Dragostea dintre un Ortodox si un ateu

[dobrin7m]

În prealabil postat de Maria9

Probabil voi fi desfiintata in aceasta postare de multi dintre voi. Dar vreau sa precizez de la inceput ca nu caut decat o solutie de mijloc, cu toate ca in acceptiunea Bisericii Ortodoxe aceasta nu exista si probabil in nici a unei alte Biserici din cate stiu eu.

Da, asa cum ati intuit, este vorba despre o poveste de dragoste dintre un credincios si un ateu. Cei doi vor sa isi desavarseasca povestea de dragoste prin ceea ce inseamna casatorie si intemeierea unei familii. Ambii respecta aceasta institutie si o sustin, au aceleasi conceptii sanatoase despre respectul reciproc, familie si isi doresc sa isi creasca si educe viitorii copii intr-o familie recunoscuta de societate prin casatorie.

Dar asa cum am zis unul este credincios iar celalalt ateu. Ambii au dorinte comune se iubesc enorm si se respecta. Tocmai de aceea scriu aceste randuri pentru ca da, sunt credincioasa. Am intalnit omul care imi ofera dragostea si respectul de care nu am avut parte pana acum. Nu sunt o ortodoxa model, nu merg in fiecare duminica la biserica, poate nu tin in intregime fiecare post in parte, poate nu ma spovedesc de cel putin 4 ori pe an, dar imi doresc ca aceasta relatie sa fie una binecuvantata.

El este ateu, asa se declara, dar imi respecta convingerile si nu a incercat niciodata sa mi le schimbe sau sa emita vreo judecata in ceea ce ma priveste. Isi doreste ca eu sa fiu impacata si fericita de aceea a acceptat ceremonia religioasa, cu toate ca pentru aceasta va trebui sa fie botezat ortodox, o va face de dragul meu. Stiu ca aceasta afirmatie nu e pe placul multora dintre voi, dar cati dintre credinciosii ortodocsi au fost botezati de mici iar acum sunt atei sau impartasesc alte convingeri?

El a facut jumatate din drumul lui dar exista un obstacol, si anume sarutatul icoanelor si al crucii. Sustine ca nu poate face asta, si il inteleg avand in vedere modul occidentalist in care a fost educat. Asa ca acum e randul meu sa fac cealalta jumatate de pas si sa incerc sa gasesc o solutie in care el sa nu se simta jignit sau neinteles.

Stiu ca Biserica Ortodoxa este una stricta dar si plina de traditii si probabil ca nu va fi de acord cu o ceremonie in care nu se vor saruta icoanele sau crucile.

De aceea caut o solutie, o situatie de compromis (poate nu e cel mai potrivit cuvant).
Imi doresc ca aceasta poveste de iubire sa fie binecuvantata, este o poveste frumoasa ca multe altele si nu merita sa fie distrusa din aceasta cauza. M-as simti linistita sufleteste si fericita sa putem avea parte de ceremonia religioasa.

Asa ca va rog sa imi spuneti daca este posibila sau nu o astfel de ceremonie in conditiile prezentate.

Si daca nu va fi posibil destinele noastre tot se vor uni, dar va exista mereu ceva acolo... in adancul sufletului meu... mai ales ca imi doresc sa ne botezam copii. Oricum ar fi, Dumnezeu exista si va exista in sufletul meu. Si sunt convinsa ca nu poate fi nimic rau in a iubi pe cineva care face bine pentru ca asa simte si nu pentru a ajunge in Rai sau nu poate sa faca nici un rau nici celei mai mici vietati de pe Pamant pentru ca asa simte si nu pentru ca altfel ar ajunge in Iad...

Astept cu interes mesajele voastre.

Maria, vin draga mea sa te sfatuiesc asa. Te rog sa gandesti mai atent la ce iti voi spune.

In urma cu 26 ani, eu o atee, la 18 ani, ma casatoream. Am fost botezata ortodox cand am fost mica, insa am crescut departe de credinta in sistemul comunist. Perechea mea, totusi nu era atee dar nu traia crestineste in adevaratul sens al cuvantului, deci cam asa ca tine.
Nu s-a pus problema sa nu facem cununia religioasa, era ceva asa, care trebuia facut fara sa ii intelegem sensul adevarat si importanta. Mama a incercat sa imi explice, insa eu nici nu voiam sa aud.

In ziua nuntii, am fost cuprinsa de un ras isteric, radeam de nuntasi, de alte mirese, de preot, de tot ce era acolo. am fost si la acea spovedanie cu 3 zile inainte unde am mintit, in Biserica in fata preotului. Am acceptat sa fac tot ce e de facut, sa sarut icoane, sa primesc impartasanie, nu am spus nimic preotului, despre lipsa mea de credinta. Gest nebunesc, total nebunesc.
Nunta in zi de post cu dispensa de la episcop. asa am pornit in viata de familie. Au urmat ani ingrozitori, pacate multe , facute de amandoi, tot raul parca se adunase in casa mea.
te rog din suflet sa ma crezi ca nu are cum sa binecuvinteze Dumnezeu aceasta casnicie, atata timp cat nu credeti amandoi in El. In casnicie trebuie sa fiti 3, tu, perechea ta si Hristos. Altfel , vor urma ani grei, incercari grele.

Imi pare rau sa iti spun insa cel cu care vrei sa te casatoresti, nu e ateu caci daca ar fi ateu nu ar fi nici o problema in sarutarea icoanei sau a crucii. Un ateu , nu crede , si daca nu crede nu are nici o problema in a saruta icoana sau crucea, caci nu crede in valoarea ei. E ca si cum ar saruta o fotografie, sau un lemn, pentru un ateu e ceva material si atat.
Atentie, ca vor urma compromisuri. Unde sunt compromisuri nu va fi bine. Unul dintre ele deja doreste sa se strecoare. ce pas trebuie sa faci tu? cum adica sa nu fie jignit? nu sesizezi inselaciunea? a lui si a ta prin el? daca te iubeste cu adevarat atunci cum de se poticneste tocmai de cruce>? Daca face aceasta cununie din iubire pentru tine, atunci de ce pune conditii legate de Sfanta cruce si Sfintele icoane? In iubirea curata nu se pun conditii, ea este neconditionata si nu are ce cauta compromisuri aici.

Sfatul meu. Nu luati in deradere Taina cununiei si Taina botezului. Spuneti preotului adevarul despre cel cu care vrei sa te casatoresti. Nu cred ca preotul va boteza pe prietenul tau fara catehizare si fara a constientiza ce inseamna credinta ortodoxa. caci in Taina botezului inseamna in primul rand a accepta pe Dumnezeu, a-L recunoaste ca Tata si Stapan si din asta decurge totul, inclusiv respectul si cinstirea sfintilor, caci de fapt asta inseamna icoana, si respectul si cinstirea Sfintei cruci. Daca nu face botezul constient de importanta , e degeaba.

Fiti cinstiti cu preotul , spuneti absolut tot ceea ce traiti in legatura de credinta. Si tu si alesul tau. Si preotul va sti cum sa va indrume.

Sfat pentru tine. Nu e bine ca stai asa caldicica, daca acum erai tare in credinta ai fi stiut ce sa spui prietenului tau si el ar fi simtit pe Dumnezeu prin tine. insa tu fiind caldicica nu ai puterea data de Domnul sa tii carma si pentru tine si pentru el. Caci in definitiv asta te va astepta. O lupta pentru credinta, dublata, vei lupta si pentru el sa stii, pana cand si el se va trezi. Cu voia Domnului. Caci asta inseamna sfintirea barbatului prin femeie , sau a femeii prin barbat.

Aveti nevoie amandoi de catehizare, eu zic ca asa ar cam trebui sa incepeti. Amandoi sa invatati credinta, sa incepeti sa mergeti duminica la Sfanta Liturghie, sa vorbiti cu preotul, sa va invete, sa va indrume caci nici tu nu iti stii credinta. Caci a face bine, din dragoste de Dumnezeu este in primul rand pentru a dobandi Duhul cel Sfant, a trai in comuniune cu Dumnezeu inca din aceasta viata. Abia apoi, cand sunteti amandoi pregatiti, el sa fie botezat si apoi sa va cununati.

[AlinB]

În prealabil postat de DragosP

Căsătoria "recunoscută de societate" fără sa fie binecuvântată de Dumnezeu este curvie.

Si daca e binecuvantata de Dumnezeu dar nici unul din ei este cine stie ce credincios, cum e?

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Am inteles ca e ateu, nu are o alta religie.

Mai bine asa, nu?:)

[AlinB]

În prealabil postat de Parascheva16

Asta nu e Taina Cununiei, este o mascarada. Mai bine asteapta pana el este gata sa vina la BO cu adevarat sau te desparti de el si alegi un barbat ortodox.

De ce ar face asa?
N-ai citit ce a scris?
Vrea o ceremonie, ceva ca un talisman aducator de noroc in viata.
Nu vrea sa fie nici atee dar nici sa se omoare cu credinta.

Asa fac oamenii istetzi, aleg calea de mijloc, sa nu se certe cu Dumnezeu dar nici sa se strice cu dracu si desigur, sa se simta ei impacati sufleteste si fericiti, etc.

[bogdan81]

Ei, fratilor, luati-o mai usor. Ati cam tabarat pe saraca femeie.
Poate ca dansa il iubeste. Nu avem de unde sa stim ce e in sufletul ei.
Dar daca e vorba de botez, tot trebuie sa vorbeasca cu un preot ca doar preotul o sa-l boteze si o sa-i si cunune daca va fi cazul.

[AlinB]

Care femeie?

Sunt doar niste personaje grotesti, fara realism, create ad-hoc din cateva discutii mai recente si fierbinti de pe forum, doar pentru a relansa niste polemici la care se stie deja raspunsul.

[Dalian]

În prealabil postat de Maria9

El a facut jumatate din drumul lui

Fugi repede de el
N-a făcut nici măcar un pas . Nu are cum să facă nici măcar 1% din drumul credinţei dacă îşi doreşte a rămâne ateu. El trebuie să fie botezat dacă doreşte să vină din convingere în Biserica ortodoxă. Altfel e o înşelătorie pe faţă.

Dumnezeu nu binecuvintează căsătoria dintre un credincios şi un necredincios. Scrie şi la sfânta evanghelie.

Dacă vrei să ai necazuri mari de tot în viitor, mărită-te cu el. Prefaceţi-vă, minţiţi preotul, umblaţi cu fofârlica, mergeţi câte juma de drum (el spre ipocrizie, tu spre ateism), pe oameni îi veţi putea păcăli, pe Dumnezeu, nu.

Dacă eşti o credincoasă, părăseşte-l repede şi fără să te mai uiţi înapoi!
Are Dumnezeu pentru tine un bărbat credincios, n-ai grijă!

[ioanna]

În prealabil postat de Dalian

Dacă eşti o credincoasă, părăseşte-l repede şi fără să te mai uiţi înapoi!Are Dumnezeu pentru tine un bărbat credincios, n-ai grijă!

De ce sa-l paraseasca daca e necredincios? Alaturi de ea, el va fi mereu cuplat la orizontul credintei, in timp ce ea va fi mereu in dialog cu necredinta. Alatuarea poate fi benefica pentru ambii, cel putin nu va exista sedentarism spiritual, ci dileme continue ce poate sa-i faca sa caute. Cred totusi ca n-ar trebui sa se grabeasca cu cununia religioasa, tratand-o superficial. Sunt convinsa ca sunt destui care merg in fata altarului privind cununia mai degraba ca pe o traditie culturala pe care trebuie sa o bifeze, insa in cazul lor, exista si sfidare, nu doar formalism, caci doresc sa schimbe unele randuieli din taina cununiei, de aceea, nu cred ca e cazul sa o faca acum. E de-a dreptul stanjenitor sa mergi la preot sa-i spui: "parinte, lui sa nu-i dati cununia sa o sarute, ca nu vrea etc.etc.". Atunci sa nu se mai cunune in ritul bizantin, nu sa aiba pretentia sa se schimbe randuiala pentru el. Pe el nu-l invinovatesc, poate confunda Biserica Ortodoxa cu una din denominatiunile americane recent aparute, un fel de club, unde tu stabilesti regia nuntii, insa ea n-ar trebui sa se preteze la asa ceva. Sa ceara iertare si binecuvantare lui Dumnezeu pentru relatia lor printr-o rugaciune sincera, nu printr-o pseudo-cununie si un botez ipocrit.

Mi se pare straniu ca el e dispus sa se boteze, sa rosteasca Crezul, cu toate ca el nu crede in Dumnezeu, insa devine reticent in a saruta o cruce. Si face toate acestea ca ea sa fie multumita ca s-a cununat religios. Pai cum sa fie fericita incurajandu-l in ipocrizie?

[Parascheva16]

În prealabil postat de ioanna

De ce sa-l paraseasca daca e necredincios? Alaturi de ea, el va fi mereu cuplat la orizontul credintei, in timp ce ea va fi mereu in dialog cu necredinta. Alatuarea poate fi benefica pentru ambii, cel putin nu va exista sedentarism spiritual, ci dileme continue ce poate sa-i faca sa caute. Cred totusi ca n-ar trebui sa se grabeasca cu cununia religioasa, tratand-o superficial. Sunt convinsa ca sunt destui care merg in fata altarului privind cununia mai degraba ca pe o traditie culturala pe care trebuie sa o bifeze, insa in cazul lor, exista si sfidare, nu doar formalism, caci doresc sa schimbe unele randuieli din taina cununiei, de aceea, nu cred ca e cazul sa o faca acum. E de-a dreptul stanjenitor sa mergi la preot sa-i spui: "parinte, lui sa nu-i dati cununia sa o sarute, ca nu vrea etc.etc.". Atunci sa nu se mai cunune in ritul bizantin, nu sa aiba pretentia sa se schimbe randuiala pentru el. Pe el nu-l invinovatesc, poate confunda Biserica Ortodoxa cu una din denominatiunile americane recent aparute, un fel de club, unde tu stabilesti regia nuntii, insa ea n-ar trebui sa se preteze la asa ceva. Sa ceara iertare si binecuvantare lui Dumnezeu printr-o rugaciune sincera, nu printr-o pseudo-cununie.

Multi Parinti au spus si la conferinte si in carti, ca nu putem sa schimbam omul. Apoi, Dumnezeu mantuieste oamenii, nu noi. Sa crezi ca ai putere sa schimbi un om din ateu in credincios, e putin naiv. Apoi, inseamna ca tu esti o sfanta si plina de har. E foarte dificil cand doi oameni au valori diferite. Eu una nu am auzit nici un parinte imbunatatit sa sfatuiasca fetele sa isi ia atei ca si sot. Daca nu o sa se schimbe nicioadata? Ce faci? Iti pierzi si tu sufletul de dragul lui? Eu zic ca in situatii de genul acesta, la un moment dat s-ar putea sa fi nevoita sa alegi: barbatul sau Dumnezeu.

[Parascheva16]

În prealabil postat de AlinB

De ce ar face asa?
N-ai citit ce a scris?
Vrea o ceremonie, ceva ca un talisman aducator de noroc in viata.
Nu vrea sa fie nici atee dar nici sa se omoare cu credinta.

Asa fac oamenii istetzi, aleg calea de mijloc, sa nu se certe cu Dumnezeu dar nici sa se strice cu dracu si desigur, sa se simta ei impacati sufleteste si fericiti, etc.

Pai, te certi cu Dumnezeu indirect. Cu dracul nu faci aliante.