Jertfa

[fallen]

Pai viata tuturor ( fiecaruia dintre noi) e un compromis, pana la urma. Sau cel putin noi asa am invatat. Fiecare trebuie sa renunte la ceva pentru a avea altceva mai important. De exemplu, daca vrei sa mergi la facultate, stai acasa si inveti, nu mai mergi vara la strand sau in parc cu prietenii, sau la fotbal, etc...

Dar cel mai uzual exemplu de jertfa este cel in familie, sau mai bine zis pt familie. Este foarte posibil, mai ales ca femeie sa fi nevoita sa renunti la un job bun, la o cariera, pt a aloca mai mult timp familiei. Ceea ce poate nu ar fi asa rau, daca nu ai fi nevoita sa ai totusi un job, dar mult mai mizerabil...
De exemplu, poti fi intr-un oras mare, intr-o companie la birou, cu aer conditionat, imbracata curat, etc,'sa faci munca de birou ( secretariat, contabilitate, resurse umane, etc) , pana la ora 17-18 maxim, sa castigi cateva sute de euro (300, poate chiar 500, daca ai studii superioare de specialitate, poti ajunge pe la >30 ani chiar director economic sau ceva de genul), si sa-ti fie bine. Chiar daca e mult de munca, poate stai si peste program, daca totusi e ceea ce ai invatat si iti place...poate si acasa ti-e bine, stai cu chirie sau poate chiar faci rata si iti cumperi o garsoniera destul de confortabila, sau un apartament cu 2 camere, chiar, poate ai masina de serviciu sau reusesti sa-ti cumperi tu una personala...in timpul liber care-ti mai ramane poti sa faci ce vrei, sa citesti, sa mergi la teatru, sa mergi la spa, stiu eu, sa te relaxezi, etc...

Ei bine, n momentul cand cunosti pe cineva sivrei sa te casatoresti, sa-ti intemeiezi o familie, lumea se asteapta de la tine sa faci urmatoarele " sacrificii", sau cum bine a zis Alin, compromisuri:
H renunti la jobul cel bun si te muti intr-un oras de provincie, unde tii contabilitatea la un magazin mic, mai stai si la vanzare, mai si incarci/descarci marfa, mai dai si cu matura, castigi maxim 200 euro, ajungi acasa uneori tarziu si invariabil transpirata si prafuita si extenuata si cu nervii intinsi la maxim;
- te muti intr-un apartament cu 2 camere, circa 4-5 persoane ( tu cu sotul, copilul/copiii, eventual parintii , familia sotului;
- renunti invariabil la masina personala, ori o vinzi, ori o tii pt deplasari saptamanale la oras, cumparaturi, etc, la munca te duci cu autobuzul, microbuzul, bicicleta sau pe jos;
- renunti invariabil la orice activitate recreativa, citit, teatru, etc, in " timpul liber" te " recreezi" facand curatenie,'mancare, cumparaturi ( de-ale gurii si pt casa, de menaj, nicidecum pt tine, cel mult o crema de maini si un antiperspirant, un sampon, odata la o luna-doua)
-te mai faci la par sau la unghii de maxim 2 ori pe an, daca cumva trebuie sa mergeti la o nunta, botez, etc ( doar n-o sa te duci sa te rada lumea, cu pamant sub unghii si par pe picioare :))
- in concediu poate mai mergi cu familia, copiii, in tara sau prin apropiere, chiar, dar nicidecum in lumea larga pe unde ai umblat cand erai burlaca...)


Pana la urma nici asta nu ar fi atat de grav sau de dureros, daca o faci din dragoste pentru familia ta...

Problemele apar atunci cand ti se cere sa renunti la unele lucruri,'activitati,pasiuni, care faceau parte din viata ta si iti faceau placere, te implineau ( activitati culturale, citit, muzica, etc) sau te relaxau, te mentineau in forma ( sporturi, activitati recreative) sau sociale ( intalnirea si comunicarea cu alte persoane, prieteniile)

Cred ca ar trebui sa existe o " lista" cu " limite" in care doua persoane adulte, intr-o casnicie, isi pot impune una alteia sa renunte la anumite lucruri, sau chiar sa ii interzica anumite activitati...desigur daca se constata ca anume " activitati" ale unuia din soti impiedica bunul mers al casniciei, si creaza certuri, conflicte de intetese, scandaluri chiar...e clar ca acea activitate trebuie sistata, oprita, interzisa chiar cu desavarsire, uneori ( consumul de alcool, fumatul, jocurile de noroc, chiar socializarea excesiva cu anumite persoane care au o influenta nefasta - tovarasi de pahar, persoane cu moravuri usoare, datul de bani cu imprumut anumitor persoane, prieteni sau chiar din famile, daca se dovedesc paguboase).
Insa unii soti/sotii incearca si chiar reusesc, pana la un punct, sa iti impuna sa renunti sau chiar sa iti interzica anumite activitati care-ti fac placere, doar pt ca fie sunt gelosi, nejustificat, fie li se pare ca pierzi prea mult timp pe care ar trebui sa- petreci cu familia, fie au o influenta nefasta asupra ta ( cum ar fi socializarile cu anumite persoane, chiar din familie, si nu numai : de ex, de ce tr sa mergi sa te spovedesti la cutare preot, care e tocmai...nu stiu unde, faci o ora pe drum, cand avem si noi doua biserici si n popi mai aproape, ce poate face in plus unul sau altul; de ce trebuie sa te faca la par numai in cutare loc o tanti pe care o cunosti si esti prietena cu ea, ce nu e frizerie si la noi pe strada; de ce trebuie sa mergi la un anume medic specialist in nu stiu ce, cad avem si noi in oras; de ce trebuie sa te intalnesti cu o fosta colega din facultate sau de la serviciu din oras unde ai locuit inainte, cand poti sa iesi afara in parc cu copiii si cu fetele de pe strada sau cu rudele din vecinatate; de ce trebuie sa mergi la pescuit cu prietenii cate o zi si o noapte, cand putem fac un gratar in curte eventual cu ai nostri, cumparam ceva de la supermarket, samd...)

Cum poti sa faci sa fie totul bine, fara sa abuzezi/nedreptatesti pe nimeni, in familie, fara sa creezi nemultumiri, frustrari, fara sa ceri un sacrificiu prea mare, care ar face pe celalalt nefericit ( sa nu-l mai lasi de e x sa se vada cu familia ori prietenii, sa nu-l/o mai lasi sa mearga decat la munca, la cumparaturi si acasa)? Unde ar trebui sa te opresti, sa stabilesti o limita?

Cum sa faca cel caruia i se cer aceste sacrificii, ca sa isi si multumeasca familia,partenerul de viata, sa nu se arate egoist, dar nici el/ea sa nu sufere apoi, sa simta discriminat/a sau nedreptatit/a ???

[AlinB]

Ai facut un scenariu stupid care n-a re nici o legatura cu realitatea care are infinit mai multe nuante, nici macar nu e cazul tau.

Nici o lista de reguli nu poate suplini dragostea unde ea lipseste, acolo unde exista lucrurile decurg de la sine cu buna intelegere si fiecare le face din bucurie, nu ca pe un sacrificiu extrem in favoarea celuilalt, a casniciei, copiilor, etc.

Daca nu exista dragoste, nu exista nici iesire usoara din situatii in care celalat decade grav din sarcina iubirii pe care ar trebui sa o poarte.

Alegerile astea se fac inainte de casatorie, sau in cazul tau, inainte sa faci copii cu o astfel de persoana.

Dupa, exista doar o singura solutie: rugaciune, multa rugaciune, pentru ca nici o discutie in contradictoriu nu poate deschide mintea/sufletul celuilalt.

Iar daca lucrurile se inrautatesc si celalat devine un pericol real pentru ceilalti membri ai familiei, despartirea.

[fallen]

Nu era vb de mine intr-adevar in prima parte, cu lasatul slujbei si mutatul la tara, ci de o cunostinta.
Cu renuntatul la anume relatii, prietenii ( pierzatoare de timp si chiar bani)...din pacate cam da, mai putin in privinta familiei. Mi s-a cerut doar sa nu mai dau bani anumitor membri ai familiei care se obisuisera sa profite astfel de pe urma mea.

[Demetrius]

Marire Tie, Doamne, marire Tie!

[Demetrius]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Frumos! Dumnezeu priveste cu multa bucurie la cei care fac mai mult decat minimul necesar ca sa se mantuiasca. Pentru colegul respectiv, absenta de la Sfanta Liturghie in zi de obligatie nu ar fi pacat, fiindca, tebuind sa lucreze in acea zi, cazul lui face parte dintre "binecuvantatele motive", aflandu-se printre cei robiti pentru care, cum se spune la ectenie, Domnului sa ne rugam! Dar, iata ca a gasit o modalitate de a fi prezent la fata lui Dumnezeu fara a afecta cu nimic slujba sa. Dimpotriva, sefii lui ar trebui sa fie foarte multumiti ca nu "iese din circuit" mai mult de o zi.
Marire Tie, Cristoase, marire Tie!

Am transferat aici mesajul initial postat pe Oamenii frumosi si nestiuti din jurul nostru ( http://www.crestinortodox.ro/forum/s...189#post633189 ) si raspunsul dr Mihnea Dragomir la care as dori sa-i multumesc si sa raspund si eu intrebandu-l: oare nu cumva obiceiul lui Dorin de a renunta la concediu de odihna pentru a nu renunta la un praznic imparatesc este o jertfa?

2. Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său.
3. Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină.
5. Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui;
(Mt22,2-3.5)

Mai mult, plecand de la refuzul musafirilor(din motive lumesti) de a participa la nunta fiului de imparat, prin comparatie putem asemana sarbatorile(praznic imparatesc) ca sa observam ca ”motivele binecuvantate” nu prea mai stau in picioare, fiind vorba tot de motive lumesti la care mai sunt referiri in Scriptura:

31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.(Mt6,31-33)

[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

Daca nu exista dragoste, nu exista nici iesire usoara din situatii in care celalat decade grav din sarcina iubirii pe care ar trebui sa o poarte.
Alegerile astea se fac inainte de casatorie, sau in cazul tau, inainte sa faci copii cu o astfel de persoana.

Din propria experienta am constatat ca dragostea trece, ca o flacara, de la unul la altul...
Cand celalalt nu mai are dragoste (sau asa iti pare pe moment), fii linistit: e inca si mai multa dragoste la tine!...:)
Iar cand in tine parca nu mai e dragoste, din fericire e la celalalt...
Asa se tin casniciile, iubirea, toate...
Dragostea e un fenomen de relatie, un oaspete care ii cuprinde pe doi sau mai multi. Nu e insusirea unei singure persoane, ci un dar care se ofera tuturor...