Feedback-ul divin

[Noesisaa]

În prealabil postat de andreicozia

Mai mult, dintr-un motiv de neinteles, am inceput sa consideram ca suntem NEVREDNICI sa mai fim luati in consideratie deoarece INCONTINUU PACATUIM...si nu reusim sa punem inceput bun, sau sa facem ceva bun, insa paradoxal, DE FAPT NU PACATUIM si facem multe lucruri bune insa , lucru foarte ciudat ----> interpretam COMPLET invers.

Asta-i buna!

pe din perspectiva subiectului abordat in acest topic
http://www.jurnalul.ro/stire-special...ar-544298.html
bye

[Doriana]

În prealabil postat de coralina

Doamne ajuta!
Cum stim daca suntem "pe cale"? Daca am pus bun inceput deja?

"Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru El." 1 Ioan 4:16

"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
Aceasta este marea şi întâia poruncă.
Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi
În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii." Matei 22: 37-40

"Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii." Romani 13:10

"Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii." Ioan 13:35

"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea." 1 Cor 13:13

[anita]

În prealabil postat de coralina

Doamne ajuta!

Cum stim daca suntem "pe cale"? Daca am pus bun inceput deja?
Citeam intr-una din cartile despre parintele Paisie Aghioritul despre "prajiturile si placintele din cofetaria lui Dumnezeu". Cum putem interpreta (la modul cat de cat concret) aceste metafore?
In alte carti se pomeneste despre cei care apuca sa "guste" din minunile interzise omului cazut / nepocait insa nu doresc sa vorbeasca despre acestea de teama pacatului mandriei.
Plus ca despre anumiti traitori intru Hristos necanonizati se spune ca s-au mantuit cu siguranta. Ce ne da noua aceasta certitudine?

Nu mai tin minte care sfant parinte cu putin timp inainte de a parasi aceasta lume spunea ca se vede in rand cu caprele la Judecata.
Cu cat vom avea mai mult siguranta mantuirii ne vom afla mai departe de ea.
Imi spunea cineva ca a citit undeva ca aceste "prajituri duhovnicesti" se ofera celui aflat la inceputul vietii intru credinta ca sa guste din dulceata lor ,asa cum hranesti un copil mic.
Cei mari nu mai au nevoie de dulciuri.

[Doriana]

În prealabil postat de anita

Cu cat vom avea mai mult siguranta mantuirii ne vom afla mai departe de ea.

Cum ar veni, daca sunt sigur ca am o casa pentru ca stau in ea si am acte, sunt de fapt foarte departe sa o am. Daca am siguranta ca am familie, ca doar traiesc zilnic cu ea, e un semn ca sunt foarte departe de aceasta familie?

E normal ca atunci cand ai ceva sa stii ca ai, doar nu umblam pe bajbaite. Prin antiteza sugerezi ca, cu cat ne indoim mai mult de un lucru cu atat suntem mai aproape de el?

"Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute
Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie." Evrei 11:1,2

Deci incredintare in ceea ce nadajduiesti, respectiv mantuirea. Nu indoiala sau incertitudini.

Cred ca ce ai vrut tu sa spui de fapt e ca sa nu ne culcam pe o ureche si sa pacatuim ca Domnul ne va mantui. Asta e altceva, trebuie sa umblam cu grija pe pamant si sa nu ne jucam cu Dumnezeu. Dar trebuie , in acelasi timp sa avem incredere in Dumnezeu, care spune ca "Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui". Trebuie sa avem credinta, iar faptele de credinta vor urma automat, caci izvorasc din credinta noastra.

[costel]

În prealabil postat de costel

Cand faci ceva si vezi ca pe masura ce faci, ai mai multa putere, bucuri mai multi oameni, e semn ca Dumnezeu iti raspunde.

Cand am facut aceste afirmatii m-am gandit la vaduva din Sarepta Sidonului. Ilie ii cere sa faca paine din pumnul de faina pe care il mai avea. Si ea face fara sa se impotriveasca, il face cu gandul ca trebuie sa bucure si sa potoleasca foamea acestuia. Si facand acest lucru cu astfel de ganduri, faina nu se imputineaza.

Ea biruie logica omeneasca si experienta fireasca. Cred ca daca Ilie ne-ar fi cerut noua, am fi spus ca nu-i putem da pentru ca vom muri de foame sau ne faceam ca nu-l auzim.

Noi vrem raspuns din partea lui Dumnezeu fara a face fapte mari, fapte precum femeia din Sarepta Sidonului. Facem fapte mici si cerem raspunsuri care sa ne copleseasca.

Dumnezeu in milostivirea Sa, chiar si in faptele mici ne raspunde, chiar si atunci cand facem ceva rau ne raspunde. Daca nu ne-ar raspunde am sfarsi.

[anita]

În prealabil postat de Doriana

Cum ar veni, daca sunt sigur ca am o casa pentru ca stau in ea si am acte, sunt de fapt foarte departe sa o am. Daca am siguranta ca am familie, ca doar traiesc zilnic cu ea, e un semn ca sunt foarte departe de aceasta familie?

E normal ca atunci cand ai ceva sa stii ca ai, doar nu umblam pe bajbaite. Prin antiteza sugerezi ca, cu cat ne indoim mai mult de un lucru cu atat suntem mai aproape de el?

"Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute
Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie." Evrei 11:1,2

Deci incredintare in ceea ce nadajduiesti, respectiv mantuirea. Nu indoiala sau incertitudini.

Cred ca ce ai vrut tu sa spui de fapt e ca sa nu ne culcam pe o ureche si sa pacatuim ca Domnul ne va mantui. Asta e altceva, trebuie sa umblam cu grija pe pamant si sa nu ne jucam cu Dumnezeu. Dar trebuie , in acelasi timp sa avem incredere in Dumnezeu, care spune ca "Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui". Trebuie sa avem credinta, iar faptele de credinta vor urma automat, caci izvorasc din credinta noastra.

Asa e ,neoprotestantii sunt siguri de mantuire.
Noi ortodocsii nadajduim la mila Domnului.
Nu am vrut sa spun ce ai sugerat tu.
Siguranta mantuirii in sufletul cuiva eu o vad ca manifestare a mandriei.

[Rodica50]

Dumnezeu ne va judeca dupa starea in care ne va gasi cand vom parasi acesta lume.

[Doriana]

În prealabil postat de anita

Asa e ,neoprotestantii sunt siguri de mantuire.

Unii da, unii doar se prefac, caci nu au credinta. Credinta e un dar al lui Dumnezeu si nu poate fi contrafacut.

În prealabil postat de anita

Siguranta mantuirii in sufletul cuiva eu o vad ca manifestare a mandriei.

Aha, asa o vezi tu...ok...
Eu o vad ca o incredere in Dumnezeu. Merita sa ai incredere in El. Personal ma supar cand ii spun cuiva ceva si nu ma crede, sugerand automat ca as minti. Cu atata mai mult Dumnezeu se supara cand nu e crezut.

"Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută." Evrei 11:6

[anita]

În prealabil postat de Doriana

Unii da, unii doar se prefac, caci nu au credinta. Credinta e un dar al lui Dumnezeu si nu poate fi contrafacut.



Aha, asa o vezi tu...ok...
Eu o vad ca o incredere in Dumnezeu. Merita sa ai incredere in El. Personal ma supar cand ii spun cuiva ceva si nu ma crede, sugerand automat ca as minti. Cu atata mai mult Dumnezeu se supara cand nu e crezut.

"Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută." Evrei 11:6

Vezi tu Doriana ,sunt persoane care au pacatuit mult si nu e asa usor sa fii sigur de mantuire.
Si voi sectantii care v-ati lepadat de botezul ortodox ar trebui sa va ganditi la acest aspect ,al mantuirii ,caci ati patat haina botezului lui Hristos.
V-at lepadat de botezul propovaduit de Hristos in Evanghelie
Te rog sa nu te superi pe mine ,dar Dumnezeu v-a dat ocazia sa Il cunoasteti intru ortodoxie ,caci Hristos a fost ortodox ,voi ati schimbat ce nu va placea la biserica lasata de El.
Doamne ajuta !