fac. 17, 10–14). Deci Dumnezeu nu i-a zis lui Avraam pentru copii şi tineri, să se taie împrejur când vor fi maturi, sau ca el, de 99 de ani, ci toată partea bărbătească, de orice vârstă ar fi, să o taie împrejur, iar pe nou-născuţi, a opta zi după naşterea lor. Voi sectarilor ziceţi că botezul pruncilor nu are valoare, căci ei nu ştiu când au fost botezaţi. Dar ce ştia Isaac, pruncul lui Avraam, la opt zile? Desigur, nimic. Dar ştiau tatăl şi mama sa şi de aceea Isaac, când s-a făcut mare, n-a spus că el nu ştie când l-au tăiat împrejur şi că trebuie să-l taie din nou împrejur, ci i-a crezut pe părinţii lui. Aşa trebuie să fie şi Botezul – cum de fapt practică Sfânta Biserică Ortodoxă –, ştiut fiind că tăierea-împrejur închipuia Botezul din Legea Nouă (Col. 2, 11–13). Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat cu botezul Legii Vechi, la opt zile după naşterea Sa (Luca 2, 21).
Altă preînchipuire din Vechiul Testament prin care se arată că la plinirea vremii trebuie să se boteze şi copiii, este scoaterea israeliţilor din Egipt şi trecerea lor prin Marea Roşie, de la bătrân până la cel mai mic prunc. Că aceasta închipuie botezul tuturor, adevereşte şi marele Apostol Pavel, zicând: Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri (israeliţii) au fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare, şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare (I Cor. 10, 1–2). Va să zică &laquo;toţi&raquo;, deci şi copiii, căci Moise spunea lui Faraon: Vom merge cu copiii noştri şi cu bătrânii, cu fiii şi cu fiicele noastre, cu oile şi cu boii noştri (Ieş. 10, 9). Aşa încât norul şi marea (apa) însemnau &laquo;apa şi Duhul Sfânt&raquo;, în care trebuie să fie botezat oricine (Ioan 3, 5).
Trecând la Noul Testament, auzim pe Domnul nostru Iisus Hristos spunând apostolilor, înainte de răstignirea Sa, că Tatăl le va trimite pe Mângâietorul, adică pe Duhul Sfânt, în numele Fiului şi îi va învăţa toate lucrurile (Ioan 14, 16–17, 26). Şi venind Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii (adică Duminica), la ora 9 dimineaţa, peste apostoli, ei au propovăduit poporului ceea ce-i învăţa Duhul Sfânt, spunându-le să se pocăiască şi fiecare din ei să fie botezat în numele Domnului nostru Iisus Hristos, că a voastră şi a copiilor voştri este această făgăduinţă. Şi au fost botezaţi ca la trei mii de suflete (Fapte 2).
Auziţi voi sectarilor şi să vă intre în urechi adevărul acesta: A voastră şi a copiilor voştri este făgăduinţa aceasta, a Botezului. Deci şi a copiilor, nu cum rătăcit învăţaţi voi pe oameni. Şi când spune că s-au botezat, nu spune că au botezat trei mii de bărbaţi şi de femei, ci &laquo;trei mii de suflete&raquo;, ceea ce înseamnă că au fost şi copii de ai celor botezaţi. Desigur, apostolii predicau celor mari, însă, fiind ei inspiraţi de Duhul Sfânt, spuneau că şi a copiilor este &laquo;făgăduinţa&raquo;, şi ascultătorii credeau, ca şi Avraam lui Dumnezeu.
Iată câteva cazuri de familii botezate cu copiii lor: Lidia a fost botezată – ea şi casa ei (Fapte 16, 14–15); Temnicerul i-a luat la sine (pe Pavel şi pe Sila) în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat şi el şi toţi ai lui îndată (Fapte 16, 33); Dar Crispus, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui (Fapte 18, 8). Iarăşi zice Sfântul Apostol Pavel: Am botezat şi casa lui Ştefana (I Cor. 1, 16). Când zice &laquo;toată casa&raquo;, se înţelege de la sine că este vorba de toată familia, până la cel mai mic, după cum zice Isus Navi: Eu şi casa mea voi sluji Domnului (Iosua 24, 15).
Domnul Hristos a arătat, de asemenea, că trebuie botezaţi copiii de mici, deoarece atunci când I-au adus nişte copilaşi ca să Se roage pentru ei, iar apostolii opreau pe cei ce i-au adus, Domnul i-a certat, zicându-le: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca acestora este împărăţia Cerului. Şi după ce şi-a pus mâinile peste ei, s-a dus de acolo (Matei 19, 13–15). Deci, dacă Dumnezeu cheamă şi pe copii de mici la mântuire, pentru ce voi sectarilor rătăciţi vă lepădaţi de ei şi îi opriţi de a veni la Dumnezeu prin Sfântul Botez? Vai de cei cărora le mor copiii nefiind botezaţi prin apă şi prin Duhul Sfânt, căci cei ce nu au fost botezaţi se vor osândi (Marcu 16, 15–16).
Sectarul: Da, dar copiii numai cu Botezul fără credinţă, nu se pot mântui! Scriptura spune nu numai despre Botez, ci şi despre credinţă că este trebuitoare spre mântuirea cuiva. Auzi ce zice: Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui. Iar cel ce nu va crede se va osândi (Marcu 16, 15–16). Deci este clar: copiii neavând credinţă, nu au nici dreptul de a fi botezaţi.
Preotul: Nu este deloc adevărat ceea ce spuneţi voi sectarilor rătăciţi de la adevăr şi orbi la înţelegere. Într-adevăr, copiii nu pot crede la vârsta când sunt botezaţi, dar nici nu pot tăgădui şi nici nu pot refuza pe Hristos. Nu se mântuieşte numai acela care crede, ci el trebuie să se şi boteze. Aşa cum în Vechiul Testament tăierea împrejur se făcea în baza credinţei părinţilor, tot aşa Botezul se face pe temeiul credinţei părinţilor sufleteşti, care sunt naşii (Marcu 9, 36–37). Copiii nu au credinţă, dar au naşii lor. Naşii sunt persoane în vârstă care însoţesc pe prunc la botez şi fac cuvenita mărturisire de credinţă în locul lor. Naşii sunt părinţii sufleteşti ai pruncilor care se botează şi care se nasc prin Botez la o viaţă nouă în Duhul.
Aşa cum părinţii trupeşti ai pruncului l-au născut pe el spre viaţa trupească, după cum scrie: Ce este născut din trup, trup este (Ioan 3, 6), tot aşa naşii sunt părinţii sufleteşti ai pruncilor care se botează, garanţi şi chezaşi în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale, garantând că pruncul (finul) va fi crescut în credinţa creştină şi va fi un bun credincios .
Sectarul: Dar unde scrie în Sfânta Scriptură că naşii pot fi chezaşi pentru mântuirea altora şi că prin credinţa lor se pot mântui copiii?
Preotul: Mântuitorul spune: ...din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot adevărul (Matei 18, 16; I Tim. 5, 19). Deci, pe baza credinţei părinţilor, a naşilor şi a celorlalţi martori care sunt la botezul pruncului, preotul botează pruncul. Iar fiindcă ai întrebat unde se găsesc în Sfânta Scriptură mărturii prin care să se arate cum credinţa unora a mântuit pe alţii, din cele multe, îţi voi spune unele:
Prin credinţa sutaşului roman s-a vindecat sluga sa (Matei 8, 13). Robul nu credea, dar prin credinţa stăpânului său a dobândit de la Mântuitorul sănătatea sa.
Patru oameni aduc la Mântuitorul un slăbănog: Şi văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: &laquo;Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!&raquo; Apoi a zis: &laquo;Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta!&raquo; (Matei 9, 2, 6-7; Marcu 2, 3–12). Deci credinţa era a celor patru, nu a slăbănogului.
Pe temeiul credinţei lui Iair, Domnul a înviat copila de 12 ani (Matei 9, 18–25). Pe temeiul credinţei altora, Domnul a vindecat pe un mut şi îndrăcit (Matei 9, 32–34; 12, 22). Pentru credinţa cananeencei, Mântuitorul a vindecat pe fiica sa, scoţând demonul din ea (Matei 15, 22–28). Tot astfel, pe baza credinţei unui tată, Domnul i-a tămăduit copilul lunatic (Matei 17, 14–18). Aşadar, acestea şi încă alte multe mărturii ale Sfintei Scripturi ne dovedesc că, pe temeiul credinţei părinţilor, a naşilor şi a martorilor care sunt la botez, Dumnezeu le dă copiilor sfinţire şi mântuire, după cum adevereşte acest lucru şi marele Apostol Pavel, zicând: Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă..., femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios (I Cor. 7, 14).
Sectarul: Nici Hristos n-a primit botezul decât ca adult, la vârsta de 30 de ani, şi nici Ioan Botezătorul nu a botezat decât adulţi. Deci nici noi nu trebuie să aplicăm botezul decât adulţilor.
Preotul: La aceste afirmaţii ţi-am răspuns la întrebarea de mai înainte, când ai susţinut de asemenea că Botezul trebuie aplicat numai adulţilor. Iar la cele ce întrebi acum, deosebit de cele de mai sus, şi completând răspunsul de mai înainte, îţi răspund următoarele: Mântuitorul a primit botezul la 30 de ani, pentru că abia atunci şi-a început activitatea publică, la o vârstă când cineva era socotit capabil – potrivit socotinţei acelei vremi – să păşească în public şi să înveţe pe alţii o nouă învăţătură. Dar botezul primit de El n-a fost acelaşi cu al nostru, deoarece n-a avut acelaşi efect, acela fiind numai un botez cu apă, un botez al &laquo;pocăinţei&raquo;, al lui Ioan, iar nu cu &laquo;apă şi Duh&raquo;, ca botezul creştin, instituit de Hristos mai târziu. Prin acel Botez, Mântuitorul, în loc să Se curăţească de păcate, dimpotrivă, S-a încărcat cu păcate, luând asupra Sa păcatele omenirii întregi. El nu S-a botezat spre a fi curăţit de păcate – cum facem noi în botezul nostru –, pentru că El nu avea păcate şi, deci nici trebuinţă nu avea ca mai întâi să se pocăiască. Altul era rostul acelui botez şi altul este al botezului nostru .
Iar dacă este vorba de vârstă, pentru ce voi sectarii înşivă nu respectaţi vârsta de 30 de ani? Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă. El însă, când a vorbit despre Botezul pe care îl va aşeza, a arătat marea importanţă pe care o va avea lucrarea acelui botez şi de aceea n-a mai fost nevoie să spună că va trebui aplicat tuturor, deci şi copiilor. Iar dacă n-a spus-o direct, a spus-o indirect, cu toată claritatea, prin cuvântul &laquo;cineva&raquo; cuprinzându-i pe toţi.
Cât despre Sfântul Ioan Botezătorul, este adevărat că el predica pocăinţa şi că îi boteza numai pe cei ce făcuseră pocăinţă şi că aceştia nu puteau fi decât adulţi. Dar botezul lui nu era identic cu al nostru, ci era numai un botez pregătitor, un rit simbolic sau ceremonial – cum am arătat şi mai sus –, nefiind de neapărată trebuinţă tuturor. De aceea era de prisos a se aplica şi copiilor.
În privinţa nebotezării copiilor, aş fi şi eu de părere să se boteze când vor ei, dacă ar trăi orice parte bărbătească sau femeiască cât ar vrea, până la adânci bătrâneţi. Dar ce zici dumneata, suntem noi siguri că trăim 30, 50 sau 100 de ani? Nu auzi ce spune Sfânta Scriptură? Voi nu ştiţi ce aduce ziua de mâine (Iacov 4, 14); şi iarăşi: Nebune, în noaptea aceasta ţi se va lua sufletul (Luca 12, 20); şi iarăşi: Fiţi gata, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul (Matei 24, 44).
Sectarul: Copiii se pot mântui şi fără botez fiindcă sunt sfinţi şi, ca atare, n-au trebuinţă să-şi cureţe păcatele – pe care nu le au. Aşa învaţă Sfânta Scriptură, prin cuvintele Mântuitorului: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14). Deci copiii pot intra şi fără botez întru Împărăţia cerurilor. În acelaşi înţeles a mai grăit Mântuitorul şi altă dată: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia cerurilor (Matei 18, 3; Marcu 10, 15; Luca 18, 15–17). Apostolul Pavel spune chiar direct că copiii sunt sfinţi: Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă, prin bărbatul credincios. Altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi (I Cor. 7, 14). Deci, dacă părinţii sunt sfinţi (creştini botezaţi), atunci şi copiii lor sunt sfinţi.
Preotul: Mai întâi de toate, trebuie ştiut că copiii nu sunt sfinţi, pentru că ce este născut din trup, trup este (Ioan 3, 6); deci copiii născuţi numai din trup, nu şi din &laquo;apă şi Duh&raquo;, sunt numai trup, cu păcatul lui Adam în ei. Botezul la copii aduce spălarea păcatului strămoşesc intrat în lume prin călcarea poruncii de către Adam şi Eva în rai (Fac. 3). Printr-un singur om (Adam) a intrat păcatul în lume şi prin păcat, moartea – şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor prin acela în care toţi au păcătuit (Rom. 5, 12). Iar acum: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat (Gal. 3, 27) şi iarăşi: Au nu ştiţi că toţi câţi în Iisus Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? (Rom. 6, 3).
Aşadar, afundarea de trei ori în apă, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19), înseamnă botezul în moartea lui Hristos, adică cel nou botezat a murit faţă de păcatul strămoşesc şi faţă de Legea lui Moise (Rom. 6, 4–23; 7, 1–6). Şi prin Cruce noul botezat este răstignit faţă de lume şi lumea faţă de el.
Încă să ştii şi aceasta, că nimeni nu are voie să boteze a doua oară pe cei botezaţi în numele Sfintei Treimi şi după rânduiala Bisericii dreptmăritoare a lui Hristos, căci zice marele Apostol Pavel: un Domn, o credinţă, un botez (Ef. 4, 5). Numai dacă au fost botezaţi de eretici (sectanţi), îi botezăm din nou