Budism - decodificarea realitatii

În prealabil postat de florin.oltean75

Ce inseamna "pagan", "paganism"?

http://www.abc.net.au/religion/stories/s796571.htm

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Miha-anca

http://www.abc.net.au/religion/stories/s796571.htm

Asteptam o definitie originala, de genul "paganism inseamna fictiune sau perspective ontologice neconforme cu realul".

http://wihara.com/forum/seputar-budd...82-1996-a.html

Cei care ard lacasurile de cult ale altor credinte sau le darima, construind de-ale lor peste ruine, sunt doar animale decerebrate. Sunt chiar mai jos decit o ceata de languri sau babuini care ar devasta o masina a unor turisti: cel putin, maimutele o fac pentru hrana si din joaca/curiozitate. Umanii imbecilizati de un nivel foarte jos/virtual inexistent al compasiunii o fac din ura... Trist, dar adevarat.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

http://wihara.com/forum/seputar-budd...82-1996-a.html
Cei care ard lacasurile de cult ale altor credinte sau le darima, construind de-ale lor peste ruine, sunt doar animale decerebrate. Sunt chiar mai jos decit o ceata de languri sau babuini care ar devasta o masina a unor turisti: cel putin, maimutele o fac pentru hrana si din joaca/curiozitate. Umanii imbecilizati de un nivel foarte jos/virtual inexistent al compasiunii o fac din ura... Trist, dar adevarat.

Pana nu cunoastem in inima ce este dragostea de oameni toti suntem intoleranti, indiferent ce eticheta fluturam, fie de crestin, fie de budist.

Pana nu cunoastem in inima ce este dragostea de oameni toti suntem intoleranti chiar si cu cei apropiati, chiar si cu cei de aceiasi confesiune, indiferent cat proslavim dragostea cu buzele.

Dragostea de oameni nu poate fi stavilita sau innabusita de ceea ce cred semenii de langa noi sau chiar de pacatele lor, indiferent cat de mari si cutremuratoare sunt.

Dragostea de oameni nu este violenta ci este blanda si imbratiseaza fara ranchiuna sau retinere.

Serveste cu insufletire - nu da foc, nu darama, nu spurca, nu blestema.

[Ateismul inseamna ratiune]

În prealabil postat de AlinB

Este momeala pentru naivi, sa faca pe cei fara discernamant sa creada ca aburelile lor sunt un subtitut pentru adevarata si singura cale spirituala spre mantuire care este crestinismul.

Da, substitut pentru ca n-ai sa gasesti nici unul care crede aburelile astea sa fie in acelasi timp si un bun crestin dupa normele ortodoxe..

De altfel asta e si motivul pentru care vin cu aburelile astea, stiindu-se cu lacune in cele ale dreptei credintei, au impresia ca pot suplini cu filosofii pagane, in loc sa caute vindecarea in Biserica.

Ca sa nu mai vorbim de samanatza mandriei..prin care diavolul ii face sa se creada superiori "credinciosului de rand" care vezi Doamne nu are access la aceste "comori" de pseudo-intelepciune.

Alin,aroganta si dispretul fata de tot ce iese din sfera crestinismului iti confera vreo placere morala?Cine esti tu ca sa afirmi ca singura cale spre mantuire e reprezentata de crestinism?
Iti permiti sa fii cinic,doar este ascuns dupa o aparenta nobila,dupa crestinism si ca atare violenta se justifica,nu?Toate religiile s-au tras din Iudaism...Asadar,ne aflam pe aceeasi lungime de unda;nicio religie nu se afla mai prejos sau mai presus.Si in cazul in care esti ateu,vei fi judecat dupa constiinta.

[antiecumenism]

http://carteromaneasca.wordpress.com...rului-crestin/

Un calugar budist l-a vazut pe Buddha in iad si recunoaste ca doar crestinii detin adevarul

Marturisirea de mai jos e scrisa de un fost calugar budist. Redam cateva fragmente din ea:

“ Numele meu e Athet Pyan Shinthaw Paulu si sunt din Myanmar. M-am nascut in 1958 in orasul Bogale din sudul Myanmar-ului. Parintii mei erau budisti devotati, asa cum sunt marea majoritatea a oamenilor din Myanmar. La 18 ani, am fost trimis la o manastire budista pentru a deveni calugar novice. In Myanmar, multi parinti incearca sa-si trimita fiii intr-o manastire budista, considerand ca e o mare onoare in a servi in felul acesta.

Cand am implinit 19 ani si 3 luni (in 1977), am devenit calugar obisnuit. Calugarul senior de la manastirea mea mi-a dat un nou nume budist, acesta fiind obiceiul in tara noastra. El era cel mai faimos calugar budist din tot Myanmar-ul. Toata lumea stia cine era, fiind onorat pe scara larga de catre oameni si respectat ca un mare invatator. Din pacate, in 1983 el muri brusc, fiind implicat intr-un accident de masina mortal. Moartea lui a socat pe toata lumea. La momentul acela eram calugar deja de sase ani.

Am incercat din greu sa fiu cel mai bun calugar si sa urmez toate preceptele budismului. La un moment dat, m-am mutat intr-un cimitir unde am trait si am meditat continuu. Unii calugari care doresc sa cunoasca adevarurile lui Buddha fac lucruri ca mine. Unii se duc in adancul padurilor si duc o viata solitara. Am incercat sa ma detasez de gandurile mele egoiste si de dorinte, pentru a scapa de boala si suferinta si pentru a ma elibera de ciclul acestei lumi. Cat am stat la cimitir, nu mi-a fost frica deloc de fantome. Atunci cand am incercat sa ating pacea interioara, un tantar a aterizat pe bratul meu si, in loc sa-l alung, l-am lasat sa ma piste. Si asta pentru ca invataturile noastre budiste ne spun ca nu trebuie sa facem rau niciunei fiinte.

Putin timp după piscatul tantarului, m-am imbolnavit foarte grav. M-am dus la spital pentru tratament, iar medicii mi-au spus ca am atat febra galbena cat si malarie. Am stat o luna i spital, timp in care nu numai ca nu m-am facut mai bine, dar mi-era din ce in ce mai rau. Medicii mi-au dat drumul, spunandu-mi ca nu aveam nicio sansa de supravietuire.

Dupa ce am fost externat din spital, m-am intors la manastire, unde alti calugari au avut grija de mine. Mi-era atat de rau, incat, la un moment dat am intrat intr-o stare de inconstienta. Am aflat mai tarziu ca de fapt am murit timp de trei zile. Inima mea incetase sa mai bata, iar trupul meu a fost pregatit pentru incinerare, pentru a fi supus unui ritual de purificare conform traditiilor budiste.

Desi cei din jurul meu spuneau ca sunt mort, totusi mintea si spiritul meu erau constiente. Sa va povestesc acum experienta mea dincolo de moarte. Am simt deodata un vant foarte puternic si cand privi in jur vazui un loc pustiu, fara persoane. Am mers un timp, pana cand am vazut un rau. De partea cealalta a raului se afla un lac oribil de foc, asemenea iadului. In budism nu avem conceptul de iad. La inceput am fost confuz si nu am stiut ca era un iad pana cand l-am vazut pe Yama, regele iadului (n.t. Yama este numele atribuit regelui Infernului, in numeroase culturi din Asia). El avea un trup si o fata de leu, dar picioarele erau asemenea unui naga (spirit de sarpe). Pe cap avea o serie de coarne. Imi era extrem de frica. Tremurand, am intrebat cum il cheama. El a raspuns, “Eu sunt regele iadului, Distrugatorul”.

Regele iadului mi-a spus sa ma uit in iazul de foc. M-am uitat si am vazut mai multi calugari budisti. M-am uitat mai aproape si am vazut capul ras al unui om. Cand m-am uitat la fata omului am vazut ca era calugarul meu senior, cel care a murit intr-un accident de masina in 1983. L-am intrebat: “De ce se afla el in acest lac de foc? El a fost un invatator foarte bun.” Regele iadului a raspuns: “Da, a fost un invatator bun, dar nu credea in Iisus Hristos. De aceea, el este in iad.”.

Mi s-a spus sa ma uit la o alta persoana care se afla in foc. Am vazut un barbat cu parul foarte lung infasurat pe partea stanga a capului sau. L-am intrebat regele iadului “Cine este acest om?” El a raspuns: “Aceasta este cel caruia voi va inchinati: Gautama Buddha”. Am fost foarte deranjat sa-l vad pe Gautama in iad. Am protestat: “Gautama a fost un om bun si a avut un caracter moral desavarsit. De ce sufera el in acest lac de foc?” Regele iadului mi-a raspuns: “Nu conteaza cat de bun a fost. El este in acest loc pentru ca nu a crezut in Dumnezeul cel vesnic.”

Am vazut apoi un alt om care purta o uniforma de soldat. El avea o rana mare pe piept. L-am intrebat: “Cine este acest om?” Regele iadului mi-a raspuns: “Acesta este Aung San, liderul revolutionar din Myanmar. El este aici pentru ca a persecutat si a ucis crestini, dar mai ales pentru ca nu crede in Iisus Hristos.”

Epilog

Dupa descrierea infieratoare a iadului, acest fost calugar budist ne descrie cum a vizitat si paradisul, in cele 3 zile cat timp el a fost mort. Apoi, ca un miracol el s-a trezit. Iată ce ne mai povesteste el:

Imediat am inceput sa le spun calugarilor si oamenilor lucrurile pe care le-am vazut si auzit. Toti au fost uimiti. Le-am spus despre cine se afla in iazul de foc, si le-am spus ca numai crestinii detin adevarul si ca stramosii nostri ne-au inselat de mii de ani! Le-am spus ca tot ce credem noi este o minciuna. Oamenii au fost uimiti pentru ca stiau ce fel de calugar am fost, plin de ravna pentru invataturile lui Buddha.

Dupa acest eveniment marcant, fostul calugar deveni crestin si se lepada de credinta sa pentru Buddha.

[cezar_ioan]

Din păcate, genul acesta de argument, deşi frecvent întâlnit în literatură şi deşi plăcut multora dintre creştini, este departe de a fi un argument serios.
Seamănă cu tipul de "dovadă" de pe topicul "Confirmare minunată"...
Ambele: propagandă ieftină, ortodoxistă, de care nu avem nevoie, dar care ne seduc, în acest veac al amăgirilor celor mai cumplite, să neglijăm adevărata învăţătură a Bisericii, anume învăţătura din Scriptură şi din Tradiţie.

Înainte de a te grăbi să îmi răspunzi, te rog să răsfoieşti cartea recomandată de Dragoş, cartea Părintelui Seraphim Rose: "Sufletul după moarte - Experienţele post-mortem contemporane, în lumina învăţăturii ortodoxe cu privire la viaţa de apoi".

Aş adăuga şi cartea recomandată de CristiBoss pe un topic dedicat separat - Jean-Claude Larchet, "Tradiţia ortodoxă despre viaţa de după moarte".

Acolo, în special la Serafim Rose, vei găsi o evaluare foarte atentă şi competentă a unor astfel de "mărturii" din spaţiul oriental.
Precum şi o comparaţie cu mărturiile unor sfinţi ca Sfântul Antonie Cel Mare, de pildă, precum şi alte surse sfinte, evident demne întrutotul de crezare...

P.S. Cu atât mai mult cu cât eşti Antiecumenism, cred că e folositor să cercetezi cele două lucrări....:) Doamne ajută!

[antiecumenism]

-ideea este ca eu personal nu pot sa garantez 100% ca respectivul calugar a fost in rai si iad,ca a vazut efectiv acele lucruri ca Budha e la iad…dar mai multi sfinti ortodocsi zic ca numai crestinii se mantuie,deci ajung in rai;

“Iisus Hristos singurul mijlocitor al mântuirii noastre

Creştinilor, îi răspunde Sfântul, voi vorbiţi despre mântuire, dar habar nu aveţi ce este mântuirea, de ce au nevoie oamenii de mântuire şi, în sfârşit, nu-L cunoaşteţi pe Hristos, singurul mijloc al mântuirii noastre! Iată adevărata învăţătură despre acest obiect, învăţătura Sfintei, Universalei Biserici: Mântuirea constă în restaurarea după chipul lui Dumnezeu.

Această comuniune a fost pierdută de întregul neam omenesc prin căderea în păcat a protopărinţilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinţe pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atât a celor virtuoşi, cât şi a răufăcătorilor. Ne zămislim în fărădelegi, ne naştem în păcat. Voi pogorî la fiul meu, plângând, în iad, zice sfântul patriarh Iacov despre el însuşi şi despre sfântul său fiu, Iosif cel cast şi minunat.

Coborau în iad, după sfârşirea pribegiei pământeşti, nu doar păcătoşii, ci şi drepţii Vechiului Testament. La atâta se limitează puterea faptelor bune omeneşti. Acesta este preţul virtuţilor firii noastre căzute!

Toate faptele bune omeneşti neputincioase, pogorâtoare în iad, au fost înlocuite cu o singură faptă bună, plină de putere: credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Când iudeii L-au întrebat pe Domnul: Ce să facem ca să facem lucrurile lui Dumnezeu?, Domnul le-a răspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu, să credeţi în Cel pe Care L-a trimis El.

Ne mântuieşte credinţa în Hristos, nu „faptele bune”

Un singur lucru bun ne e necesar pentru mântuire: credinţa; dar credinţa ca lucrare. Prin credinţă şi numai prin credinţă putem intra în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul Tainelor pe care ni le-a dăruit El. În deşert dar, şi cu păcat cugetaţi şi ziceţi că oamenii buni dintre păgâni şi mahomedani se vor mântui, adică vor intra în comuniune cu Dumnezeu!… Nu!… Biserica a recunoscut întotdeauna că există un singur mijloc de mântuire: Răscumpărătorul!
Ea a recunoscut că cele mai mari virtuţi ale firii căzute pogoară în iad. Dacă drepţii adevăratei Biserici şi făcătorii de minuni, care credeau în Răscumpărătorul ce urma să vină, pogorau în iad, cum vă închipuiţi că păgânii şi mahomedanii şi ateii, care nu au cunoscut şi nu au crezut în Răscumpărător vor căpăta mântuirea, numai pentru că ei vi se par dumneavoastră drăguţi şi buni, când mântuirea nu se obţine decât printr-un singur, vă repet, un singur mijloc, şi acesta este credinţa în Răscumpărătorul.”

http://carteromaneasca.wordpress.com/2012/12/07/sfantul-ignatie-briancianinov-despre-mantuirea-neortodocsilor/

[cezar_ioan]

Bun.
Aşadar să ţinem de dovezile şi întăririle furnizate de sfinţii noştri, iar nu de "ajutorul" dat de tibetani sau de alţi oameni care, nefiind mădulare ale Bisericii îşi permit totuşi să ne "instruiască" în cele sfinte.
N-au decât să propovăduiască astfel de argumente la ai lor. N-au decât să se convertească între ei, budhiştii. Ei între ei să treacă la Hristos, dacă aşa ceva o fi posibil! Că învăţătura creştinilor n-au primit-o ci, dimpotrivă, au venit cu ashramuri prin România, să ne "elibereze" şi "ilumineze". Pre mulţi nenorocind...
Iar noi nu avem nevoie să primim argumentele şi învăţăturile lor despre Hristos, despre Rai şi Iad, despre mântuire, despre viaţa de apoi etc.
Noi, creştinii ortodocşi, avem deja Tezaurul Viu al Adevărului în Sfânta Biserică. Să ne vedem, aşadar, de ale noastre în toate sensurile posibile.
Doamne ajută!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de antiecumenism

-ideea este ca eu personal nu pot sa garantez 100% ca respectivul calugar a fost in rai si iad,ca a vazut efectiv acele lucruri ca Budha e la iad…dar mai multi sfinti ortodocsi zic ca numai crestinii se mantuie,deci ajung in rai;

“Iisus Hristos singurul mijlocitor al mântuirii noastre

Creştinilor, îi răspunde Sfântul, voi vorbiţi despre mântuire, dar habar nu aveţi ce este mântuirea, de ce au nevoie oamenii de mântuire şi, în sfârşit, nu-L cunoaşteţi pe Hristos, singurul mijloc al mântuirii noastre! Iată adevărata învăţătură despre acest obiect, învăţătura Sfintei, Universalei Biserici: Mântuirea constă în restaurarea după chipul lui Dumnezeu.

Nu stim ce este mantuirea. Corect.

Dar stim cum arata Chipul Lui Dumnezeu?

Această comuniune a fost pierdută de întregul neam omenesc prin căderea în păcat a protopărinţilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinţe pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atât a celor virtuoşi, cât şi a răufăcătorilor. Ne zămislim în fărădelegi, ne naştem în păcat. Voi pogorî la fiul meu, plângând, în iad, zice sfântul patriarh Iacov despre el însuşi şi despre sfântul său fiu, Iosif cel cast şi minunat.

Coborau în iad, după sfârşirea pribegiei pământeşti, nu doar păcătoşii, ci şi drepţii Vechiului Testament. La atâta se limitează puterea faptelor bune omeneşti. Acesta este preţul virtuţilor firii noastre căzute!

Toate faptele bune omeneşti neputincioase, pogorâtoare în iad, au fost înlocuite cu o singură faptă bună, plină de putere: credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Când iudeii L-au întrebat pe Domnul: Ce să facem ca să facem lucrurile lui Dumnezeu?, Domnul le-a răspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu, să credeţi în Cel pe Care L-a trimis El.
Ne mântuieşte credinţa în Hristos, nu „faptele bune”

Este o exagerare.

Doar credinta in Hristos nu este mantuitoare.

Credinta este necesara, dar nu suficienta.

Trebuie incununata de fapte.

O credinta fara fapte nu este credinta.

Un singur lucru bun ne e necesar pentru mântuire: credinţa; dar credinţa ca lucrare. Prin credinţă şi numai prin credinţă putem intra în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul Tainelor pe care ni le-a dăruit El. În deşert dar, şi cu păcat cugetaţi şi ziceţi că oamenii buni dintre păgâni şi mahomedani se vor mântui, adică vor intra în comuniune cu Dumnezeu!… Nu!… Biserica a recunoscut întotdeauna că există un singur mijloc de mântuire: Răscumpărătorul!
Ea a recunoscut că cele mai mari virtuţi ale firii căzute pogoară în iad. Dacă drepţii adevăratei Biserici şi făcătorii de minuni, care credeau în Răscumpărătorul ce urma să vină, pogorau în iad, cum vă închipuiţi că păgânii şi mahomedanii şi ateii, care nu au cunoscut şi nu au crezut în Răscumpărător vor căpăta mântuirea, numai pentru că ei vi se par dumneavoastră drăguţi şi buni, când mântuirea nu se obţine decât printr-un singur, vă repet, un singur mijloc, şi acesta este credinţa în Răscumpărătorul.”

http://carteromaneasca.wordpress.com/2012/12/07/sfantul-ignatie-briancianinov-despre-mantuirea-neortodocsilor/