Cum se intelege asta

[zsuleica]

În prealabil postat de Scotsman

Am subliniat 2 paragrafre din postarea dvs.

Referitor la primul paragraf:am citit si eu undeva,nu mai retin unde,ceva asemanator,,Daruind lumina pe care nu o ai o vei dobandi si tu". Referitor la al doilea paragraf.,,Rugati-va neincetat"are o temelie care este des uitata:pocainta.Fie ca o ai,fie ca esti in cautarea ei.Sa va arat ceva foarte interesant:daca cautati in Filocalie(scrierile Sfintilor Parinti),volumul V se refera la Petru Damaschin(,,Invataturi duhovnicesti")si Simeon Metafrastul(Parafrazare la Macarie Egipteanul").Cautati la pagina 197(parca>sau 195) unde sta scris ceva extrem de profund(IMHO):

,,Caci daca as fi avut Credinta, care vine din faptele pocaintei, as fi putut sa zic: In Dumnezeul meu voi trece zidul".(Petru Damaschin).

Ar fi extrem de interesant de discutat,din perspectiva Parintilor Bisericii,ce se intelege prin ,,faptele pocaintei".Din pacate subsemnatul este in criza de timp dar sa va spun ceva(la modul general un apel general,fie si la cultura):

Puteti download gratis colectia Filocalia si PSB.In alte tari,pentru o asemenea sursa de informare se plateste la greu.Pe dvs,cei de aici,nu va costa nimic.Toata intelepciunea acelor oameni,la care va raportati atat de des,va sta la dispozitie cu un click de mouse>GRATIS.Un sfat neutru:nu ratati ocazia sa-i cititi constant.O seara placuta

multumesc pentru indemnuri. din pacate eu nu am citit inca din Filocalie, ci mai mult din cartile mai 'usoare' sa zicem ale unor parinti si calugari. ma bucur ca am aflat ca Filocalia se gaseste gratis pe internet.
ce inteleg prin pocainta este delasarea de pacat, parerea de rau si incercarea de a nu repeta pacatul. deci 'faptele pocaintei' asa inteleg, ca sunt faptele bune, placute Domnului, crestinul imbratisandu-le ca urmare la renuntarea vietii in pacat. poate este o intelegere simpla din partea mea, dar daca aveti timp sa reveniti cu pareri sau explicatii le voi citi cu placere spre o mai buna cunostinta.
insa sunt si eu de parere ca mai degraba genereaza prezenta credintei fapte bune, decat invers. daca ai credinta greu faci fapte rele, insa faptele bune nu garanteaza prezenta credintei in om. uite, traiesc intr-o societate foarte rece, oamenii in mare parte atei, dar foarte cumsecade, as putea zice ca ii depasesc cateodata pe crestini in respectul acordat aproapelui.
cu toate acestea, precum ne spune si Biblia, un crestin trebuie sa aiba atat fapte bune cat si credinta, caci la un crestin in lipsa uneia, cealalta isi pierde valoarea. 'credinta fara de fapte moarta este' si ce sunt faptele daca credinta nu este?
am mai citit undeva, 'ferice de cei ce nu au primit legea dar traiesc dupa ea', prin urmare imi inchipui ca acestia sunt desavarsiti in fapte, dar necunoscand legea nu au credinta in Domnul. insa nu li se cere ce nu li s-a dat, prin urmare in cazul lor faptele sunt deajuns. dar nu-mi inchipui cui i-ar fi ingaduit sa aiba doar credinta, fara fapte bune. prin urmare noi primind legea, ferice de noi doar atunci cand avem si faptele bune si credinta.