O tanara gravida bolnava de cancer a ales sa moara pentru a da viata copilului

[Parascheva16]

• Obiectiv/ Eugen Chelemen: Moarte pentru viaţă

S-a întâmplat zilele acestea şi m-a împins să scriu din nou, după o pauză de peste doi ani. Este vorba despre o decizie zguduitoare pentru o Românie întreagă.


Nu are legătură cu tâmpeniile din Parlament şi nici cu loviturile via Bombonica – Nana dintre preşedinte şi premier. Deciziile politice par meschine în faţa DECIZIEI pe care a luat-o Mihaela.

Avea 24 de ani. Lacrimile de fericire îi curgeau şiroaie pe obraji când a aflat că e însărcinată în două luni. Dar, în aceeaşi zi, doctorii i-au mai dat o veste, una cumplită. I-au spus că are cancer la rinichi. Întreruperea sarcinii, extirparea rinichiului bolnav şi tratamentul de specialitate au fost recomandările imediate ale medicior. Tânăra mamă s-a opus vehement şi a ales moartea pentru viaţă. Moartea ei pentru viaţa pruncului din pântece.

A dus sarcina până a rămas piele şi os. A sperat până în ultima clipă că va putea să îşi vadă fetiţa crescând, că o va ţine de mână când va face primul pas sau că o va auzi spunând “mama”. A născut prin cezariană, şi-a strâns fetiţa la piept, a sărutat-o, iar apoi a intrat în comă şi s-a dus să-şi vegheze puiul din cer. Fetiţa este perfect sănătoasă, ia în greutate, îi poartă numele mamei, iar tatăl rămas văduv are grijă de ea ca ochii din cap. Inelul şi verigheta soţiei sale le poartă la gât ca să i le dea fetiţei când se va face mare.

Mihaela a dat o lecţie dumnezeiască despre sacrificiu, la care ar trebui să ia aminte toate acele femei marcate de greutăţile vieţii. Numărul avorturilor şi al bebeluşilor abandonați în maternități sau aruncaţi la tomberoane a crescut îngrijorător în ultimii ani de criză. Aceste mame iresponsabile ar trebui să conştientizeze cât de mic e sacrificiul de a creşte un copil în comparaţie cu sacrificiul suprem al Mihaelei.

Această femeie a demonstrat unei lumi dominate de egoism şi dispreţ faţă de semeni că sacrificiul înseamnă viaţă. Iar viaţa poate fi altfel chiar şi fără un sacrificiu suprem. Dacă fiecare dintre noi şi-ar sacrifica cel puţin un minut pentru semeni, cu siguranţă lumea ar fi mai bună.

• Videonews.antena3.ro: Sacrificiul SUPREM al unei mame. Şi-a dat propria viaţă pentru a aduce pe lume un copil. În ziua în care a aflat că e însărcinată, medicii i-au spus că are CANCER

Cuvintele “Mi-aş da viaţa pentru tine” nu au fost vorbe goale pentru o tânără mamă din Agigea. Au fost chiar alegerea pe care a făcut-o, fără să stea pe gânduri, pentru copilul ei. Într-o singură zi, medicii i-au spus fetei că este însărcinată, dar şi că are cancer.

• Mediafax: O tânără a murit la două zile după ce a născut. Medici: “Avea de ales între viaţa ei şi a copilului”

O tânără de 24 de ani din Agigea a murit la două zile după ce a născut, medicii afirmând că femeia avea o tumoră la un rinichi despre care a aflat imediat după ce a rămas însărcinată şi, deşi ei i-au recomandat să renunţe la sarcină şi să-i extirpe tumora, femeia a preferat să păstreze copilul.
Medicii de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa, unde a fost îngrijită tânăra, spun că aceasta a aflat despre tumora la rinichi imediat după ce a rămas însărcinată.

“O pacientă tânără, de numai 24 de ani, care era însărcinată, a ridicat suspiciunea de chist hidatic hepatic. Şi atunci a fost necesară o laparotomie exploratorie cu scop diagnostic. În momentul intraoperator s-a constatat o formaţie tumorală de suprarenală, din care s-a prelevat pentru biopsie. Acestea în condiţiile în care pacienta era însărcinată în lună mică, fiind în primul trimestru“, a povestit directorul medical al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, medicul Cătălin Grasa.

Medicii i-au recomandat femeii să renunţe la sarcină pentru a-i fi extirpată tumora şi a putea începe tratamentul împotriva cancerului. Mai exact, trebuia să-i fie extirpat rinichiul bolnav, iar şansele de supravieţuire, potrivit medicilor, erau foarte mari.
Tânăra a ales însă să păstreze sarcina, “deşi i-au fost prezentate toate riscurile” acestei decizii, a precizat medicul Cătălin Grasa.

“După ce examenul histopatologic a ieşit pozitiv, arătând o afecţiune malignă la nivelul glandei surprarenale, anunţând cumva un prognostic relativ sumbru, pacientei i s-au prezentat care sunt riscurile de a menţine sarcina în continuare. (…) S-a făcut o comisie medicală, pe care am condus-o, alături de un medic obstetrician, un neonatolog, un urolog – care ar fi trebuit să intervină, dacă ar fi ales să întrerupă sarcina, dar din păcate pacienta nu a dorit să întrerupă sarcina ca să se poată trata, deşi i-au fost prezentate toate riscurile“, a spus Grasa.

Tânăra a vrut să afle şi o a doua opinie în acest caz, astfel că a mers la Bucureşti, medicii din Capitală recomandându-i, de asemenea, să renunţe la sarcină pentru a-i fi extirpată tumoarea. Cu toate acestea, tânăra a fost de neclintit în dorinţa ei de a păstra copilul.

Ea a reuşit să ducă sarcina până la 34 de săptămâni, când starea ei de sănătate s-a înrăutăţit, iar medicii de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa au decis să-i facă cezariană.

“Din păcate, din cauza sarcinii, evoluţia acestei formaţiuni tumorale a fost galopantă, către extensie, către invazie de vecinătate – într-un cuvânt a fost hrănită şi şi-a accelerat dezvoltarea“, a precizat medicul constănţean.

Tânăra a sperat până în ultima clipă că va putea să ducă sarcina până la capăt, apoi se va trata şi va putea să-şi crească pruncul.

Ea a născut o fetiţă de aproximativ două kilograme, sănătoasă, pe care a reuşit să o vadă pentru puţin timp. Apoi, femeia a intrat în comă, iar la două zile după naştere a murit.

“Pacienta a adus pe lume o fetiţă, care este bine, dar care a făcut totuşi ca mama, la 48 de ore după ce a născut, să moară. Şansele ca ea să păstreze copilul şi să se poată apoi trata au fost mici încă de la început.S-a urmărit formaţiunea tumorală pe tot parcursul sarcinii şi a avut o evoluaţie galopantă. (…) Este o poveste tragică. Ştia că are o afecţiune grea şi parcă toată energia a pus-o pentru a naşte fetiţa. Pruncul a fost viabil şi este sănătos şi deja a luat în greutate. Născut prematur, dar la o vârstă relativ bună, fără insuficienţe majore”, a mai spus directorul medical al Spitalului Judeţean Constanţa.

Soţul femeii a spus că fetiţa va purta numele mamei sale, Maia Mihaela.

http://www.razbointrucuvant.ro/recom...pilului-video/

[Parascheva16]

..”A fost o întâmplare pe care o ştiu la un Sinod al Bisericii din Grecia. Spunea un părinte, şi a fost foarte interesant, un mitropolit de la acea adunare, o conferinţă, unde au vorbit şi medici. Și la urmă i-au dat cuvântul mitropolitului. Şi acolo era vorba de avorturi, dacă viaţa mamei este pusă în pericol în timpul sarcinii, dacă se poate omorî pruncul ca să se salveze viaţa mamei. Şi toţi au fost de acord că aşa ar trebui. Pentru că dacă mama are copii şi moare mama, ce fac ceilalţi copii? Şi trebuie omorât pruncul ca să se salveze mama. Şi mitropolitul s-a ridicat la urmă şi a zis: Vă povestesc un caz. O mamă avea 14 copii şi a rămas însărcinată cu al 15-lea. S-a îmbolnăvit şi medicii au spus că dacă nu avortează copilul, ea moare. Şi mama a mers acasă să vorbească cu tata, erau credincioşi, şi au ajuns la concluzia ca să lase să trăiască copilul, orice s-ar întâmpla. Şi în timpul naşterii, mama a murit. A născut un băieţel, dar mama a murit. Şi atunci toată sala a strigat: Vedeţi? Noi am spus că e mai bine să se salveze mama decât copilul! Au rămas 14 copii fără mamă. Şi atunci mitropolitul a spus: Nu eram eu, cel de-al 15-lea, atunci, în faţa voastră.”


http://www.razbointrucuvant.ro/recom...o-transcriere/

[Florinvs]

Da- in fata acestei femei care a facut sacrificiul suprem pentru copilul ei raman fara cuvinte aproape! Ce pot sa spun -aceasta femeie merita toata aprecierea noastra! Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

[bluester]

O mama eroina !

[sophia]

Este o situatie delicata. Greu de judecat.
Nu stiu daca e bine sau rau. Nu stiu.
Si nu stiu in ce fel a luat decizia, sub ce influente.

Fetita este bine acum, dar creste fara mama. Oare e mai bine asa?
Si poarta o grea mostenire: va afla candva ca daca ea nu era, mama ei ar fi putut fi salvata. Isi poarta mama pe constiinta.
Da, nu este vinovata, dar...
Si nu stim noi ce este in familia aceea.

Sigura, a fost un gest deosebit. Dar delicat, foarte delicat.

Am citit si articolul pus de Parascheva16. Si acolo este o situatie cu doua taisuri.
Sa lasi 15 copii fara mama, fara iubire. Preotii aceia aveau dreptate cand spuneau o noua regula. Exista situatii cand trebuie bine cantarita o decizie.

În prealabil postat de Parascheva16

..”A fost o întâmplare pe care o ştiu la un Sinod al Bisericii din Grecia. Spunea un părinte, şi a fost foarte interesant, un mitropolit de la acea adunare, o conferinţă, unde au vorbit şi medici. Și la urmă i-au dat cuvântul mitropolitului. Şi acolo era vorba de avorturi, dacă viaţa mamei este pusă în pericol în timpul sarcinii, dacă se poate omorî pruncul ca să se salveze viaţa mamei. Şi toţi au fost de acord că aşa ar trebui. Pentru că dacă mama are copii şi moare mama, ce fac ceilalţi copii? Şi trebuie omorât pruncul ca să se salveze mama. Şi mitropolitul s-a ridicat la urmă şi a zis: Vă povestesc un caz. O mamă avea 14 copii şi a rămas însărcinată cu al 15-lea. S-a îmbolnăvit şi medicii au spus că dacă nu avortează copilul, ea moare. Şi mama a mers acasă să vorbească cu tata, erau credincioşi, şi au ajuns la concluzia ca să lase să trăiască copilul, orice s-ar întâmpla. Şi în timpul naşterii, mama a murit. A născut un băieţel, dar mama a murit. Şi atunci toată sala a strigat: Vedeţi? Noi am spus că e mai bine să se salveze mama decât copilul! Au rămas 14 copii fără mamă. Şi atunci mitropolitul a spus: Nu eram eu, cel de-al 15-lea, atunci, în faţa voastră.”


http://www.razbointrucuvant.ro/recom...o-transcriere/

Fara indoiala ca aceste femei SUNT mucenite. Dumnezeu sa il tina puternic si in viata pe PS Longhin! Asta da ierarh!

[Parascheva16]

Cum sa isi poarte copilul mama pe constiinta? Daca mama si-a iubit asa de mult fetita si a dorit sa ii dea viata, caci si asa ea avea cancer si un avort nu i-ar fi garantat sanatatea, cum sa se simta prost copila? Cu siguranta ca tatal fetitei o sa ii explice si o sa creasca vazand in mama ei o martira, si chiar daca nu mai e, stie ca a iubit-o.

Mama nu isi omoara copilul, chiar daca ea e bolnava. O femeie insarcinata, poate sa faca ce vrea. Avortul nu garanteaza insanatosirea, din contra. Sunt multe cazuri in care a murit si copilul si mama. Chiar asa am ajuns, sa il omoram pe cel sanatos si tanar ca sa il salvam pe cel bolnav?

[sophia]

În prealabil postat de Parascheva16

Cum sa isi poarte copilul mama pe constiinta? Daca mama si-a iubit asa de mult fetita si a dorit sa ii dea viata, caci si asa ea avea cancer si un avort nu i-ar fi garantat sanatatea, cum sa se simta prost copila? Cu siguranta ca tatal fetitei o sa ii explice si o sa creasca vazand in mama ei o martira, si chiar daca nu mai e, stie ca a iubit-o.

Mama nu isi omoara copilul, chiar daca ea e bolnava. O femeie insarcinata, poate sa faca ce vrea. Avortul nu garanteaza insanatosirea, din contra. Sunt multe cazuri in care a murit si copilul si mama. Chiar asa am ajuns, sa il omoram pe cel sanatos si tanar ca sa il salvam pe cel bolnav?

Eu am citit intr-un articol ca medicii i-au spus femeii ca poate fi salvata cu tratament, dar acesta este incompatibil cu sarcina.
Problema mea este ca eu nu pot sa aleg intre doua vieti. Care viata este pana la urma mai importanta. Tu ce ai alege?
Ti se pare asa usoara alegerea?

Adica sa stau in fata a doua fiinte (ne imaginam ca era copilasul afara, langa mama) si sa aleg pe una din ele. Eu nu pot.
Si mai erau si alte persoane totusi cu suflet, de care trebuie tinut seama: tatal/sotul, parintii femeii si etc.
In povestirea cealalta erau inca 14 sau 15 copii. Aceia chiar erau aer? Nu aveau nevoie de mama?

Nu stiu, mi se pare ca judecati foarte usor.

Eu nu vreau sa spun acum ca nu apreciez gestul mamei, sau ca sunt pro avort. Ci doar ca sunt situatii in care nu putem si nu avem voie sa alegem asa usor. Si nu putem judeca.
Asa cum scrieti voi aici, voi ati ales sa moara mama. Fara nici o problema. Viata ei nu avea nici o valoare. Eu asa percep. Imi pare rau.

Si inca ceva: noi nu stim ce este si ce va fi in sufletul unui om. Nu stim ce traume va purta copilul totusi. Nu stim nici ce este in sufletul tatalui. El totusi nu si-a spus parerea. Fiecare om reactioneaza si simte altfel.
Copila va simti tot timpul lipsa mamei ei si este suficient.

Iarta-ma, suntem in post. Dar eu sunt mai sensibila si am si eu anumite experiente de viata si traume care ma fac sa inteleg foarte bine anumite situatii. Ma doar sufletul pentrun acest caz si pentru ca nu au putut fi salvate amandoua.

[zaharia_2009]

Exemplul,subiectul, este unul de o frumusete divina.
Eu insumi am scris pe acest forum despre o tinara fata de 25 de ani, pe care o cunosc si careia ii cunosteam si mama si surorile(tatal a parasit mama cind pruncii erau f. mici, iar aceasta s-a chinuit cum numai ea a stiut sa ii creasca) care la virsta aratata, suferind de un diabet avansat, dezechilibrat si cu complicatii aproiape manifeste, a hotarit sa pastreze prima ei sarcina . Doctorii, acesti "tenicieni veterinari" au hulit-o in toate felurile pe ea si pe mama ei vazind ca este de nezdruncinat in hotarirea de a nu avorta, uitind desigur ca inainte de toate si de tot este Dumnezeu insusi, iar Hristos ne invata sa facem toate lucrurile din viata noastra ca pentru Dumnezeu.
Cunosc medicii implicati in caz, unii bojuristi duminicali de biserica, donatori de sume frumoase catre biserica, din spaga lor desigur ca din munca cinstita n-ai vedea asa ceva,oameni scoliti si instruiti iar unii chiar educati, ori minjiti pe la gura cu morala ortodoxa,dar care atunci cind trebuie sa-si arate credinta curata, simpla, nemistificata stiintific in Hristos, sunt de tot plinsul.
Dar revenind, subiectul este unul arhiintilnit la ortodocsi, acela de a-ti marturisi(si nu a-ti povesti !) credinta in momentetele in care Dumnezeu insusi o cere, dar marturisitorii adevarati nu mai sunt la fel de arhiintilniti, ci din mare contra, extrem-extrem de rari.
Nu sunt insa inexistenti ! Acestia, si cei din puscariile comuniste ca si altii asemenea lor, ne vor judeca pe noi, cei care stiintific, logic si mai nou chiar psihologic intelegem totul, pina chiar la existenta lui Dumnezeu si care ne cladim viata de zi cu zi, logica, afectul, actiunea si credinta pe ... cadavre necesare si mereu insuficiente. Vedeti ce sofism superb : e mai bine sa mori TU, decit eu ! Eu sunt mai important decit tine ! Cu tine omenirea nu prea are ce face asa mic, dar cu mineee ! Eeeeee ! Nu sti pruncule si frate ortodox ca lumea zidita de Hristos incepe cu tine si nu cu mine ?!
Oare Sf. Ioan Botezatorul atit a fost de nesabuit incit sa se duca direct in moarte cind a sosist vremea(punindu-se in gura cu Irod), decit sa ramina viu si sa zideasca impreuna cu Hristos o noua viata ?! Si ca el , multi si multi altii !

Ferice de cei care au ajuns sa marturiseasca Adevarul cu toata inima si fericiti cei contrar lui Toma, care nu au vazut dar au crezut !
Noi, cei ce defapt nu credem decit in "domnul om" nu intelegem ca 2 sau 3 sau 14 copii ramin totdeauna in grija Maicii Domnului, si ca Ea nu este o poveste, o legenda,ca de nu ar fi asa, pina acum s-ar fi pustiit sufletul omului de durere si incercari prin care Dumnezeu hotaraste sa treaca. Dar realitatea ne arata ca este altfel !
Aceasta fata, femeie, putinica si in suferinta si-a aratat dragostea fata de Adevar !
Crede cineva ca se va duce in iad pt. ca s-a sinucis sau pt. ca a neglijat si batjocorit niste prunci nevinovati si neajutorati gindindu-se mai intii la ea, ca sa zic asa ?
Eu cred ca da !... pt. cadeja sunt pareri, sunt semne de intrebare, sunt semne de ... in spatele carora se ascunde iubirea netarmurita de sine si multa mindrie puturoasa !
Dar toti facem ce vrem noi... numai unii indrasnesc sa faca Cuvintul si sa urmeze Calea !
Restul, parelnicie, slobozie,tehnologie, psihologie, sociologie, caritate, neclaritate. o.n.g-arie, blasfemie, salata, multa salata de oameni si pareri libere tocmai in preajma celor mai frumoase pericope evanghelice din an... s.a.m.d.

[stefan florin]

Dumnezeu sa o ierte. A fost o martira!