Sfintii inchisorilor

Nu-mi permit sa copiez ceea ce e scris pe un blog, nu am cerut permisiunea, de aceea fac trimitere acolo si va invit sa cititi despre vrednicia si mucenicia Maicii Heruvima de la Manastirea Petru Voda:
http://bisericadincasa.blogspot.com/...-heruvima.html


""Maica Heruvima a terminat facultatea de limbi clasice la Iaşi şi în 1995 a primit o bursă de la Fundaţia Söröş pentru un masterat în istorie medievală la CEU, Budapesta. Lucrarea sa de masterat a constat în cercetarea unui manuscris al Tîlcuirii la Facere scrisă de Sfîntul Ioan Gură de Aur, şi dovedea în această lucrare că textul tipărit de iezuiţi şi preluat de J.P. Migne în Patrologia Graeca are numeroase interpolări şi modificări faţă de manuscrisul cercetat, în care se regăsea un text cu adevărat hrisostomic, plin de duh."" Restul cititi acolo, va rog..

Dumnezeu sa o odihneasca!

[lore86]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Nu-mi permit sa copiez ceea ce e scris pe un blog, nu am cerut permisiunea, de aceea fac trimitere acolo si va invit sa cititi despre vrednicia si mucenicia Maicii Heruvima de la Manastirea Petru Voda:
http://bisericadincasa.blogspot.com/...-heruvima.html


""Maica Heruvima a terminat facultatea de limbi clasice la Iaşi şi în 1995 a primit o bursă de la Fundaţia Söröş pentru un masterat în istorie medievală la CEU, Budapesta. Lucrarea sa de masterat a constat în cercetarea unui manuscris al Tîlcuirii la Facere scrisă de Sfîntul Ioan Gură de Aur, şi dovedea în această lucrare că textul tipărit de iezuiţi şi preluat de J.P. Migne în Patrologia Graeca are numeroase interpolări şi modificări faţă de manuscrisul cercetat, în care se regăsea un text cu adevărat hrisostomic, plin de duh."" Restul cititi acolo, va rog..

Dumnezeu sa o odihneasca!

Coplesitor...stiam de ea, dar in timp am uitat-o.

Vezi unele lucruri sunt clare...noi privim activitatea soros cu nepasare, actele biometrice cu aceeasi nepasare, ce mai...totul cu nepasare. Unora insa Domnul le-a descoperit o mica parte din urezelile unui plan diabolic care vizeaza crestinii.

Ne mai ramane un singur lucru de facut: nu panica, nu disperarea, nu lupta contra sistemului. Ci lupta cea buna ptr curatarea sufletului, gandindu-ne ca si sfarsitul nostru poate sa intervina surpinzator de repede, credinta curata si marturisire prin fapte a dreptei credinte.
Restul sunt desertaciune....

În prealabil postat de lore86

Coplesitor...stiam de ea, dar in timp am uitat-o.

Vezi unele lucruri sunt clare...noi privim activitatea soros cu nepasare, actele biometrice cu aceeasi nepasare, ce mai...totul cu nepasare. Unora insa Domnul le-a descoperit o mica parte din urezelile unui plan diabolic care vizeaza crestinii.

Nu le tratam neaparat cu nepasare..
Sunt destule astfel de subiecte in discutie pe forum, dar cei care le-au adus in discutie ori au indraznit sa-si exprime semnele de intrebare (o fi? n-o fi?) au fost repede pusi la punct de unii care se considera atoatestiutori pe-aci si pe un ton nepotrivit ca: paranoici, ramasi in ev mediu, creduli, naivi, etc...


Atunci cum credeti ca ar fi privit acela daca ar deschide discutia direct, fata catre fata?

[lore86]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Nu le tratam neaparat cu nepasare..
Sunt destule astfel de subiecte in discutie pe forum, dar cei care le-au adus in discutie ori au indraznit sa-si exprime semnele de intrebare (o fi? n-o fi?) au fost repede pusi la punct de unii care se considera atoatestiutori pe-aci si pe un ton nepotrivit ca: paranoici, ramasi in ev mediu, creduli, naivi, etc...


Atunci cum credeti ca ar fi privit acela daca ar deschide discutia direct, fata catre fata?

Cand faceam afirmatia ma refeream la atitudinea majoritatii, atitudine intalnita fie aici pe forum , fie in viata de zi cu zi.
Am presimtirea ca odata norul acesta de fum, in care ne place sa ne invaluim se va risipi si atunci vom cam zice"vai"!

Din putina experienta am invatat ca astfel de subiecte, care sunt prea acide nu trebuie dezbatute in public. Doar in spatiul privat, intre oameni care au un punct de vedere apropiat. Altfel tulburarea care se face devine foarte vatamatoare.

[Ekaterina]

"Parintele Craciun Oprea a fost arestat de securitate in anul 1947, pe cand era student incepator la Academia Teologica Ortodoxa din Arad. Bataile au inceput din prima zi de arest, in schimbul lor tanarul teolog rostind cu credinta rugaciunile stiute pe de rost; potrivit marturiei unuia dintre cei de fata, tanarul se ruga si pentru iertarea celor care il bateau.

Dupa ce este anchetat zile la rand, in Arad, tanarul Oprea este trimis la inchisorile din Oradea si din Timisoara. Inghesuiti pana si la douazeci de insi intr-o celula modesta, tinerii studenti au fost ispititi de impartirea mancarii sau de alte neajunsuri pana ce au inceput o adevarata viata de rugaciune si compatimire. Din inchisoarea timisoreana, tanarul Craciun Oprea a pornit intr-un adevarat pelerinaj prin temnitele comuniste din intreaga tara.

Cea mai grea perioada, intinsa pe aproape un an de zile, a fost cea petrecuta in inchisoarea Pitesti. Parintele a ajuns la Pitesti in august 1949, unde a fost inchis in aripa sudica a inchisorii, in celula 9, la etajul 1, imediat langa camera lui Turcanu. Despre aceasta perioada, parintele isi va aminti urmatoarele:

"La Pitesti s-a pus problema "reeducarii", de catre Bogdanovici si Turcanu; erau condamnati, insa lucrau in serviciul Securitatii. Au inceput sa ne bata, pentru orice; daca nu te miscai repede, puneau bata pe tine. Timp de cateva luni ne-au dat numai varza, fiarta in apa ei. Nu aveai chip nici sa te scoli de pe pat. Pe niste fiare dormeam. Iar cand eram multi, dormeam pe jos. O parte din detinuţi au hotarat "sa-si schimbe atitudinea", adica sa treaca de partea tortionarilor, impotriva colegilor de celule. Atunci s-a pornit invrajbirea. Cei care voiau sa-si schimbe atitudinea aveau la indemana bate. Si ne-au lovit in cap, ne-au batut zdravan!"

Tanarul Craciun Oprea va fi eliberat in anul 1955, dupa opt ani de suferinte si nevoi. El se va intoarce in Arad, unde isi va continua studiile de teologie, terminate in anul 1959. In anul 1962 se casatoreste in biserica ortodoxa din satul Cincis, cu putin timp inainte de daramarea ei si ascunderea sub ape."

http://www.crestinortodox.ro/parinti...ea-125840.html

Parintele s-a mutat la Domnul in Duminica Floriilor, pe data de 8 aprilie 2012, dupa o indelungata suferinta.

[lore86]

Mi s-a parut extraordinar modul in care a sfarsit parintele Craciun.
Singur s-a spalat, s-a imbracat in haine curate, si-a luat reverenda si s-a pregatit de plecare.
Inainte de a se duce, i-a spus sotiei:Ma duc, ca am fost chemat sa particip la slujba Invierii!
Iata cum se duc oamenii placuti lui Dumnezeu!plecarea lor e lina, ca un zbor de porumbel.
Mintea e treaza si cugetul curat.
Atunci cand clopotele sunau ptr a vesti oamenilor ca Dumnezeiasca Liturghie incepe, sufletul parintelui Craciun se urca ca un porumbel spre ceruri, ptr a intra in Ierusalimul cel Ceresc.

Minunat esti, Doamne, intru sfintii Tai!

[Ekaterina]

Nu am citit acest lucru si m-a impresionat profund postarea ta. Eu l-am descoperit tarziu pe Parintele Oprea Craciun, prima data am citit pe site despre dansul iar apoi in revista Familia Ortodoxa. Am ramas impresionata de discretia Parintelui, pe care o recomanda si fiilor duhovnicesti. Parintele spunea ceva de genul, sa-ti duci crucea, suferinta cu discretie. Ce mult m-a folosit acest cuvant!

[Ekaterina]

Dupa o vreme petrecuta in inchisorile din Vacaresti si Jilava, Vulcanescu va ajunge in inchisoarea din Aiud. Aici, el va vorbi mult despre rezistenta morala si credinta, adevarata forta a celor intemnitati, in fata chinurilor de neimaginat ridicate de conducerea vremii asupra elitei romanesti. Pentru cuvintele sale, Vulcanescu a fost aruncat in cele mai reci si intunecate celule ale inchisorii, fara pat si fara manacare sau apa.

Intr-o celula rece si intunecata din Aiud, Mircea Vulcanescu va muri cu moarte de martir. Unul dintre colegii de suferinta, epuizat, se va prabusi pe piatra rece a temnitei. Biruit de mila si de dragoste, Vulcanescu se va intinde gol pe podeaua de piatra, iar pe cel epuizat il va aseza peste el, ca sa se incalzeasca. Urmarea avea sa fie una fatala, Vulcanescu imbolnavindu-se grav de plamani.

Mircea Vulcanescu, care si-a dat viata pentru aproapele sau, a trecut la cele vesnice in ziua de 28 octombrie 1952, bolnav de plamani. La cei numai 48 de ani ai sai, Vulcanescu a lasat posteritatii un testament tulburator, un testament de sfant, ultimele sale cuvinte fiind: "Sa nu ne razbunati!"

http://www.crestinortodox.ro/diverse...cu-125861.html

[Ekaterina]

In spatele bucatariei de la inchisoarea de la Aiud era o baie cu dusuri pe care aproape orice detinut o stia. Langa baie era o camera dotata cu un pat de sipci. Deasupra patului era o grinda pe care se fixa o pereche de catuse. De cate ori am fost introdus in aceasta camera pentru tortura, catusele erau fixate sus pe grinda si ma asteptau. Eram dezbracat in pielea goala si legat cu catusele de maini. Cu picioarele stateam pe patul de sipci, in pozitie verticala. Calaul care imi aplica cea mai grozava tortura era o femeie. Avea o biciusca speciala din otel, lucrata frumos, artistic.

Loviturile erau aplicate de sus in jos. Durerea acestor lovituri era atat de mare, incat de multe ori mi-am pierdut cunostinta inainte de a se termina intreg tipicul torturii (…) Pentru tortura erau scosi doi-trei oameni din camere diferite. In timp ce unul era torturat, ceilalti asteptau cu groaza sa le vina randul.

S-a intamplat sa fiu scos pentru tortura in aceeasi serie cu Mircea Vulcanescu. Torturarea mea se terminase si acum zaceam aruncat intr-un colt, pe jos. La rand era el. Dupa ce l-au torturat, pentru a nu stiu cata oara, prin bataia pe tot corpul a cazut in nesimtire. Era plin de sange. Un tigan robust l-a luat de un picior, tarandu-l pe jos.

Capul ii balanganea in dreapta si-n stanga, ca o minge legata cu sfoara trasa de un copil zglobiu. Cum trecea tocmai prin dreptul meu, m-am tarat putin sa ii imbratisez capul si sa-l incurajez… Imbaindu-l cu apa rece, a contractat o congestie pulmonara si dupa cateva zile a murit, sporind mormintele necunoscutilor de pe campul din vecinatate cu inca unul.

Marturia lui Nicolae Cracea din Albumul Fericiti cei prigoniti.

În prealabil postat de lore86

Mi s-a parut extraordinar modul in care a sfarsit parintele Craciun.
Singur s-a spalat, s-a imbracat in haine curate, si-a luat reverenda si s-a pregatit de plecare.
Inainte de a se duce, i-a spus sotiei:Ma duc, ca am fost chemat sa particip la slujba Invierii!
Iata cum se duc oamenii placuti lui Dumnezeu!plecarea lor e lina, ca un zbor de porumbel.
Mintea e treaza si cugetul curat.
Atunci cand clopotele sunau ptr a vesti oamenilor ca Dumnezeiasca Liturghie incepe, sufletul parintelui Craciun se urca ca un porumbel spre ceruri, ptr a intra in Ierusalimul cel Ceresc.

Minunat esti, Doamne, intru sfintii Tai!

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=xdfZVKX14-U