Balada Mesterul Manole

[costel]

In liceu nu mi s-a vorbit niciodata despre Hristos prezent tainic in Balada Mesterul Manole. Am gasit aceste idei, sper sa va fie de folos:

Intrebat, in primavara lui 1993, de cativa tineri ascoristi din Cluj, "Despre Miorita ce ne puteti spune?"- parintele Staniloae a raspuns: "Miorita vorbeste de Hristos si sufletul omenesc. Ciobanul care are oi mai multe este Hristos; ceilalti doi: Pilat si evreii...

"Pastorul sacrificat" din balada nu-i altul decat Iisus, Pastorul Cel Bun, dupa cum Insusi a marturisit: "Eu sunt Pastorul Cel Bun, Care-Si pune sufletul pentru oile Sale..." (In 10, 11).

Iar in alta parte am gasit aceste informatii: "Cat priveste cealalta capodopera a geniului popular romanesc, Mesterul Manole, nu este greu a sesiza ca insusi numele "Manole", de la Emanuel (cu noi este Dumnezeu), ne trimite la Cel prin Care toate s-au zidit, Iisus Hristos. In fapt, ce zideste in balada "mesterul"? O biserica, nu-i asa? Exact ceea ce a intemeiat Hristos pe pamant: Biserica crestina. Ca si Iisus, Manole a murit in final, dar unde a cazut el s-a facut "o fantana lina...", transpunere geniala a cuvintelor lui Iisus: "Cel ce va bea din apa pe care Eu o voi da lumii nu va mai inseta in veac... Caci se va face intr-insul izvor de apa vie".


Manole, pentru a-si plini lucrarea, o zideste pe draga lui Ana (nume de loc intamplator: "hannan" in ebraica inseamna "milostenie", "dar"), daruind, astfel, cea mai scumpa ofranda pe care o avea…"

[Marius22]

Ma bucur de fiecare data cand intalnesc astfel de creatii folclorice ale romanilor purtatoare ale unui profund mesaj crestin. Cercetatorii definesc aceste exemple prin expresii de genul: "creatii epice populare avand elemente crestine". Nu sunt doar simple "elemente". Aceste creatii descriu un intreg univers spiritual, tainic am putea spune, care nu poate fi schematizat si plasat in categorii precise.

Ma bucur insa si mai mult, cand intalnesc persoane, exegeti, precum parintele Staniloae, care stiu sa scoata la iveala viul din aceste creatii. Nu de informatii pe seama acestora avem nevoie, ci de "talcuitori" care sa ne ofere sensuri si perspective care cu adevarat ne inalta spiritual.

În prealabil postat de costel

In liceu nu mi s-a vorbit niciodata despre Hristos prezent tainic in Balada Mesterul Manole. Am gasit aceste idei, sper sa va fie de folos:

Intrebat, in primavara lui 1993, de cativa tineri ascoristi din Cluj, "Despre Miorita ce ne puteti spune?"- parintele Staniloae a raspuns: "Miorita vorbeste de Hristos si sufletul omenesc. Ciobanul care are oi mai multe este Hristos; ceilalti doi: Pilat si evreii...

"Pastorul sacrificat" din balada nu-i altul decat Iisus, Pastorul Cel Bun, dupa cum Insusi a marturisit: "Eu sunt Pastorul Cel Bun, Care-Si pune sufletul pentru oile Sale..." (In 10, 11).

Iar in alta parte am gasit aceste informatii: "Cat priveste cealalta capodopera a geniului popular romanesc, Mesterul Manole, nu este greu a sesiza ca insusi numele "Manole", de la Emanuel (cu noi este Dumnezeu), ne trimite la Cel prin Care toate s-au zidit, Iisus Hristos. In fapt, ce zideste in balada "mesterul"? O biserica, nu-i asa? Exact ceea ce a intemeiat Hristos pe pamant: Biserica crestina. Ca si Iisus, Manole a murit in final, dar unde a cazut el s-a facut "o fantana lina...", transpunere geniala a cuvintelor lui Iisus: "Cel ce va bea din apa pe care Eu o voi da lumii nu va mai inseta in veac... Caci se va face intr-insul izvor de apa vie".


Manole, pentru a-si plini lucrarea, o zideste pe draga lui Ana (nume de loc intamplator: "hannan" in ebraica inseamna "milostenie", "dar"), daruind, astfel, cea mai scumpa ofranda pe care o avea…"

Foarte frumoase aceste randuri. Nu m-am gandit la aceste interpretari cu adevarat crestinesti.

[Florin-Ionut]

Ideea de jertfa se gaseste si la Dimitrie Bolintineanu, in celebra sa poezie "Muma lui Stefan cel mare", unde zice asa:

"Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!"

Multi nu pot sa priceapa sensul acestor versuri, ca de exemplu Mircea Dinescu. Cum adica sa-si trimita mama pe insusi fiul ei la moarte? E absurd, nu? Nu chiar, pentru ca acesta este scopul corect al oricarei existente: sacrificiul pentru ceilalti, jertfa ta pentru binele altora.

Insusi Eminescu a inteles asta si asa a si murit, un martir pentru neamul lui.


Pana si cei din Star Trek au constientizat acest adevar. In ultimul episod (sezonul 7, ep. 25), Picard este pus in situatia sa-si sacrifice nava si intreg echipajul pentru a salva Pamantul de pa pieire. In momentul critic, nava este distrusa si mor cu totii. Insa entitatea Q (o fiinta cu puteri supranaturale) care urmarea din background povestea ii repune pe toti intr-un moment trecut al istoriei, fara ca ei sa stie ce s-ar fi intamplat - in afara de Picard. Redau dialogul dintre cei doi, care mi se pare foarte interesant din perspectiva crestineasca:

You just don't get it, do you, Jean-Luc?
The trial never ends.
We wanted to see if you could
expand your mind and your horizons.
And for one brief moment, you did.

When I realised the paradox.

Exactly.

For that one fraction of a second,
you were open to options you had never considered.
That is the exploration that awaits you.
Not mapping stars and studying nebulae,
but charting the unknown possibilities of existence.

What is it that you
are you trying to tell me?

You'll find out.
In any case, I'll be watching.
And if you're very lucky, I'll drop
by to say hello from time to time.
See you out there.