Acatistul Sfintei Cruci

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Marius22

Am intalnit un raspuns la aceasta problema la Parintele Valentin Istrati:

"Biserica Ortodoxa nu desparte pe Hristos de Crucea Sa, devenita prin Inviere altar de jertfa vesnica, si nici nu desparte, rationalist, Crucea de Hristos Cel rastignit pe ea. In lumina Invierii, slava Crucii inunda umanitatea si universul, de aceea, Biserica se adreseaza ei ca unei persoane. De fapt, nu este un antropomorfism ori personalizare a unui obiect, ci Biserica se roaga, stiind ca, pentru vesnicie, Crucea este Hristos Cel rastignit. Acesta este si temeiul expresiilor de genul: "Bucura-te, Cruce, pazitoare a crestinilor” (Acatistul Sfintei Cruci). Sf. Apostol Pavel, amintind galatenilor mirungerea lor in chipul Crucii si constitutia cruciforma a fiintei umane spune: "O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi, sa nu va incredeti adevarului, pe voi, in ochii carora a fost zugravit - Iisus Hristos Cel rastignit - " (Galateni 3, 1)."

Salut Marius,

Eu văd că părintele Istrati se joacă de-a cuvintele. "Crucea este Hristos"? "Slava Crucii inundă umanitatea şi universul"? "Biserica se adreseaza ei ca unei persoane", dar "de fapt, nu este un antropomorfism ori personalizare a unui obiect"...

Hai să nu exagerăm.

[Marius22]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Salut Marius,

Eu văd că părintele Istrati se joacă de-a cuvintele. "Crucea este Hristos"? "Slava Crucii inundă umanitatea şi universul"? "Biserica se adreseaza ei ca unei persoane", dar "de fapt, nu este un antropomorfism ori personalizare a unui obiect"...

Hai să nu exagerăm.

Si Parintele Constantin Galeriu se joaca de-a cuvintele? Iata ce ne invata in acest sens:

"Cinstind crucea, aducem cinstire altarului de jertfa al Mantuitorului nostru. Mai ales in taina crucii, altarul e legat inseparabil de jertfa. Iar cinstirea adusa altarului-crucii duce la cinstirea Darului suprem, Fiul lui Dumnezeu, care s-a jertfit pe acest altar, si pe care, cum arata tot Sfantul Pavel, l-a instituit Dumnezeu Insusi. Caci "avem Arhiereu slujitor altarului si cortului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul" (Evr. VII, 1-2). Se descopera astfel o atat de adanca unitate intre Hristos si cruce, - altarul Sau. Hristos este nedespartit de crucea Sa. Pentru care Apostolul va si spune: "Am judecat sa nu stiu intre voi altceva decat pe Iisus Hristos si pe Acela rastignit" (I Cor, II, 2)."

Pe de alta parte, cred ca ai dreptate. Oare nu este o joaca, o palida incercare din partea noastra, a incerca sa exprimi in cuvinte negraitul tainelor dumnezeiesti? Dar, toata aceasta joaca, constituie deopotriva un demers extrem de serios, atunci cand este unita cu credinta, si, mai ales, cand este rod al cunoasterii lui Hristos. Multii dintre Sfintii Parinti si imnografii Bisericii, au scris sub forma poetica, marturisind despre tainele credintei in urma cunoasterii din "cercare" sau din experienta a lui Dumnezeu.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Marius22

Si Parintele Constantin Galeriu se joaca de-a cuvintele? Iata ce ne invata in acest sens:

"Cinstind crucea, aducem cinstire altarului de jertfa al Mantuitorului nostru. Mai ales in taina crucii, altarul e legat inseparabil de jertfa. Iar cinstirea adusa altarului-crucii duce la cinstirea Darului suprem, Fiul lui Dumnezeu, care s-a jertfit pe acest altar, si pe care, cum arata tot Sfantul Pavel, l-a instituit Dumnezeu Insusi. Caci "avem Arhiereu slujitor altarului si cortului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul" (Evr. VII, 1-2). Se descopera astfel o atat de adanca unitate intre Hristos si cruce, - altarul Sau. Hristos este nedespartit de crucea Sa. Pentru care Apostolul va si spune: "Am judecat sa nu stiu intre voi altceva decat pe Iisus Hristos si pe Acela rastignit" (I Cor, II, 2)."

Pe de alta parte, cred ca ai dreptate. Oare nu este o joaca, o palida incercare din partea noastra, a incerca sa exprimi in cuvinte negraitul tainelor dumnezeiesti? Dar, toata aceasta joaca, constituie deopotriva un demers extrem de serios, atunci cand este unita cu credinta, si, mai ales, cand este rod al cunoasterii lui Hristos. Multii dintre Sfintii Parinti si imnografii Bisericii, au scris sub forma poetica, marturisind despre tainele credintei in urma cunoasterii din "cercare" sau din experienta a lui Dumnezeu.

Părintele Galeriu a spus cu totul altceva. Nu a personificat-o, nu i-a spus "bucură-te", nu a identificat-o cu Cel răstignit pe lemnul ei.

Şi eu cinstesc Crucea, la fel ca şi Părintele Galeriu. Am acasă o icoană în formă de cruce care stă la loc de cinste lîngă celelalte icoane pictate. Respect simbolistica ei, accept afirmaţia "crucea înseamnă Hristos", în sensul că ne duce automat cu gîndul la Jertfa unică a Fiului pentru răscumpărarea noastră. Dar nu o identific cu Hristos, nu cred că este o fiinţă căreia pot să-i vorbesc şi să-i aduc rugăciuni de laudă.

Mă întreb care este originea acestui acatist şi dacă se citeşte şi în alte biserici ortodoxe în afară de BOR.

[delia31]

[quote=Florin-Ionut;513489]Nu a personificat-o, nu i-a spus "bucură-te", QUOTE]






„Sa se veseleasca cerurile şi să se bucure pământul, marea să tresalte cu toată plinătatea ei, să se bucure câmpurile cu tot ce e pe ele
Atunci toţi copacii pădurii se vor bucura de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.” – Psalmul 95, 11-12

Bucura-te sfanta cruce de fata Domnului care S-a rastignit pe tine!


„Domnul împărăţeşte! Să se bucure pământul, să se veselească insule multe.”-Psalmul 96, 1.