Parerea mea...

[iustin10]

Ai vrea sa le spui ceva celorlalti?
Care e conceptia ta ,in general,legata de credinta?
Sau pur si simplu,astazi ai vreo idee anume?
Stiu ca majoritatea aici sunt dialoguri,adesea in contradictoriu,dar poate cineva vrea anume sa isi exprime o parere...
Pe mine cel putin,ma intereseaza , idei adevarate de la oameni reali.

[iustin10]

Uneori,pe acest forum,mi se pare ca se pune mai mult accent in a sustine : 'sunt ortodox' uitand parca a afirma in primul rand 'sunt crestin'.Se departeajeaza cumva dogma ortodoxa,de evanghelia lui Hristos.Evanghelia este trecuta in planul secund,nu este amintitita,sau practicata.
Afirmatile se desfasoara in jurul unor puncte ca : cat de bine pastram Traditia,nu este mantuire in afara ortodoxiei.Iar argumentul suprem este :'a zis sf Parinte.....Te indoiesti de acela?'
Spre deosebire,in scrierile sfintilor Parinti nu razbate deloc aceasta concentrare exclusiva pe cuvantul ortodoxie.Dimpotriva,toti sf parinti sunt concentrati pe Hristos,si pe relatia fireasca cu El.Se vorbeste in acele scrieri despre smerenie,despre relatia directa cu Domnul,despre dragoste,despre patima(dar in relatie cu ceilalti).
Si chiar atunci cand se cearta,sf Parinti,afirma de fapt o idee superioara unui eretic,si in nici un caz nu se cearta cu acela doar pt ca este eretic.Astfel cearta lor e justificata,pentru ca ei apara o dogma,de invataturi cu adevarat periculoase.
Noi nu ne certam decat pentru a ne apara pe noi,caci nu exista nici macar pericolul acelor erezii,deoarece ele au fost de mult combatute si clarificata pozitia fata de ele,chiar de alti sfinti Parinti.
Cred ca ceea ce se cere in primul rand Ortodoxiei,este intoarcerea la Hristos,la practicarea dragostei in raport cu ceilalti,si a asprimii fata de tine insuti.
Ostasii sa stea in prima linie !! Dar prima linie a noastra e lupta cu noi insine,pentru a fi mai buni.

[anna21]

În prealabil postat de iustin10

Uneori,pe acest forum,mi se pare ca se pune mai mult accent in a sustine : 'sunt ortodox' uitand parca a afirma in primul rand 'sunt crestin'.Se departeajeaza cumva dogma ortodoxa,de evanghelia lui Hristos.Evanghelia este trecuta in planul secund,nu este amintitita,sau practicata.
Afirmatile se desfasoara in jurul unor puncte ca : cat de bine pastram Traditia,nu este mantuire in afara ortodoxiei.Iar argumentul suprem este :'a zis sf Parinte.....Te indoiesti de acela?'
Spre deosebire,in scrierile sfintilor Parinti nu razbate deloc aceasta concentrare exclusiva pe cuvantul ortodoxie.Dimpotriva,toti sf parinti sunt concentrati pe Hristos,si pe relatia fireasca cu El.Se vorbeste in acele scrieri despre smerenie,despre relatia directa cu Domnul,despre dragoste,despre patima(dar in relatie cu ceilalti).
Si chiar atunci cand se cearta,sf Parinti,afirma de fapt o idee superioara unui eretic,si in nici un caz nu se cearta cu acela doar pt ca este eretic.Astfel cearta lor e justificata,pentru ca ei apara o dogma,de invataturi cu adevarat periculoase.
Noi nu ne certam decat pentru a ne apara pe noi,caci nu exista nici macar pericolul acelor erezii,deoarece ele au fost de mult combatute si clarificata pozitia fata de ele,chiar de alti sfinti Parinti.
Cred ca ceea ce se cere in primul rand Ortodoxiei,este intoarcerea la Hristos,la practicarea dragostei in raport cu ceilalti,si a asprimii fata de tine insuti.
Ostasii sa stea in prima linie !! Dar prima linie a noastra e lupta cu noi insine,pentru a fi mai buni.

Sf. Parinti erau in interiorul ortodoxiei.
Ca si cum ar trebui sa-i reamintesc zilnic copilului meu ca asta in care sta este casa lui, ca noi suntem parintii lui.. lucruri de domeniul evidentei!

Astazi invataturile gresite asalteaza ortodoxia.. de aceea se pune accent pe ce este specific ei. Si este chiar f trist ca sunt oameni care contesta Sf. Taine..

De altfel... eu cand il invat pe copilul meu nu ii citesc "povestiri biblice". Au ajuns sa mi se para putin importante. Eu inisist pe ceea ce nu-i va spune nimeni: despre Sf. Treime, despre Sf. Euharistie, despre Botezul ortodox, despre Biserica intemeiata de Hristos, despre harul preotilor etc.. Nu stiu cat intelege, macar as vrea sa retina ceva, chiar daca nu intelege acum. Povestirile "biblice" cu efect moralizator (ceea ce avem in comun cu crestini ne-ortodocsi, daca pot spune astfel) le las complet deoparte.

[iustin10]

În prealabil postat de anna21

Eu inisist pe ceea ce nu-i va spune nimeni: despre Sf. Treime, despre Sf. Euharistie, despre Botezul ortodox, despre Biserica intemeiata de Hristos, despre harul preotilor etc.. Nu stiu cat intelege, macar as vrea sa retina ceva, chiar daca nu intelege acum. Povestirile "biblice" cu efect moralizator (ceea ce avem in comun cu crestini ne-ortodocsi, daca pot spune astfel) le las complet deoparte.

E bine ca incepi cu ceea ce e specific Ortodoxiei.Dar e bine ca aceasta invatatura sa fie strans legata de Hristos,si sa ajunga in cele din urma ,la virtuti,adica la acele 'povesti moralizatoare' .
Nu cred ca exista vreo invatatura ortodoxa dreapta,care sa nu aiba ca origine sau tel pe Hristos.
Si nu cred ca poti fi in Hristos certandu-te sau aparand ceva,ci poti fii in El iubind,sau daruind ceva.
Inainte de intelepciunea mintii,trebuie pusa nevinovatia sufletului,si simplitatea.

[iustin10]

Daca atunci cand El traia pe pamant,totul era simplu,caci aveam un singur Hristos de care ne minunam,pe care il vedeam si ascultam,si ale carui cuvinte ne patrund direct in suflet,cum a avut El grija de noi dupa Inaltarea Sa de pe pamant?
De ce nu este la fel de simpla credinta in El,cel nevazut,pe cat era de simpla vedera Sa?
In ce sa credem azi?
In Cuvantul Sau cand era pe pamant?Dar toti cred in Cuvant : ortodoxi, sectari,poate si unii atei?Si se pare ca nu e de ajuns.
In tainele Bisericii? Dar se prezinta intr-o forma mult mai complicata decat era Cuvantul sau.Trebuie sa accepti in primul rand Euharistia,apoi harul,apoi preotia,Biserica etc.Sunt lucruri usor de inteles dar nu au aceiasi putere de patrundere ca si Cuvantul sau.Dar sunt si usor de pus in practica.Ce este mai usor decat a manca o bucta de paine,si a crede ca e Trupul lui Hristos?
In harul care ne mantuieste orcum ? E greu de atins,de pastrat,de inteles.Si apoi harul daca nu naste faptele cele bune, e mort.
In rugaciune? Rugaciunea e speranta catre cele ce nu se vad.Iar Cuvantul Domnului se auzea cu urechea...Deci e mai greu sa te rogi,caci nu prea intelegi ce si cui trebuie sa ceri.
In faptele bune?Ei da,acestea raman,caci arata dragostea care o ai.Dar si acestea sunt greu de facut,atata timp cat patimile ne covarsesc,iar mintea nu are o credinta clara.
Ca sa nu mai adaug aici disputele : ortodox-ateu,ortodox-musulman/bydhist,ortodox-protestant ,ortodox-catolic ,ortodox-ortodox nepracticant ,ortodox-ortodox.
De ce e asa grea mantuirea de dupa Inaltarea Domnului?

Pe vremea lui Iisus omul istoric crezi ca era usor (gandeste-te cum traiau si ce orizont aveau oamenii atunci) sa spui "acesta este Dumnezeu intrupat, el si nu altul?". Dupa asta, crezi ca era usor sa vorbesti "Dumnezeu intrupat s-a lasat rastignit si a inviat"? Pavel spunand asta grecilor a fost intampinat cu ironii groase: bine, bine, mai vino si maine sa ne distrezi cu aiurelile astea. Apoi, scuza-ma, te-a alergat cumva garda pretoriana sa te bage intr-o inchisoare unde urmeaza (cazul cel mai fericit) tortura prin intindere cu scripeti pana-ti ies oasele din incheieturi plus biciuit la limita (poate dincolo de limita...) rezistentei... si dupa asta (depinzand daca erai cetatean roman sau nu) decapitare sau mai rau, moarte infamanta (damnatio ad bestias de exemplu)? Usor?
Mai incolo, te-ai gandit cum arata sa locuiesti intr-un oras bizantin in Tracia, sa vina slavii (pe vremea aceea idolatri), sa-ti inconjure orasul, sa ucida tot ce intalnesc, cu predilectie prin trasul in teapa (ei au introdus in lumea vestica atrocitatea asta) si sa vina vecinii tai si sa zica "fie-ti mila de copiii tai si de ai nostri, sa deschidem portile, ca daca indraznim sa rezistam o sa ne traga copiii in teapa"? Si deschideai portile si urma sa-ti vezi copiii vanduti sclavi in lume pe dreapta si sotia idem si sa muncesti ca sclav nu se stie unde si ai fi zis "multumesc lui Dumnezeu" ca slavii cel putin erau indiferenti la religia celor cuceriti si nu te fortau sa abjuri. Era usor? Eu cred ca nu stii ce spui. Usor este crestinismul azi. Atunci era greu si de crezut si de facut. Cand ii aud pe unii protestand ca Dumnezeu nu exista, ca de ce mor balenele albastre si de ce fac copiii lor amigdalita, ma apuca un fel de rasuplansu'. Sa fi trait in Evul Mediu timpuriu, sa vezi acolo...

Iata ce 'usor' le era oamenilor, cu orizontul lor ingust de atunci, sa creada ce spui:

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Alexorig.jpg

Acesta e faimosul grafitto "blasfemator" care imputa crestinilor ca venereaza un zeu ridicul. Imaginea zeilor pana atunci era de entitati atotputernice, in fata carora nu-ti vine sa risti nici sa gandesti gresit. Numai un zeu prost, protestau grecii si romanii, s-ar lasa ucis de necredinciosi. Si imagineaza-ti cum arata pe vremea lui Nero ca oameni de soiul asta sa umple un amfiteatru, copilul tau sa fie legat de o cruce impregnata cu material inflamabil si tu sa stii ca abjuri sau il vezi ars de viu pe incetul. Usor? Sigur ai fi rezistat cu usurinta?

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

De altfel... eu cand il invat pe copilul meu nu ii citesc "povestiri biblice". Au ajuns sa mi se para putin importante. Eu inisist pe ceea ce nu-i va spune nimeni: despre Sf. Treime, despre Sf. Euharistie, despre Botezul ortodox, despre Biserica intemeiata de Hristos, despre harul preotilor etc.. Nu stiu cat intelege, macar as vrea sa retina ceva, chiar daca nu intelege acum. Povestirile "biblice" cu efect moralizator (ceea ce avem in comun cu crestini ne-ortodocsi, daca pot spune astfel) le las complet deoparte.

Foarte bine ca il inveti aceste lucruri (daca imi pot permite sa o spun, vorba ta, ma simt destul de baba ca sa dau sfaturi) insa nu cred ca e bine, daca poti sa asculti acest sfat de la o 'hoasca batrana', sa nu ii povestesti povestirile biblice, mai ales Evangheliile. Ele NU sunt povestiri cu continut moralizator, contin chiar Viata. Bineinteles, depinde cum le citim, exista si un mod oralizator de a le vedea. Ele sunt baza si pentru Sf Treime (care isi are baza in Scripura!), si pt Taine si pentru Biserica si pentru tot restul. Daca citesti sf Parinti, scrierile lor sunt un comentariu continuu al Scripturii.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Foarte bine ca il inveti aceste lucruri (daca imi pot permite sa o spun, vorba ta, ma simt destul de baba ca sa dau sfaturi) insa nu cred ca e bine, daca poti sa asculti acest sfat de la o 'hoasca batrana', sa nu ii povestesti povestirile biblice, mai ales Evangheliile. Ele NU sunt povestiri cu continut moralizator, contin chiar Viata. Bineinteles, depinde cum le citim, exista si un mod oralizator de a le vedea. Ele sunt baza si pentru Sf Treime (care isi are baza in Scripura!), si pt Taine si pentru Biserica si pentru tot restul. Daca citesti sf Parinti, scrierile lor sunt un comentariu continuu al Scripturii.

Ma bazez pe experienta mea.. eu am citit Biblia povestita copiilor in scoala generala. Apoi am pus mana pe Biblie si am citit-o cap-coada (eram la bunici si nu aveam altceva mai bun de facut). Mi-a placut, dar tot m-am declarat atee :). Apoi am facut cursuri biblice la.. nu-mi aduc aminte exact ce secta era.. asta pt. "cultura mea generala". Cand am ajuns la liceu eram deja atee si aveam si "argumente" la mana :)).

Nu, cu fiii mei nu voi face asa.
Vreau sa considere ortodoxia ca felul firesc de a trai. Intelegerea va veni mai tarziu. (Din pacate eu cu sotul nu suntem chiar modele de vietuire crestina . A devenit f clar ca daca fiul meu nu va deveni un bun crestin, este mai ales din cauza putinei mele credinte.)
Le-am cumparat carti cu povestiri biblice, dar sunt f dezamagita de felul in care sunt povestite. Sunt pline de inexactitati (de ex. sa fie lumina si a creat.. soarele!?). Parca ar fi spuse in bataie de joc.
Si lipseste complet "substratul". Citesc despre Adam si Eva.. intelege copilul exact de ce au fost alungati din rai? Era vorba de "mar"? Era vorba de sarpe? Sau ei singuri singurei au ales sa se desparta de Dumnezeu prin neascultare? Citesc despre Noe.. scrie ca Noe era "bun". Cum adica bun? Se pierde ideea de drept inaintea lui Dumnezeu. Si copilul numara animalele din desen, pierzand total din vedere esenta povestiri.. Nu-mi plac deloc povestile pt copii (unele sunt atat de prost scrise incat ma intrebam care este adevaratul lor scop educativ.. sa creasca mici necredinciosi informati?).
Mult mai bune sunt povestirile par. Cleopa. Excelente. Sau Micul Pateric.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Ma bazez pe experienta mea.. eu am citit Biblia povestita copiilor in scoala generala. Apoi am pus mana pe Biblie si am citit-o cap-coada (eram la bunici si nu aveam altceva mai bun de facut). Mi-a placut, dar tot m-am declarat atee :). Apoi am facut cursuri biblice la.. nu-mi aduc aminte exact ce secta era.. asta pt. "cultura mea generala". Cand am ajuns la liceu eram deja atee si aveam si "argumente" la mana :)).

Nu, cu fiii mei nu voi face asa.
Vreau sa considere ortodoxia ca felul firesc de a trai. Intelegerea va veni mai tarziu. (Din pacate eu cu sotul nu suntem chiar modele de vietuire crestina . A devenit f clar ca daca fiul meu nu va deveni un bun crestin, este mai ales din cauza putinei mele credinte.)
Le-am cumparat carti cu povestiri biblice, dar sunt f dezamagita de felul in care sunt povestite. Sunt pline de inexactitati (de ex. sa fie lumina si a creat.. soarele!?). Parca ar fi spuse in bataie de joc.
Si lipseste complet "substratul". Citesc despre Adam si Eva.. intelege copilul exact de ce au fost alungati din rai? Era vorba de "mar"? Era vorba de sarpe? Sau ei singuri singurei au ales sa se desparta de Dumnezeu prin neascultare? Citesc despre Noe.. scrie ca Noe era "bun". Cum adica bun? Se pierde ideea de drept inaintea lui Dumnezeu. Si copilul numara animalele din desen, pierzand total din vedere esenta povestiri.. Nu-mi plac deloc povestile pt copii.
Mult mai bune sunt povestirile par. Cleopa. Excelente. Sau Micul Pateric.

Faptul ca tu ai ramas atunci atee citind Biblia nu dovedeste ca daca ti s-ar fi povestit despre Sfanta Treime si Biserica nu ai fi ramas.. tot atee.

Trebuie sa existe si carti mai bine scrise pentru copii, cu povestiri biblice; eu am vazut (chiar daca nu pe romaneste); chiar daca nu exista, le poti povesti tu cum ti se pare tie bine si sa le arati imagini alese de tine.

Cred ca un copil are o intelegere suprarationala a povestilor, i se imprima in minte actiunea, simbolurile, si ii raman acolo. Chiar daca nu intelege ca noi. Intelegerea de tip rational, cum spui, vine mai tarziu.

[Noesisaa]

În prealabil postat de anna21

De altfel... eu cand il invat pe copilul meu nu ii citesc "povestiri biblice". Au ajuns sa mi se para putin importante. Eu inisist pe ceea ce nu-i va spune nimeni: despre Sf. Treime, despre Sf. Euharistie, despre Botezul ortodox, despre Biserica intemeiata de Hristos, despre harul preotilor etc.. Nu stiu cat intelege, macar as vrea sa retina ceva, chiar daca nu intelege acum. Povestirile "biblice" cu efect moralizator (ceea ce avem in comun cu crestini ne-ortodocsi, daca pot spune astfel) le las complet deoparte.

Pacat, mare pacat, si eu spun ca nu cred ca este o idee buna. Eu sunt poate mai aproape, ca varsta, de copilarie, si iti spun, in mintea mea de copil, toate acele povestiri biblice erau vii. Niciodata, copil fiind nu m-am gandit ca Moise a fosto doar un personaj pretext pentru morala, sau David si Saul, sau Avraam, sau Daniel, sau Solomon, sau..sau..sau...toate personaje pe care le-am indragit si pe care le-am crezut (si le cred) vii. Cate nu poate invata un copil despre viata si cum sa te porti cu cei din jur si situatiile dificile in care esti pus, de exemplu, din povestea lui Iosif cu fratii sai. Si toate aceste "povesti" spuse bine nu sunt nici macar plictisitoare... Nici pe departe, Copilaria este momentul in care omul intelege foarte multe din povesti si istorioare, si retine fara nici un efort. Eu zic sa nu-l privezi pe copli de asemenea placere, cumpara-i o Mica Biblie si lasa-l sa citeasca.