|
#13
|
|||
|
|||
Citat:
Din Îndreptarul părintelui Cleopa cea mai bună parte e cea în care dă repere duhovnicilor cum să cântărească un păcat când dau un canon de făcut, erau niște elemente dintre care mi le aduc aminte vag, - frecvența păcatelor, -gravitatea lor în funcție de care sunt încadrate de Sfinții Părinți, - durata pe care s-au întins, -calitatea celui care face sau cu care se face păcatul dacă sunt fețe bisericești sau nu (posibil să fie mai aspre unele lucruri), sau dacă sunt rude, -starea de spirit a celui care se spovedește, dacă e căzut sau nu în deznădejde, care e nivelul lui intelectual și de înțelegere etc. Acea parte era esența îndreptarului, niște măsuri de discernământ în încadrare și în darea mai departe a canonului în funcție și de starea celui care vine la spovedit, lucrurile nu erau luate cu furca dintr-o carte de canoane și hotărâri ale Sinoadelor Locale și Sobornicești. Pentru duhovnici un îndreptar e o trecere în revistă a unor păcate pe care le vor auzi, pentru un simplu credincios, depinde cât a apucat să parcurgă din sfera acelor păcate, s-ar putea ca multe păcate citite să-i fie străine și la începutul vieții să nu-i fie util să citească lucruri prea laborioase și explicite. Dacă ar face B.O.R. un astfel de îndreptar, ar trebui să aibă mai multe capitole per categorii de vârstă- ceva de genul partea generală pe care să o poată citi și un puști sau o domnișoară crescută la pension fără să se smintească, partea a doua pentru păcate grave în care să fi atenționat că nu e necesar a se citi dacă nu ai ceva pe conștiință, partea a 3-a pt duhovnici - repere de a cântări un păcat în funcție de variabilele care apar și care să-i încurajeze indirect și pe mireni că se judecă raportat la fiecare în parte și nu e un canon fix.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. |
|