Alesul

[anna21]

Sustin ce spune Nevrednicul (nu prea-mi place numele ales, in ochii mei esti foarte vrednic, dar pana la urma, da, nu noi trebuie sa te laudam). Cand ceri insistent ceva, de multe ori se indeplineste, chiar daca este gresit. Am patit-o.

(Din pacate si eu tot uit asta si adesea mi se pare ca daca Dumnezeu nu ma ajuta asa cum vreau eu, inseamna ca nu ma ajuta deloc. Dar El stie mai bine ce-mi trebuie.)

[Anna]

Nevrednicul, si cu fata aceea cum ai facut? Si daca nu sunt prea indiscreta, de ce n-a fost potrivita deloc?

Nu a fost potrivita pentru ca nu era deloc asa cum parea. Nici nu stiu cum sa explic,crede-ma,a fost o lovitura cum nici nu-mi puteam imagina. Parea fata buna,adica vorbea frumos,era credincioasa,mergea la biserica,dar erau si lucruri de care eu nu stiam,lucruri destul de grave. Parea un inger,nu aveam nici un motiv sa nu cred asta,insa inauntru... erau unele stricaciuni. Nu as putea si nici n-as vrea sa vorbesc aici despre asta,desi a trecut de mult totul. Eventual pe privat.
Cand am ajuns sa o cunosc,i-am lultumit Domnului,parea o binecuvantare,insa tot Dumnezeu mi-a aratat si ceea ce nu stiam,pentru ca de El nimeni nu se poate feri si Lui nu I se poate ascunde nimic! Am aflat mai tarziu prin mijloace aproape imposibile,dar daca El a vrut sa-mi arate,totul a fost cu putinta!

[Anna]

Dar nu e vorba sa ne acceptam si iubim cu defectele noastre? Acele defecte te-au facut sa n-o mai iubesti? Poate ti-a descoperit-o Dumnezeu asa cum era, dar tu ai ales sa n-o iubesti, nu ca El ti-a aratat ca e nepotrivita, nu? Nu stiu, zic si eu...

Nu pot accepta minciuna,lucruri care mi le-a ascuns atata timp si multe altele. Crede-ma,sunt o persoana intelegatoare,stiu sa iert,sa iubesc... Insa aici m-a depasit complet! Nu e vorba de defecte,crede-ma ca au fost lucruri grave,dar din fericire Dumnezeu mi-a aratat totul.

Si acum sa nu credeti ca o judec pe acea fata,ca o urasc etc. Dimpotriva! Ma rog mereu pentru ea,zi de zi,seara de seara,la fel ca si la inceput. Insa nu voi putea fi impreuna cu ea niciodata.

[cristina2012]

În prealabil postat de Anna

Dar nu e vorba sa ne acceptam si iubim cu defectele noastre? Acele defecte te-au facut sa n-o mai iubesti? Poate ti-a descoperit-o Dumnezeu asa cum era, dar tu ai ales sa n-o iubesti, nu ca El ti-a aratat ca e nepotrivita, nu? Nu stiu, zic si eu...

Anna, inainte de casatorie trebuie sa gandim foarte bine pe cine alegem. E indicat sa cautam pe cineva care sa ni se potriveasca cat mai bine. Fii tu sigura ca dupa casatorie descoperi o groaza de defecte, nu are rost sa iei pe cineva de care te indoiesti. Bine, dupa casatorie in ciuda defectelor e cazul sa continui sa-l iubesti pe cel de langa tine.
Parerea mea, casatoria trebuie chibzuita bine. Alesul trebuie sa ne placa cat mai mult, din toate punctele de vedere, iar defectele pe care le vedem inainte de casatorie sa le cantarim bine si sa vedem daca avem putere sa luptam, sa ne adaptam....
Cat priveste minciuna, mai ales minciuna lunga... nu merge. Nu te poti casatori cu cineva in care nu ai incredere totala. A facut foarte bine.

[Fani71]

Da, bine zice Nevrednicul ca uneori ne rugam sa fim impreuna cu cineva si Dumnezeu nu ne da asta, dar mai tarziu ne dam seama ca El a avut dreptate si nu noi.
Mi s-a intamplat si mie.
Si Cristina zice tare bine.. ca de obicei.
Cred ca alesul il alegem noi bine, daca ne rugam inainte si daca deschidem bine ochii, si nu ne lasam dusi de dragoste imaginara, pur pasionala, daca nu ne lasam orbiti.
Unii primesc si semne dar cred ca nu ar trebui sa le cerem neaparat.
E important, foarte important sa iubi omul pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce am construit noi in capul nostru ca ar fi. Deci sa ne straduim sa-l cunoastem bine inainte de casatorie.

[sophia]

Mai intai un raspuns Annei : ma intreba cum m-am rugat. Simplu. Eu nu prea stiu rugaciuni (afara de 2-3 uzuale) , vorbesc cu Dumnezeu si Sf.Fecioara in modul meu omenesc si deschis.

Vroiam sa mai spun ca la alegerea perechii conteaza mult si varsta, experienta noastra de viata, educatie, etc. pentru ca un tanar alege altfel fata de un matur, in fine fiecare alege in alt mod.
De aceea poate este mai bine sa ne cautam si sa ne alegem perechea mai tarziu putin, sau macar sa stim ce ne dorim in viata si cum suntem noi insine, ca sa stim ce sa cautam la celalalt.
Unii cauta mult aspectul sexual-erotic, sa arate bine la trup. Altul are nevoie de siguranta materiala, ca sa nu spun mai mult si cauta pe unul cu serviciu bun, bani, masina, casa etc.
Astea doua sunt cele mai raspandite si mai ales primul este periculos, pentru ca nu dureaza si mai ramanem si cu 1,2, X copii fara tata, ca ne-a placut sa ne iubim cu el si atat.
Altii cauta o profesie, sau o categorie anume, din diverse considerente personale: preot, medic, strain, fotbalist, model, etc.
Si altii cauta omul adevarat, caldura, iubirea, omul cu care sa fie la bine si la rau.
Am invatat o lectie in viata: la noi in tara exista (nu stiu daca mai este as raspandita si acum) o traditie, de altfel nu intru totul gresita: sa fie din aceeasi categorie sociala, sa nu mai fi fost casatorit, sa nu aiba copii din relatii anterioare. Mai ales daca unul are facultate, doctorate si mai stiu eu, celalalt sa fie la fel.
In alte tari nu este asa, nu se pune asa accent pe aceste aspecte. Nici macar in familiile regale (mai iau si oameni ne-printi, oameni obisnuiti).
Sigur ca exista anumite probleme si greutati: sa nu ai acealasi cerc de prieteni si colegi, sa nu ai aceleasi preocupari, sa cresti copilul alteia/altuia etc.
Conteaza insa mai mult omul si ce are in el.
Si revenind la subiect, Dumnezeu mai stie si ce avem noi nevoie si cum suntem si deci cam ce fel de om ne trebuie. Uneori ne da pe cel pe care il vrem, si aflam abia pe uram ca mai bine nu-l ceream pe acela.
Exact nu inteleg nici eu mecanismele.

Ceea ce n-am inteles inca este de ce la unii nu le da deloc pereche, chiar daca acestia isi doresc.

[cristina2012]

Cand a fost vorba sa ma casatoresc, m-am pus in pielea de parinte al unei fete care se casatoreste si l-am privit prin acesti ochi pe viitorul meu sot. M-am gandit ca eu, daca as fi parintele meu mi-as da acordul pentru aceasta casatorie. Oricum parintii mei erau de acord. As mai spune ca, intr-un fel m-am casatorit si din interesNu, nu avea bani, nici masina si nici superserviciu, era student. Dar mi-am dorit langa mine omul pe care sa il stiu capabil sa lupte cu lumea pentru familia lui, sa fie in stare sa se descurce, sa se priceapa la multe, pentru ca eu sa ma pot ocupa de copii. Ma fascina cand il vedeam cum se pricepe sa repare, sa proiecteze ceva, sa construiasca. M-a impresionat foarte mult faptul ca in facultate isi castiga banii de buzunar taind lemne cu drujba pentru oamenii din cartier. Era cunoscut ca un drujbar bun, asta in conditiile in care tatal lui castiga relativ bine in respectiva perioada, dar el n-a papat banii familiei, se descurca singur. Cativa ani buni dupa ce ne-am casatorit am dus-o foarte rau, dar eu am vazut potentialul lui, l-am incurajat iar acum vad ca nu m-am inselat deloc... continua sa ma fascineze din multe puncte de vedere.

[windorin]

În prealabil postat de sophia

Ceea ce n-am inteles inca este de ce la unii nu le da deloc pereche, chiar daca acestia isi doresc.

[COLOR=darkred]Un prieten[/COLOR] a incercat sa aibe mai multe prietene, insa niciodata nu s'a ales nimic. A tot incercat, dar tot degeaba. Este un om frumos, minunat, foarte duhovnicesc, doar cam mic de statura. Oricum. Si este interesant ce imi spune, zilele trecute: "Sa stii ca din cauza mea nu mi'a randuit Domnul nici o fata pana acum. Eu, daca am ajuns sa iubesc, nu mai pot pleca de langa fata aia, orice mi'ar face. Si, uitandu'me in urma, imi dau seama ca nu era bine sa fi ramas langa nici una de pana acum. Asteapta Domnul sa ajung cum trebuie, spre a'mi randui ceva, iar pe acea fata spre care voi simti dragoste (si ea la fel), aceea va ramane."

Interesant. Unora le este de folos sa nu'si gaseasca. Dar, cu siguranta, Domnul stie mai decat noi ce ne este de folos. Suntem liberi, insa Domnul ne da semne. Trebuie doar sa le vedem, sa le intelegem si sa le simtim.