Ignorati sectantii

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Doriana

Voia mea e ca si azs sa fie crestini. :)
Dupa cum te exprimi se intelege ca esenta azs este cu totul alta decat cea a crestinismului. De aceea nu reusitit sa va faceti intelesi. Poate ca azs are ca particularitate asteptarea revenirii Domnului, insa punctul central trebuie sa ramana mantuirea prin crucea lui Hristos.

Recunosc, am greşit, m-am lăsat furat de termeni şi m-am exprimat greşit folosind termenii în discuţie; îmi cer scuze!Adventismul are această particularitate (aşteptarea revenirii Domnului Hristos), el aderând la esenţa creştinismului (mântuirea prin crucea lui Hristos).

Dacă de data aceasta m-am făcut înţeles, trec la problema esenţială (nu periferică cum ar fi sabatul) şi întreb:


dacă esenţa creştinismului este mântuire/salvare doar prin crucea/Jertfa lui Hristos, mai pot fi numiţi creştini cei ce cred că se pot mântui prin fapte proprii ori prin apelarea la alţi mijlocitori?

Întrebarea aceasta este atât de gravă şi răspunsul atât de esenţial, încât fac să pălească toate discuţiile periferice de pe acest sub-forum...

În prealabil postat de Doriana

Pe de alta parte, nu vorbeam atat de ceea ce e azs pe hartie, ci de ceea ce se vede cand interactionezi cu el. Mi s-a intamplat si mie sa ma bucur ca ma intalnesc cu un crestin azs intamplator in autobuz, sa se bucure si el, apoi, intr-un minut, sa inceapa lectia despre sabat. Sau alte experiente de genul.

Ai dreptate, aceasta este imaginea când ne uităm la oameni (şi trebuie să recunosc că avem această vină de a fi oameni) şi nu la doctrina de pe hârtie.

În prealabil postat de Doriana

Uita-te si pe forumuri ce discuta azs si vei intelege despre ce vorbesc.

Înţeleg şi-ţi dau dreptate. Pe de altă parte, cum ai vrea să-şi păstreze identitatea confesională pe acele forumuri un adventist (ori un penticostal) căruia i se refuză statutul de creştin tocmai datorită acelor particularităţi confesionale?

În prealabil postat de Doriana

Lucrurile astea demonstreaza pur si simplu ca, la adventistul obisnuit, frica de a nu tine legea e mai puternica decat bucuria de a fi gasit mantuirea.

Ce spui tu se referă la adventistul legalist, nu la "adventistul obişnuit". Altfel, bucuria de a fi găsit mântuirea şi bucuria de a păzi ceea ce Hristos ne porunceşte se împletesc armonios într-o credinţă unde primează iubirea, ori cum se ştie în dragoste nu există frică de niciun fel.

În prealabil postat de Doriana

E doar o observatie pragmatica, un punct unde ar trebui sa lucrati mai mult de dragul vostru si din simt de responsabilitate fata de cei care vin la voi.

Îmi însuşesc observaţia critico-pragmatică, sper să-mi fie de folos.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Cornel Urs

intr-adevar esenta adventismului este sabatul, daca discuti cu un adventist, altceva nu are in cap, dupa cum esenta penticostalismului este acea vorbire in limbi, obtinuta prin procedee mecanice, cu care penticostalii se lauda.

Iar esenţa ism-ului dumneavoastră care este?

În prealabil postat de Cornel Urs

Mantuitorul trebuie sa fie in centru si nimic altceva !

Felicitări pentru acest adevăr afirmat atât de pronunţat!

În prealabil postat de Cornel Urs

asa ca, dumneavoastra "osutafaraunu" ati face bine sa reveniti in Ortodoxie, lepadand ratacirea in care sunteti !

Dumneavoastră aţi revenit la ortodoxie, sau oferiţi doar sfaturi ce dau bine la public?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Cornel Urs

va indic eu una: adventistii, care se mantuiesc prin tinerea Legii mozaice.

Fără supărare, nu dumneavoastră vi se solicita acest lucru. Mulţumesc oricum pentru tripla minciună de mai sus. Cred că ştiţi de ce vă mulţumesc pentru aşa ceva...

[Doriana]

În prealabil postat de osutafaraunu

dacă esenţa creştinismului este mântuire/salvare doar prin crucea/Jertfa lui Hristos, mai pot fi numiţi creştini cei ce cred că se pot mântui prin fapte proprii ori prin apelarea la alţi mijlocitori?

In zilele acestea, cand cuvintele care se spun sunt atat de multe incat si-au pierdut puterea, intalnim o mare discrepanta intre credinta declarativa si cea practica, intre credinta mentala si cea din inima, singura care mantuieste.

Astfel, vom vedea, paradoxal, ortodocsi care predica sfinti stiind sa se inchine mai corect ca unii penticostali (nu zic azs) care vorbesc atat de bine de jertfa lui Hristos, dar nu mai cred in ea. Si, de asemenea, destui ortodocsi care se pierd prin hatisurile unei teologii prea complicate.

În prealabil postat de osutafaraunu

Pe de altă parte, cum ai vrea să-şi păstreze identitatea confesională pe acele forumuri un adventist (ori un penticostal) căruia i se refuză statutul de creştin tocmai datorită acelor particularităţi confesionale?

Daca considerati ca este atat de importanta pastrarea identitatii confesionale incat sa fie discutata la nesfarsit (ca oricum nu se ajunge la vreun consens), atunci e in regula. Insa, in contextul in care Hristos a spus ca cine nu isi uraste propria viata nu e vrednic de El, pasiunea exagerata pentru confesiunea de care apartinem seamana prea mult a idolatrie. Crestinul, in ultima instanta, nu este chemat sa-si apere identitatea confesionala si nici macar nationala; el este chemat sa se asemene lui Hristos si astfel sa faca si altora cunoscuta mantuirea lui Hristos. Vremurile sunt prea grabite si viata prea scurta ca sa ne pierdem in detalii.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Doriana

Daca considerati ca este atat de importanta pastrarea identitatii confesionale incat sa fie discutata la nesfarsit (ca oricum nu se ajunge la vreun consens), atunci e in regula. Insa, in contextul in care Hristos a spus ca cine nu isi uraste propria viata nu e vrednic de El, pasiunea exagerata pentru confesiunea de care apartinem seamana prea mult a idolatrie. Crestinul, in ultima instanta, nu este chemat sa-si apere identitatea confesionala si nici macar nationala; el este chemat sa se asemene lui Hristos si astfel sa faca si altora cunoscuta mantuirea lui Hristos. Vremurile sunt prea grabite si viata prea scurta ca sa ne pierdem in detalii.

În cazul acesta ce mi-aţi sugera concret legat de dialogul interconfesional pe temele date? Subliniez faptul că temele nu au fost iniţiate de mine, am deschis şi eu câteva, unele chiar cu tentă pozitivă (exemplu: Ce ne uneşte), însă au fost închise.

• Ar trebui să aprob fără discernământ toate minciunile privitoare la confesiunea mea scrise pe aceste topice?
• Ar trebui să fac compromisuri, acceptând şi puncte de vedere contrare Scripturii?
• Ar trebui să părăsesc acest forum scuturându-mi praful virtual de pe picioare?

Vă mulţumesc anticipat pentru sfaturi, ştiţi că v-am apreciat totdeauna contribuţia (aici şi pe alte forumuri).

[Doriana]

În prealabil postat de osutafaraunu

În cazul acesta ce mi-aţi sugera concret legat de dialogul interconfesional pe temele date? Subliniez faptul că temele nu au fost iniţiate de mine, am deschis şi eu câteva, unele chiar cu tentă pozitivă (exemplu: Ce ne uneşte), însă au fost închise.

• Ar trebui să aprob fără discernământ toate minciunile privitoare la confesiunea mea scrise pe aceste topice?
• Ar trebui să fac compromisuri, acceptând şi puncte de vedere contrare Scripturii?
• Ar trebui să părăsesc acest forum scuturându-mi praful virtual de pe picioare?

Vă mulţumesc anticipat pentru sfaturi, ştiţi că v-am apreciat totdeauna contribuţia (aici şi pe alte forumuri).

Ah, dar nu sunt eu in masura sa dau o directie cuiva in viata sau in discutii. Insa, daca tot m-am bagat sa fac observatii, trebuie sa o descurc intr-un fel. :)

Chiar m-am gandit cu ceva minute in urma la topicul cu "ce avem in comun". Un topic bine intentionat, dar ortodocsii nu vor sa aiba nimic in comun cu altii.

Sunt doua solutii:
1. Nu e cazul sa va scuturati praful. Puteti face ceea ce faceati si pana acum; intr-adevar, orice minciuna trebuie combatuta. Nu e nevoie sa acceptati compromisuri; e doar o pagina virtuala pe care daca nu va place o puteti inchide. Poate doar sa incercati sa empatizati mai mult, sa va puneti si in pielea oponentilor. Unii chiar sunt sinceri in cautarile lor, dar folosesc un cu totul altul limbaj caci au o cu totul alta cultura, desi ar vrea sa spuna cam acelasi lucru. Sa incercati sa le intelegeti sufletul dincolo de cuvintele care le spun, caci toti avem probleme cu exprimarea. :)

2. Sa tintiti undeva mai sus decat pana acum, anume mantuirea dvs si a altora. Si nu o mantuire ca aceea care dupa ce intri in rai se inchide usa in spatele tau, ci una care te aseaza pe tron cu Hristos. Asta va va face sa aprofundati relatia dvs cu Hristos, sa cunoasteti mai bine intelepciunea Lui si astfel sa duceti discutiile la un alt nivel, care sa puna oamenii pe ganduri si sa-i faca sa Il caute mai mult. Iar pentru dispute interconfesionale se vor gasi intotdeauna alti useri, caci existenta unei nevoi in lume atrage automat si solutia la acea nevoie. Cu alte cuvinte, cineva va rezolva si problema confruntarilor, dar nu e musai sa fiu eu acela, caci eu tintesc undeva mai sus. Iar in aceasta situatie mi se va parea minor ce minciuni spun ortodocsii despre azs; important este sa ii vad mantuiti.

Iar in ceea ce priveste temele date, ei bine, nu e rau sa fie discutate, insa ele arata clar ce ne desparte si nu ce ne uneste. Niciodata un azs nu se va inchina la icoane sau un ortodox nu va tine sabatul. Dar discutand despre acestea ne vom aminti mereu cat de diferiti suntem, si nu asta este tinta noastra.

Imi cer scuze daca mi-am depasit cumva atributiile; e doar felul cum vad eu lucrurile si care poate fi foarte bine ignorat.. Acum voi pleca. Numai bine!

[Illuminatu]

În prealabil postat de Doriana

Daca considerati ca este atat de importanta pastrarea identitatii confesionale incat sa fie discutata la nesfarsit (ca oricum nu se ajunge la vreun consens), atunci e in regula. Insa, in contextul in care Hristos a spus ca cine nu isi uraste propria viata nu e vrednic de El, pasiunea exagerata pentru confesiunea de care apartinem seamana prea mult a idolatrie. Crestinul, in ultima instanta, nu este chemat sa-si apere identitatea confesionala si nici macar nationala; el este chemat sa se asemene lui Hristos si astfel sa faca si altora cunoscuta mantuirea lui Hristos. Vremurile sunt prea grabite si viata prea scurta ca sa ne pierdem in detalii.

In contextul celor declarate de tine, mi-ar place sa participam impreuna la o Sf.Liturghie. Ce zici?

[Doriana]

În prealabil postat de Illuminatu

In contextul celor declarate de tine, mi-ar place sa participam impreuna la o Sf.Liturghie. Ce zici?

Cu placere, desi eu nu vin curand in Romania si nu stiu cand ajungeti dvs prin Germania. Insa tocmai am participat la Sf Liturghie in orasul meu cu ceva timp in urma. Aici se tine o data la doua saptamani, caci misionarii ortodocsi sunt putini si impartiti in mai multe zone.

[Illuminatu]

În prealabil postat de Doriana

Cu placere, desi eu nu vin curand in Romania si nu stiu cand ajungeti dvs prin Germania. Insa tocmai am participat la Sf Liturghie in orasul meu cu ceva timp in urma. Aici se tine o data la doua saptamani, caci misionarii ortodocsi sunt putini si impartiti in mai multe zone.

Distanta nu ne poate impiedica sa participam impreuna la Sf.Liturghie, dar comuniunea deplina a participantilor la Liturghie sta in impartasirea cu Sf.Taine, impartasirea cu Sf.Cuminecatura.
Astfel, doi oameni care participa la Sf.Liturghie in aceeasi biserica pot sa nu fie intr-o comuniune deplina, tocmai din aceasta cauza.

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Nu realizezi că nu e verset, ci Scriptura întreagă? Despre interdicţia "chipurilor cioplite" găseşti vreun verset acolo unde-l soliciţi? Dar depre luarea în deşert a Numelui lui Dumnezeu găseşti? Şi cu toate acestea ne ferim să facem ceea ce interzice Decalogul...

da sunt versete. Vrei sa ti li postez? In schimb cu versetele pe care ti le cer eu NU sunt, ceea ce arata Ca Hristos nu a pus accent pe respectarea sambetei

Mi-ai spus că "trâmbiţez" sâmbăta şi mi-am adus aminte că sunt [cel puţin] două momente cruciale ale omenirii când Dumnezeu este Cel ce foloseşte trâmbiţa: pe Sinai la darea Legii şi la revenirea lui Hristos. Asta e tot. Acum înţelegi?

asa si? Asta stiam si eu! Ce legatura are asta cu sambata adventista?

Un moment! De ce-i spui "sâmbătă evreiască"? Nu şi pentru români e aceeaşi sâmbătă? Românii fac parte din altă creaţie în care Dumnezeu S-ar fi odihnit în vreo altă zi? Nu, frate! E aceeaşi a şaptea zi a săptămânii pentru toate naţiile că doar Dumnezeu l-a creat pe om înainte de a exista vreo naţie. Iar prima zi petrecută de om împreună cu Creatorul său a fost sâmbăta (ziua a şaptea). Aceeaşi zi specială de părtăşie cu Creatorul nostru, acelaşi memorial al Creaţiei, a rămas pentru toate fiinţele omeneşti (evrei, ori români).

Dumnezeu l-a facut pe om in ziua a 6-a a creatiei, deci ziua 6 este PRIMA zi (mai bine spus RESTUL zilei a 6-a) petrecuta de om cu Dumnezeu si NU ziua 7 cum spuneti voi adventistii. In ziua a 6-a Dumnezeu l-a binecuvantat pe om si NU in ziua a 7-a: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" (Geneza 1:28).

Cât despre respectarea sâmbetei de către Hristos, normal că este verset! Dar ce? Există cumva vreun verset în care Hristos ar fi necinstit sâmbăta? Scrie cumva că ar fi deschis atelierul Lui de tâmplărie în ziua sabatului? Ori că ar fi îndemnat pe cineva să meargă la târg ori să are în ziua sabatului?

"Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească." (Luca 4,16 - versiunea ortodoxă)

Interesant că acelaşi evanghelist care identifică sâmbăta cu a şaptea zi a săptămânii (Luca 23,56-24,1) spune textual: „potrivit cu ceea ce era obişnuit pentru El”.

pai e normal ca Hristos sa fie OBISNUIT sa intre in sinagoga sambata pentru ca atunci se intalneau evreii aici. Daca evreii s-ar fi intalnit in sinagoga in zi de miercuri, miercurea ar fi fost ziua obisnuita pentru Hristos de a intra in sinagoga. Nicaieri nu scrie ca Hristos sa fi indemnat pe cineva sa are sau sa merga la cumparaturi (in orice zi). El a venit in lume pentru cu totul ALTCEVA decat astfel de lucruri. Dar este vreun verset biblic in NT in care Hristos sau vreun apostol indeamna la respectarea sambetei ca zi de odihna mai ales ca apostolii au predicat neamurilor care nu stiau de sabath-ul evreiesc si NU aveau notiune de o zi de odihna?

Nu e nicio speculaţie. Uită-te peste Ieşirea 16,28 în originalul ebraic ori în Septuaginta şi vei descoperi aceleaşi expresii folosite de gura lui Dumnezeu (sunt citate chiar cuvintele Lui ca în cazul aprecierii faţă de credincioşia lui Avraam), de data aceasta acuzator cu privire la nerespectarea sabatului.
Iată deci ce cuprindea acele miţvah/entolas şi torah/nomon!

ce legatura are Iesirea cu Avraam? Eu ti-am cerut versete care sa arate ca Avraam a respectat vreu sabath. Cine stie...poate in biblia adventista Avraam o fi iesit din Egipt cu Moise. Multumesc pentru acesta informatie, eu NU o stiam! O fi vazut asta in viziunile ei Hellen White, mai stii?!

N-am spus că-Şi încetează activitatea în fiece sâmbătă,ci doar în sâmbăta primordială. Aminteşte-ţi că ţi-am spus că a făcut-o spre a ne da un model.

pe bune?! Dumnezeu da o lege VESNICA pe care mai apoi NU respecta nici El decat odata (mai bine spus o zi-sabath-ul primordial )! Interesant! Ce fel de Parinte al nostru ar mai fi Dumnezeu daca nici El nu-si respecta propriile legi si ne mai este si noua exemplu, dar noua ne cere sa respectam legile? Dar uite ca Hristos contrazice ceea ce spui tu: "Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez" (Ioan 5:17). A lucrat El in zi de sabath? A lucrat.

Bineînţeles! Scrie chiar Dumnezeu cu propria Lui mână în textul poruncii a IV-a. Acolo identifică ziua a şaptea a săptămânii evreilor cu ziua când S-a odihnit la Creaţie.

din nou vii cu speculatii adventiste sau cu propriile tale concluzii (care sunt gresite). Scrie asa ceva in biblie?