Istorii cu talc

[cristiboss56]

Un tamplar ajuns la varsta a treia, dorea sa se pensioneze. Ii aduse asta la cunostinta, patronului sau, care era proprietarul unei firme de constructii. Ii spuse acestuia despre intentia lui de a parasi munca pe care o facuse multi ani la rand, munca care ii asigurase un trai destul de confortabil, lui cat si familiei lui. In sinea lui stia ca ii va fi mai greu fara salariu permanent, dar vroia sa se bucure in liniste, de ultimii ani din viata, alaturi de familia lui. Spera totodata ca se va descurca cu ce a economisit de-a lungul anilor.
Patronului ii paru tare rau ca unul dintre cei mai buni angajati ai lui, se hotarase sa-l paraseasca, si il ruga sa-si mai amane putin decizia si ca o ultima favoare sa mai construiasca o ultima casa. Tamplarul a fost de acord, dar se vedea cu usurinta ca inima si mintea era de alta parere. Isi pierduse entuziasmul si daruirea cu care lucrase pana atunci, iar casa o demonstra din plin, prin calitatea foarte slaba a lucrarii, facuta in mare parte de mantuiala si in mare graba. Era un mod tare neplacut si rusinos de a-si termina cariera.
Cand casa fusese terminata, tamplarul il chema pe patronul sau, sa ii arate casa, si sa-i predea acestuia cheile casei. Insa patronul , emotionat, ii spuse ca aceasta casa i-o daruieste lui, ca este cadoul sau de pensionare, catre tamplarul nostru.
Ce soc,ce rusine, daca ar fi stiut de la inceput ca aceasta casa ii este destinata lui, ar fi construit-o cu totul altfel. Acum era nevoit sa traiasca in casa pe care singur si-o facuse, fara sa o faca cum se putea mai bine.
Asa se intampla si cu noi, din pacate.Ne fundamentam viata distrasi de tot felul de evenimente minore, reactionand mai mult decat actionand, fara sa dam tot ce este mai bun in noi. Iar cele mai importante momente din viata, trec pe langa noi fara sa depunem tot efortul de care suntem in stare. Apoi privim socati si dezamagiti la situatia pe care noi insine am creat-o, si constatam cu amaraciune ca va trebui sa ne continuam viata pe care noi insine ne-am construit-o.

[dumitrucelmare2000]

O femeie sectanta s-a dus la soacra ei, o crestina foarte evlavioasa, bolnava. Nora, vazand pe perete o icoana mare, frumoasa a Maicii Domnului la care se ruga batrana cu lacrimi, ziua si noaptea, i-a zis cu manie:,, Mama, nu te mai inchina la icoane ca icoanele sunt idoli". Apoi pornindu-se cu furie, a luat icoana de pe perete si a aruncat-o in soba, find jeratic mult, si a ars Sfanta Icoana. Atunci, batrana a plans si cu lacrimi i-a zis din patul suferintei: ,, eu sunt bolnava si neputincioasa, si nu pot sa-ti fac nimic, dar o sa te arda Maica Domnului. Tu vei vedea!,,
Aceasta s-a intamplat intr-o sambata. Dupa o saptamana, nora sectanta facea mancare la o nunta, ca bucatareasa. Cum aseza mancarea la foc si cocea paine in cuptor, deodata o limba de foc a iesit din gura cuptorului, i-a aprins hainele si in cateva clipe a ars toata in flacari, in strigate cumplite de durere. Pana au venit oamenii s-o salveze era deja moarta. Numai o parte din Oase au mai putut aduna. De aceasta grea pedeapsa s-au cutremurat toate satele din jur. Iata cum pedepseste Dumnezeu pe cei ce hulesc Biserica, preotii, Sfanta Cruce si Sfintele Icoane. Acea femeie nu numai ca hulea cele sfinte, ci a cautat sa le profaneze si sa le distruga. Aceiasi soarta vor avea toti cei ce hulesc credinta ortodoxa apostolica si toate cele sfinte.
,, Asa sa fie"

[dumitrucelmare2000]

In tarile rasaritului circula o istorioara veche si plina de inteles pentru noi crestinii. Cica un sfant profet, ajungand in rai, a vazut acolo intre altele si o gramada de urechi stranse la un loc.
- Ce inseamna aceasta gramada de urechi? a intrebat profetul pe pazitorul Raiului.
- Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie Cuvantul lui Dumnezeu, dar nu l-au implinit.Urechile care au ascultat, iata s-au mantuit si au ajuns in Rai dar stapanii urechilor se chinuiesc acolo jos, in focul Iadului a raspuns pazitorul Raiului.

[Raoul]

În prealabil postat de dumitrucelmare2000

De aceasta grea pedeapsa s-au cutremurat toate satele din jur.

Si care ar fi acele sate? Sa se dea nume!

[dumitrucelmare2000]

Acele sate sunt din comuna Fratauti- Suceava iar intamplarea aceasta am gasit-o scrisa in cartea,, Istorioare Duhovnicesti" ale parintelui Ioanichie Balan de la Manastirea Sihastria.

[Raoul]

Interesant,pare a fi o intamplare demna de crezut. Cu adevarat Maica Domnului are putere mare si ii iubeste pe cei ce o cinstesc!

[cristiboss56]

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.
Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.
In interiorul ei isi spunea “uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala …”
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: “ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!” Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.
“Ah, asta e culmea !”, gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.
Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand…. deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.
MORALA:
De cate ori in viata "am mancat biscuitii "altcuiva fara sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei!

[MariS_]

În prealabil postat de cristiboss56

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.
Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.
In interiorul ei isi spunea “uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala …”
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: “ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!” Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.
“Ah, asta e culmea !”, gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.
Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand…. deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.
MORALA:
De cate ori in viata "am mancat biscuitii "altcuiva fara sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei!

Frumoasa povestea. Cu totii suntem calatori pe-aceasta lume, toti asteptam un
"avion" care sa ne duca la destinatia mult dorita: Raiul. Voi, dragii mei, o sa luati avionul pe care scrie RAI, numai pentru mine nu cred sa mai fie "bilete" si probabil ca o sa trebuiasca sa urc in celelalt "avion" cu alta destinatie. Dar pana atunci sa mai spun o poveste.
Era un tanar ucenic dornic sa stie cand se afla in stare de Har. Catolicii ar spune stare de gratie sfintitoare. Si se duce el la avva lui, un batran orb ce-si ducea traiul in pustie si-l intreaba: "- Avvo, poti sa-mi spui cand ma aflu eu in starea de Har sfintitor? Ca am un prieten, ucenic si el, care imi spune ca el stie cand e in stare de gratie sfintitoare."
"- Fiule, eu nu stiu sa-ti spun cand esti tu in starea de Har, dar eu am un cantar vechi, vechi, primit de la avva al meu, care si el il are de la avva lui si tot asa. Da' eu nu l-am folosit si nici avva al meu nu l-a folosit, da' mi-a spus ca e bun si ca atunci cand arata semnul +, adica crucea, atunci esti in starea de Har, iar cand arata minus inseamna ca nu esti in starea de Har." - zise batranul.
"- Bine, avva, atunci o sa-l incercam pe mine. Uite, hai sa vedem acum in ce stare ma aflu." - spuse ucenicul si se urca sprinten pe cantar. Dar cantarul, spre dezamagirea tanarului, arata minus. Atunci tanarul se duse in camaruta lui si incepu sa spuna rugaciuni si sa bata matanii. Cand termina se duse din nou la avva sa se cantareasca. Dar cantarul tot pe .. minus. Pleca din nou in chilia lui si citi din Scriptura, apoi citi si acatiste, citi si din Psaltire, trecu si pe la bisericuta lor si se inchina la Sfintii dragi lui, spuse si rugaciuni si apoi veni din nou la avva. Dar nici acum cantarul nu arata altceva decat .. minus. Dar tanarul nostru nu se lasa si aducandu-si aminte ca pe drumul spre avva intalnise un cersetor, un trentaros si vai de capul lui, lua repede niste BISCUITI, niste merinde, ceva haine mai vechi de-ale lui si se duse sa i le duca cersetorului. Cand se intoarse fuga repede pe cantar, sa nu cumva sa se piarde Harul. Dar cantarul parca era facut: tot minus arata. Atunci tanarul nostru izbucni in plans. Vazandu-l necajit batranul il intreba de ce plange. Tanarul ii raspunse ca orice ar face, el nu e niciodata in starea de Har. Batranul ii spuse atunci sa mai faca o incercare dar, inainte de asta, ca sa se mai linisteasca, sa-i aduca o galeata cu apa rece de la fantana din vale. Era cale destul de lunga pana la fantana aceea si batranului ii trebuia aproape o zi ca sa aduca apa de acolo. Tanarul lua galeata din mana batranului avva si pleca sa aduca apa. Dupa mai bine de patru ore iaca apare si tanarul cu galeata cu apa, dar intr-un hal fara de hal, ud tot de sus si pana jos si, pe deasupra, plin si de noroi.
"- Ce-i cu tine de esti in halul asta?" - il intreba batranul. Atunci tanarul izbucni intr-un plans spasmodic si se batu peste piept si printre sughituri raspunse ca el nu e bun de nimic, ca e cel mai netrebnic si cel mai prost ucenic, ba ca e si cel mai pacatos om care s-a nascut vreodata si ca ii vine sa intre in pamant de rusine. "- Pai, ce s-a intamplat?" - il intreba batranul. "- Ce sa se intample? Galeata era gaurita si cand am observat ca pierdeam putin cate putin apa, am luat hainele mele si am infasurat-o si apoi am tinut-o in brate ca sa tin lipite hainele de galeata, dar tot degeba, hainele s-au imbibat cu apa, praful de pe drum mi se lipea de mine si uite-asa am luat-o la fuga ca sa ajung pana nu se termina toata apa." - spuse tanarul printre sughituri si batandu-se in piept.
"- Lasa, nu-i nimic, spuse batranul, eu sunt vinovat, din greseala ti-am dat tocmai galeata gaurita. Hai, am zis ca mai faci o ultima incercare, suie-te acum pe cantar."
"- Nu avvo, nu mai vreau sa stiu, acuma stiu ca sunt cel mai netrebnic." - spuse amarat si inca plangand, ucenicul. "- Ba sa faci ascultare si sa te urci pe cantar." - ii zise batranul pe un ton hotarat. Neavand incotro, si ca sa nu-l supere pe avva, ucenicul se urca pe cantar. Si mare ii fu mirarea, si nu-i veni sa creada cand cantarul, de asta data, arata .. +.
Iertare celor care nu le-a placut.
Hristos in mijlocul nostru!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[tabitha]

Mi-au placut tare mult ambele povesti, Cristi si MariS. :) Tocmai ma pregateam sa scriu o scrisoare cuiva caruia i-am mancat biscuitii de multe ori si, ce bine ca am mai citit cate ceva inainte, ca sa-i schimb tonul pana sa ajung si la ultimul biscuite.

[Yasmina]

mda,foarte adevarat cu biscuitii astia :)