Principalele calitati , in vederea calugariei !

[Traditie1]

În prealabil postat de andreicozia

Sa stii Andrei ca cu parasirea responsabilitatilor lumesti pentru a intra in calugarie sunt de acord atita timp cit nu lasi nenorociri si rani in urma ta, tristete si oameni necajiti. Stiu cazuri de cunoscuti de-ai mei care si-au mintit ani de-a rindul familia si-au lasat femeia si copilul pentru a intra la minastire, copilul fiind la o virsta cind ar fi avut cel mai mult nevoie de el doar pentru ca in capul lui rasuna o chemare catre minastire, o evadare de greutati. Nu cred ca sfintii parinti si-ar fi lasat familiile si copiii dati de la Dumnezeu pentru a orbecai pe nu stiu ce cai inchipuite de ei. Datoria ta de baza este sa-ti cresti copilul. Prin asta te mintuiesti nu prin fuga, minciuna de dragul unei himere imaginate de ei.
Stiu si despre sfinti care au avut familii, insa s-au calugarit dupa ce si-au prins sotia cu altul in pat dupa care ia dat liber, si-au luat copilul si s-au calugarit, sau le-a murit familia, samd

Si pentru mine, dar asa ca pentru o vacanta de vara, la cules de fragi, plante medicinale si participare la slujbe, nu sa ramin acolo. Eu personal pun mare pret pe educatia fiintei mele din toate punctele de vedere nu numai a cunoasterii vietii la tara si a practicarii rugaciunii si a participarii la slujbe.

Biserica interzice ca cineva sa-si paraseasca familia pentru a intra în manastire, în lipsa acordului sotului/sotiei. Nu ma exprimasem clar, vorbeam de asa-zisele responsabilitati de a-ti croi un rost în lume.

De acord si cu educatia, de altfel si mie îmi place studiul, dar sa fim atenti sa nu ne legam afectiv de aceasta activitate, ca sa nu plângem când ne vom desparti de ea.

[axios]

În prealabil postat de ory

...pur si simplu, nu inteleg de ce, majoritatea persoanelor care ma criticati pe forum, care-mi dati sfaturi sa ma tot duc si mai stiu eu ce, de ce dintr-un exces de zel vreti cu orice pret sa-mi amititi acestea si pe privat ?
Ok, am inteles, este bine ca va spuneti parerea in public, asadar, va sfatuiesc la randu-mi sa nu-mi mai invadati si cadrul privat cu aceiasi parere . Fapt pentru care nu dau curs acestor mesaje.

am retinut! iarta-ma! n-o sa se mai intample...

propun inchiderea topicului. deja nimic nu mai e constructiv aici... cei care vor sa afle mai multe sa se duca la duhovnic...

[andreicozia]

În prealabil postat de Traditie1

Biserica interzice ca cineva sa-si paraseasca familia pentru a intra în manastire, în lipsa acordului sotului/sotiei.

Foarte interesant.... ai cumva vre-un canon scris in acest sens? m-ar interesa sa vad acest document pentru a ajuta pe cineva care sufera din cauza unui las care si-a lasat copilul de izbeliste chipurile "sa-l slujeasca pe Domnul!"

[Traditie1]

În prealabil postat de andreicozia

Foarte interesant.... ai cumva vre-un canon scris in acest sens? m-ar interesa sa vad acest document pentru a ajuta pe cineva care sufera din cauza unui las care si-a lasat copilul de izbeliste chipurile "sa-l slujeasca pe Domnul!"

Iata regulamentul vietii monahale unde, la articolul 16 punctul e se precizeaza ca cel care vrea sa intre în viata mohala trebuie sa nu aiba obligatii familiale prevazute în Codul familiei:


http://www.nistea.com/regula.htm

În pravila (canoane) nu se specifica ca trebuie sa existe învoire între soti, exista canonul

1396. -"Femeia care vrea sa se calugareasca si-i este voia sa-si lase barbatul, aceea sa se ispiteasca cu dinadinsul trei luni, ca nu cumva s-o fi batut barbatul, sau altul s-o fi scarbit, de aceea pentru frica sau mania ei vrea sa-l lase si sa se faca calugarita".-lLT, 118.

care sugereaza ca nu ar fi necesar sa existe aceasta învoire.

http://www.crestinortodox.ro/carte-9...monahismul-140

[ory]

În prealabil postat de andreicozia

Foarte interesant.... ai cumva vre-un canon scris in acest sens? m-ar interesa sa vad acest document pentru a ajuta pe cineva care sufera din cauza unui las care si-a lasat copilul de izbeliste chipurile "sa-l slujeasca pe Domnul!"

Da, stiu ca exista canoane care sa opreasca categoric astfel de " inchipuiri " in toiul casniciei, mai ales cand exista si copii minori la mijloc , si mai stiu ca manastirile trebuie sa refuze categoric astfel de persoane, cu situatia sociala sau familiala incerta.
Dar, precum se intampla in multe domenii, greselile se mai strecoara, canoanele se mai incalca, si se incalca cu duiumul in multe prevederi, astfel devine foarte dureros, precum trambizam mai sus, astfel oamenii au de suferit datorita lipsei de educatie, datorita habotniciei, datorita iresponsabilitatii clericilor care nu cantaresc pe deplin o situatie premergatoare vietii de manastire, mai ales ca se presupune a fi ireversibila, din punct de vedere canonic.
Oricum, ma lasa rece ! Si eu tin foarte mult la educatia indivizilor, la formarea acestora , la intelegerea caracterului lor...abia apoi la o adaptare intr-o viata sau alta, caci ravna de inceput pentru manastire poate sa fie foarte inselatoare.
Pentru un calugar care a plecat din manastire si s-a casatorit...i se v-a spune, poate sub presiune, sa dea copilul spre adoptie, sa mearga inapoi la manastire si sa se pocaiasca, sa mearga si sotia la manastire sa se pocaiasca....ASTA NU ESTE CREDINTA CI IRESPONSABILITATE FATA DE O CASNICIE CARE MERGE CURAT SI FATA DE UN COPIL PE CARE NU-L VA IUBI SI NU-L VA INGRIJI NIMENI MAI BINE DECAT PROPRII PARINTI. Plus ca, un astfel de cuplu este prea putin probabil sa se pocaiasca, atata timp cat ei au fost rationali cand si-au ales calea de casatorie, maturi si convinsi ca asta-si doresc pentru viitor. Dar, in realitate nimanui nu-i pasa daca chiar te pocaiesti, trebuie doar sa fii acolo, in manastire, indiferent ce faci, sa dezbini o casnicie pe iluzia ca vei apela la izbavire, insa, mai devreme sau mai tarziu vei reveni in lume...si, doar durerea lasata in urma v-a fi inabusita in timp, dar nu si dreptatea Lui Dumnezeu, caci El nu judeca asa ca oamenii, nici iluzoriu si nici pretextual si ipocrit.
Cunosc caz concret in care mama a ramas cu copilul acasa, saraci vai de ei...iar el, calugarul, adica tatal a fost chemat inapoi la manastire spre pocainta. S-a intors, dar nu ca sa se pocaiasca, ci ca sa scape de griji, si nu prea a renuntat la fetite prostute...
Of !, mai bine tac ...daca vreti sa credeti in ceea ce faceti, credeti in voi insiva si asumati-va totul, nu va dati pe mana unor iluzii, a unor teorii subrede, pe mana unor oameni carora nu le pasa catusi de putin de voi, credeti in voi, fiti cinstiti, morali si responsabili si aveti nadejde in Dumnezeu, astfel va veti putea gasi echilibrul .