Interpretarea Scripturii

Ma intreb in ce masura ajunge sa inteleaga cineva adevarul cuprins in Scripturi, fara a apela la Sfintii Parinti? In ce fel se pot evita ereziile fara a avea un Sinod sau fara a lua in considerare hotararile Sinodului?

Deci, fara Sfintii Parinti si fara Sinoade nu se poate. Cum s/or fi descurcand unii fara ele, nu/mi dau seama.

[danyel]

Poi ancah in asta consta unitatea ortodoxiei, in ascultarea interpretarii facute de Sfintii Parinti, desi pt unii este inacceptabila aceasta interpretare preferand sa interpreteze singuri, convinsi fiind ca sunt manati de Duhul Sfant, observi ca in protestantism lipseste unitatea , cand unei persoane i se parea ca intelege altfel scriptura, se despartea de comunitate pt ca neavand un sablon, putea usor pretinde ca Duhul sfant l-a luminat, sa astfel s-au format mii si mii de "adevaruri" tote bazate evident pe Biblie haha ce gluma, e bine ca avem invatatura sfintilor parinti, pt ca ei inainte de a propovaduii posteau si se rugau indelung ca Domnul sa-i lumineze.
Fratilor ramaneti in duhul ortodoxiei, ramaneti in Biserica si Mireasa lui Hristos Amin!

[Ana_Oara]

Intrebarea, "in ce masura ajunge sa inteleaga cineva adevarul cuprins in Scripturi, fara a apela la Sfintii Parinti? In ce fel se pot evita ereziile fara a avea un Sinod sau fara a lua in considerare hotararile Sinodului", seamana cu aceea, cum poti trai si fara sa maninci?
Povestea spune ca unul a vrut sa-si invete calul sa nu manince, mai ales ca orzul sau ovazul erau scumpe. Si, culmea ghinionului, ar fi reusit, daca calul nu ar fi murit intre timp! :D

Cum se descurca cei care nu cunosc hotaririle sinoadelor, scrierile Sfintilor Parinti sau ale Scripturii?
In cel mai bun caz ajung np!

[Mani]

În prealabil postat de ancah

Ma intreb in ce masura ajunge sa inteleaga cineva adevarul cuprins in Scripturi, fara a apela la Sfintii Parinti? In ce fel se pot evita ereziile fara a avea un Sinod sau fara a lua in considerare hotararile Sinodului?

Ancah, te mai intereseaza raspunsul la întrebare, sau întrebarea este retorica, deci ai deja un raspuns convenabil?

Ma interesa parerea celor din afara ortodoxiei,caci ortodoxa fiind, cunosc acest raspuns. Cum se descurca restul? Chiar ajunge doar sa citesti biblia de la cap la coada si apoi s-o iei de la inceput, pana o stii pe de rost? E bine sa o stii pe de rost, dar oare nu-ti scapa nimic? Si daca treci totul doar prin filtrul propriei gandiri, oare nu ajungi sa-L diminuezi pe Dumnezeu si creatia Lui la dimensiunile propriei perceptii? Oare atunci, cand ai impresia ca ai inteles, nu te expui pericolului slavei desarte? etc, etc...

[Tudor]

Ancah, raspunsul sectantilor va fi simplu: prin Duhul Sfant. Ei vorbesc de o revelatie deschisa. Deci, Dumnezeu le descopera alte adevaruri decat cele ce ne-au fost descoperite prin Hristos.
Eu cred ca ar trebui sa ne analizam mai bine pe noi. Oare noi intelegem Scriptura? Daca da, traim potrivit invataturii din ea? Ma tem ca nu. Pentru multi din ziua de astazi este o mare ruptura intre ceea ce stiu si ceea ce sunt.

[ARHANGHELUL]

În prealabil postat de ancah

Deci, fara Sfintii Parinti si fara Sinoade nu se poate. Cum s/or fi descurcand unii fara ele, nu/mi dau seama.

Se poate intelege Scriptura si fara Sf. Parinti sau acele Sinoade.
DUMNEZEU lucreaza prin oameni si atunci ar putea sa invete pe orce om Scriptura, fara talmacirile Sf.Parinti sau acelor Sinoade care au facut curat in Biblie dupa mintea lor.

[Mani]

În prealabil postat de ancah

Ma interesa parerea celor din afara ortodoxiei,caci ortodoxa fiind, cunosc acest raspuns. Cum se descurca restul? Chiar ajunge doar sa citesti biblia de la cap la coada si apoi s-o iei de la inceput, pana o stii pe de rost? E bine sa o stii pe de rost, dar oare nu-ti scapa nimic? Si daca treci totul doar prin filtrul propriei gandiri, oare nu ajungi sa-L diminuezi pe Dumnezeu si creatia Lui la dimensiunile propriei perceptii? Oare atunci, cand ai impresia ca ai inteles, nu te expui pericolului slavei desarte? etc, etc...

Ancah, o parere a celor din afara ortodoxiei ti-o pot da si eu, având în vedere ca pâna acum câtiva ani am fost departe de ea.
Am citit Biblia, cum spui si tu, de la cap la coada de multe ori. Evident ca mi-au scapat multe, tare multe. Dar sunt multe care nu-mi scapau, ceea ce tot era bine. Te poti bucura de Psalmi, de Evanghelii, de Epistole, de profetii. Te poti bucura si da slava lui Dumnezeu pentru tot ce-a facut în creatie, în istorie, în vietile noastre.
Am citit odata marturia unei profesoare de filozofie din Moscova, care, umblând prin arhiva universitatii, a dat de nenorocirea aceea de carte "Biblia hazlie", voi, cei tineri, n-o stiti. A deschis-o si i-au cazut ochii pe rugaciunea "Tatal nostru", n-a mai apucat sa citeasca blestematiile de comentarii, ca s-a convertit. In mila Lui, Dumnezeu se lasa gasit oriunde crede El de cuviinta. Evident ca Scriptura urma s-o înteleaga în Biserica, nu în biblioteca aceea ateista.
Revin: desi am citit si rascitit Biblia, învataturi importante nu le-am vazut si nu le-am înteles, asta din cauza ochelarilor doctrinei np. A fost harul lui Dumnezeu ca acum încep sa vad si sa pricep.

Multumesc celor, care au raspuns.
Iata ca am gasit urmatorul exemplu, din care vedem cat de superficiali putem fi, daca tinem cont numai de propria parere:(comentariu gasit pe www.sfaturiortodoxe.ro/carti.htm)

Cele zece drahme:
Domnul in chipul unei femei

Puteti crede ca Mantuitorul Hristos s-a infatisat pe Sine in chipul unei femei, in doua din parabolele Sale? Una este cea a femeii ce a luat trei masuri de faina si a facut aluat. Dar mai intai sa vorbim despre cealalta, in care Domnul ne spune despre femeia care a avut zece drahme si a pierdut una. Acestea sunt cele mai tainice dintre toate parabolele Mantuitorului. Deoarece parabola drahmei pierdute este scurta, o vom cita in intregime.

Sau care femeie, avand zece drahme, daca pierde o drahma, nu aprinde lumina si nu matura casa si nu cauta cu grija pana ce o gaseste? Si gasind-o, cheama prietenele si vecinele sale, spunandu-le: Bucurati-va cu mine, caci am gasit drahma pe care o pierdusem (Luca 15:8-9)

La prima privire, aceasta parabola pare atat de simpla, sau chiar naiva, incat nu il impresioneaza pe cititorul Evangheliei. De fapt, in aceasta parabola simpla ni se dezvaluie taina universului.

Daca o luam in mod literal, starneste nedumerirea. Femeia a pierdut doar o drahma. Chiar si zece drahme nu reprezinta o suma mare; de fapt, o femeie care are doar zece drahme trebuie sa fie foarte saraca. Sa presupunem, inainte de toate, ca gasirea drahmei pierdute a insemnat un mare castig pentru ea. Si totusi se prezinta ca un paradox, caci cum se face ca, desi fiind atat de saraca, ea aprinde lampile, matura casa si isi cheama toate prietenele si vecinele pentru a-i impartasi bucuria? Si totul pentru o singura drahma! O asemenea pierdere de timp – aprinderea unei lumanari si punerea casei in ordine, inainte de toate! Mai apoi, daca isi invita vecinele, este silita, potrivit obiceiului oriental, sa le ofere ceva de mancat si de baut, o cheltuiala deloc mica pentru o femeie saraca. Sa nu faca astfel ar insemna ignorarea unui obicei neschimbator.

Alta observatie importanta este ca ea nu invita doar o singura femeie careia i-ar putea oferi dulciuri, fapt ce nu ar fi implicat cheltuieli mari. Ci a invitat multe prietene si vecine, si chiar de le-ar fi intretinut modest, cheltuiala ar fi depasit cu mult valoarea drahmei pe care a gasit-o. De ce ar trebui ea sa caute drahma cu atata sarguinta si sa se bucure la aflarea ei, doar pentru a o pierde in alt fel? Daca incercam sa intelegem aceasta parabola in mod literal, nu se potriveste in cadrul vietii cotidiene, ci lasa senzatia a ceva exagerat si de neinteles. Deci sa incercam sa aflam sensul ei mistic sau ascuns. Cine este femeia? Si de ce este o femeie si nu un barbat, cand un barbat este mai predispus la a pierde bani, in cadrul obisnuit al vietii? A cui casa este cea pe care o curata si umple de lumina? Cine sunt prietenele si vecinele ei? Daca umblam dupa intelesul duhovnicesc al parabolei, in locul celui literal, vom gasi raspunsurile la aceste intrebari. Domnul spune: Cauta si vei gasi.

Femeia il reprezinta pe Insusi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cele zece drahme sunt ale Lui. El este Cel care a pierdut una dintre ele si s-a apucat sa o caute. Drahmele nu sunt monezi de aur sau argint. Potrivit teologilor ortodocsi, numarul zece inseamna deplinatatea. Cele noua drahme nepierdute sunt cele noua cete ingeresti. Numarul ingerilor este dincolo de intelegerea muritorilor, caci depaseste puterea noastra de calcul. Drahma pierduta reprezinta omenirea in intregul ei. Prin urmare Hristos Mantuitorul S-a coborat din cer pe pamant, la casa Sa, si a aprins o lumanare, lumina cunoasterii Lui. A curatat casa – adica a curatit lumea necuratiei diavolesti – si a gasit drahma pierduta, omenirea pierduta aflata in greseala. Apoi Si-a chemat prietenii si vecinii (dupa slavita Sa Inviere si Inaltare), si anume, nenumaratii heruvimi si serafimi, ingeri si arhangheli, si le-a descoperit marea Sa bucurie. Bucurati-va cu Mine. Am gasit drahma pe care o pierdusem! Aceasta inseamna: Am gasit oameni pentru a umple golul din Imparatia Cerurilor, provocat de caderea ingerilor cei mandri care au apostaziat de la Dumnezeu. La sfarsitul vremilor, numarul acestor suflete gasite si mantuite va trebui sa fie de bilioane, sau, in limbajul Scripturii, va fi la fel de nenumarat precum stelele de pe cer si precum nisipul de pe malul marii.

Domnul nostru S-a infatisat ca o femeie, deoarece femeile sunt mai grijulii decat barbatii la ingrijirea averii, la pastrarea casei in randuiala si la primirea oaspetilor. Daca aceasta scurta parabola, care consta in numai doua fraze, este explicata astfel, care inima nu se va cutremura? Caci cuprinde intreaga drama a lumii vazute si nevazute. Explica de ce Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant. Aduce o raza stralucitoare de lumina asupra istoriei omenirii si asupra dramei existentei fiecarui individ. Ne pune fata in fata cu o decizie rapida, deoarece viata noastra trece cu repeziciune – o hotarare daca dorim sa fim drahma pierduta gasita de Hristos sau nu. Hristos ne cauta. Ne vom ascunde de El, sau ne vom lasa gasiti de catre El inainte ca moartea sa ne ascunda de El, din lume si din viata?

Este o problema vitala si sta in vrerea noastra sa Il acceptam sau sa Il respingem. Dupa moarte va inceta sa fie o problema deschisa, si atunci nimeni nu va mai astepta un raspuns de la noi.