|
|
|
|
|
#2
22.10.2008, 22:58:51
|
|||
|
|||
Daca crezi, Dumnezeu le poate pe toate.
|
|
#3
22.10.2008, 23:11:41
|
|||
|
|||
|
Ortodoxia, nu. Dumnezeu poate da.
Insa de ce nu ortodoxia? In fond, ortodoxia este un sistem si o comunitate pentru inchinarea la Dumnezeu. Ea nu are nici o putere fara Vointa Domnului. Totodata, nu putem sa ne asteptam ca Dumnezeu sa raspunda la cheremul ortodoxiei de fiecare data cand vrem noi. Ceea ce vrea El, este uneori mai presus de dorintele noastre. Si nu zice in Biblie ca daca vrem ca Domnul sa ne ajute, sa nu stam blegi ca legumele, ci sa facem primii pasi? De cele mai multe ori, bolile psihice sunt genetice si ameliorarea, sau curarea lor, se poate intampla doar cu ajutorul medicamentelor. Nu spun ca Dumnezeu nu face nimic, dar cred ca El lucreaza prin anumite metode. De ce altfel ar functiona aceste medicamente?
|
|
#4
23.10.2008, 08:37:20
|
|||
|
|||
|
Ortodoxia poate ajuta foarte mult in vindecarea bolilor psihice prin sfintele taine .
Spovedania ajuta la curatarea sufletului de pacate in mare parte raspunzatoare pentru bolile pe care le avem. Taina impartasaniei care se face spre sanatate ,iertarea pacatelor si viata vesnica(am citat din ce spune preotul)Mare putere are sf.Impartasanie. Taina sf.Maslu la care e bine sa participam cel putin 7 saptamini la rand ,iar daca se poate si mai mults ajuta la vindecare deoarece prin rugaciunile care se spun acolo dezleaga de pacate ,de blesteme pe cei care vin acolo.E bine sa mergem nemancati la sf.Maslu daca slujba este dimineata ,daca e dupa masa sa mincam mai putin in acea zi si de post.
|
|
#6
23.10.2008, 13:13:35
|
|||
|
|||
|
2 pastile ma ajuta mai mult ca o 3 ore de rugaciune.Dzeu si biserica nu m-a ajutat cu nimic.
Am avut un unchi , care , din cauza greutatilor a cazut intr-o depresie.A incercat sa scape prin post si rugaciuni , (se ruga toata ziua si nu manca zile la rand) dar nu l-a ajutat cu nimic.Intr-un final si-a pierdut orice farama de ratiune si de speranta , si si-a pus streangu in gat. Am o vecina care sufera de tulburari depresive si de anxietate generalizata , nici nu poate sa iasa din casa desi e mare credincioasa.Cand se simte mai bine merge la manastiri , la schituri si sta acolo.Viata ei este un calvar. Tata si cei 9 frati ai lui au fost crescuti sub cuvantul bibliei , iar majoritatea dintre ei sufera de tulburari nervoase. Prin credinta am incercat si eu sa ma vindec insa mai rau m-am tulburat.Nu imi puteam dormi noptile iar ziua eram ca un zombi.Am fost la preoti sa ma ajute , am stat o perioada pe la manastiri.Nu m-au ajutat cu nimic , dimpotriva , imi urcau mai multe poveri in spate spuandu-mi ca e vina mea , ca voi ajunge in iad daca mai sufar de depresii (am gasit si scrieri in mai multe carti cum ca cei ce sufera de depresie ajung in iad , ptr ca depresia este un pacat) , imi spuneau ca am vraji facute , iar asta ma faceau sa innebunesc mai rau. Am fost la schituri , manastiri , si am vazut ca multi din cei ce ajungeau acolo erau bolnavi psihic, sa nu mai zic de parintii si calugarii paranoici , care vedeau rau in orice , si diavoli peste tot. M-am maniat si-am renuntat sa mai cersesc ajutorul bisericii si-al lui Dzeu , si sa ma incred in mine iar starea mea s-a imbunatatit.M-am saturat sa ma rog si sa ma chinui sa inteleg caile unui Dzeu care ma lasa sa ma zvarcolesc in chinuri , sa imuib cu bani buzunarele oamenilor sai , si mai ales m-am saturat sa imi fie frica de Dzeu. Ortodoxia si religiile in general sunt puncte de plecare ptr bolile psihice.
|
|
#7
23.10.2008, 13:29:09
|
|||
|
|||
|
Daca ai o asa problema de ce mai intrebi?
Ortodoxia nu inseamna niste posturi tinute cu strictete si rugaciuni daca nu te schimbi in interiorul tau ,launtric. Eu am citit sfinti parinti care spunea ca depresiile sunt rezultatul acumularii de pacate nemarturiste.Si ce folos daca le marturisesti si nu te caiesti pentru ele ,imediat ce le-ai facut?Sau nu le marturisesti cu parere de rau. De la spovedanie pleci curat ,cu inima usoara. Si eu am avut probleme cu nervii ,simteam ca ma sufocam.Mi-am dat seama ca sunt din cauza ca nu acceptam anumite situatii ,voia lui Dumnezeu care nu era aceeasi cu voia mea. Am luat tratament dar cand am ajuns la un tratament de intretinere ,o pastila pe zi am decis sa intrerup ,sa nu fiu dependenta. Dumnezeu m-a intarit,asa cum scrie psalmistul "Domnul este intarirea mea si izbavitorul meu" In bolile de nervi conteaza si atmosfera in familie ,daca ai pe cineva sa te bata la cap sau sa iti spuna mereu ca ai probleme cu nervii e rau. Iar ce spui tu despre familia bunicului ,ca toti sunt bolnavi de nervi,din ce am citit tot in sfinti parinti ,acestia spun ca bolile de nervi sunt urmare a unei firi patimase.Deci sa incercam sa ne despatimim ,sa nu ne legam de oameni ,situatii ,lucruri materiale.
|
|
#8
23.10.2008, 13:37:05
|
|||
|
|||
|
Si ce intelegi tu prin frica de Dumnezeu?
Eu inteleg sa nu Il supar ,nu ce cred unii ca se abate pedeapsa pe capul nostru imediat. Dumnezeu e zabavnic la manie ,el asteapta indreptarea noastra si multe trece cu vederea. Nu mai vorbesc de faptul ca ne-a dat posibilitatea de a ne cere iertare ,pe care El ne-o da imdiat ce ne-am cait.Deci sa marturisim si El ne iarta. Deci daca lasam mandria "inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi" deci si pe cei bolnavi de nervi ii va vindeca.
|
|
#9
23.10.2008, 13:51:27
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#10
23.10.2008, 13:59:37
|
|||
|
|||
|
Draga Stefan eu te inteleg perfect. Stiu prin ce treci pentru ca am trecut de multe ori prin stari asemanatoare. Asta e motivul pentru care am renuntat la ortodoxism in mai multe randuri, am studiat diverse tehnici de relaxare si metode cum ar fi programarea neurolingvistica, relaxarea shulz, metoda Silva, tehnici de autocontrol, respiratii pranayama, meditatii, vizualizari, autohipnoza, etc. Am fost in al noualea cer cu ajutorul lor, eram total stapana pe mine si blamam biserica, eram o fiinta vesela de un optimism molipsitor, aveam prieteni peste tot. Dar nici asa nu am ajuns sa fiu multumita, sufletul meu a ajuns intr-un impas. Prea multa incredere in propriile forte te duce acolo unde am fost si eu, la un capat de drum de unde nu stii cui te vei preda, acolo ti se va lua tot ce ai, ti se va lua sufletul, de fapt tu singur ti-l dai si nici macar nu esti constient de asta, vei avea impresia ca esti stapanul tau dar de fapt stapanul tau nu vei mai fi fost demult. Eu am facut meditatii de activare a energiei Kundalini, am trait momente de beatitudine totala. Nici nu stiu cum a reusit Dumnezeu sa ma intoarca de pe acel drum. Am primit mirungerea din nou pentru aceste rataciri ale mele. Sunt perfect constienta unde se ajunge prin astfel de metode atat de promovate si mediatizate dar nu am cuvinte sa spun, nu stiu cum as putea sa explic cat e de mare acest pericol. Daca nu eram in groapa pericolului si nu ma scotea Dumnezeu de acolo nu as fi stiut. Vroaim sa-ti spun draga Stefan ca este o amagire acea siguranta de sine pe care ti-o da stabilitatea castigata in aceasta lume. Aceasta lume se va sfarsi, la ce te astepti? sa fii fericit aici? Parintele Serafim Rose spunea ca ar trebui ca noi crestinii sa ne asteptam sa fim crucificati ca si Iisus. Aici pe pamant eu nu vad nici o posibilitate de a fi fericit, totul e corupt, priveste in jur si observa, fericirea unuia se cladeste pe nefericirile altora, nu exista fericiri curate. Conceptul de fericire este zonfundat cu cel de placere si dupa cum spunea si parintele Arsenie Boca, sub fiecare placere este incolacit un sarpe. Am citit niste carti de-ale lui care m-au zguduit. Omul asta care a fost de o mare valoare (apropo... a facut 3 facultati: medicina, teologie si arte plastice) avea o intelegere transcedentala a lucrurilor, vedea dincolo de miezul problemelor. Daca vrei sa intelegi mai multe despre starile tale, citeste cartile lui. Explica lucrurile intr-o maniera care imbina latura mistica cu cea rationala pe care o accepta creierul nostru.
Noi oamenii suntem ca niste campuri de batalie, suntem un teren de lupte ale unor forte pe care nici nu le cunoastem, suntem impresurati din toate partile de ganduri, de cele mai multe ori prin ganduri patrund la noi ideile care cresc, prind radacini, devin cuvinte, fapte si care ne transforma astfel caracterele. Citesc o carte acum a sfantulu Siluan "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" si parca incep sa mi se inchege unele raspunsuri la intrebari care ma framantau mult. Realizez ca oamenii astia care au trait o viata sfanta au trait deznadejdea la cote mult mai inalte decat noi muritorii de rand. Se pare ca asta este un foc in care suntem "lamuriti", incercati de Dumnezeu, de fapt nu Dumnezeu ne incearca, El permite sa fim incercati... si permite in masura in care putem suporta. Cred ca ai auzit vorba aia "Dumnezeu nu da mai mult decat poti duce".. Ai citit despre Iov banuiesc, Iov a fost un exemplu de viata dusa la limita extrema a durerilor si a suferintelor. Asadar eu iti zic sa te intaresti si sa te rogi in continuare la Dumnezeu ca daca El a permis sa fii incercat, inseamna ca te iubeste mult. Doamne ajuta!
|
|
|
Mod linear
