Despre bioterapie

Vreau sa va povestesc si necazul meu..
Prietena mea despre care va tot scriu de 2 ani incoace, Catalina (cea cu metastaze) a ajuns pe mainile unui astfel de bioterapeut. Eduard Togoreanu il chema si 'vindeca" cu spanz.

Acum sa spun si de ce pun aceste intrebari. Catalina mea se lupta cu moartea de 2 ani si ceva. La fiecare cadere asteptam sfarsitul..dar Maica Domnului nu ne lasa si iar ne riidcam. Medicii spun mereu ca este o minune ca un om ca ea (metastazele i-au cuprins tot corpul) inca mai traieste si mai mult decat atat merge pe picioarele ei.

Acum 1 luna, doctora i-a spus in fata. Draga, daca mai prinzi anul nou sa spui Bogdproste. Daca pana acum a mai mers cum a mers acum sa stii ca aproape nu mai ai plamn si cine te-a tinut pana acum sa te tina si de acum incolo in viata. Eu iti dau maximum 3 luni.

O crestina de la biserica unde merge a indrumat-o spre aceste E. Togoreanu. M-a sunat mi-a cerut parerea, i-am spus scurt, NU!
Sa mergem ca pana acum, cu Stapana. Mergi si vorbeste si cu duhovnicul si cere-i sfat.
Raspsunsul ne-a lovit in moalele capului. I-a spus, Mergi la el si te trateaza! Catalina i-a explicat ca nu se simte bine in prezenta lui, ca are cristale pe masa ca lucreaza cu bioenergie dar parintele i-a raspuns. Mergi! Ca doar tu mergi sa faci tratament cu spanz nu cu celelalte. Iar spanzul este planta lasata de Dumnezeu.

Acum ea saraca, plange la mine si ma intreaba ce sa fac, surioara?!

Eu ce sa-i spun? Sa treaca peste duhovnic? Nu pot! Dar nici nu pot sa-mi mint Constiinta. Cum sa pun un om ce are viata tintuita intr-un fir de ata...sa aleaga? Simt ca se da batalia finala. ma simt..... Intai am fost refuzata de manastirea B. cand am vrut sa o duc acolo o saptamana. Apoi a venit aceasta de la duhovnic. Ea saraca trage de mine plange si-mi spune, nu ma lasa singura. Plange si ma intreaba mereu:
Surioara daca imi pierd sufletul acum la sfarsit?
dar, Daca Stapana vrea sa ma vindec prin asta si eu dau cu piciorul? care e calea?
Oare ma putteti intelege cum ma simt?..

Duhovnicul mi-a spus, rugaciune Jenica. Rugaciune!
Dar eu sunt un om de nimic si nici rugaciune nu stiu sa fac. Cum sa-mi impac Constiinta? Cum?
Ce sa fac?????? Domnule dr Anastasiu, domnule doctor Zaharia, ce sa fac???? Ma simt cumplit de neputincioasa. Va marturisesc cu lacrimi ca nici daca as fi eu in situatia asta nu m-as simtit atat de vinovata. Stiu ca nu e bine ce face si totusi nu am puterea sa ii spun, asteapta moartea. I-am spus bland, Catalina, cauta sa te imprietenesti cu moartea. Gandeste-te ca o vei vedea pe Stapana.. E singurul lucru pe care il mai poti face acum.
dar nu am avut taria sa trec peste duhovnic sa-i spun, nu merge.
E cumplit..ptr ca nu poti intelege un om aflat in aceasta situatie. Orict ai vrea, nu-i poti intelege durerile, framantrile, caderile.. si de aceea e fff greu sa-i spui, fa aceasta!..

Dar daca se intampla inevitabilul..si familia ei (care o indeamna si ea sa mearga la acest bioterapeut) ma va ura pe mine ptr moartea ei?
Unde gresesc eu, domnilor doctori? Unde?

În prealabil postat de eduardd

Vreau sa va povestesc si necazul meu..
Prietena mea despre care va tot scriu de 2 ani incoace, Catalina (cea cu metastaze) a ajuns pe mainile unui astfel de bioterapeut. Eduard Togoreanu il chema si 'vindeca" cu spanz.

Acum sa spun si de ce pun aceste intrebari. Catalina mea se lupta cu moartea de 2 ani si ceva. La fiecare cadere asteptam sfarsitul..dar Maica Domnului nu ne lasa si iar ne riidcam. Medicii spun mereu ca este o minune ca un om ca ea (metastazele i-au cuprins tot corpul) inca mai traieste si mai mult decat atat merge pe picioarele ei.

Acum 1 luna, doctora i-a spus in fata. Draga, daca mai prinzi anul nou sa spui Bogdproste. Daca pana acum a mai mers cum a mers acum sa stii ca aproape nu mai ai plamn si cine te-a tinut pana acum sa te tina si de acum incolo in viata. Eu iti dau maximum 3 luni.

O crestina de la biserica unde merge a indrumat-o spre aceste E. Togoreanu. M-a sunat mi-a cerut parerea, i-am spus scurt, NU!
Sa mergem ca pana acum, cu Stapana. Mergi si vorbeste si cu duhovnicul si cere-i sfat.
Raspsunsul ne-a lovit in moalele capului. I-a spus, Mergi la el si te trateaza! Catalina i-a explicat ca nu se simte bine in prezenta lui, ca are cristale pe masa ca lucreaza cu bioenergie dar parintele i-a raspuns. Mergi! Ca doar tu mergi sa faci tratament cu spanz nu cu celelalte. Iar spanzul este planta lasata de Dumnezeu.

Acum ea saraca, plange la mine si ma intreaba ce sa fac, surioara?!

Eu ce sa-i spun? Sa treaca peste duhovnic? Nu pot! Dar nici nu pot sa-mi mint Constiinta. Cum sa pun un om ce are viata tintuita intr-un fir de ata...sa aleaga? Simt ca se da batalia finala. ma simt..... Intai am fost refuzata de manastirea B. cand am vrut sa o duc acolo o saptamana. Apoi a venit aceasta de la duhovnic. Ea saraca trage de mine plange si-mi spune, nu ma lasa singura. Plange si ma intreaba mereu:
Surioara daca imi pierd sufletul acum la sfarsit?
dar, Daca Stapana vrea sa ma vindec prin asta si eu dau cu piciorul? care e calea?
Oare ma putteti intelege cum ma simt?..

Duhovnicul mi-a spus, rugaciune Jenica. Rugaciune!
Dar eu sunt un om de nimic si nici rugaciune nu stiu sa fac. Cum sa-mi impac Constiinta? Cum?
Ce sa fac?????? Domnule dr Anastasiu, domnule doctor Zaharia, ce sa fac???? Ma simt cumplit de neputincioasa. Va marturisesc cu lacrimi ca nici daca as fi eu in situatia asta nu m-as simtit atat de vinovata. Stiu ca nu e bine ce face si totusi nu am puterea sa ii spun, asteapta moartea. I-am spus bland, Catalina, cauta sa te imprietenesti cu moartea. Gandeste-te ca o vei vedea pe Stapana.. E singurul lucru pe care il mai poti face acum.
dar nu am avut taria sa trec peste duhovnic sa-i spun, nu merge.
E cumplit..ptr ca nu poti intelege un om aflat in aceasta situatie. Orict ai vrea, nu-i poti intelege durerile, framantrile, caderile.. si de aceea e fff greu sa-i spui, fa aceasta!..

Dar daca se intampla inevitabilul..si familia ei (care o indeamna si ea sa mearga la acest bioterapeut) ma va ura pe mine ptr moartea ei?
Unde gresesc eu, domnilor doctori? Unde?

Iarta-mă Jenica daca mă amestec în aceasta discuţie.Nu sunt decât o biată păcatoasa dar eşti prietena mea şi mă doare când vad cum te framânţi.
La-o pe ea sa hotarasca ce sa facă,cu atât mai mult cu cât duhovnicul a îndemnat-o să facă acel tratament. Tu roaga-te pentru ea să poată lua hotarârea cea buna.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de eduardd

Vreau sa va povestesc si necazul meu..
Prietena mea despre care va tot scriu de 2 ani incoace, Catalina (cea cu metastaze) a ajuns pe mainile unui astfel de bioterapeut. Eduard Togoreanu il chema si 'vindeca" cu spanz.

Acum sa spun si de ce pun aceste intrebari. Catalina mea se lupta cu moartea de 2 ani si ceva. La fiecare cadere asteptam sfarsitul..dar Maica Domnului nu ne lasa si iar ne riidcam. Medicii spun mereu ca este o minune ca un om ca ea (metastazele i-au cuprins tot corpul) inca mai traieste si mai mult decat atat merge pe picioarele ei.

Acum 1 luna, doctora i-a spus in fata. Draga, daca mai prinzi anul nou sa spui Bogdproste. Daca pana acum a mai mers cum a mers acum sa stii ca aproape nu mai ai plamn si cine te-a tinut pana acum sa te tina si de acum incolo in viata. Eu iti dau maximum 3 luni.

O crestina de la biserica unde merge a indrumat-o spre aceste E. Togoreanu. M-a sunat mi-a cerut parerea, i-am spus scurt, NU!
Sa mergem ca pana acum, cu Stapana. Mergi si vorbeste si cu duhovnicul si cere-i sfat.
Raspsunsul ne-a lovit in moalele capului. I-a spus, Mergi la el si te trateaza! Catalina i-a explicat ca nu se simte bine in prezenta lui, ca are cristale pe masa ca lucreaza cu bioenergie dar parintele i-a raspuns. Mergi! Ca doar tu mergi sa faci tratament cu spanz nu cu celelalte. Iar spanzul este planta lasata de Dumnezeu.

Acum ea saraca, plange la mine si ma intreaba ce sa fac, surioara?!

Eu ce sa-i spun? Sa treaca peste duhovnic? Nu pot! Dar nici nu pot sa-mi mint Constiinta. Cum sa pun un om ce are viata tintuita intr-un fir de ata...sa aleaga? Simt ca se da batalia finala. ma simt..... Intai am fost refuzata de manastirea B. cand am vrut sa o duc acolo o saptamana. Apoi a venit aceasta de la duhovnic. Ea saraca trage de mine plange si-mi spune, nu ma lasa singura. Plange si ma intreaba mereu:
Surioara daca imi pierd sufletul acum la sfarsit?
dar, Daca Stapana vrea sa ma vindec prin asta si eu dau cu piciorul? care e calea?
Oare ma putteti intelege cum ma simt?..

Duhovnicul mi-a spus, rugaciune Jenica. Rugaciune!
Dar eu sunt un om de nimic si nici rugaciune nu stiu sa fac. Cum sa-mi impac Constiinta? Cum?
Ce sa fac?????? Domnule dr Anastasiu, domnule doctor Zaharia, ce sa fac???? Ma simt cumplit de neputincioasa. Va marturisesc cu lacrimi ca nici daca as fi eu in situatia asta nu m-as simtit atat de vinovata. Stiu ca nu e bine ce face si totusi nu am puterea sa ii spun, asteapta moartea. I-am spus bland, Catalina, cauta sa te imprietenesti cu moartea. Gandeste-te ca o vei vedea pe Stapana.. E singurul lucru pe care il mai poti face acum.
dar nu am avut taria sa trec peste duhovnic sa-i spun, nu merge.
E cumplit..ptr ca nu poti intelege un om aflat in aceasta situatie. Orict ai vrea, nu-i poti intelege durerile, framantrile, caderile.. si de aceea e fff greu sa-i spui, fa aceasta!..

Dar daca se intampla inevitabilul..si familia ei (care o indeamna si ea sa mearga la acest bioterapeut) ma va ura pe mine ptr moartea ei?
Unde gresesc eu, domnilor doctori? Unde?

Ioan 15:12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
Ioan 15:13. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.
Ioan 15:14. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.


Suflete binecuvântat care îţi dai viaţa pentru prietena ta, te iubesc.
Eu ştiu ce este de făcut dar nu am timp acum să scriu pe forum, o să scriu de ajută Măicuţa săptămâna viitoare.
Dar poate e mai bine aşa deoarece durerea care o ai se cere mângâiată mai de aproape.
Te rog fă o faptă de dragoste şi lasă-mă să te ajut:
citeşte mesajul pe care ţi l-am tirmis pe mesageria privată.
Cu adevărată durere şi multă dragoste,
Alexandru

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de costache marilena

Draga Domnule Alexandru,
V-am trimis un mesaj privat unde imi exprim interesul pentru ceea ce postati.
Pentru ceea ce mai aveti de facut, va doresc sa impliniti si pentru asta rog pe bunul Dumnezeu sa va dea timp, putere si intelepciune!
Doamne ajuta!

În prealabil postat de anna21

Va citesc postarile si va multumesc pentru efort si bunavointa.

Dumnezeu sa va ajute.

Dragii mei vă mulţumesc la toţi care mi-aţi scris la vedere şi/sau în mesageria privată. Şi mai mult pentru rugăciunile dvs.
Spunea Bătrânul meu că în predică nu vorbitorul face cuvântul ci ascultătorii. Acum am cinstea să cunosc puţin din frumuseţea celor care au făcut prin citirea lor postările mele.
Vă mulţumesc însă mai ales pentru rugăciune, căci din experienţă cunosc că omul poate puţin ( mai bine spus nimic afară de păcat) dacă nu se roagă şi poate totul prin rugăciune (afară de păcat) căci Domnul Hristos s-a făgăduit să împlinească orice cerere spre mântuire şi ascultă cu nemăsurată atenţie şi dragoste orice cuvânt sau dor sau pornire sau umbră de umbră de pornire spre El.
Aşadar vă rog să vă rugaţi de câte ori vă aduceţi aminte şi pentru mine. Nu cu rugăciuni multe sau complicate. Atâta: "Doamne miluieşte pe măgăruş!'
Cu recunoştinţă şi dragoste, Alexandru

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de bmd

Frate Alexandru fotografia pusa era a lui Benedict nu a papismului in general!!!
Parerea mea despre Papa? Nu cred ca are o importanta, dar daca ai facut "provocarea" in vazul multimii o sa-ti raspund! Papa este roata centrala in mecanismul catolicism. Mecanismul ar functiona si fara aceasta rotita si daca aceasta rotita s-ar invirtii invers decit o face mecanismul...ar fi zdrobita! Pe vrema Scindarii Papa era Biserica Catolica, de atunci pina astazi el este reprezentantul ei doar dar nu mai este el cel care face mecanismul sa functioneze si nici directia nu o mai da el ci poate doar intirzie luarea anumitei directii, de catre intreg mecansmul. In biserica Ortodoxa nu-i altfel; papa ortodox nu mai este de mult ce a fost. Si pe forumul asta de pilda Patriarhul este facut troaca de porci iar in momentul cind acest patriarh va dorii o alta directie decit multimea va ramine singur sau doar cu un grup de apropiati.
Asta-i realitatea pe care o vad eu!
In privinta nazismului, nu cred ca Papa ar fi putut sa-l opreasca sau sa ii steie impotriva.Au existat doua alternative: 1.coexistenta sau 2.Disparitia
Au ales-o pe prima. A fost bine a fost gresit? A fost bine sau a fost gresit cind BORusa a ales varianta a doua? A fost bine cind BOR a ales in timpul comunismului prima varianta (ca si papa in fata lui Hitler)?
Eu cred ca alegerea papei si a BOR a fost cea buna. Vad rusii ajunsi in Germania fara legatura cu Dumnezeu, lipinduse pt un pumn de talanti altor confesiuni si ma gindesc cu mindrie ca BOR a procedat corect!

Cel mai mare paparaţi este... PapaRatzinger.
Ştiu că ţie îţi plac bancurile.
Dar bancul ăsta trebuie să-l contrazic tot eu în duh Ortodox.
Noi trebuie să urâm păcatul iar nu pe păcătos. Aşadar să urâm papismul iar nu pe Papa Raţă.
Da, dar păcatul central prin care cade papismul este... papa. Dacă renunţă la papa = infailibil se surpă tot şi devin ortodocşi că toate celelalte hule grave sunt de fapt anexe în credinţa lor adăugate la dorinţa ca papa (omul) să fie dumnezeu fără de Dumnezeu.
De pildă ei vând icoane-idol cu mâna papei în viaţă şi se închină lor asemenea budiştilor care se închina la picioarele lui Babaji.
După cum spunea Sfântul Iustin Popovici papa sintetizează în el performanţa umanismului, idolatriei, închinării la om, la creatură la modul absolut, cu cea mai fină mască de închinare la Hristos.
La baza tuturor ereziilor, inclusiv protestantism nazism şi comunism stă tocmai închinarea la om, adică papismul într-o formă mai concentrată sau mai diluată. Dar esenţa, bomba atomică, concentraţia maximă a umanismului se află în papism.
Aşadar când scoţi rotiţa papă explodează tot papismul, este butonul declanşator, capsa pusă în Apus. Deoarece l-au alungat pe Hristos (Dumnezeu - omul) în transcendent i-au pus înlocuitor idol, (la care se închină ca la însuşi Hristos) pe papă, capul bisericii papiste, omul fur de dumnezeu.
La ortodocşi nu este aşa, deoarece orice patriarh nu este mai mare decât cel mai mic episcop vicar, sunt toţi egali având doar funcţii administrative diferite proporţionale cu eparhia lor. Ei nu sunt idoli ci icoane ale lui Hristos prin care noi putem vedea în chip simbolic (anagogic) realităţile duhovniceşti de sus în care Hristos este Arhiereu veşnic şi Împărat, Jertfă şi Jertfitor. Aşadar ei fiind oameni ca şi noi pot greşi iar greşelile sau îndepărtarea lor nu ne zdruncină de fel căci cap al Bisericii este Însuşi Hristos Biruitorul.
Dar atenţie! Noi suntem numiţi antihrişti de Sfântul Maxim Mărturisitorul dacă judecăm indiferent pe cine, iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă voie să judecăm un preot câtă vreme putem ţine în mâini un fier la forjă.
Aşadar deosebirea este radicală. Papiştii se sprijină pe om, deci sunt omolatrii şi când dezvăluim păcatele lui dărâmăm doctrina că papa ar fi infailibil deci dărâmăm papismul însuşi. Iar noi ne sprijinim pe Hristos, care ne conduce prin Duhul Sfânt prin Sfintele Sinoade (deci prin dragostea multora) ale Bisericii pe care porţile iadului nu o vor putea birui. Aşadar chiar de toţi episcopii ar fi păcătoşi (şi nu sunt deoarece ei sunt selecţionaţi a fi cei mai buni dintre noi şi sunt bătuţi din toate părţile cu scop drăcesc pentru a se surpa Biserica, dar de fapt din mila lui Dumnezeu şi îngăduinţa Lui din scop dumnezeisec ca să-i facă şi mai puternici în răbdare) îi iubim, îi respectăm ca pe icoane dragi chiar dacă au vreo carie ascunsă noi tot o sărutăm, şi păcatele lor nu numai că nu ne surpă ortodoxia dar nici pe noi nu ne clintesc de fel.
Căci zice Sfântul Ioan Gură de Aur că special a lăsat Dumnezeu pe Sfântul Apostol Petru şi pe Sfântul Prooroc Ilie să păcătuiască pentru a le smeri asprimea lor şi a căpăta îngăduinţă faţă de semenii neputincioşi şi păcătoşi. Tot aşa îngăduie Hristos ca să fie episcopi şi preoţi păcătoşi ca ştiind din proprie experienţă cât de rău este păcatul şi ce uşor se cade în el să poată Biserica să-şi facă rostul ei de mamă milostivă primitoare a păcătosului şi vindecătoare a lui. Că dacă ne-ar pune îngeri ca duhovnici aceştia din râvnă pentru dreptatea lui Dumnezeu, neştiind ce este păcatul şi ce uşor se cade în el, la prima spovedanie ne-ar tăia cu sabia sau ne-ar da canoane ce nu am putea să le împlinim nici măcar murind în osteneală.
Cu durere şi dragoste, Alexandru urâtor de papism dar îndurerat de sărăcirea şi pierderea veşnică a papiştilor.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de eduardd

Vreau sa va povestesc si necazul meu..
Unde gresesc eu, domnilor doctori? Unde?

Bucuria mea şi dragostea cea aprinsă a lui Hristos, surioara mea îndurerată, cât de frumoase sunt sufletele voastre frământate, de dragostea Stăpânei.
Dar tocmai asta este rugăciunea: dorul vijelios, nespus, de dragoste către Dumnezeu şi Maica Lui şi prin El către toţi oamenii necăjiţi. Aceasta este rugăciunea inimii şi să ţii minte că aşa trebuie să simţi când te rogi: că eşti neputincioasă, păcătoasă şi la marginea cea de pe urmă a prăpastiei iadului.
Dar ca să nu fie iad această stare ci rugăciune aprinsă către cer adaugă un strop uriaş de nădejde că nu este ispită la care să nu fie pregătită, din veşnicie, scăparea.
Suspinul tău adevărat opreşte în loc şi cerul să ia aminte la tine. Cum să nu oprească firul postărilor mele. Căci iată în suspinul tău se regăseşte întreaga problemă a bioterapiei. Sunt aşadar obligat să răspund la fel de concentrat, cât aş scrie toată cartea într-o frază.
Dragele mele, sănătatea trupului o dau energiile dumnezeieşti şi numai ele. Ele vin şi direct prin Sfântul Maslu şi indirect prin leacuri şi medici dar ele vin şi prin ... draci şi slugile lor. Căci diavolul n-are nimic de la sine afară de iubire neraţională şi ură neraţională adică îndreptate împotriva ziditorului şi zidirii.
Aşadar diavolul se foloseşte de puterile vindecătoare ce i le-a dat Dumnezeu ca să atragă spre sine mulţumirea şi dragostea oamenilor, să-i ducă la iad, să se laude cu mulţimea celor căzuţi şi aşa să-L silească pe Dumnezeu să-i ierte pe toţi pentru nespusa Lui iubire de oameni şi astfel să fie obligat să-l facă la loc înger luminos şi pe el. Neraţională gândire căci nu poate fi lumină unde este neiubire şi nici înger luminos unde nu este recunoştinţă pentru bunătatea lui Dumnezeu deci metodă de devenire înger luminos prin mândrie şi silă nu există. Este vechea lui mândrie ca să fie mai mare, mai puternic ca Dumnezeu care i-a spus că îl iartă doar dacă se pocăieşte.
Dar n-ar putea folosi puterile vindecătoare spre sminteală dacă nu i-ar îngădui-o Dumnezeu. Iar Dumnezeu o îngăduie tot din dragoste pentru noi să ne facă asemenea Lui. După cum Domnului nostru Iisus Hristos nu i-a păsat de dureri şi de moartea cu toate durerile lumii şi ale iadului din dragoste pentru noi, aşa şi noi să ajungem să nu ne pese de nimic pentru dragostea lui Hristos. Ne vrea aşa nu pentru El, că nu are nevoie de nimic, ci pentru ca noi să nu suferim în veşnicie că n-am suferit un pic (şi ce strop mic!) pentru dragostea Lui. Îl lasă pe Satana ca un vaccin atenuat, un rău scârbos şi tulburător dar legat prin mila lui Dumnezeu ca să vedem cît de rău este răul din răul cel mic satana şi să-l urâm în chip înţelegător pentru a nu ne îmbolnăvi de păcatul personal = adevărata moarte şi adevărata boală şi adevăratul rău. Răul cel mare este păcatul, căci e singurul ce ne duce la iad, fiind din voia noastră. Răul cel mic e satana că deşi vrea să ne omoare, Dumnezeu îl foloseşte să ne încununeze pe noi şi să urâm prin el răul personificat.
Aşadar pentru a ne face cereşti a lăsat minunile demonice ca noi să nu fim credincioşi de dragul şi şantajul minunii ci pentru dragostea Mirelui, să fim evlavioşi nu în nădejdea pământului fericit ci în dorul după cerul negrăit, să iubim pe Hristos nu ca să fim sănătoşi ci pentru Răstignirea Lui pentru noi cei ticăloşi.
Nu te mira că se fac vindecări la vrăjitori, dar nici nu te lăsa vrăjită de ei.
Păcatul tău şi al Cătălinei, vizibil din postarea ta, este păcatul minţii numit neştiinţă. Dar dragostea ta şi smerenia ta te scoate din păcat pentru că ceri sfat.
Şi iată-l:
M-am documentat pentru voi şi ce am găsit:
Spânzul este aşa de otrăvitor încât a fost folosit dintotdeauna de vrăjitori. O rădăcină mică de spânz pusă într-o găurică forată într-un trunchi de stejar usucă stejarul indiferent de mărimea sa.
Nu s-a găsit până acum NICI O DOZĂ CÎT DE MICĂ SĂ NU FIE potenţial PERICULOASĂ.
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/i...anicSpanz.html

"Căutând senzaţionalul, mulţi autori de articole, descriu la superlativ, fără să îndemne la mare prudenţă, virtuţile terapeutice ale spânzului deşi, cu siguranţă, ei nici nu au văzut cum arată în realitate această plantă. Trebuie să se ştie că speciile de Helleborus au făcut şi fac multe victime şi că ele nu au nici o tradiţie fitoterapeutică de uzanţă umană, cel puţin în România (medicina populară clasează spânzul în rândul plantelor veninoase, care se utilizează doar pentru vindecarea animalelor).
Spânzul este o plantă deosebit de toxică, utilizarea empirică a speciei în fitoterapie, fiind primejdioasă. Intoxicaţia cu spânz, se manifestă prin salivaţie abundentă, purgaţie drastică, deshidratare, greaţă, vărsături repetate, colici, spasme, dificultăţi la înghiţire, ameţeli, somnolenţă, tremurături, tahicardie (fără hipertensiune sau chiar cu hipotensiune) urmată de bradicardie sau aritmie, alte tulburări circulatorii sau cardiace, comă, convulsii, dispnee, colaps şi chiar deces prin stop cardiac, stop respirator sau prin accidente cardiovasculare.
Doza netoxică pentru spânz este de aproximativ 0,01 g. rizomi\kg corp\zi, dar în tratamentele mai îndelungate, din cauza acumulării toxinelor în corp, şi această cantitate poate fi periculoasă. Mai mult, în condiţii casnice, este complicat să se dozeze cu exactitate porţia ce poate fi administrată, răspunsul organismului la principiile toxice din plantă fiind, de asemenea diferit, după sensibilitatea individuală."
La folosirea lui vrăjitorească se regăseşte şi principiul vrăjitoriei homeopatice:
"În cele mai multe regiuni ale României, utilizarea spânzului se corela cu practică vrăjitoriei. Există regiuni în care, conform credinţei populare, spânzul ca plantă vrăjitorească, mai mult malefică decât binefăcătoare, poate fi întoarsă spre bine, devenind aducătoare de noroc şi tămăduitoare pentru animale, dacă este culeasă de către persoane credincioase, care s-au rugat şi au postit." Adică „similia similibus curantur” (cu cele rele vindeci – le întorci spre bine - pe aceleaşi rele).
Aşa că dacă însuşi bioterapeuţii îl critică…
Se foloseşte doar ca vaccin să facă o furtună imunitară în corp şi să-l determine să lupte. Dar asta de multe ori duce la un Tsunami care îneacă.
Aşa că păzea de spânz, Dumnezeu să vă ferească!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
În privinţa lui Eduard Togoreanu este mai otrăvitor ca spânzul… e ca spânzurătoarea!
Am vizitat site-ul lui şi este un medic desăvârşit… în vicleşug. Atât de rafinat şi persuasiv în convingere, atât de documentat în meseria lui că nu se poate să nu te convingă de atotştiinţa lui dacă nu eşti foarte foarte foarte ancorat în Ortodoxie. Dar din câte mi-ai spus Cătălina se cam clatină.
Dragele mele, în zona Câmpinei este o lucrare misionară ortodoxă foarte puternică, de pe vremea Patriarhului Miron Cristea. Uriaşă şi binecuvântată şi vie lucrare dar unde este sfinţenie multă este şi drăcărie multă. De pildă Ouranopolisul ( lb. greacă = oraşul cerului) este oraşul de unde se pleacă spre Sfântul Munte, şi este un oraş de … Penticostali.
Sunt lângă Câmpina vrăjitori ce fac vrăji cu Sfintele Icoane de aruncă apa în sus şi îngheață. Ce e de mirare să-şi pună un vrăjitor mască de medic. E o nimica toată dacă se poate masca şi în creştin ortodox.
Dar nici Eduard nu recomandă pe site spânzul (ci chiar îl critică ) ci vâscul. Dar în realitate şi pe acesta îl face în diluţii homeopate deci tratează de fapt cu apă chioară în bomboane vrăjite prin dinamizare. Căci a face preparate homeopatice înseamnă a dilua până la dispariţie substanţa şi a-i transfera prin dinamizare o bioenergie considerată cu acţiune veşnică, vindecătoare şi crezând că se ajunge la esenţa dumnezeiască. Astfel că remediile homeopate cu toate măştile care mai de care mai „ortodoxe” sunt de fapt împărtăşanie panteistă.
Dar acest lucru nu se cunoaşte ci sunt prezentate ca nişte plăntuţe gingaşe fără efecte secundare.
Dacă v-aş spune din cazuistica mea câte morţi au provocat, câte lepădări de credinţă, câte sinucideri v-aţi îngrozi.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Faptul că duhovnicul a spus… ce a spus este un act al lui de curaj duhovnicesc asociat cu o neştiinţă de tip copilăresc şi trebuie iubit cu toată inima şi păstrat un asemenea duhovnic. Că el crede că prin puterea rugăciunilor preoţeşti se poate birui orice vrajă (ceea ce este adevărat cu condiţia ca preotul şi ucenicul să fie amândoi ancoraţi în voia lui Dumnezeu) şi vă dăruie în schimb, sub protecţia ostenelilor sale duhovniceşti, libertatea să vă folosiţi de experienţa medicală a unui om ce tratează (după opinia duhovnicului) cu o plantă medicală şi vrăjitorie (planta acţionând de la Dumnezeu şi vrăjitoria fiind anihilată de rugăciunea preoţească) şi să vă faceţi astfel sănătoasă prin ascultare (deci credinţă) şi prin acţiunea plantei indiferent de scopul viclean al Satanei şi vrăjitorului.
Dar atenţie! Ascultarea de duhovnic şi de episcop este cu adevărat nelimitată dar are ca limită… păcatul.
Este o ascultare dobitocească, oarbă, în orice lucru, indiferent de porunca lui Hristos, fără raţiunea Sfinţilor Părinţi care poate funcţiona numai şi numai dacă duhovnicul este văzător cu duhul şi are şi harisma stăreţiei duhovniceşti (azi atât de rară încât o putem numi absentă) şi atunci, prin iscusinţa duhovnicului harismatic devine din dobitocească duhovnicească deoarece are grijă stareţul să facă întru toate voia lui Dumnezeu.
Mai este şi ascultarea duhovnicească cu discernământ: ascult de preot până la păcat. Cine ascultă un episcop sau preot când îl îndeamnă la păcat se duce cu tot cu duhovnicul lui în iad. Iar când refuză cu dragoste şi delicateţe a face păcatul merg amândoi la rai căci şi cel ce dă ascultarea se trezeşte prin refuz că e vorba de un păcat. Ascultarea cu discernământ este valabilă la ucenicul care are harisma discernământului (foarte rară şi ea).
Dar de cele mai multe ori nu se ştie care este voia lui Dumnezeu şi se merge prin sfatul duhovnicesc. Aceasta este calea împărătească astăzi, cea mai răspândită şi care duce la rai. Cere osteneală - dar cu dragostea toate devin uşoare. Şi anume: întrebăm duhovnicul, cercetăm Sfintele Scripturi, Sfintele Canoane vedem dacă nu se încalcă vreo poruncă şi încercăm să ascultăm. În practică apar piedici, se descoperă nereguli şi alte păcate ce vin pe traseu şi se aleargă la duhovnic unde se explică noua situaţie apărută în urma ascultării. Acesta dă o altă ascultare în funcţie de situaţia nou creată şi bineînţeles de ce-i spunem noi şi ce înţelegem noi. Şi aşa dobândim şi noi şi duhovnicul harisma experienţei cădere – ridicare (cea mai importantă şi care duce la smerenia ce nu cade). Ni se lărgeşte mintea şi se schimbă înspre Hristos ceea ce este tocmai pocăinţa (lb. gr. = metanoia = schimbarea minţii). Şi aşa dobândim înţeles peste înţeles şi în final împărăţia cerurilor unde Tatăl are multe locaşuri şi care se distribuie în funcţie de înţelesul duhovnicesc dobândit aici. Cu cât este înţelesul mai adânc cu atît locaşul este mai frumos. Aşa evităm a zice că există vreun duhovnic papă adică infailibil şi nădejdea este numai la Hristos.
Pravila lui Nicodim Sachelarie
658. - S-a hotărât că, cel ce ar înţelege, cum că cererea sfinţilor în rugăciunea domnească: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre" (Matei 6, 12), nu este făcută pentru iertarea păcatelor lor personale, deoarece sfinţii n-au păcate ci ei se roagă numai pentru alţii din popor, şi nici-un sfânt nu zice: Iartă-mi mie păcatele mele, ci: "Iartă nouă păcatele noastre", ca şi cum s-ar înţelege că dreptul se roagă numai pentru alţii din mulţimea oamenilor şi nu şi pentru sine să fie anatema. Sf. Apostol Iacob era sfânt şi drept şi el zicea: "Că multe greşim cu toţii" (Iacob 3,2). El adaugă: "Toţi, pentru că să fie de acord cu psalmistul care zice: Să nu intri la judecată cu robul tău, că nu se va putea îndreptăţi cel viu" (Ps. 142, 2). înţeleptul Solomon se roagă: "Nu este om care să nu păcătuiască" (III Regi 8, 46). în cartea Sfîntului Iov stă scris: "Pe mîna fiecărui om se pune semnul, pentru ca toţi oamenii să-şi cunoască neputinţa lor" (iov 37,7) şi proorocul Daniil zice la plural: '"Noi am păcătuit, noi am greşit" (Daniel 9, 5, etc.). în toate aceste locuri, se mărturiseşte şi despre smerita cugetare şi după înţelesul adevărului, ca să nu se înţeleagă, aşa cum fac unii eretici, că cel drept nu se roagă şi pentru păcatele sale, ci numai pentru ale altora. Mai departe Daniel zice: "Mă rugam şi mărturiseam păcatele mele şi ale poporului meu, înaintea Domnului Dumnezeului meu" (Daniel 9, 20). El n-a voit să zică: "păcatele noastre", în general, ci precis "ale poporului său şi ale sale", ca şi cum el ar fi prevăzut că se vor ivi ereticii care vor înţelege rău această rugăciune" (Matei 6,12).- Cart. 115.
659. - S-au hotărât că oricine tâlcuiește cuvintele din rugăciunea domnească; "Iartă nouă greşalele noastre" (Matei 6, 12), socoteşte că aceste cuvinte se zic aşa de sfinţi numai de formă pentru smerita cugetare şi nu pentru realitatea adevărului cum că ei cu adevărat au păcate, să fie anatema. Oare, cine ar putea suferi pe cel ce se roagă, minţind nu oamenilor, ci însuşi iui Dumnezeu, fiindcă numai cu buzele cere iertare, iar cu inima ar crede că el (Pelegius) nu are nici-un păcat pentru a cere această iertare? -Cartag. 116.

LXV. DEFĂIMAREA
587. -"Defăimarea este un păcat greu, fiindcă prin ea se fură averea spirituală a aproapelui" (I Cor. 6, 10; Ex. 23. 1; Lev. 19,1 6; Prov. n, 13; 20,19). Ea se canoniseşte ca şi furtul, iar dacă duce la complicaţii şi duşmănii, se va osândi după roadele ei. Autoritatea nu trebuie dispreţuită, oricâte lipsuri ar avea ea, fiindcă oricine ar fi pus în locuri de conducere nu poate fi fără greşeală. (F. Ap. 23,5). Persoana conducătorului bisericesc şi lumesc trebuie respectată pentru slujba şi osteneala ei folositoare binelui obştesc (Rom. 13, 1-3; I Petru 2, 17; 1 Tim. 2,1-3). Cel ce îndeamnă pe altul la clevetire, are acelaşi păcat ca şi cel ce defăima. Oricine va cleveti pe altul, sau auzind pe cel ce cleveteşte şi nu-l ceartă, împreună cu acela să se afurisească (Răzb. Nev. p. 63). Vrednic de defăimare este numai păcatul, precum şi omul care este pus în slujba păcatului ca şi diavolul (Matei 23,1-20).
1777. .- Sfinţii îşi desfăşoară viaţa evolutiv şi în aspre contradicţii şi de aceea în această viaţă nu sînt definitivaţi în sfinţenie, ci sînt supuşi în orice moment, ispitelor de a o pierde provizoriu ca Petru (Matei 26. 69-75), sau definitiv ca Iuda, care a căzut din har (Matei, 27, 3-8; V. Ap. I. 16-20; II Petru 2, 12-22). Numai sfinţenia din ceasul morţii se apropie de desăvârșire, iar după consfinţirea judecăţii ea nu sc mai poate pierde niciodată" (I:. Ap. 7, 55-60: II Tim. 4, 6-8; Apoc. 2, 10).

Exact aşa s-a petrecut, din voia lui Dumnezeu, cu Cătălina. S-a smerit şi a primit un răspuns neaşteptat. Dar n-a fost spre pierzare ci spre lămurire. Că aşa a luat foc inima de dorul adevărului, v-aţi plâns la marginea râului Babilonului adică a disperării şi aţi aflat adevărul şi dacă veţi lua legătura cu noi veţi afla şi o soluţie concretă. Căci odată lămurită problema se duce ispita. Atât are putere ispita asupra noastră cât suntem în îndoială.
Chiar de ar merge Cătălina la vrăjitor şi ar muri otrăvită de el, ea făcând ascultare este pedepsită veşnic dar puţin ca intensitate pentru păcatul neştiinţei şi nelămuririi adevărului în faţa duhovnicului. Dar chiar şi pedeapsa mică dacă este veşnică mai rămâne mică? În schimb duhovnicul ce a dat o astfel de poruncă intră în artileria cea grea a ispitelor şi nu se ştie dacă scapă. Este oare a dragostei să ne spălăm pe mâini cu lozinca că duhovnicul ne-a spus şi să-l aruncăm astfel în boală, necaz şi în final în fundul iadului? Căci duhovnicii, săracii, dau socoteală pentru fiecare din noi în faţa Domnului nostru Iisus Hristos.
Iar noi nu aşa. Noi dorim ca şi duhovnicul nostru să se mântuiască şi atunci trebuie să-i spunem problema cât mai clar. Dar pentru asta trebuie să ne fie nouă clar. Un duhovnic aşa de iscusit şi curajos ca al Cătălinei niciodată n-ar fi dat ascultare să se meargă la un vrăjitor ce face vrăji cu apă chioară. Este vina Cătălinei că nu s-a documentat şi la dezinformat pe duhovnic zicându-i că acest vrăjitor ar fi totuşi medic şi că până la urmă ar face tratament cu vreo plantă (dezicându-i că de fapt tratează doar cu apă vrăjită).
Aşadar nimic mai simplu. Întâi se documentează despre bioenergie, înţelege fenomenul, se întăreşte în credinţă şi în dreapta opinie cu privire la acest aspect, prinde ură faţă de păcat şi dor să facă voia lui Dumnezeu cea Sfântă şi aşa, luminată şi cu faţă veselă, tare în credinţă, merge din nou la duhovnic şi îi explică situaţia reală, cerându-i iertare că l-a dezinformat.
Actualizând realitatea şi neprezentând-o deformat îi explică de fapt că individul nu tratează cu plante ci cu apă învelită în convingeri vrăjitoreşti. Iar dacă duhovnicul deja este prea mult prins de ideea greşită este suficient dacă îi spune că a găsit un doctor mai bun şi că acela era şarlatan ca să nu implice şi conflictul de opinie ce ar duce la supărare. Deşi un duhovnic bun ca al Cătălinei nicidecum nu se supără când i se arată adevărul ci se bucură. Garantat că dacă reuşeşte să îi arate adevărul în veac nu-i va mai spune duhovnicul să meargă acolo şi poate mulţi din viitorii întrebători ai acestui duhovnic sau actualii rătăciţi vor scăpa de cursa satanei prin osteneala şi lacrimile Cătălinei. Depinde de tăria încredinţării lăuntrice a Cătălinei, de biruinţa în sine asupra şovăielii. Numai dacă se întăreşte în credinţă în lupta cu sinele necredincios şi cu duhul deznădejdii ce o luptă spre lepădare de ortodoxie poate căpăta putere în lupta cu prejudecăţile deja formate (şi din cauza şovăielii ei şi din cauza dezinformării viclene ce bântuie azi peste tot) ale duhovnicului şi poate şi a celor din jurul ei şi din jurul duhovnicului.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Şi iată cum am dat de problema duhovnicilor care dau dezlegare la homeopatie sau bioenergie. Ei nu au vină (cu ştiinţă) ci greşeală (din neştiinţă). Ei n-ar fi dat în veac asemenea sfaturi dacă s-ar fi găsit cineva să le explice pe înţelesul lor ce înseamnă acestea. Nu există nici papă, nici duhovnic, nici Sfânt infailibil. Toţi lucrăm în Biserică şi suntem lăsaţi de Dumnezeu să greşim chiar şi în sfat ca să nu-şi pună cineva - Doamne fereşte! - nădejdea în om. Cine îşi face dumnezeu din om, Dumnezeu îl lasă să cadă prin el - ca să se trezească: Nu există decât un singur Dumnezeu!!!
Iar la ai ei, dacă aceştia nu sunt aşa de credincioşi, cum reiese din postarea dumneavoastră, să nu le explice nimic de bioenergie că nu vor înţelege în veac ci doar să le spună că a aflat că e escroc şi să le dea nădejdea cu tratamentul pe care vi-l voi comunica atunci când veţi lua legătura cu mine.
Acum am spus cum să scape de ispită.
Dar leac pentru Cătălina e?
Da!
Da!
Da!
Vă rog să luaţi legătura cu mine pentru a personaliza GRATUIT tratamentul Cătălinei atât cel duhovnicesc cât şi cel medicamentos.
Sunt unele lucruri ce trebuie discutate în taină, pentru că tainică este şi boala şi moartea fiecărui om.
În principiu, pentru a ne vindeca de boli incurabile, deci prin minune, dar să nu ajungem la iad prin vindecările satanei, trebuie să apelăm bineînţeles la Biserica Ortodoxă.
Trebuie lucrat ca temelie în primul rând cu sufletul primitor şi, aşa, în vas curat să punem Sfintele Taine.
Lucrarea lăuntrică ce dă voie minunilor dumnezeieşti iar nu celor vrăjitoreşti, după Sfânta Evanghelie, se împarte formal în mai multe aspecte care însă în realitate formează un tot unitar:
1. Calea mijlocirii altora, să apelăm la sfinţii vindecători, rugăciunile apropiaţilor dar mai ales ale preoţiei şi mai ales ale duhovnicului:
Matei 9:2 Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! iertate sunt păcatele tale!
2. Calea pocăinţei, să căutăm dacă nu cumva facem vreun păcat de la care nu ne-am întors sau pe care nu l-am înţeles. De multe ori întoarcerea de la un păcat cu spovedanie aduce şi sănătatea (cunosc nenumărate cazuri):
Ioan 5:14. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
3. Calea făgăduinţei, să ne luăm o făgăduinţă, ceva în plus pentru a înduioşa şi „sili” pe Hristos la dragoste şi vindecare minunată (am pacienţi alungaţi de la toţi medicii, inclusiv din Franţa, ca fiind incurabili, ce au văzut moartea cu adevărat venind să-i ia şi au făgăduit că dacă îi scapă Hristos ţin lunar 10 zile de post negru. L-au văzut pe Hristos binecuvântând, apoi au luat apă de la izvorul Sfântului Calinic şi s-au vindecat. Alţii au promis că se călugăresc. Dar toţi au urmat şi tratamentul medical pentru a nu se mândri că ei sunt credincioşi şi nu au nevoie ca alţii de medic!!!! Etc. )
Matei 19:10. Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare.
Matei 19:11. Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.
Matei 19:12. Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.
Matei 19:21. Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.
Matei 19:22. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii.
Matei 19:23. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor.
Matei 19:24. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.
Matei 19:25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?
Matei 19:26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.
După aceasta se apelează la tratamentul de specialitate (sunt convins că dacă un creştin face Sfântul Maslu şi se roagă pentru a face voia lui Hristos Acesta îi va da şi un medic iscusit care vindecă fără vrăji).
Şi în aceste condiţii se face şi Taina Sănătăţii care este taina Sfântului Maslu.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Pentru că tocmai am scris o postare pe alt topic cu acest subiect preiau de acolo şi copiez.
„http://www.crestinortodox.ro/forum/s...p?t=860&page=8

În prealabil postat de IOLANDA

Incercati sa urmariti macar un episod din filmul "Secretele palatului=doctor Han" si o sa vedeti cum se tratau oamenii in China,Coreea....cu acupunctura si "supe medicinale",decocturi din anumite radacini,si multe altele.Eu personal cred in aceste "leacuri",le folosesc si chiar imi fac bine.Dumnezeu ,ne-a lasat plante tamaduitoare....nu sa le ignoram ...ci din contra....sa le folosim........dar nu dupa ureche,cum se zice...ci dupa carti specifice medicinei naturiste.Doamne Ajuta.

Bucuria mea, te rog spune-mi ce Evanghelist a regizat filmul citat? Matei, Marcu, Luca sau Ioan? Poate că nu ei, oare Sfântul Ioan Gură de Aur sau poate Pr. Ioanichie Bălan?
Dacă citeşti Sfânta Scriptură şi Vieţile Sfinţilor vei vedea cu stupoare că şi satana face vindecări miraculoase spre slava lui şi a credinţelor - neghină însămânţate de el.
Aşadar nu simţirea confortabilă în urma acupuncturii este semn de vindecare ci este semn de "sănătate" drăcească. Duhurile demonice sunt organizate în două cete:
1. depresive (mimează liniştea, odihna, bucuria dar pot da şi depresii, imposibilitatea de mişcare în funcţie de intensitate) şi
2. agresive (dau senzaţii de putere, tonus, energie vitală dar şi agitaţii sau dureri în funcţie de intensitatea de lucru)
Aceste 2 cete se ajută unele pe altele şi prin jongleria lor şi schimbarea lor în ture alternative uşor pot mima boli şi vindecări.

Acupunctura este un ritual izvorât din credinţa că bolile sunt aduse de 13 draci (eu am şi o carte cu icoanele lor) care sunt alungaţi prin înţepătură... că-i doare!!!.
Dacă şi tu crezi în aceasta poţi merge la acupuncturist fără mustrare de conştiinţă, având astfel un bilet asigurat către iad.

Dacă însă eşti cu adevărat Ortodoxă şi nu doar cu numele îţi dai seama că e o minciună gogonată şi mergi la un medic ce tratează şi cu plante şi cu pilule (nu este extremist sau exclusivist în nici un sens) şi apelezi cu multă încredere ortodoxă la Sfântul Maslu.
Eu din când în când mai îmi pun întrebări retorice:
De ce oare unii care se numesc ortodocşi apelează la tratamente izvorâte din idolatrie ca acupunctura sau izvorâte din panteismul mason ca homeopatia şi nu apelează la Sfântul Maslu pe care îl aplicau şi Sfinţii Apostoli?

Marcu 6:12. Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască.
Marcu 6:13. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.


Fiindcă vă plac reţetele (deşi duhovnicia este foarte personalizată şi ca atare reţetele universale sunt false, trebuie neapărat mers la duhovnic) vă dau şi eu una:
Reţetă universală:
1. pentru cei necredincioşi se pune Sfântul Maslul în mâncare pentru a veni la Biserică, cu grijă să nu arunce la gunoi mâncarea cu Sfântul Maslu. La aceasta se asociază, pentru smerenie, neapărat şi tratamentul medicului de medicină clasică, căci da dragii mei şi medicina clasică nu numai cea naturistă se foloseşte de plante.
Adevăratul medic nu se năpusteşte contra vreunui leac (leacul chimic din pilule este preparat cu osteneală, cu jertfă şi cu înţelepciune tot din natură iar cel natural este cules tot cu osteneală dar trebuie conservat cu multă atenţie - după cum îmi scria un prieten - pentru a nu se mucegăi şi a căpăta toxine mai rele ca cele din pilule). Orice fel de leac (dacă duce la slava lui Dumnezeu) este lăsat de Dumnezeu alături de mintea omului făcută şi ea de Dumnezeu şi binecuvântată a inventa după cum vedem şi pilule (binecuvântate aşadar şi ele de Dumnezeu).
2. Pentru oamenii bisericii se recomandă ori venirea la slujba Sfântului Maslu (boli uşoare) ori chemarea preoţilor să facă un Sfânt Maslu acasă la cel bolnav (grav).

Iac.5:14. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.
Iac.5:15. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor Ierta lui.

Apoi se ia dimineaţa după anaforă şi aghiasmă mică o linguriţă de Sfânt Maslu cu următoare rugăciune: "Doamne dăruieşte-mi sănătate cât îmi este de folos, iertarea păcatelor ce am uitat să le spun la spovedanie şi dragoste duhovnicească" (toate acestea din cererea de mai sus sunt mijlocite de Taina aceasta minunată dar uitată de noi).
Cu Sfântul Maslu se ung părţile bolnave indiferent dacă sunt cele ascunse sau secretă puroi. Cunosc nenumărate cazuri de boli, inclusiv grave, inclusiv cancere ieşite la suprafaţă cu pronostic de viaţă rămasă de 15 zile, care s-au vindecat aşa.
Şi în nici un caz nu se uită a se merge la un medic şi a lua tratamentul lui cu smerenie şi credinţa că şi el ne vindecă rugându-ne în prealabil la Maica Domnului să-l lumineze.
Dar mai ales trebuie cercetată conştiinţa cu asprime să vedem pentru ce păcat ne-a venit boala (uneori boala nu vine pentru păcat după cum spune Domnul nostru Iisus Hristos
Ioan 9:1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere.
Ioan 9:2. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?
Ioan 9:3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
).
Să nu creadă cineva că dacă boala a venit pentru vreun păcat se poate vindeca prin Sfântul Maslu fără pocăinţă cu durere lăuntrică şi ură faţă de păcatul comis.
Pentru mai multe amănunte, inclusiv istorice, cazuistice, dogmatice etc. vă invit cu drag la topicul:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...905#post288905.

Dragii mei, vă rog, fiţi ortodocşi, români iar nu confucianişti sau chinezi.
Cu durere şi dragoste, Alexandru.”
În final nu pot să nu amintesc şi de calea mucenicească descrisă de Mântuitorul:
Matei 26:37. Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se mâhni.
Matei 26:38. Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.
Matei 26:39. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.
Matei 26:40. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine!
Matei 26:41. Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.
Matei 26:42. Iarăşi ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.
Matei 26:43. Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi.
Matei 26:44. Şi lăsându-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.
Cine poate să se lase cu totul în voia lui Dumnezeu va fi ca Domnul Hristos, şi fiu iubit al Lui.
Pr. Porfirie a spus că leacul cancerului este foarte simplu dar nu-l lasă Dumnezeu descoperit fiindcă această boală umple cerul de sfinţi. De aceea se şi cheamă CA-N CER.
Dar această cale are nevoie de lepădare de sine iar nu silirea altuia la lepădare sau lepădare de altul şi trebuie aşadar, dacă o dorim, să o aplicăm pe noi înşine şi nu să o impunem cinic la alţii.
Au fost la noi zilele eparhiei şi s-au adus Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip, Sfinţilor Mari Mucenici Mercurie şi Teodor Stratilat, Sfântul Sfinţit Mucenic Carp episcopul şi Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul biruitorul dracilor şi însănătoşitorul făpturii. V-am pus şi voi dragele lui Hristos înaintea lor cu rugămintea să se facă în viaţa şi inima voastră voia lui Dumnezeu.
Aştept să luaţi legătura cu mine şi sunt încredinţat lăuntric că la atâţia sfinţi care se roagă pentru dvs. nu se poate să nu găsim împreună o soluţie reală pentru Cătălina.
Cu durere şi dragoste, Alexandru.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ce anume se pune in mancare? Ce vrei sa spui mai sus cu venitul la biserica?

Se pune ulei de la Sfântul Maslu.
Cei care nu cred pot fi schimbaţi prin puterea Sfântului Maslu care are ca una din proprietăţi creşterea dragostei după Dumnezeu. Nu este o schimbare "magică" ci de dragul credinţei celui care pune Sfântul Maslu în Mâncare Acesta leagă (cu puterea preoţească a rugăciunllor ce se fac asupra uleiului de la Sfântul Maslu) duhurile care îl chinuie pe necredincios. Punerea Sfântului Maslu înseamnă şi smerenia celui care îl pune şi credinţa în puterea Sfintelor Taine şi un mod delicat, nezgomotos de a ajuta, deoarece cei necredincioşi sunt foarte întunecaţi (nu înţeleg argumentele duhovniceşti) şi ţâfnoşi (mândria alimentează mânia).
Sfântul Maslu acţionează în taină, fiind o Taină şi cel necredincios după o vreme capătă o curiozitate şi un dor, inexplicabil pentru el, (dar eficient căci nu e impus dinafară ci vine ca o dorinţă din el deci pe care o iubeşte fiind propria lui "capodoperă") care îl trage la Biserică, iar dacă cel credincios ce i-a pus Sfântul Maslu are tact şi nu se repede cu nerăbdare să-l înşface ci îi spune puţine cuvinte smerite şi pline de dragoste se fac minuni.