|
#51
|
|||
|
|||
bunavoita si bunatate face bine la toate
Citat:
|
#52
|
|||
|
|||
lucru diavolicesc. Damnul sa te binecuvanteze Mihalit.Amin.
|
#53
|
||||
|
||||
Citat:
Tu vorbesti de fericire si de vindecare, dar vorbesti de una lumeasca. In lumea asta nici fericirea nici vindecarea nu sunt decat trecatoare. In schimb, Hristos este fericirea si vindecarea noastra vesnica, si pe Acesta eu cred ca nu l-ai cunoscut. Pentru ca daca cu sinceritate L-ai fi cunoscut, ai fi realizat - inauntrul tau - ca nu exista punte de legatura intre viata in Hristos si orice tehnica psihologica. Nu uita asadar, ca in lumea asta, "cel ce va vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar cel ce-si va pierde viata pentru Mine, o va afla". |
#54
|
|||
|
|||
M-am saturat sa tot aud ca oamenii au mutra acra in Biserica.
Probabil ca si eu o am, dar ce, ne ducem acolo la sedita de photo-shooting sau ne ducem sa fim noi insine, asa cum suntem, aducandu-ne pacatele cu noi? Sau isi imagineaza cineva ca, daca il viziteaza starea de a-si constientiza, mai mult sau mai putin pacatele, o sa mai aiba chef sa zambeasca a la premiile Oscar? Sunt oameni care plang in Biserica si cred ca aceia sunt mult mai castigati decat aceia cu zambete amabile. Pana la a ajunge la "sunt mantuit, yay!" trebuie sa trecem prin "sunt un pacatos, vai". Citat:
Acum, vazand ce ai scris tu si comparand cu intamplarea aceea din Evanghelie, zi tu singur cam ce cugetare crezi ca ai.
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5) |
#55
|
|||
|
|||
Citat:
de unde pana unde intre spiritualitate si fericire este semnul egal? cam asta se intelege din postarea ta: ca cei care merg la biserica nu sunt fericiti, ca fortam copiii sa se roage deci nu sunt fericiti, ca teama de pacat te face nefericit.. etc. Este fericirea pe acest pamant idealul nostru? Din cat inteleg eu, Hristos nu ne-a promis fericirea in lume, dimpotriva, a prevenit pe cei care-L iubesc ca in lume vor avea necazuri! Scopul credintei NU este fericirea.. ci regasirea sensului existential al omului, care este viata intru Iisus Hristos. |
#56
|
|||
|
|||
Citat:
Ai mare dreptate... insa la mine vin oameni care nu cred asta... care plang in acel moment sub presiunea modului lor de a privi viata... nu pot sa le spun "mergi si te roaga ca Dumnezeu sa iti spuna ca asa merita viata sa fie traita" As fii ipocrit, cred ca Dumnezeu ne-a dat viata ca sa fim fericiti nu sa o suferim... |
#57
|
|||
|
|||
Citat:
Imi pare rau pentru ca Carmina a trecut de la a discuta despre o idee la a discuta despre o persoana, despre mine pe care nici nu ma cunoaste. Pe scurt: NLP-ul nu e panaceu universal... pe langa ceea ce ofera spiritualitatea NLP-ul e o biata aspirina... dar nu imi place cand cineva se ia de aspirina cand nu a verificat-o... Carmina, orgoliul meu este asa de mare incat il vad...nu imi mai scapa printre degete... nu stiu ce m-as face daca ar fii mic si nu l-as putea observa... Sunt arogant pentru ca stiu ca pot sa ajut oamenii, sunt arogant ca stiu ca pot sa le explic cum sa isi foloseasca mintea ca sa nu mai sufere... sunt arogant pentru ca atunci cand ma gandesc la Dumnezeu stiu ca si el se gandeste la mine... dar cam aici se opresc orgoliile mele... Nu imi neg nimic din ceea ce e omenesc si am curajul sa vin in fata unui tata divin care are o inima plina de iubire infinita cu aceste mari greseli de orgoliu ale mele la care nu renunt. Nu stiu cum sa explic mai bine, prefera oare Dumnezeu o persoana care sa simta teama de a trai aceasta viata oferita de el sau o persoana care se arunca in viata asta cu respect si care multumeste pentru fiecare secunda pentru darul primit... si nu vrea sa il iroseasca prin frica si suferinta... Frica si suferinta simtite de cineva, micsoreaza respectul pe care il poate simti un om pentru cel de la care vine aceasta viata... dar asta e parerea mea. Dupa parerea bisericii daca simti frica si suferinta in viata ar cam trebui sa ti se amplifice iubirea si respectul (umilinta)... o fii, nu zic nu... |
#58
|
|||
|
|||
Citat:
Cati sfintii nefericiti ai vazut? Am fost nu de mult la Frasinei la manastire. M-am spovedit la un batran parinte cu un nume greu de retinut dar ochii lui sunt usor de retinut. Era fericit si se vedea asta pe fata lui... era o fericire independenta de vreme, de mancarea de la pranz, de guvern sau de starea soselelor din romania... despre aceasta fericire vorbesc in viata, nu despre alta. Nu ma intereseaza o fericire mai mica decat asta pentru mine sau pentru alte persoane. Si ca sa inchei... nu cred ca Hristos o fii fost un deprimat... Cred ca era cea mai fericita fiinta din intregul univers... dar noi nu suntem in stare sa avem curaj sa ii vedem aceasta fericire. Last edited by mariusblanc; 22.03.2010 at 22:36:43. |
#59
|
|||
|
|||
Citat:
Nu mai rastalmaci cuvintele.. ne vom invarti aiurea in jurul cozii. Viata traita intru Hristos este sursa de fericire, asa este. Dar repet, scopul vietii NU este fericirea, ca daca ar fi fost asa, crestinismul nu ar fi existat. Altfel spus nu orice fericire este buna... ba, chiar suferinta este mult mai folositoare daca apropie omul de Hristos. (ca tot veni vorba de mine: eu am o viata nesimtit de fericita... chiar o insulta la adresa atator oameni care sufera fara motiv.. eu am de toate fara sa merit nimic.. chiar de toate, mult mai mult decat am dorit vreodata... intrebarea este: fericirea asta ma va mantui? sau este chiar mormantul meu?) Nu stiu daca are rost sa insist. Last edited by anna21; 22.03.2010 at 23:44:49. |
#60
|
|||
|
|||
Citat:
Vrei sa stii unde s-a produs schimbarea, ruptura? Atunci cand, in culmea bucuriei - bucuria mi-o alimentam singura, prin tehnici minunate de meditatie - am avut curiozitatea de a privi ceva mai adanc jos, la picioarele mele. Prapastia neagra care s-a asternut in fata ochilor atunci n-o voi putea uita niciodata si nici faptul ca stateam doar pe un varf de stanca si oricand puteam aluneca. Atunci am inceput a-mi pune intrebari si a indeparta instinctiv de toate bucuriile dinainte. Insa nu-mi era dat sa pot renunta atat de usor si nici sa schimb ceva peste noapte. A fost nevoie de ani in are sa caut adevarata liniste si sa incerc sa ma scutur de toate aberatiile la care colaborasem din plin. Energii, chakre, meditatii.... tehnici de relaxare si respiratie... totul se invalmasea in mintea mea . Incet-incet a inceput sa se deterioreze nu numai starea materiala, ci si sanatatea sa devina din ce in ce mai subreda. Atunci cand, credeam eu, am ajuns la un capat de drum, hotarand sa-mi inchei socotelile, foarte bolnava fizic si psihic, m-am indreptat catre Dumnezeu cu adevarat. Am intrat in Biserica si m-am lasat in voia Lui. Schimbarea avea sa vina peste mai mult timp, dar abia acum incep sa-L cunosc cu adevarat. Spune-mi, te rog, merita toate acestea? Nu a fost in intentia mea a discuta despre persoana ta, ci doar a ma raporta, de a ma ancora la gandul ca esti ortodox si de bunavoie nu vei duce acei oameni care isi deschid sufletul in fata ta, la marginea prapastiei. Inca o data iti spun, daca ceva din cuvintele mele te-au jignit, te rog sa ma ierti, pt. ca nu asta a fost intentia. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Atentie la sectanti | Bogdan N | Generalitati | 21 | 02.06.2011 20:22:05 |
Atentie la Proorocii Mincinosi | EmiAp48 | Stiri, actualitati, anunturi | 7 | 25.01.2011 23:10:18 |
Ptr. TOTI FORUMISTI...ATENTIE!!! | aureliapopescu | Generalitati | 11 | 13.09.2010 20:04:02 |
Atentie! | sfantul_calinic | Umanitare | 11 | 14.03.2010 11:32:44 |
atentie | yulyan | Generalitati | 3 | 15.11.2007 13:13:11 |
|