Lacrimi=Dar

[NiCcoleta]

Eu cred ca "lacrimile cele bune " sunt dar de la Dumnezeu.Mi s-a intimplat de multe ori sa vreau ca ochii mei macar sa mi se umple de lacrimi in timpul Epiclezei dar asta s-a intimplat doar atunci cind Dumnezeu a vrut si sa milostivit de mine.Alteori acest moment (atit de sfint ) al Epiclezei l-am trecut in lacrimi reci,odata ele au fost calde,uneori mi-au ramas in ochii,alteori erau multe,alteori putine iar alteori nu au fost deloc.DAR daca AU FOST au fost din MILA SA nemarginita.

[GEORGE_M]

În prealabil postat de NiCcoleta

Eu cred ca "lacrimile cele bune " sunt dar de la Dumnezeu.Mi s-a intimplat de multe ori sa vreau ca ochii mei macar sa mi se umple de lacrimi in timpul Epiclezei dar asta s-a intimplat doar atunci cind Dumnezeu a vrut si sa milostivit de mine.Alteori acest moment (atit de sfint ) al Epiclezei l-am trecut in lacrimi reci,odata ele au fost calde,uneori mi-au ramas in ochii,alteori erau multe,alteori putine iar alteori nu au fost deloc.DAR daca AU FOST au fost din MILA SA nemarginita.

Citeste "SCARA" Sfantului Ioan Scararul - daca nu cumva ai citit-o deja - si ai sa vezi de cate feluri sunt lacrimile. Vazi in ce categorie te-ncadrezi cu ale tale. Dar si mai sigur ar fi sa- i vorbesti duhovnicului tau despre lacrimile pe care la ai.

[Elena-Maria123]

În prealabil postat de NiCcoleta

Eu cred ca "lacrimile cele bune " sunt dar de la Dumnezeu.Mi s-a intimplat de multe ori sa vreau ca ochii mei macar sa mi se umple de lacrimi in timpul Epiclezei dar asta s-a intimplat doar atunci cind Dumnezeu a vrut si sa milostivit de mine.Alteori acest moment (atit de sfint ) al Epiclezei l-am trecut in lacrimi reci,odata ele au fost calde,uneori mi-au ramas in ochii,alteori erau multe,alteori putine iar alteori nu au fost deloc.DAR daca AU FOST au fost din MILA SA nemarginita.

Trebuie mullt discernamant atunci cand vorbim altora despre astfel de lucruri. Darul lacrimilor este unul atat de pretios incat daca spunem altora despre el riscam sa-l pierdem....
Sfantul Teofan Zavoratul spune ca atunci cand suntem la rugaciune in Biserica impreuna cu allti credinciosi sa ne ascundem lacrimile cat mai mult si sa planga doar iniima noastra, sa varsam doar lacrimi launtrice. In schimb, cand ne rugam acasa, in singuratate, e bine sa plangem inaintea Domnului, a Maicii Sale si a sfintilor Sai. Dar cat de usor se pierde acest dar! Sunt unele lacrimi pe care le varsam din durerea sufletului nostru, diin amaraciune si suferinta. Atunci trebuie ssa ne aducem aminte de pacatele noastre si sa intoarcem acest plans in plans de pocainta, pe care sa-l prelungim cat mai mult. Sunt lacrimi care te indulcesc atat de mult incat nu a-i vrea sa se termine niciodata-lacrimille dragostei pentru Dumnezeu, dar sunt si unele care te secatuiesc, te dor-acele sunt lacrimile care provin din frica de chinurile iadului.

[vsm]

În prealabil postat de Elena-Maria123

Trebuie mullt discernamant atunci cand vorbim altora despre astfel de lucruri. Darul lacrimilor este unul atat de pretios incat daca spunem altora despre el riscam sa-l pierdem....
Sfantul Teofan Zavoratul spune ca atunci cand suntem la rugaciune in Biserica impreuna cu allti credinciosi sa ne ascundem lacrimile cat mai mult si sa planga doar iniima noastra, sa varsam doar lacrimi launtrice. In schimb, cand ne rugam acasa, in singuratate, e bine sa plangem inaintea Domnului, a Maicii Sale si a sfintilor Sai. Dar cat de usor se pierde acest dar! Sunt unele lacrimi pe care le varsam din durerea sufletului nostru, diin amaraciune si suferinta. Atunci trebuie ssa ne aducem aminte de pacatele noastre si sa intoarcem acest plans in plans de pocainta, pe care sa-l prelungim cat mai mult. Sunt lacrimi care te indulcesc atat de mult incat nu a-i vrea sa se termine niciodata-lacrimille dragostei pentru Dumnezeu, dar sunt si unele care te secatuiesc, te dor-acele sunt lacrimile care provin din frica de chinurile iadului.

"Lacrimile sfinte sunt o manifestare a milei dumnezeiesti si un medicament pentru raceala duhovniceasca si impietrirea inimii. Nu le dispretuiti si nu le alungati.
Lacrimile pacatoase produc mandrie, urmaresc sa impresioneze si izvorasc fara prea mult efort.
...Sa dea Domnul ca harisma lacrimilor sa nu se indeparteze niciodata de la voi. Lacrimile inmoaie inima si va daruiesc evlavia. Insa trebuie sa le ascundeti, pentru ca mandria se invarte in jurul lor precum cainele in jurul mancarii.
...
Lacrimile din timpul rugaciunii sunt intotdeauna binefacatoare. Totusi nu trebuie sa le dezvaluim celorlalti. Ele sunt adevarate margaritare, care, atunci cand le scoatem la lumina, isi pierd stralucirea si valoarea. Mai bine este ca omul sa lacrimeze la el acasa, si nu la biserica, dinaintea celorlalti. Este de preferat ca aceasta harisma sa fie ascunsa in inima."

[MARIUS_DANIEL]

În prealabil postat de NiCcoleta

Eu cred ca "lacrimile cele bune " sunt dar de la Dumnezeu.Mi s-a intimplat de multe ori sa vreau ca ochii mei macar sa mi se umple de lacrimi in timpul Epiclezei dar asta s-a intimplat doar atunci cind Dumnezeu a vrut si sa milostivit de mine.Alteori acest moment (atit de sfint ) al Epiclezei l-am trecut in lacrimi reci,odata ele au fost calde,uneori mi-au ramas in ochii,alteori erau multe,alteori putine iar alteori nu au fost deloc.DAR daca AU FOST au fost din MILA SA nemarginita.

Pocainta omului pacatos se face de regula cand da de necaz,atunci isi aminteste de Dumnezeu si isi da seama de greselile lui. .Indreptarea vine din durere,din placere niciodata.Placerile trupului produc suferinte sufletului,iar suferintele trupului(nevointa)produc placere sufletului,o inaltare a firii.Lacrimile de pocainta izvorasc din ranile sufletului,cand trupul e ranit sangereaza,cand sufletul e ranit,plange.Ele simbolizeaza,dupa cum spunea si parintele Galeriu,revelatia adevarului si dupa cum spuneau sfintii parinti foarte frumos "Roua ta e roua de lumina."

[Sylvie]

Asa este,trebuie sa te feresti cat poti de mult de oameni,cand simti ca iti vine sa plangi.Bine ar fi sa poti plange numai acasa la tine.Necuratul vrea cu orice chip sa nu te folosesti de acest Dar,deoarece prin el ,daca starui,ajungi sa dobandesti strapungere inimii,sa simti...MULTE.Daca nu esti atent duhovniceste,nu te rogi la Dumnezeu sa te fereasca mereu de cursele vrajmasului(slava desarta,desfranarea,lacomia pantecelui,etc)si nu starui in pocainta ,risti sa pierzi Darul lacrimilor,iar apoi e mai greu sa-l recapeti.Dar se poate dobandi mai usor in Biserica,ascultand cu f. multa atentie Sfintele Slujbe.

[cristiboss56]

În prealabil postat de NiCcoleta

Eu cred ca "lacrimile cele bune " sunt dar de la Dumnezeu.Mi s-a intimplat de multe ori sa vreau ca ochii mei macar sa mi se umple de lacrimi in timpul Epiclezei dar asta s-a intimplat doar atunci cind Dumnezeu a vrut si sa milostivit de mine.Alteori acest moment (atit de sfint ) al Epiclezei l-am trecut in lacrimi reci,odata ele au fost calde,uneori mi-au ramas in ochii,alteori erau multe,alteori putine iar alteori nu au fost deloc.DAR daca AU FOST au fost din MILA SA nemarginita.

Lacrima curata din timpul rugaciuni este pornita din suflet, acel suflet care se simte vinovat prin caderea lui in pacat si care-si cere iertare. Un suflet impietrit nu va plinge niciodata. Lacrima este semn Divin pe care trebuie sa-l tinem pentru noi, pentru ca ne este adresat direct noua.

[NiCcoleta]

Iubiti frati intru Domnul ,Hristos a inviat:)

Atunci cand am postat acel topic nu vroiam decat sa fie un raspuns la un alt topic dar,fiind la inceputuri am gresit, caci eu nu vroiam sa fie un topic ci doar un raspuns.Totusi vad ca astfel am putut afla de la voi lucruri importante si foarte adevarate.Sunt deacord cu voi ca lacrimile sa fie ascunse.Eu insa n-am avut intentia sa ma laud ci sa dau un raspuns ,dar pentru ca atat de mult zace inaltarea de sine-mi in mine a iesit si din gura-mi.Stiu ca nu se cuvenea.Dar eu nu sunt un smerit.Am multe de invatat.Dumnezeu insa ma stie exact asa cum sunt si ma rabda .Cred ca o sa ma rabde pana ma voi vindeca...asa nadajduiesc.
Va multumesc din suflet pentru postari,caci cu dragostea voastra m-ati indemnat la umilinta care sa o dea Domnul tuturor.
Sa ne dea Domnul smerenie si dragoste cui n-are si cui are!:)

Maicuta Domnului sa ne bucure pe toti!!! Adevarat a inviat!! jenica

[Laurentiu]

În prealabil postat de NiCcoleta

Eu cred ca "lacrimile cele bune " sunt dar de la Dumnezeu.Mi s-a intimplat de multe ori sa vreau ca ochii mei macar sa mi se umple de lacrimi in timpul Epiclezei dar asta s-a intimplat doar atunci cind Dumnezeu a vrut si sa milostivit de mine.Alteori acest moment (atit de sfint ) al Epiclezei l-am trecut in lacrimi reci,odata ele au fost calde,uneori mi-au ramas in ochii,alteori erau multe,alteori putine iar alteori nu au fost deloc.DAR daca AU FOST au fost din MILA SA nemarginita.

DESPRE FELUL LACRIMILOR

Diavolul se amesteca in toata fapta buna. Ai vazut buruiana aceea numita hamei ? Ea se prinde de orice gaseste in cale : de gard, de stalp, de poarta, de copac, de par. Numai vezi ca se ridica. Asa face si diavolul cu toata fapta buna. Se incolaceste in jurul ei pentru a o face zadarnica, sa nu mai fie buna.
Cat de mare este darul lacrimilor ! Dar si aici diavolul aduce ispita. Si in felurile lacrimilor se baga vrajmasul, ca sa faca zadarnica lacrima omului in rugaciune, sa nu fie primita la Dumnezeu.
Lacrimile cele adevarate, care izvorasc din dragostea de Dumnezeu, atata putere au - spune Sfantul Grigorie de Nazianz - incat, izvorul lacrimilor de dupa Botez este mai mare decat insusi Botezul. El zice : " Stiu si al cincilea botez, care se naste din lacrimi, din pocainta cu lacrimi, si atata putere are botezul acela, incat este mai mare decat cel dintai. Pentru ca Botezul cel dintai ne sterge pacatele, dar nu ne da putere de a nu mai pacatui.
Daca am vrea noi se poate, dar vointa omului este lasata libera dupa Botez sa aleaga : sa pacatuiasca sau nu. Iar lacrimile de dupa Botez sterg si pacatele pe care le facem. Lacrimile de umilinta sunt mai bune decat Botezul, pentru ca sterg toate pacatele care s-au facut de la Botez pana atunci si te lasa curat.
Sunt mai multe feluri de lacrimi. Daca ai lacrimi. sa iei aminte care sunt bune, care sunt mijlocii si care sunt de la satana.
Lacrimile cele bune sunt cele din dragoste pentru Dumnezeu. Acestea ingrasa pe om, dau bucurii mari sufletului - ori de mananca, ori de nu mananca -, daca plange, el este satul. Aceste lacrimi tin si de foame si de sete, si omul nu are suparare pe nimeni. Sufletul lui pururea se bucura, pentru ca are dragoste de Dumnezeu; acela ce are lacrimi din dragostea lui Dumnezeu.
Auzi ce spune Sfantul Apostol Pavel : Bucurati-va, fratilor, si iarasi zic, bucurati-va !
Al doilea fel de lacrimi bune sunt cele care vin din frica lui Dumnezeu, dar acestea usuca pe om,. Lacrimile care se nasc din frica lui Dumnezeu nu ingrasa, ci usuca pe om. Deci lacrimile cele mai bune sunt lacrimile care vin din dragostea de Dumnezeu.
Omul plange si tot slabeste pentru ca lacrimile de acest fel se nasc din frica. El se teme de muncile iadului, se teme de Dumnezeu si din aceasta cauza plange mereu, si se usuca trupul lui chiar daca ar manca sau n-ar manca, de ar dormi sau de n-ar dormi. Aceste lacrimi au putere sa usuce firea omeneasca, din cauza scarbei pentru pacat, cum se usuca lemnul la foc.
Al treilea fel de lacrimi bune sunt cele ce se nasc din frica mortii si din frica judecatii. Cugetand omul cum va fi la moarte, cum are sa se chinuiasca, cat de greu are sa se desparta de trup, cat de greu va fi in ziua judecatii, cand va sta in fata a milioane de ingeri sa primeasca raspunsul hotararii, unde sa mearga, la bine ori la rau si, Doamne fereste, sa primeasca osanda vesnica. Deci si aceste lacrimi sunt bune.
Mai sunt lacrimi mijlocii, adica firesti, care nu-s nici bune, nici rele. Vezi ca mama plange dupa copil, copilul plange dupa mama, tata plange dupa baieti; sau plange unul dupa prietenul lui, ori plange sotia dupa sot. Lacrimi firesti sunt si cele din boala, din suferinta si din tristete.
Sunt si lacrimi care se nasc din slava desarta. Acestea sunt lacrimi rele.
Unul are darul umilintei, dar plange pentru ca-i place sa-l vada altul. Mai bine n-ar mai plange, ca satana i-a furat aceste lacrimi.
Este bine ca omul sa ascunda darul umilintei, daca-l are de la Dumnezeu. Dar si diavolul pune pe om sa planga, cand il vad altii. Daca nu poti opri aceste lacrimi, nu esti vinovat.
Daca omul plange cu scop sa-l vada cineva sau ii place sa stie cineva ca-i plangaret, aceste lacrimi sunt din slava desarta si sunt rele si chiar pagubitoare.
Mai sunt lacrimi venite din manie. Ai vazut om, cand nu se poate razbuna pe altul, plange de ciuda. Atata ii este de necaz, ca nu poate sa se razbune pe celalalt, si plange de amaraciune. Acestea sunt si mai rele ca cele din slava desarta. Acestea sunt lacrimi ucigase si rele, pentru ca el plange si inima-i stoarsa de satana, incat izvoraste lacrimi de ura. Acestea sunt lacrimi foarte grele, foarte pacatoase, satanicesti.
Altul plange din dezmierdare. A avut prietenie cu o femeie sau cu altcineva si, cand isi aduce aminte de dansa, plange. Acestea sunt aduse de dracul desfranarii.
Mai sunt lacrimi rele, care se nasc din pagube. A pierdut omul bani sau casa; i-a luat pamantul si plange dupa avere. Aceste lacrimi sunt tot de la vrajmasul, pentru ca omul crede ca Dumnezeu nu are sa aiba grija de el.
Deci, iata de cate feluri sunt lacrimile si nu toate sunt bune. Numai lacrimile din dragostea lui Dumnezeu, din frica lui Dumnezeu, din frica de moarte sau de muncile iadului il curata, il lumineaza, il apropie de Dumnezeu. Celelalte sunt sau firesti sau lacrimi rele si osanditoare.
Sfantul Dionisie Areopagitul spune ca raul adus de satana in aceasta consta : in pofta fara de minte, manie fara judecata si inchipuire sau nalucire pripita. Ai vazut care-i raul din satana si din toate slugile lui ? Pofta fara de minte, ca au poftit sa fie asemenea lui Dumnezeu; manie fara de judecata, caci se pornesc fara ratiune sa omoare pe oricine, sa se razbune, sa faca rau oricarei zidiri a lui Dumnezeu si nalucire pripita ca isi inchipuiesc sa fie intocmai cu Dumnezeu, uitand ca sunt facuti de Dumnezeu.
Daca ai lua de la diavoli aceste trei patimi, ei s-ar face inapoi ingeri. dar aceste rtei rautati ii fac pe ei draci. iar, daca ai scoate din firea lor acestea, ei ar ramane curati ca ingerii, cum au fost intai.