|
|
#1
|
||||
|
||||
Ecleziastul 3:18-22
"18. și am zis iar în inima mea despre fiii oamenilor: "Dumnezeu a orânduit să-i încerce, ca ei să-și dea seama că nu sunt decât dobitoace".
19. Căci soarta omului și soarta dobitocului este aceeași: precum moare unul, moare și celălalt și toți au un singur duh de viată, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune! 20. Amândoi merg în același loc: amândoi au ieșit din pulbere și amândoi în pulbere se întorc. 21. Cine știe dacă duhul omului se urcă în sus și duhul dobitocului se coboară în jos către pământ? 22. Și mi-am dat seama că nimic nu este mai de preț pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?" Ecleziastul cap. 3 explicații? răspunsuri? interpretări? |
#2
|
||||
|
||||
Sfantul Grigorie de Nyssa - Talcuire exacta la Ecleziastul
Concluzia la Ecleziastul - o constatare a desertaciunii acestei lumi si un indemn la inaltare a omului spre Dumnezeu
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca Last edited by dobrin7m; 27.06.2013 at 10:41:06. |
#3
|
||||
|
||||
Citat:
Bucura-te de viata reponsabil, ca trece. Acum Patristica poate a dezvoltat sensuri interesante din asta.
__________________
Every point of view is useful, even those that are wrong - if we can judge why a wrong view was accepted. Last edited by Patrie si Credinta; 27.06.2013 at 11:20:54. |
#4
|
||||
|
||||
Citat:
"omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune! 20. Amândoi merg în același loc: amândoi au ieșit din pulbere și amândoi în pulbere se întorc." |
#5
|
|||
|
|||
Mie esențial îmi pare primul verset:
Citat:
|
#6
|
||||
|
||||
Citat:
Spune clar ca "omul nu are nimic mai mult decât dobitocul". Nu pomeneste nimic de aceasta despartire. |
#7
|
|||
|
|||
Despărțirea e inerentă. Numai în starea aceea omul e dobitoc. Zice că Dumnezeu îi va judeca pe oameni ca să le arate că nu se deosebesc de dobitoace. Un dobitoc, însă, nu-l judecă Dumnezeu, pentru că nu e responsabil. Omul este perfect asemănător cu animalul, după cum reiese și din versetele citate, însă va avea parte de judecată. Asta îi trezește conștiința faptului că este chemat la mai mult.
|
#8
|
|||
|
|||
Citat:
Nu putem interpreta un pasaj al Scripturii fără să ținem seama de context, de scop, de mesajul evanghelic și de roadele lui în gândirea patristică. Scriptura se tâlcuiește deplin doar în Biserică, sub lumina călăuzitoare a Tradiției. Alternativele sunt, cel puțin pentru mine (așa cum mă cunosc și cum îmi pare că întrezăresc și la alții), rătăciri (căutări, refuzuri, nemulțumiri, poticneli, tărăgănări) ale omului care, în acest caz, într-adevăr "nu are nimic mai mult decât dobitocul". Sau decât floarea câmpului. Deșertăciune. Refuz al împlinirii menirii sale, așa cum a fost această menire pusă de Însuși Creatorul omului în făptura Lui. Așa cred, să fiu iertat dacă spun prostii. P.S. Ce rost ar avea, Dumitru, să lăsăm deoparte bogăția și frumusețea atâtor tâlcuiri ale cuvioșilor și sfinților Bisericii la Ecclesiastul, pentru a înșira păreri și impresii pe marginea subiectului? Cred că o participare personală nu poate fi zadarnică, însă aceasta doar câtă vreme rămâne în firul Revelației, al continuității Bisericii lui Hristos. Last edited by cezar_ioan; 01.07.2013 at 00:59:46. |
#9
|
|||
|
|||
Citat:
Într-adevăr, citatul ales de tine nu prea lasă cale de întors. Poate fi citit ad literam, că suntem la fel ca dobitoacele și nu știm ce urmează după moarte. Dar până la urmă este parte a Vechiului Testament, deci e cumva "obsolete" (uzat). Last edited by Annyta; 27.06.2013 at 17:30:36. |
#10
|
||||
|
||||
Citat:
Toate interpretarile sunt facute in asa fel incat sa sa fie in concordanta, cat de cat, cu doctrina actuala. Adica cu orice doctrina. |
|