increderea in duhovnic

[alex.petrisor]

Este posibil ca increderea in duhovnic sa fie subrezita ?
Ideea e ca eu ma indoiesc de faptul ca duhovnicul are mereu dreptate... are dreptate la scaunul de spovedanie pentru ca e o taina..dar in rest?
Am ajuns sa cred asta pt ca sunt intr-o perioada foarte dificila. In peioada seminarului m-am ocupat cu pictura de icoane si muzica. pe final m-am hotarat sa ma profilez pe un domeniu tehnic. Duhovnicul a fost de acord...spunand...nustiu daca ironic sau serios ,,..si se castiga bine...”(eu cred ca era realist in ce priveste trebuinta banilor in viata)
Asadar, am facut in ultimul an de seminar un efort in vederea prgatirii pt admitere in respectivul domeniu. Era nevoie de mult efort. Cu toate astea am reusit sa iau BAC-ul cu o medie destul de mare.
Am depus dosarul de admitere SI la Fac. de Teologie ca alternativa in caz ca nu voi lua examenul la arhitectura. Apoi am fost pus in siuatia sa aleg tinand cont ca la ambele eram la buget. Am ales arhitectura cu stiinta duhovnicului, cu toate ca ma sfatuise sa le fac pe ambele.
In fiecare weekend ar fi trebuit sa merg la biserica unde duhovnicul m-a insarcinat sa cant la slujbe pt ca nu avea pe cine sa puna.

Odata cu inceperea arhitecturii mi-a ramas (si mi se pare firesc) foarte putin timp pentru muzica si iconografie.

Cu toate astea eu ma ocup in continuare de muzica...foarte putin de icoane. Problema e ca mi se cere si cea din urma...chiar parintele imi mai comanda uneori cate una. Dar si sa pictez icoane imi place. E chiar deosebita o astfel de activitate....

De mic am avut pe duhovnicul care il am si acum. Mai tot timpul nu puteam sa discut deschis cu el. 2 motive:1-autoritatea lui (nu zic ca e rau asa) ; 2-pozitia mamei fata de duhovnic manifestata printr-o smerenie exagerat vizibila, posibil imposibila...
Recunosc insa ca ei mi-au dat credinta. Tocmai in asta sta minunea. Prin ei m-ia dat-o Dumnezeu.

Asadar problema mea e ca vreau sa fac toate astea trei meserii. Insa stiu ca asa ceva este imposibil. Ar insemna sa exist numai pentru mine. Am observat ca harul il da Dumnezeu in functie de cum existi pentru aproapele, si ca asta nu se poate face fara har. Baza e Impartasirea. La noi se pastreaza cultul impartasirii 2/post...
Stiind ca fara harul din Trupul lui Hristos nu poti lupta cu patimile...sunt forte revoltat pt faptul ca nu exista un interes mai mare al duhovnicului pt impatasirea mai deasa: duminical. L-am intrebat de ce si a zis ca o sa inteleg mai in colo... De la ultima discutie care s-a incheiat asa, nu ne-am mai intalnit. A inceput anul 2 de facultate f bine...ma impartasisem inainte de o incepe. Dar tinand sa merg si la corul din care fac parte plus celalalt cor de psaltica (pt ca nu pot sa refuz sa fac ce stiu cat de cat, mai ales colegilor pe care-i cunosc si care mi-s aproape) ramane putin timp pentru facultate. Ramanand in urma cu temele apare deznadejdea aia ne-voita...consecinta e ca nu mai pot face nici temele bine si nici sa cant.(Mai ales in cantat e nevoie de buna dispozitie-caci fara, totul e compromis)

Asadar, usor usor, uit de scopul principal - Hristos. Imi piere si puterea de rugaciune.

Vad ca daca o sa continui arhitectura, pentu a face treaba buna trebuie sa renunt la muzica si icoane-ceea ce NU VREAU.
Asa ca mai degraba as renunta la arhit.
M-iau venit sfaturi de genul: ; „ce viitor iti garanteaza astea?” sau ”ajungi muritor de foame...”
In alte ”discutii” parintele m-a felicitat ca am ales arhitectura.
cum pot avea incredere ca sfatul care o sa mi-l dea e bun?(pt ca intuiesc ca o sa-mi spuna sa termin facultatea)

Poate din ce v-am spus obervati mai bine cheia dilemei in care ma aflu.
Daca mai vreti detalii intrebati-ma.