De la iubire la ura... doar un pas

[Anna]

În prealabil postat de axios

psalmul 18: 2.ziua zilei spune cuvant, si noaptea noptii vesteste stiinta

Ziua-i spune zilei cuvânt şi noaptea-i vesteşte nopţii cunoaştere.

Cunoaştere: gnosis = acţiunea de a cunoaşte; cunoaştere (dar şi necunoaştere). Pe măsură ce se succedă, fiecare zi îi comunică celei următoare ce a izbutit să ştie, în timp ce nopţile, întotdeauna propice meditaţiei, consumă stratul profund al cunoaşterii, adică evaluarea semnificaţiilor ce se desprind din ştiinţă”.

„Ziua zilei spune cuvânt, inima inimii, viaţa vieţii, învierea învierii. Şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă, adică trupul trupului, a cărui pătimire a arătat tuturor adevărata ştiinţă a credinţei”. „Ziua strigă zilei cuvânt: cele scrise sunt spuse deschis; noaptea vesteşte nopţii cunoaştere: cele ascunse sunt spuse tainic”.

sursa e de aici:
http://ioanuscateol.wordpress.com/20...-la-psalmi-18/

Bine, multumesc, imi place mult, ce frumos sunt psalmii

[axios]

... am ratacit o virgula inainte de si dar... intelegi tu...
cu placere.

[CosminPopescu]

În prealabil postat de axios

oare cat de superficial trebuie sa se iubeasca un cuplu ca sa ajunga atat de repede la schimbarea radicala a sentimentului in ura...?
sa fie faptul ca nu pun bun inceput in relatia lor?
sentimentele sunt doar de suprafata si egoiste?
ispitele sa fie prea mari pentru ei?
de ce se distrug tot mai multe familii pe motive puerile uneori?
de ce nu au curaj sa lupte pentru a recupera macar ce au avut la inceput, atunci cand au spus la unison "da"?
ce se gaseste pe axa dintre iubire si ura?
de ce le e teama si de ce isi pierd atat de usor increderea, parca ferindu-se sa iubeasca sincer, deschis, neconditionat...?
cine dintre voi, fratiori si surioare, poate sa raspunda? poate ii ajutam cumva...

Poate şi din pricină că multe cupluri confundă activitatea sexuală cu dragostea. Atunci când apare un vecin mai atrăgător, chiar dacă nu este vorba de adulter, parcă mintea stă mai mult la vecin/vecină decât la partener.
Mai se întâmplă ca bărbatul să fie obosit sau femeia să fie în zilele pe stop, iar dacă toată relaţia lor se bazează doar pe sex atunci astea-s probleme grave (pentru ei desigur). Şi nici când este prea mult sex nu e bine deoarece apare rutina şi plictiseala.

Altă problemă este şi lipsa de comunicare, sau când unul din parteneri are unele probleme şi trebuie să se descarce la cineva, dacă partenerul nu are răbdarea măcar să zică "da" şi să se prefacă că pricepe ceva, atunci nu mai are mult şi se termină toată relaţia.
Şi încă o problemă mai gravă şi nepotrivirea socială, oricât de mare este dragostea, niciodată nu o să funcţioneze o relaţie dintre doi oameni cu meserii diferite chiar dacă amândoi câştigă la fel. Să zicem că unul este zootehnist şi celălalt este birocrat, adică seara când se reîntâlnesc unu povesteşte că a stat cu mâna în fundu la vacă, iar celălalt câte calcule a făcut.
Tot nepotrivire socială este şi când cei doi provin din medii diferite, la un momentdat unul dintre ei o să zică: "dacă nu eram eu rămâneai o lepădătură ca tot neamu tău de fomişti" şi de aici apar certurile.

Motive sunt mai multe şi mai complexe, dar acestea sunt principalele. Oricum o căsătorie între doi credincioşi nu prea întâmpină probleme pt că pe primul loc vine Iisus, apoi copii, apoi partenerul, şi la urmă propria persoană.

Alin, nu stiu sa iti raspund de ce e doar un pas de la iubire la ura..nu stiu sa iti spun cum e sa ajungi pana aici..insa stiu de ce merita sa rabzi ( cu bucurie) uneori si putina nedreptate si putina singuratate si putina jertfa.. Si noi ca toate culpurile am avut momente de "durere" dar aceasta durere nu a fost mai puternica decat ceea ce ne-a unit, Iubirea. Ori ceea ce nu poate ucide intareste spunea cineva. Nu stiu cum se iubesc tinerii azi, nu stiu ce inseaman ptr ei iubirea si casnicia..insa ceea ce stiu din propria-mi experienta este ca viata in doi, inseamna si jertfa dar si bucurie. Jertfa cand trebuie sa ingrijesti copii iar sotul e plecat, jertfa cand sotia zace in pat neputincioasa iar sotul face mancare si vede de ale casei. Bucurie cand sotia se ridica cu rugaciunea celor multi si mila Stapanei si ptr dragsotea familiei ce o "invelesc" cu iubirea si rabdarea lor. Bucuria sotului de a-si purta sotia in inima in locurile prin care paseste ea nu poate pasi... Piciorul ei nu a calcat acolo..dar nici strain nu-i este...Pentru ca si cel ce pleaca si cel ce ramane si-au acordat inimile pe aceasi lungime de unde..numita Comuniune. Cand exista comuninue, distanta dispare.. Bucurie si jertfa este casnicia din punctul meu de vedere.. Nu compatibilitate. Caci Hristos ne-a creat pe fiecare unic dar tocmai prin aceasta unicitate avem posibilitatea sa ne facem viata o bucurie sau un chin. Depinde de noi ce alegem..

[ory]

"Adevarata crima pe pamant este atunci cand iei sufletul cuiva,acaparezi sufletul cuiva,fara ca macar sa ai nevoie de el"

[vsovi]

În prealabil postat de Anna

Off topic: axios explica-mi te rog semantura ta. Imi suna cunoscut, de unde ai luat-o? Dar n-o inteleg, ce vrea sa spuna?

poi e simplu de tradus, de explica:
Dumnezeu ne daruieshte Viatza shi biruintza, iar gLumea mandrie dar se shi lauda ea cu gloria ca shi cum ea ar fi biruit dand onorul catre mincinoshii ce nu dezmint shi nu afirma ca defapt nu ei sunt cei ce au luptat in razbelul spre distrugere.

[vsovi]

În prealabil postat de vsovi

poi e simplu de tradus, de explica:
Dumnezeu ne daruieshte Viatza shi biruintza, iar gLumea mandrie dar se shi lauda ea cu gloria ca shi cum ea ar fi biruit dand onorul catre mincinoshii ce nu dezmint shi nu afirma ca defapt nu ei sunt cei ce au luptat in razbelul spre distrugere.

shi au dus lupta cea buna... asemnea lui Abel... sf ap Pavel...

[Marius22]

Redau un text al scriitorului Octavian Paler care confirma ca un sentiment se poate transforma foarte usor in contrariul sau.

"In intelepciunea sa, poporul roman a iubit zicala : « razi a rau », care exprima caderea sufletului din fericire direct in durere. Orice lucru se poate transforma in contrariul sau, asa incat dam din ras in plans si invers, din iubire in ura, din putere in slabiciune, din puritate in pacat.

Sentimentele opuse (ne spun fizicienii) genereaza aceasta unda. Depasind un anumit prag al trairii, ceea ce noi credem a fi bine sau rau se confunda pana la asemanare. Ne putem misca creativ numai intre extreme, nu si dincolo de ele. Marile fericiri se strivesc sub pasii unor intamplari care ne transporta uneori intr-un mare Iad.

Daca ne permitem sa suferim prea mult ori gasim continuu cauze de suferinta, fie in ceilalti, fie in noi insine, poate fi, pentru ca suferinta ne energizeaza si ne da sentimentul profund (neconstientizat) ca traim fericirea.

Un om disperat poate trai langa un sfant sau langa un mare iluminat, dar, daca el se gandeste la suferinta proprie, el simte ca nu poate iesi din dilemele sale si ramane inchis in convingeri si credinte pesimiste, iar campul energetic al sfantului devine o « mobila » inutila intr-o casa parasita."

[ory]

Da, interesant, acum putem vorbi si de la ura(dezinteres) la iubire.
Apropos!, de aceasta. Mi s-a intamplat deseori in viata ca, atunci cand am intalnit un om pentru prima data sa afirm in sinea mea ; "nu-mi place de el ! ", apoi, dupa o perioada sa ma indragostesc, pur si simplu de acea persoana, care initial mi se parea atat de banala. Sau, sa-mi placa, pur si simplu, de ea.
Vedeti, ce usor se poate trece de la un sentiment, la contrariu, si aceasta, intr-un mod misterios, sau, poate ca nu este mister nicaieri, ci lipsa noastra de consideratie fata de multe lucruri si fenomene ce ne-nconjoara.

[Anna]

Lasati, ca mai trist este cand se trece de la iubire la nimic