Un sfat in privinta drumului

[Silencer]

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Silencer

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

Tu nu ai citi pe acest forum ca au fost miri care in ziua nuntii au parasit miresele si s-a dus la minastire ?
Tu nu sti ce este cu tine ? iti arde sau nu de minastire ? De ce te preocupa pe tine soarta altuia si vrei sa faci pe eroul ca sa intorci pe nus' cine de la modernism la credinta ? Exista o sansa mult prea mare ca pe altul sa nu il poti da pe brazda (deoarece in spatele modernismului lui nu sta Hristos ci altcineva care se ocupa de modernisme si care este mult prea greu de invins de un incepator in ale credintei , ca si tine !) si sa-ti pierzi si sufletul tau .

Problema ta este defapt ca tie nu iti arde serios de minastire si zici doar asa , sa dea bine la thread . Pai cind te arde dorul de minastire , nu ai auzit ce am zis mai sus ? lasi mama, lasi tata, lasi logodnica , lasi lumea asta si te duci sa imbraci chipul ingeresc deaorece asta vrea toata fiinta ta si nu ca este doar un moft care in 2-3 ani se risipeste si apoi voiesti invers, sa fugi din minastire ! Ce spune Hristos vis-a-vis de trairea inalta duhovniceasca : ,,... cine nu lasa mama, tata, fiica, nu-si ia crucea si nu vine dupa mine , nu este vrednic de mine " Calugaria nu este joaca si nici bravada ci este cel mai greu dar mai inalt mod de vietuire inca de pe pamint : cel ingeresc .
Te preocupa mult prea mult alte persoane si alte teluri decit cel al tau, al calugariei . In cazul acesta , insoara-te , ia-ti nevasta, pereche de boi si tarina , intra in rindul nostru al tuturora si gata, spune-i adio chipului ingeresc, refuzind sa mai mergi la masa Domnului cea gatita ingerilor.

A alege sau nu calugaria nu este lucru la indemina oricui, trebuie sa ai vocatie pt. ea , dar ca ai sau nu vocatie tu nu ai de unde sa sti, ti-o spune altul , care te verifica !

[medusa]

În prealabil postat de Silencer

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

ai mare grija cu fata asta, sa nu fie o materialista sau o instabila, azi zice ca te iubeste, maine iti da papucii.

[George.m]

În prealabil postat de Silencer

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

Nu te grabi. Ai rabdare, termina-ti studiile si Dumnezeu te va lumina, daca-i ceri ajutorul.

[Silencer]

Iti multumesc zaharia_2009, pentru mesajul tau, acum totul imi e clar si am primit raspunsul care il primesc...

Ma gandesc mult la manastire, da pur shi simplu ma gandeam sa nu sufere careva, nu prea ma pot ramane linistit cand shtiu ca cineva sufera ...

Iti multumesc mult de raspuns acum imi este totul clar :)

George.m, dar cam nu pot sa o evit atita timp pina termin studiile... Pentru ca nici nu ma apropii prea mult de ea, cat sunt indecis, sa nu fac mai rau...

[camy_d]

În prealabil postat de Silencer

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

Semenii noştrii nu trebuie să aibă de suferit din relaţia noastră cu Dumnezeu, deci cred că e mai bine să nu te duci. Pentru un răspuns AVIZAT întreabă-l şi pe duhovnic!

[mirceamoraru]

frate, oamenii aici or sa-ti bage sageti veninoase in inima, ba ca nu esti nu stiu cum, ba ca ceva e in neregula si ca iti pierzi sufletul.. Cret este ca o sa te enervezi si atat.. Eu te-am inteles gandul calugariei este cel mai bun gand din cate exista pe lumea asta, iar cel al casatoriei cel mai banal.. Am avut si eu ispita asta.. "stau cu fata asta ca eu sunt sansa ei de mantuire" si nu numai ca am lasat tot pentru ea, dar ea s-a lepadat de mine ca de o carpa murdara fara pic de mila si de remuscare stiind de sacrificiul meu si stii de ce? Ca vroia "normalitate" adica.. pacat fratele meu, pacat pur si grosolan. Punct. Am plans de durere cu icoana in brate, asa dormeam cateva luni, ca am prins-o cu altul frate in pat facand ceva ce nu pot spune aici.. Adica mi-a dat Domnul sa vad ce prostanac am fost.. Apoi am cazut intr-o patima urata eu ca incercam sa uit si vreo 5 ani nu m-am redresat.. Pana cand Domnul S-a milostivit de mine si m-a ridicat si acum ma indrept cu pasi repezi spre urgenta, imediat ce termin recuperarea .. adica in primavara.. m-as fi dus eu astazi dar trebuie sa termin tratamentul mai intai si am primit ascultarea ca imediat ce termin, a doua zi sa fiu la sihastria cu valiza la Parintele Ciprian.. Dar Ce sa vezi? satana ma mai incearca .. Stii ce sa faci? Du-te intr-o biserica linistita ascunde-te intr-un colt da-tti jos geaca si ce mai ai greoi pe tine aseaza-te in genunchi fa-ti trei cruci si spune asa.. Doamne, voiesc sa vin la Tine, dar patimile din mine se scoala si ma intuneca si sunt ma puternice decat mine.. Uite ce e in inima mea! Mi-a picat cu tronc fata asta si am inceput sa-mi spun minciuni cum ca asta vrei Tu Doamne! Cum sa vrei asta Doamne? Eu stiu in adanc ca singura fericire esti Tu si ca evai de cei care au iubit mai mult pe mama sau pe frati sau pe femeie mai mult decat pe Tine.. Ajut-ma Doamne ca sa nu fac voia mea ci numai voia Ta, Fa cumva si potoleste valurile dragostei fata de fata asta, cu mila oamne ca sunt slab.."Asa roaga-te frate si-ti va arata Domnul e cine iubesti de o sa fugi mancand pamantul.. Eu asa am facut si mi-a aratat ceva la fata aia care pana atunci era asa de frumoasa, de gingasa de sexy, de calda, ei bine a devenit un porc transpirat si egoist si vulgar.. Si am priceput dupa ce mi-a trecut clar, clar ca lumina zilei ca a fost o ispita de la satana ca sa ma desparta de Hristos! Citeste vietile Sfintilor ca isi bagau mana in foc, altul s-a tavalit prin urzici ca sa-i piara pofta de femeie prin usturimea de nesuportat.. Fa si tu la fel si Doamne ajuta.. Poate ne vedem la Sihastria.. Frate ,inca ceva.. Asta nu e nimic.. sa vezi cate ridica satana cand o fi sa pleci.. se imbolnaveste mama pe moarte, vine inghetul, multe, multe, o sa vezi si o sa te minunezi ce lupta si cat de pe fata o sa se dezlantuie.. stiu pe cineva care era masat de diavol pe organele genitale cand mergea pe strada si-i arata numai trupuri de femei atragatoare.. si ejacula din mers saracul suflet.. Dar sa nu deznadajduiesti! Stramta e calea care duce la mantuire!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Silencer

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

Asemenea hotărâri fundamentale nu se iau pe fugă. Şi, în nici un caz, urmând sfaturile primite pe un forum. Dacă este să luaţi în considerare sfatul cuiva, acela trebuie să fie duhovnicul dv.
Întrebaţi-L pe Dumnezeu, în rugăciune, care este planul Lui cu dv. Şi nu planul dv, ci planul Lui urmaţi-l. Vă cheamă El la călugărie sau vă cheamă la căsătorie ? Oricare ar fi chemarea Lui, urmaţi-o, fiindcă dacă veţi urma calea cealaltă, vă puteţi mântui, dar veţi fi nefericit pe pământ. Precondiţii ale unui bun discernământ vocaţional sunt: rugăciunea şi postul.
Cele mai importante semne spre o chemare sau spre alta acestea două sunt:
-mai întâi, o puternică dorinţă de a urma o cale sau alta. Când Dumnezeu ne vrea fie la călugărie, fie la căsătorie, mai întâi sădeşte în noi dorinţa. Deci, îndepărtaţi din inimă şi din calcule toate celelalte care ar putea face zgomot de fond, cum ar fi "ce ar face fata ?" sau "ce ar spune mama" ori "dacă mă căsătoresc, din ce am să trăiesc?" şi ceea ce rămâne după ce veţi îndepărta acestea, este dorinţa pură pe care o sădeşte Domnul în inimi ca să pregătească planul Său.
-mai apoi, examinaţi darurile cu care sunteţi dăruit. Nu se poate să avem chemare într-o direcţie fără ca Dumnezeu să ne dea şi ceea ce este necesar spre a urma acelei direcţii. Aşa cum eu nu pot răspunde la înjtrebarea dacă Dumnezeu mă vrea muzician sau artist plastic fără să mă întreb mai întâi dacă a sădit în mine mai degrabă talent spre muzică sau mai degrabă spre artele plastice, tot la fel se pune problema şi în privinţa alegerii călugărie versus căsătorie. Sunteţi o persoană ascultătoare ? E semn spre călugărie. Sunteţi mereu gata să vă asumaţi riscuri ? E semn spre căsătorie. Suportaţi uşor şi chiar cu drag gălăgia copiilor ? Căsătoriţi-vă ! Nu o suportaţi ? Călugăriţi-vă. Şi aşa mai departe.
Ca exerciţiu, faceţi un tabel cu ce calităţi trebuie să îndeplinească un bărbat căsătorit şi ce calităţi se cer de la un călugăr şi bifaţi-le pe acelea pe care le aveţi. Apoi adunaţi bifele. Ca regulă generală, bărbatul căsătorit trebuie să aibă abilitatea de a conduce o familie, de a asigura femeii şi copiilor tot ceea ce este necesar ca să trăiască, de a-şi creşte copii în Cristos, de a-şi iubi soţia. Aveţi asemenea calităţi ? Sunteţi sigur că aţi găsit persoana potrivită ? Căsătoriţi-vă ! Călugărul trebuie să aibă abilitatea de a se conforma rigorilor unei vieţi mănăstireşti, de a lucra, uneori zi lumină pentru obşte, de a se ruga ore întregi pe zi, de a trăi cu puţin. Aveţi asemenea abilităţi ? Stabiliţi data când veţi vorbi cu stareţul !

Fie ca Dumnezeu, prin Spiritul Sfânt, să vă lumineze spre fericirea pământească şi viaţa de veci !

În prealabil postat de zaharia_2009

Tu nu ai citi pe acest forum ca au fost miri care in ziua nuntii au parasit miresele si s-a dus la minastire ?
Tu nu sti ce este cu tine ? iti arde sau nu de minastire ? De ce te preocupa pe tine soarta altuia si vrei sa faci pe eroul ca sa intorci pe nus' cine de la modernism la credinta ? Exista o sansa mult prea mare ca pe altul sa nu il poti da pe brazda (deoarece in spatele modernismului lui nu sta Hristos ci altcineva care se ocupa de modernisme si care este mult prea greu de invins de un incepator in ale credintei , ca si tine !) si sa-ti pierzi si sufletul tau .

Problema ta este defapt ca tie nu iti arde serios de minastire si zici doar asa , sa dea bine la thread . Pai cind te arde dorul de minastire , nu ai auzit ce am zis mai sus ? lasi mama, lasi tata, lasi logodnica , lasi lumea asta si te duci sa imbraci chipul ingeresc deaorece asta vrea toata fiinta ta si nu ca este doar un moft care in 2-3 ani se risipeste si apoi voiesti invers, sa fugi din minastire ! Ce spune Hristos vis-a-vis de trairea inalta duhovniceasca : ,,... cine nu lasa mama, tata, fiica, nu-si ia crucea si nu vine dupa mine , nu este vrednic de mine " Calugaria nu este joaca si nici bravada ci este cel mai greu dar mai inalt mod de vietuire inca de pe pamint : cel ingeresc .
Te preocupa mult prea mult alte persoane si alte teluri decit cel al tau, al calugariei . In cazul acesta , insoara-te , ia-ti nevasta, pereche de boi si tarina , intra in rindul nostru al tuturora si gata, spune-i adio chipului ingeresc, refuzind sa mai mergi la masa Domnului cea gatita ingerilor.

A alege sau nu calugaria nu este lucru la indemina oricui, trebuie sa ai vocatie pt. ea , dar ca ai sau nu vocatie tu nu ai de unde sa sti, ti-o spune altul , care te verifica !

Frate, da' stiu ca la pedagogie ai ramas repetent... L-ai bagat in ceata de tot pe bietul om si in loc sa-l incurajam si sa-l facem sa inteleaga ce se petrece (adica faptul ca "nevazutul" face eforturi disperate sa-i schimbe directia), tu il scuturi de-i sar fulgii, cand el e si-asa incurcat rau!

Silencer, eu n-am pentru tine acum, decat un sfat, pe care trebuie sa-l urmezi, mai ales ca nu dureaza mult, si-ti foloseste oricum: urmareste intreagul interviu cu cineva care urma sa se casatoreasca si a ajuns calugar. Mai apoi vezi tu. In timpul asta, vorbeste zi si noapte cu Mantuitorul, sau cu Parintele Arsenie Boca, sau cu cine mai stii tu ca te-ar putea povatui si ajuta, si toate se vor aranja de la sine!
Curaj si Doamne'ajuta!

[Silencer]

Va multumesc de mesaje...

M-am gandit eu la ce vreau mai mult, si sincer calugaria imi e mai draga :) Shi nici nu ma consider vrednic sa am o familie...
Dar sunt 2 probleme, una care am descris-o mai sus, iar alta nu am fost niciodata incercat la o manastire...

Planific sa ma duc acum pe cateva zile la o manastire (Initial ma gandeam sa ma duc la Prislop la mormantul lui Arsenie Boca, dar am citit ca e aglomeratie acolo shi nici locrui nu prea sunt asa ca ma gandeam la Schitul Locurele), e departe de aici da' cred ca merita(Sunt din Moldova).