O NOUA PRIMEJDIE LA ADRESA FAMILIEI

[Iustin32]

Alunecarea catre poliamorie

Bill Muehlenberg (traducere de Alexandra Zărnescu)

Poliamoria a atins un succes enorm. Există reviste si cotidiene care îi sunt dedicate, societăti fondate pentru a o sustine, se tin conferinte în toată lumea, unde se discută despre subiect, si nenumărate organizatii care o promovează si protejează. Dacă ati rămas nedumeriti, dati-mi voie să vă scutesc de o căutare în dictionar. Termenul înseamnă, pur si simplu, “iubiri multiple” si înglobează concepte precum iubirea în grup sau căsătoriile în grup.

Când am căutat termenul “polyamory” ultima dată pe Google, au apărut în jur de 1,4 milioane de rezultate. Merită să arunci un ochi pe unele dintre astfel de site-uri dedicate miscării poliamoriste. Uitati-vă la doar câteva dintre grupurile care promovează acest lucru, precum “The Alternatives to Marriage Project” (”Proiectul Alternativelor la Căsătorie”), “The Polyamory Society” (”Societatea poliamoristă”) si “The World Polyamory Association” (”Asociatia Mondială pentru Poliamorie”).

Ultimul grup mentionat mai sus prezintă această “Declaratie a Viziunii” despre conferintele sale: “Alăturati-vă miscării de ALEGERE! Cercetati posibilitătile stilului de viată poliamorist. Întrebati-ne cum puteti face mai multă dragoste în viată, înruditi cele mai înalte culmi ale eului dumneavoastră cu iubitii dumneavoastră si cei cu care împărtiti acoperisul, convertiti gelozia în acceptare (bucurati-vă de bucuria iubitului dv.) si dati fiecăruia dragostea, intimitatea, atentia, camaraderia, atingerea si dragostea fizică de care are nevoie.”

Există, de asemenea, diferite grupări-nisă, precum “The Unitarian Universalists for Polyamory Awareness” (”Universalistii Unitarieni pentru Promovarea Poliamoriei”), “The Polyamorist Political Action Committee” (”Comitetul Poliamorist pentru Actiuni Politice”) si “The PolyChildren Index” (”Indexul Copiilor Poli”).

Iată si titlurile unor cărti pe această temă. Există titluri siropoase precum “Târfa etică: Ghidul posibilitătilor sexuale infinite”, “Polifidelitatea lesbiană: ghid al plăcerii pentru femeia a cărei inimă e deschisă multiplelor iubiri paralele”, “Poliamoria: Noua iubire fără limite”, “A iubi mai mult: Abecedarul polifidelitătii” si “Poliamorie: mai multe iubiri, mai multă dragoste”.

Se pare că există nenumărate conferinte, întruniri si grupuri de sustinere dedicate acestei miscări. Ba chiar un serial de sine stătător la televizor despre acest subiect, Big Love (Marea iubire), produs în Statele Unite, pe care canalul nostru australian SBS îl difuzează cu bucurie la oră de maximă audientă, în fiecare sâmbătă noapte.

Din nefericire, nu este vorba doar de creatii cu încărcătură hormonală ale unor dementi. Există foarte multe grupuri academice, educationale, politice si legale care sustin această miscare.

Toate acestea ar fi fost de neconceput acum câteva decenii, dar vremurile se schimbă. Însă, interesant e cum tot acest fenomen reprezintă extensia logică a revolutiei sexuale si a încercării de a redefini notiunile de căsătorie si familie în afara sferei de normalitate.

Poliamoria nu este altceva decât următorul pas pe drumul alunecos început prin anii 1960. Când libertinii si “arhitectii” sociali de atunci au atacat institutia căsătoriei si a familiei, au stiut că cel mai bun mod de a le distruge este acela de a le redefini într-un mod radical. Ideea era că orice tip de relatie sexuală era la fel de potrivită ca oricare alta.

Astfel că radicalii anilor ‘60 au devenit oameni ai legii, politicieni, judecători, academicieni, jurnalisti si educatori. Pe tot cuprinsul Occidentului s-au schimbat legile. A fost pus în aplicare divortul rapid, concubinajul si relatiile “de facto” au primit statut legal si beneficii, iar stilurile de viată asa-zis alternative au fost scoase la paradă si slăvite.

Desigur, vocile care apărau familia au avertizat că acest fenomen va denatura într-un dezastru ireversibil. Este exact ceea ce vedem noi acum. Acum 20 de ani, când concubinajul cuplurilor heterosexuale a fost legalizat si i s-au acordat beneficiile unei căsătorii heterosexuale, am avertizat că în viitor se va întâmpla acelasi lucru în privinta căsătoriilor între homosexuali. Desigur, am fost luati în derâdere si ridiculizati. Criticii au spus că amestecăm merele cu perele si că, oricum, nimeni nu solicită legiferarea căsătoriilor între persoane de acelasi sex.

Evident, în prezent deja ne-am săturat până peste cap de căsătoriile între persoanele de acelasi sex. Iar vocile care apără valorile familiei ne avertizează acum în legătură cu următorul demers logic, acum că activistii homosexuali si-a văzut împlinite cerintele. Avem de-a face cu aceleasi critici. “Sunt două lucruri diferite”, contra-argumentează ei; oricum nimeni nu solicită legiferarea fenomenul de poliamorie.

Ei bine, ambele critici sunt lipsite de substantă. După cum am atras atentia, fenomenul este scandalos si câstigă în permanentă din ce în ce mai mult teren, sprijin din partea publicului, precum si sustinători ardenti. Asemănările există cu certitudine. Cu toate acestea, criticii continuă să se ascundă după deget.

Gânditi-vă doar la următorul exemplu: activistul homosexual Rodney Croome si-a prezentat recent opiniile si a ridiculizat toate miscările împotriva fenomenului poliamorist, întemeiate pe o posibilă promovare similară în legătură cu căsătoriile între persoanele de acelasi sex. I-a ironizat pe toti aceia care avertizează în legătură cu degenerarea ireversibilă si a tinut să mentioneze că cele două tipuri de relatii nu au nimic în comun.

Totusi, nu reuseste să argumenteze logic ceea ce sustine. Începe printr-o diversiune completă. Spune că cei care sunt îngrijorati de fenomenul poliamorist sunt ipocriti: “Foarte adesea, cei care se opun căsătoriilor între persoane de acelasi sex se justifică făcând referire la “valorile biblice”, ignorând cu bună stiintă faptul că Biblia abundă de relatii poligame”.

Categoric, există mai multe inadvertente grave în ceea ce sustine. O persoană nu are nevoie să invoce religia atunci când se opune relatiilor homosexuale. Si nu cunosc nici o persoană religioasă credibilă atunci când condamnă poligamia. De fapt, Biblia nu o face, ba chiar ne avertizează în legătură cu acest fapt. Prin simplul fapt că Biblia prezintă un comportament, nu înseamnă că îl si acceptă.

Apoi, ne vorbeste de “vechiul mit legat de promiscuitatea homosexuală”. Vechiul mit? Serios? Toate cercetările arată că nu este nicidecum un mit. Până si cercetătorii homosexuali admit aceasta. Iar când activistii homosexuali sustin asa ceva, nu cumva se dovedesc a fi, pur si simplu, niste mincinosi? Gânditi-vă doar la o remarcă a lui Dennis Altman: monogamia “nu este o alegere realistă, pentru multi dintre noi… pur si simplu nu găsim că un singur partener ne satisface pe deplin. Oamenii care sustin că nu ar fi nici o problemă dacă toti bărbatii homosexuali ar fi monogami, ignoră realitatea emotională si medicală”.

Apoi, sustine că toate natiunile care au legalizat căsătoriile între persoane de acelasi sex nu au legalizat si poligamia. Răspunsul simplu este: nu încă. Aceleasi obiectii se făceau si acum 20 de ani: tările care au legalizat concubinajul nu legalizaseră căsătoriile între persoanele de acelasi sex. A fost însă nevoie doar de câteva decenii pentru a demonstra lipsa de fundament a acelei obiectii.

Restul cuvântării sale este o încercare de a diferentia căsătoriile între persoanele de acelasi sex de poligamie. Însă nici el nu face acesta. Sustine că în acest tip de căsătorie e vorba doar de dragoste, angajament, consimtământ, varietate, justitie si egalitate. Probabil că nu citeste literatura poliamoristă. Exact acelasi lucru se sustine si acolo.

Ambele grupuri îsi bazează atacurile împotriva căsătoriei plecând de la aceleasi premize. Ambele sustin că relatiile bazate pe iubire, consimtământ si angajament constituie faptul cel mai important si nimic altceva. Homosexualii spun că sexul nu are nimic de-a face cu iubirea adevărată. Iar poliamoristii spun că numărul partenerilor nu are de-a face cu iubirea adevărată si căsătoria.

Argumentele ambelor grupuri sunt identice. Cazul unuia duce către cazul altuia. Odată ce se creează un precedent si semnificatia căsătoriei capătă alt sens decât cel normal, atunci totul este posibil. Odată ce renuntăm la principiul căsătoriilor normale “o femeie si un bărbat”, se va considera că orice alt fel de relatie este firesc.

Iar poliamoristii stiu sigur acest lucru. Fac referire la relatiile si căsătoriile sodomite adesea pentru ca argumentele lor să capete mai multă greutate si sens.

Asa că Croome poate să trâmbiteze tot ceea ce doreste în legătură cu aceste “diferente”, care nu există decât în imaginatia lui. Ambele tipuri de relatii fac parte din aceeasi denaturare ireversibilă, care acum capătă elan si ritm. Pentru a găsi un răspuns la toate aceste combinatii si permutări ciudate si sălbatice, trebuie să ne reîntoarcem la părerea bătrânilor în legătură cu notiunea de căsătorie. Până atunci, noul drum va deveni si mai alunecos.

http://ro.altermedia.info/minoritati/alunecarea-catre-poliamorie_8922.html

[adrian010155]

Prostii, aberatii, murdarii, care se revarsa peste oameni. Ca pe orice alte murdarii trebuie sa le tinem la distanta, pur si simplu si sa nu ne concentram asupra lor. Nu marita.

[veilur]

Extraordinar! Am trait sa o aud si pe asta: casatoria poliamorie! Adica membrii unui cuplu se casatoresc toti la gramada sau cum?

[vsovi]

ca la asiatici ca shi aia umbla cu armonia shi echilibrul in astfel de lucruri, in ashramurile lor armonice shi vibreaza ei... ushor pune "fraierul" botochiul la asha ceva... eu vad pe mine... ca repede ash fi shi eu in stare shi asha fi curios ca nu m-am vindecat shi ma atrage troaca cu ochi dulci 7x???:(:(