Despre casnicie

[Z.Lidia]

Cine stie cum e sa iubesti, intelege ca Parascheva e in stare sa astepte, sa se sacrifice, sa faca ce-i zice sotul, sa spere ca se va schimba, ca el va vedea la un moment dat eforturile ei.
Ar fi o idee, sa cauti sa fii cat mai independenta financiar, sa cauti sa castigi bani cu munca ta, daca se poate sa implici copiii in unele treburi ale casei. Poate reuseste sa te aprecieze cu adevarat, la gandul ca nu esti nevoita sa ramai cu el, ca nu esti dependenta de el, ar trebui sa nu aiba siguranta asta ca esti a lui neconditionat. Daca reusesti, chiar, sa nu-i mai transmiti "mesaje" de genul: orice mi-ai face, te iubesc. Chiar daca poate ca e asa.
Sa te prefaci ca nu-ti pasa chiar de toate lucrurile pe care le face, ca nu te ranesc.
M-a invatat cineva odata: sa nu afle cel pe care il iubesti, cat de mult il iubesti, ca poate sa profite. Recunosc, eu nu am urmat sfatul, ca sotul meu e prea bun pentru asa ceva.
Nu cred insa ca rezolvi ceva prin mustrari directe, ci agravezi. Mi se pare cel mai grav lucru, sa-l vorbesti copiilor de rau. Ei vad singuri de multe ori, ai putea sa-i intrebi ce parere au. Stiu de familii in care se traieste foarte rau, numai cu scandal, iar copilul e mai lucid ca mama lui si nu intelege de ce nu divorteaza aceasta.
Nu te desconsidera in fata lui, taci la mustrari, dar arata-i dupa ce trece momentul respectiv, nu ca cearta sau mustrare, cat de bine ai facut cutare lucru, sau cum te-ai descurcat azi eu stiu in ce situatie. Arata-i ca te valorifici, ca te simti bine cu tine, chiar daca poate nu e asa. Trebuie sa-l inveti sa te respecte, dar in primul rand sa te respecti tu. Si sa faca bine sa lupte el pentru tine.
Usor de zis. Am minima experienta. Dumnezeu sa-ti ajute!

[Laurentiu]

În prealabil postat de Z.Lidia

Cine stie cum e sa iubesti, intelege ca Parascheva e in stare sa astepte, sa se sacrifice, sa faca ce-i zice sotul, sa spere ca se va schimba, ca el va vedea la un moment dat eforturile ei.
Ar fi o idee, sa cauti sa fii cat mai independenta financiar, sa cauti sa castigi bani cu munca ta, daca se poate sa implici copiii in unele treburi ale casei. Poate reuseste sa te aprecieze cu adevarat, la gandul ca nu esti nevoita sa ramai cu el, ca nu esti dependenta de el, ar trebui sa nu aiba siguranta asta ca esti a lui neconditionat. Daca reusesti, chiar, sa nu-i mai transmiti "mesaje" de genul: orice mi-ai face, te iubesc. Chiar daca poate ca e asa.
Sa te prefaci ca nu-ti pasa chiar de toate lucrurile pe care le face, ca nu te ranesc.
M-a invatat cineva odata: sa nu afle cel pe care il iubesti, cat de mult il iubesti, ca poate sa profite. Recunosc, eu nu am urmat sfatul, ca sotul meu e prea bun pentru asa ceva.
Nu cred insa ca rezolvi ceva prin mustrari directe, ci agravezi. Mi se pare cel mai grav lucru, sa-l vorbesti copiilor de rau. Ei vad singuri de multe ori, ai putea sa-i intrebi ce parere au. Stiu de familii in care se traieste foarte rau, numai cu scandal, iar copilul e mai lucid ca mama lui si nu intelege de ce nu divorteaza aceasta.
Nu te desconsidera in fata lui, taci la mustrari, dar arata-i dupa ce trece momentul respectiv, nu ca cearta sau mustrare, cat de bine ai facut cutare lucru, sau cum te-ai descurcat azi eu stiu in ce situatie. Arata-i ca te valorifici, ca te simti bine cu tine, chiar daca poate nu e asa. Trebuie sa-l inveti sa te respecte, dar in primul rand sa te respecti tu. Si sa faca bine sa lupte el pentru tine.
Usor de zis. Am minima experienta. Dumnezeu sa-ti ajute!

Nu crede ca sotul tau este prea bun pentru asa ceva ca s-ar putea sa te dezamageasca Mai bine multumeste-i lui Dumnezeu ca va intelegeti si ca il face pe sotul tau sa fie asa cum este Multumeste-i ca ti-a dat un astfel de sot si roaga-L sa il fereasca de cele rele si sa-i mentina in continuare bunatatea ..pentru ca nimic nu rezista prin sine.:)
Doamne ajuta!