Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Alte discutii > Eutanasia
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #81  
Vechi 24.09.2011, 19:15:37
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.197
Implicit

In sine nu este pacat (ar inseamna ca un crestin nu poate trai in Japonia sau China, etc), dar daca ai de ales si o preferi cand traditia locului este inmormantarea, motivele s-ar putea sa fie de cele mai multe ori pacatoase..
Reply With Quote
  #82  
Vechi 29.09.2011, 21:15:51
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.271
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AlinB Vezi mesajul
In sine nu este pacat (ar inseamna ca un crestin nu poate trai in Japonia sau China, etc), dar daca ai de ales si o preferi cand traditia locului este inmormantarea, motivele s-ar putea sa fie de cele mai multe ori pacatoase..
Pai care ar putea fi cele mai frecvente motive (inafara de dorinta "arzatoare" a unora, care considera umilitor sa te manance viermii in pamant)
1. nu ai loc la cimitir ( sau ai, teoretic, dar nu au trecut cei 7 ani de la utima inhumare, ca sa il poti accesa)
2. locul de veci e undeva foarte departe, sau decesul nu a survenit in localitatea de domiciliu
3. evenimentul nefast se petrece inopinant si nu a timpul necesar sa faci toate demersurile (succesiuni, deshumari, etc)
4. este mai ieftin (sau cel putin asa cred majoritatea oamenilor, dar eu nu sunt 100% convinsa; o incinerare costa 500 de lei si slujba religioasa 200 de lei, plus atentiile de rigoare, dar sa stiti ca personalul crematoriului din Bucuresti mi-a lasat o impresie deosebit de buna; pe cand in cazul inmormantarii, cineva a avut parte de serviciu religios gratuit si de buna calitate, dar in schimb a avut nesansa ca find luna ianuarie si -10 grade afara, sa-i ceara groparii 1500lei, bashka firma de pompe funebre)
5. paradoxal, chiar daca majoritatea dintre noi iubim si tinem sa pastram cu sfintenie traditiile legate de inmormantare, multa lume nu le agreaza si ar face orice sa le evite; multi spun ca le face rau, ca preotii si personalul din cimitire profita de moment si ii exploateaza financiar, etc.
Deci, in concluzie, ca si motive, o mica parte sunt financiare si obiective, iar cea mai mare parte sunt intr-adevar necrestinesti.
Reply With Quote
  #83  
Vechi 16.04.2012, 18:58:13
roryta's Avatar
roryta roryta is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 21.04.2011
Locație: Undeva în lume
Religia: Ortodox
Mesaje: 11
Implicit mesaj

Citat:
În prealabil postat de Dumitru73 Vezi mesajul
BO zice ca da ...
cine este BO?
Reply With Quote
  #84  
Vechi 16.04.2012, 19:24:22
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Locație: La intersecția dintre moarte și viață
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.177
Implicit

Citat:
În prealabil postat de roryta Vezi mesajul
cine este BO?
Biserica Ortodoxă, pentru amatorii de prescurtări messengeriste .
__________________
Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții; Căci dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai învierii Lui (Romani 6:4,5)
https://www.youtube.com/watch?v=AKwizUzyj0I
Reply With Quote
  #85  
Vechi 16.04.2012, 19:52:53
antoradoi's Avatar
antoradoi antoradoi is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 146
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Nu, Cozia nu se pierde acel drept, ca sa zic asa, al mintuiri. Dar vezi tu, incinerarea s-a folosit mult la atei, vezi ca exemplu la comunisti . Ea nu are nimic comun cu morala crestina. Bineinteles ca multi de a lungul istoriei nici nu au apucat sa aiba macar o cruce, un mormint( vezi razboaiele , perioada epidemiilor) , asta nu inseamna ca ei vor fi nesocotiti. Dar, atunci cind putem sa respectam traditia, trebuie sa o facem cu prisosinta.
Pina cind inca mai sint locuri pentru morminte,sa ne asezam in pamint ,spre odihna,pe cei adormiti intru Domnul!,asa cum am invatat de la parintii si srabunii nostri.Hristos a Inviat!
Reply With Quote
  #86  
Vechi 18.04.2012, 00:34:31
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.286
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoradoi Vezi mesajul
Pina cind inca mai sint locuri pentru morminte,sa ne asezam in pamint ,spre odihna,pe cei adormiti intru Domnul!,asa cum am invatat de la parintii si srabunii nostri.Hristos a Inviat!
Adevarat a inviat! Bine spus. Am citit la Sfantul Nicolae Velimirovici un cuvant folositor despre incinerare.

Oare oamenii ard trupurile moarte ale cainilor, cailor, pisicilor si maimutelor? Eu n-am auzit de acest lucru! Am auzit si am vazut ca le ingroapa. Prin urmare, de ce sa impui fortat inicinerarea trupurilor moarte ale oamenilor, care sunt stapanii tuturor animalelor de pe pamant?

N-ar fi fost mai necesar, din orice punct de vedere, un crematoriu pentru animalele moarte, in principal in orasele mici, decat oameni? Acest obicei pagan si barbar a lipsit din Europa datorita civilizatiei crestine, vreme de doua mii de ani. Cel care doreste s-o readuca, nu doreste nimic altceva, nici civilizatie, nici modernism, nici ceva nou, decat ceva vechi, care a fost inlaturat din vechime.

In Anglia, tara care greu poate fi catalogata drept necivilizata, este foarte urata de popor aceasta forma de neopaganism. Trebuie sa stii ca in Londra mor in fiecare zi cateva mii de oameni. Eu, in America, am vazut mormintele marilor presedinti: Wilson, Roosevelt, Lincoln si ale multor alte persoane insemnate. Niciunul dintre ei n-a fost incinerat

Reply With Quote
  #87  
Vechi 24.05.2012, 05:24:32
Laura19
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

ESTE PERMIS SĂ SE SĂVÂRȘEASCĂ SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII ȘI A SOROACELOR DE POMENIRE CELOR CARE SE INCINEREAZĂ?

Problema incinerării sau cremațiunii, adică aceea a arderii trupurilor celor morți, în loc de a fi înmormântați, s-a mai pus în discuție în Biserica noastră. În privința incinerării Biserica nu are un canon expres care să interzică acest lucru și acest fapt se datorează apariției sau, mai bine-zis, introducerii acestei practici în viața Bisericii mult mai târziu, adică după încheierea colecției oficiale canonice a Bisericii Ortodoxe. Ea a constituit obiectul unor studii, polemici și atitudini generate de înființarea în București a Crematoriului "Cenușa". Ea se pune și astăzi, mai ales că incinerarea a devenit o practică destul de curentă în ultima vreme. Pentru a răspunde la întrebarea ridicată, socotim necesare câteva lămuriri în legătură cu practica incinerării.

Ceea ce trebuie spus mai întâi este faptul că înmormântarea, îngroparea sau înhumarea a fost practica de început a oamenilor în legătură cu rămășițele pământești. Incinerarea a apărut mult mai târziu în viața unor popoare și a constituit o practică separată de înmormântare sau unită cu aceasta. La vechile popoare civilizate: perși, babilonieni și egipteni s-a practicat înhumarea, îmbălsămarea de la egipteni fiind un privilegiu rezervat celor din familiile regale. La greci și la romani s-a practicat la început tot înmormântarea, incinerarea fiind introdusă mult mai târziu pentru diverse categorii de cetățeni: regi, eroi, aristocrați și în general, cei bogați. La evrei s-a practicat tot înhumarea, ca de altfel la toate popoarele semite, arderea trupurilor fiind cunoscută numai în cazuri de excepție, ca un fel de pedeapsă maximă pentru crime îngrozitoare.

În ceea ce privește pe creștini, aceștia, provenind în marea lor majoritate la început dintre evrei, au practicat numai înhumarea. Ceea ce este interesant e faptul că și creștinii care au provenit din lumea greco-romană au adoptat tot practica înhumării, înlăturând, acolo unde exista, incinerarea. Fenomenul a fost mai interesant pentru popoarele necreștine care, sub influența creștinismului, au adoptat înhumarea, înlăturând incinerarea. Din mărturiile scripturistice, patristice, istorice și arheologice, reiese fără îndoială că Biserica creștină a practicat de la început și practică și astăzi înmormântarea ca unică modalitate de tratare a rămășițelor pământești. Ea corespunde mai întâi învățăturii Bisericii despre trup și datoriile față de el, trup care trebuie să se descompună în pământul din care a fost luat, fără intervenția forțată și autoritară a omului în natura creată de Dumnezeu. Practica aceasta se bazează pe tradiția moștenită de la evrei, dar și pe faptul că trupul Mântuitorului a fost înmormântat. De la primele convertiri ale păgânilor la creștinism, observăm respectarea acestei practici, ceea ce înseamnă că ea avea autoritate apostolică. Mai târziu, când ritualul înmormântării a fost alcătuit de Biserică și dezvoltat în timp, până la formele pe care le cuprinde astăzi, acesta a fost aplicat sau adaptat la practica înhumării, ca fiind singura acceptată și consfințită de tradiția Bisericii. Nicăieri nu se pomenește de incinerare în practica Bisericii creștine. De aceea, Biserica n-a fost pusă vreodată să ia o hotărâre privitoare la incinerare, fiindcă aceasta nu s-a practicat în tradiția ei. Practica unică, generalizată în Biserica creștină din epoca apostolică până astăzi, a fost înmormântarea.

Introducerea ei în viața Bisericii a venit o dată cu ideile secularizante ale revoluției franceze, încercând să înlocuiască o practică milenară cu una nouă, căreia dorea să-i dea un simbolism deosebit de cel creștin.

Incinerarea începe în cadrul Bisericii creștine cu anul 1874 când s-a construit primul crematoriu la Milano. De la această dată și până în vremea noastră, numărul crematoriilor s-a înmulțit, incinerarea devenind o practică obișnuită în toate marile orașe ale lumii cu îngrămădiri mari de populații. În majoritatea din acestea se practică mai ales pentru motive de salubritate și urbanism.

În privința incinerării, Biserica Ortodoxă se bazează pe tradiția milenară consacrată de aceasta care consideră că înmormântarea este practica corectă pe care ea trebuie să o accepte și să o cultive socotind incinerarea ca pe o practică interzisă pentru credincioșii ei. Dacă ne referim la Biserica Ortodoxă Română, aceasta s-a pronunțat prin cel mai înalt for al ei, Sfântul Sinod, încă din anul 1928, în problema incinerării. Fiind pus în fața unei atitudini ce trebuia exprimată, datorită atmosferei care se crease prin înființarea crematoriului din București, Sfântul Sinod, în ședința din 15 iunie 1928, a hotărât mai întâi următoarele:

1. Preoții să prevină din vreme pe enoriași, atrăgându-le atenția că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistență religioasă;
2. Înainte de oficierea slujbei de prohodire a unui mort, preotul respectiv să aibă grijă să se informeze pe lângă familia mortului, la care cimitir se va înmormânta cel decedat;
3. Celor ce totuși au fost incinerați sau se vor incinera să li se refuze orice serviciu religios, atât la moarte, cât și după moarte.


Problema incinerării a fost reluată și în ședința Sfântului Sinod din 22 februarie 1933, în care s-a hotărât ca instrucțiunile formulate în ședința din 15 iunie 1928, cu privire la incinerare, să se comunice tuturor chiriarhilor spre a le pune în vedere preoților, în scopul aplicării lor. De asemenea, a hotărât ca chestiunea incinerării să se trimită la sediul Comisiei pentru doctrină și viață religioasă spre a preciza dacă în cazurile de incinerare forțată și fără voia sa a vreunui credincios, i s-ar putea da asistența bisericească. Hotărârea Sf. Sinod a fost aplicată trimițându-se tuturor eparhiilor hotărârea din 15 iunie 1928 pentru a fi comunicată preoților, cu ordinul de a lua cunoștință și a se conforma. Hotărârea a fost adusă la cunoștința preoților și pe alte căi, iar în ordinul din 18 septembrie 1933, dat în urma unui caz de abatere de la hotărâre, s-a făcut precizarea că "pentru orice abatere de la hotărârea luată de Sfântul Sinod, în respectul doctrinei și practicii Sfintei noastre Biserici Creștine Ortodoxe, preoții vor fi opriți de la toată lucrarea preoțească și trimiși în judecata Consistoriului Spiritual Eparhial, spre aspră sancționare".

Așadar, Biserica Ortodoxă Română are o atitudine clar exprimată față de cei care s-au incinerat sau se vor incinera. Din 1928 și 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a revenit asupra acestei hotărâri, așa, încât ea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre. De aceea este de datoria oricărui slujitor al Bisericii Ortodoxe Române să respecte aceste hotărâri, încercând să lămurească și să determine și pe credincioși să respecte tradiția milenară a înhumării. În cazul în care este chemat să oficieze slujba înmormântării celor care urmează a fi incinerați, preotul trebuie să refuze categoric, cu atât mai mult, cu cât știe că solicitarea a venit și din convingeri sau practici atee, care, în acest caz, arată dispreț față de învățătura Bisericii și de tradiția ei veche și venerabilă. Cazul este aproape identic cu sinuciderea pentru care Biserica nu admite oficierea slujbei înmormântării, pe motiv că sinucigașul s-a substituit lui Dumnezeu, curmându-și viața pe care nu și-a dat-o el, ci Dumnezeu. Așadar, nu săvârșim nici slujba Înmormântării si nici slujbele de la soroacele de pomenire a celor morți, rânduite de Biserică, celor care se incinerează. Ceea ce este mai dureros este însă faptul că, profitând de lipsa de informare a credincioșilor și de buna lor credință, preoți caterisiți sau depuși din treaptă săvârșesc slujba înmormântării în însăși incinta crematoriului, fără știrea și controlul autorității bisericești și civile. Este unul din abuzurile care se cer neîntârziat curmate.

Cât privește meschinăria exprimată nu de mult în presă de către un parlamentar, care făcea apel la economisirea de haine, lemn și ciment, recomandând incinerarea, considerăm că este cea mai grosolană sfidare și ignorare a unei laturi atât de importante a spiritualității ortodoxe românești, care este cultul morților, și o lipsă totală de respect față de oameni care, pentru toată truda pe care și-o dau sub soare, merită măcar un rând de haine și patru scânduri cu care să plece din această viață.

Bibliografie: Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula: „Tradiție și înnoire în slujirea liturgică”, ed. Episcopiei Dunării de Jos Galați, 1996.

http://www.parohiamacin4.org/incinerarea.htm
Reply With Quote
  #88  
Vechi 11.02.2013, 07:43:19
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.271
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Pai bine, si acum ce facem?
Ii mai pomeninm pe cei care au fost incinerati?
La momentul cand au murit li s-a facut slujba, li s-a facut si pomenire mai apoi (la 40 zile) tot acolo (la crematoriu) si apoi le-am facut la bisericile noastre, atata doar ca nu i-am spus preotului am omis, ca unele persoane au fost incinerate. Am zis ca e ok daca li s-a facut slujba la "inmormantare". Acum daca nu mai e voie, le mai putem face? N-o sa se supere preotul ca nu i-am zis?

In alta oprdine, ce facem cu cei vii din familiile noastre care doresc sa fie incinerati, chiar daca stiu ca nu li se va face slujba? Le respectam ultima dorinta, sau facem cum stim ca e bine?
Daca insa se intampla sa plecam noi primii, cei ramasi nu or sa faca dupa legea lor? Ce i-ar putea determina sa respecte o traditie in care nu cred? Doar noi n-o sa mai fim....si nici nu o sa mai stim, dupa parerea lor, dupa moarte nu mai este nimic.
Ce parere aveti?
Reply With Quote
  #89  
Vechi 11.02.2013, 08:47:30
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.654
Implicit

Pe cei care au fost incinerați nu-i pomenim decât în rugăciunile noastre.
Dacă cineva vrea să fie incinerat și familia chiar o face, este la fel de vinovată ca și cel care a dorit așa ceva.
Dacă cineva este incinerat împotriva voinței lui sau, așa cum e în JP, se schimbă un pic kalimera în ceea ce-l privește pe cel incinerat.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
Reply With Quote
  #90  
Vechi 11.02.2013, 10:19:34
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.778
Implicit

Citat:
În prealabil postat de fallen Vezi mesajul
In alta oprdine, ce facem cu cei vii din familiile noastre care doresc sa fie incinerati, chiar daca stiu ca nu li se va face slujba? Le respectam ultima dorinta, sau facem cum stim ca e bine?
Le respectam ultima dorinta. Asa cum am vrea si noi ca ultima dorinta a noastra sa fie respectata, de catre cei noua urmatori.

Trebuie sa deosebim intre pacate intrinseci, care sunt pacate prin insasi natura lor oricare ar fi intentia, si pacatele prin rea intentie. Incinerarea NU este un rau intrinsec. Nu e ca si cand ultima dorinta ar fi sa curvim, sa furam ori sa avortam. Lucru pe care nu ar trebui sa-l facem, chiar daca intentia ar fi laudabila. Ci este ca si cand tata ar fi musulman si ne-ar cere noua, copiilor, sa-i punem semiluna pe piatra de capatai. Ce vom face, nu o vom pune, zicand ca acela e simbol necrestin, sau o vom pune, din respect pentru cel plecat si ascultand de porunca a patra ?

Deci, cand cineva ne cere cu limba de moarte sa fie incinerat, vom incerca mai intai sa-l convingem sa isi schimbe hotararea, aratandu-i ca nu asa a fost inmormantat Domnul nostru, nici cei Lui urmatori si ca acesta e obicei paganesc. Ii vom mai vorbi de detaliile absolut terifiante, sinistre, ale incinerarii, care e departe de a fi ceva simplu si igienic asa cum isi imagineaza cei care nu au vazut in viata lor o incinerare. Acest tip de argument are uneori putere mai mare de convingere decat cele dogmatice sau cele de pietate fata de un om care nici nu prea crede, nici nu prea e in legatura cu sfintii.
Dar, daca staruie in hotararea lui, atunci mai bine e sa o respectam decat sa facem invers decat ne cere.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.ro
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Este pacat? nicusor3 Intrebari utilizatori 50 03.02.2013 21:50:31
Ortodoxia si incinerarea sophia Despre Biserica Ortodoxa in general 53 31.08.2012 00:59:14
prezervativul este pacat ? adrian54322 Nunta 424 13.06.2011 15:59:16
Este iluzionismul pacat? Bunl Generalitati 2 05.09.2008 00:47:01