Citate preferate, cugetari, vorbe de duh

[NECTARIE]

Pentru aceea a venit Hristos în lume, ca să cunoască şi să înţeleagă omul cât de mult îl iubeşte Dumnezeu.

citat din Sfântul Augustin

Cea mai mare ruşine e cea pe care n-o vede nimeni: ruşinea ta de tine însuţi.

Faceţi întuneric în sufletele oamenilor, şi vor veni stafiile, care vă vor gâtui.

"Nu confundăm smerenia cu naivitatea sau cu prostia. A fi smerit înseamnă a fi foarte demn, onoarea sfântă a smereniei nu se dobândeşte prin supunerea la tăvălugul mediatic, prin a asculta tot ce ni se spune şi tot ce ni se porunceşte de către mai marii lumii. Noi, creştinii ortodocşi, am fost foarte tari în istorie, atunci când au fost puse în joc valorile credinţei noastre". Parintele IUSTIN PÂRVU

"Nu spune niciodata "nu se poate", ci incepe cu "sa vedem".
"Singura cetate ce nu poate fi cucerita cu sila este sufletul omului."

[calator prin ploaie]

"Nu ca ingerii ar fi mai sfinti decat oamenii sau demonii, dar faptul ca ei nu asteapta sfintenia decat de la Dumnezeu ii face intr-adevar ingeri."
William Blake


http://www.youtube.com/watch?v=99uXL...ayer_embedded#!

[cristiboss56]

" Stii care este binele pe care trebuie sa-l faci aproapelui tau ? Cel pe care vrei sa ti-l faca tie altul " .

[NECTARIE]

Duhul nostru este din Dumnezeu, deci numai în Dumnezeu el îşi poate găsi liniştea şi fericirea.

citat din Sfântul Augustin

Împăratul întinde ospăț de nuntă, trimite odată după cei chemați trimite de două ori, dar ei nu vin din pricina grijilor lumești: unul e prins cu gospodăria, altul cu negoțul. Au fost chemați alții și de această dată cămara de nuntă s-a umplut de oaspeți. Printre aceștia a fost aflat unul care nu avea haină de nuntă și, drept aceea a fost aruncat afară. Tâlcul pildei e limpede. Ospățul de nuntă este Împărăția Cerurilor; chemarea este propovăduirea evangheliei; cei ce n-au vrut să vină sunt cei ce nu au crezut de fel.; cel fără haină de nuntă este cel care a crezut, dar nu a trăit după îndreptarul credinței lui. Fiecare să se gândească din care tagmă face parte. Că suntem chemați este limpede dar suntem, oare, credincioși? Fiindcă și printre credincioși pot fi, în ciuda numelui, unii fără credință. Unul nici nu se gândește la credință, ca și cum n-ar fi; altul știa câte ceva despre ea și este mulțumit; altul o tâlcuiește strâmb; altul nutrște de –a dreptul vrăjmășie față de ea; și toți aceștia – sunt numărați printre creștini, chiar dacă nu au nimic creștinesc într-înșii. Dacă ești credincios, cerceteză dacă simțirile și faptele tale – haina de nuntă a sufletului sunt pe potriva credinței tale. Poți să cunoști bine credința și să te arăți plin de râvnă pentru ea, dar în viață să lucrezi patimilor, adică să te îmbraci în haina de rușine a sufletului iubitor de păcat. Astfel de oameni spun una, și în inimă au alta; în gura au: „Doamne, Doamne!” iar înlăuntru: „Mă lepăd de Tine!”. Așadar, cercetați-vă pe voi înșivă: sunteți, oare, în credință și în haina de nuntă a virtuților, sau în zdrențele rușinoase ale păcatelor și ale patimilor!