despre patimi

[Anonima36]

Am citit prin cartile sfinte si am aflat ce mare pacat este iubirea de sine prin patimile ei lacomia pantecelui, slava desarta si iubirea de argint. Cum ma stiam slaba am inceput sa lupt cu lacomia pantecelui, prima saptamina mi-a mers bine am redus la 3 sferturi mincarea zilnica si am redus poftele si ideea de ,,ceva bun" unoeri dar apoi m-am mindrit ca vai ca tare sunt si am cazut. Acuma ma chinuiesc zilnic sa mananc 3 sferturi dar ba anumite mincaruri imi provoaca pofte si lacomia ba uneori dupa masa ca sa imi linistesc stomacul mananc un mar( am aflat ca nu e bine sa maninc intre si inaintea meselor) In nici un caz nu ma infometez ca nu as putea , ci doar mananc uneori 3 sferturi din ratia zilnica si in anumite zile ( f. rare) jumatate . Acum chiar daca mananc 3 sferturi am ameteli si ma simt slabita dar nu caut scuze caci nu am de gind sa renunt! Nu stiu ce sa fac si cum sa fac sa biruiesc cu ajutorul si mila lui Dumnezeu aceasta patima. Un lucru bun a iesit din aceasta perioada am renuntat la Coca -Cola de care eram dependenta dar acum cu aproprierea sarbatorilor ma tem ca tare o sa cad in patima asta ticaloasa a inbuibarii.
Cine a trecut prin acesta sa imi dea un sfat , ceva ca pina ajung la duhovnic mai este si nu am de gind sa ii rapesc mult timp ca sa ii spun toate grijile mele. Asa ca astept vorbe de la persoane mai intelepte ca mine Si va multumesc pentru rabdare! Doamne ajuta!

[irina4m]

si eu ma lupt cu pacatul asta , dar acum m-am mai linistit sufleteste din acest punct de vedere. rugati-va la Dumnezeu sa tva fereasca de aceasta patima. spovedesti-va cat mai redepe posibil, nu lasati raul sa va amane de fiecare data cu spovedania, ca el de fiecare data va va face sa gasiti tot felul de pretexte ca sa nu va duceti la spovedanie ( cunosc asta pe pielea mea ). si mancati regulat - 3 mese pe zi, hai sa zicem si un fruct intre mese. cautati-va preocupari, ca uite cum faceam eu, mai ales daca nu ma duceam nici la facultate, nici la munca, sau nu ieseam in oras, si stateam acasa toata ziua, faceam ce faceam ma duceam la frigider. feriti-va de frigider :p . gasiti-va preocupari in tp zilei si seara, cititi o carte, stati pe net sau cu familia orice altceva, ca nu cumva sa va vina in minte sa mancati. ca eu de ex, mancam si de 7 ori pe zi ! ma rog tot slaba sunt :p, dar ideea e ca te si ingrasa pe langa fpt ca este pacat, te imbolnaveste, mai ales daca cine stie ce prostii mananci, cu tot felul de euri, chestii de la fast food etc. Tineti posturile, va puteti ghida si dupa chestia asta si impuscati doi iepuri de-odata. in primul rand ca respectati randuiala crestina asa cum se cuvine, si in al doilea rand un post prinde foarte bine organismului ( se mai curata si el de toate chestiile pe care le mancam ). dar usor, nu asa totul de la inceput. stomacul dvs e obisnuit sa digere mult si de aceea probabil, aveti ameteli & co. azi elimini una, maine mai elimini alta... daca treceti brusc de la un regim la altul s-ar putea sa aveti dereglari digestive ceea ce probabil deja se intampla( vb serios :) ). ps : coca cola pe langa fpt ca contine cofeina are si tot felul de acizi care cu tp pot afecta din punct de vedere fizic. si mai ales, rugati-va lui Dumnezeu sa va ajute in lupta cu patima , spuneti in gand " Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa " sau " Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa" . mai inteleapta nu sunt, dar am trecut prin asta si mai trec, dar nu cu atata greutate ca acum sa zicem cateva saptamani. Doamne ajuta !

[Anonima36]

În prealabil postat de irina4m

si eu ma lupt cu pacatul asta , dar acum m-am mai linistit sufleteste din acest punct de vedere. rugati-va la Dumnezeu sa tva fereasca de aceasta patima. spovedesti-va cat mai redepe posibil, nu lasati raul sa va amane de fiecare data cu spovedania, ca el de fiecare data va va face sa gasiti tot felul de pretexte ca sa nu va duceti la spovedanie ( cunosc asta pe pielea mea ). si mancati regulat - 3 mese pe zi, hai sa zicem si un fruct intre mese. cautati-va preocupari, ca uite cum faceam eu, mai ales daca nu ma duceam nici la facultate, nici la munca, sau nu ieseam in oras, si stateam acasa toata ziua, faceam ce faceam ma duceam la frigider. feriti-va de frigider :p . gasiti-va preocupari in tp zilei si seara, cititi o carte, stati pe net sau cu familia orice altceva, ca nu cumva sa va vina in minte sa mancati. ca eu de ex, mancam si de 7 ori pe zi ! ma rog tot slaba sunt :p, dar ideea e ca te si ingrasa pe langa fpt ca este pacat, te imbolnaveste, mai ales daca cine stie ce prostii mananci, cu tot felul de euri, chestii de la fast food etc. Tineti posturile, va puteti ghida si dupa chestia asta si impuscati doi iepuri de-odata. in primul rand ca respectati randuiala crestina asa cum se cuvine, si in al doilea rand un post prinde foarte bine organismului ( se mai curata si el de toate chestiile pe care le mancam ). dar usor, nu asa totul de la inceput. stomacul dvs e obisnuit sa digere mult si de aceea probabil, aveti ameteli & co. azi elimini una, maine mai elimini alta... daca treceti brusc de la un regim la altul s-ar putea sa aveti dereglari digestive ceea ce probabil deja se intampla( vb serios :) ). ps : coca cola pe langa fpt ca contine cofeina are si tot felul de acizi care cu tp pot afecta din punct de vedere fizic. si mai ales, rugati-va lui Dumnezeu sa va ajute in lupta cu patima , spuneti in gand " Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa " sau " Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa" . mai inteleapta nu sunt, dar am trecut prin asta si mai trec, dar nu cu atata greutate ca acum sa zicem cateva saptamani. Doamne ajuta !

Multumesc pentru sfaturile bune! Eu cad adeseori si mananc mai mult decat trebuie, am observat si eu ca dupa masa daca maninc un mar nu mai simt foamea. Eu credeam ca nu fac rau nimanui daca mananc multe daca am pofte si daca am din cand in cand nevoie de ,, ceva bun" dar am dat peste o carte Filocalia 4 despre nevointele desavarsirii si acolo am aflat ce inseamna aceasta patima. Saptamina asta o sa ajung si la spovedit si sper sa pot sa ii spun parintelui si despre asta. Eu din copilarie nu maninc dimineata si mesele mele sunt 2 / zi si in plus maninc cu bunica mea la masa care ma tot indeamna sa maninc ca se supara si multele dar eu nu cedez ca stiu ce e mai bine.Din pacate lacomia pantecelui nu e cea mai mica patima caci pe deasupra sunt si mindra si orgolioasa! Vai mie!
Multumesc pentru sfaturi ma alina cumva gandul ca asa precum banuiam nu sunt singura care se lupta cu ea insasi si imi da putere.
Dumnezeu sa ne deau sanatate si curaj in lupta. Ca eu cred ca El este alaturi mereu cu marea Lui mila si iubire!
Doamne ajuta!

[vsovi]

Anonima36, interesanta straduintza ta. Probabil 36 vine de la numarul de la casa, sau pantof sau reprezinta varsta... dar bine ca eshti anonima... ca asha ar trebui sa fim totzi, mai anonimi cu doua trei vise.

Vorbeshti de lacomie shi ca te stradui cumva dar nu-tzi prea iese shi cam pierzi in lupta cu capetenia diavolilor, sheful pantecului, ighemonul sufletului.

Poi sa-tzi dau cateva indreptari de la sfintzi, poate te ajutzi cu ele:
Sfantul Pimen:
"Voia, odihna shi OBIJNUINTZA acestora surpa pe om;
Cel ce are haina, sa o vanda shi sa-shi cumpere cutzit" shi explica acesta cum haina este odihna iar cutzitul este calea cea stramta, deci haina este calea cea larga pe care merg majoritatea pacatoshilor....

Sfantul Varsanufie shi Ioan, Parintzi filocalici, spuneau ca in trebuie mereu sa tai din voia ta shi din mancare, dar din mancare mie mi se pare ca ar trebui sa tai inainte de a te pune sa mananci efectiv, la fiecare masa, dar sa nu tai nimic din mancarea pe care o primeshti de la Hristos, daca se poate, ca shi asha taie patimile noastrea din ea, lasandu-ne infometatzi shi insetoshatzi... ca vezi ca deavolii la asta te indeamna sa posteshti... dar Cel ce itzi face bine, itzi poate face rau?
Deci acestia ne invatza ca postul nu se face brusc ci reducerea prin tairea shi din mancare aceshtia o faceau intreaga viatza, tot timpul, ajungand treptat shi dupa ani de straduintza la starile de a face voia lui Hristos...

Parintele Arsenie Papacioc, ne indeamna la a avea nu un post mandru shi fanatic cu care sa ne dovedim mushcii, ci el pune accentul nu pe un post sever ci pe o prezentza a noastra catre Dumnezeu, un gand, un sentiment, o vorba, un suspin, o rugaciune, un mic adevar, o dreptate mica, o smerenie catre Hristos, acestea le cere mai mult decat un post sever al mancarii cu atat mai mult cu cat suferim de vre-o boala sau suntem slabitzi fizic de boala sau de vre-o durere sau pierdere sau dezamagire.

Dar pentru a simplifica lucrurile, eu am impresia ca trebuie sa intzelegi fericirile, rugaciunea Domneasca shi ultima porunca din cele 10 porunci privindu-le de jos in sus, ca sa incepi:

intai te pocaieshti, apoi petreci nitzel cu Hristos, apoi acesta se v-a lua de la ei, shi atunci aceshtia vor posti... shi asta saptamanal sau zilnic sau cum e ritmul sufeltlui fiecaruia, dar e bine sa respecte randuiala... ca asha a zis Dumnezeu:
"Pocaitzi-va CA Imparatzia Cerurilor s-a apropiat" prin Ioan Botezatorul shi ucenici
"Cel mai mare dintre Oameni, adica Ioan Botezatorul, este totushi mai mic decat cel mai mic din imparatzia cerurilor" prin Hristos (adica cel ce se smereshte)
De ce nu postesc ucenicii Tai? "-Cand este Mirele cu Ei nu se cuvine, dar cand se va lua de la ei, atunci vor posti"

shi in final parintele Arsenie Boca spunea sa nu fim fatzarnici shi "sa postim la cele ce ne fac pofta": ca daca ai pofta de verdetzuri shi mananci verdetzuri, atunci ce ai facut, daca ai pofta de pita shi aluaturi shi sare cum am eu shi numai din alea mananc ce ma fac, sau daca itzi place lichidele shi toata ziua bei apa shi sucuri, sau bei cafea...?

Iar sfantul Ioan Gura de Aur (Hrisostom) spunea: "De ce te lauzi ca nu mananci carne daca ocara nu o induri?"

Iar Hristos be invatza sa postim la grijile lumeshti orientate inspre pofte, shi amintind shi de intzelepciuni, spunand ca Imparatul Solomon, intzeleptul intzeleptzilor, in toata maretzia sa nu s-a imbracat cu slava shi frumusetzea celor mici care nici nu seamana shi nici nu treiera shi totushi le hraneshte Dumnezeu...

Deci asha trebuie sa postim shi rugam ca sa ne facem sufletele shi inimile sa aiba ochii shi urechile duhovniceshti deschise ca sa poata auzi adevarul, dreptatea, sfintzenia, smerenia, dragostea ca sa reushim sa ne invezte Hristos sa iubim alaturi de El, pe apropiatzii noshtrii, pe cei ce o merita cu prisosintza indiferent de chip shi avere shi sa ne milostivim de cei pacatoshi shi robitzi de patimile lor. Cam asha ceva....

Ei vezi, e ushor sa sfatuieshti pe altul, sa-i aratzi ce shi cum au zis sfinztii, dar sfantul Pavel spunea ceva de genul: "ca indemnand pe unul sau pe altul, nu cumva ca tocmai eu insumi sa nu le fac"...

Iar sfanta Euftalia shi cuviosul Lazar ne indemna ca tot binele shi milostenia sa-l facem intr-o taina desavarshita, ascunzand toat vrednicia noastra fatza de oameni shi tzinand-o doar in fatza lui Dumnezeu, asha fel incat sa nu cumva sa shtie stanga ce face dreapta, nici parintzii, nici fratzii, nici prietenii, nimeni, nici un om, ca daca se afla shi cineva se mira de vrednicia ta, inseamna ca deja tzi-ai luat rasplata, ca ajungem ca shi fatzarnicii care atunci cand postesc o fac sa-i vada lumea ca postesc, shi ishi chinuie trupul, ishi posomoresc chipul, shi stau la coltzurile drumurilor sa-i vada oamenii ca postesc... aceshtia spune Hristos, shi-au luat plata, la fel shi cu rugaciunile comune particulare, sa nu le faci ca shi paganii, pentru ochii shi gura lumii, adica in fatza lor te apuci sa spui multe shi lungi ca sa vada apropiatul cat eshti tu de vrednic, ca aceshtia shi-au luat plata, adica precis shi eu oi fi mustrat de Hristos ca din mesajul asta ar rezulta cata vrednicie am eu...
nici poveste, ca eu ma cutremur mereu ca sunt din aia care shtiu shi nu fac, shi ajung sub cuvantul dureros al domnului care ii asemana pe ashtia cu aceia ce ishi fac casa pe nisip mishcator, dau shuvoaiele shi se prabusheshte, shi mare shi dureroase ii este caderea, deci trebuie sa ne asemanam cu cel ce ishi face casa pe piatra (Hristos), shi vin shuvoaiele, dau fulgerele shi vanturile, cutremurele shi inghetzul, shi casa acea ramane neclintita... ferice de aceia... bine ar fi sa ne numaram printre ei... ???

[Anonima36]

În prealabil postat de vsovi

Anonima36, interesanta straduintza ta. Probabil 36 vine de la numarul de la casa, sau pantof sau reprezinta varsta... dar bine ca eshti anonima... ca asha ar trebui sa fim totzi, mai anonimi cu doua trei vise.

Vorbeshti de lacomie shi ca te stradui cumva dar nu-tzi prea iese shi cam pierzi in lupta cu capetenia diavolilor, sheful pantecului, ighemonul sufletului.

Poi sa-tzi dau cateva indreptari de la sfintzi, poate te ajutzi cu ele:
Sfantul Pimen:
"Voia, odihna shi OBIJNUINTZA acestora surpa pe om;
Cel ce are haina, sa o vanda shi sa-shi cumpere cutzit" shi explica acesta cum haina este odihna iar cutzitul este calea cea stramta, deci haina este calea cea larga pe care merg majoritatea pacatoshilor....

Sfantul Varsanufie shi Ioan, Parintzi filocalici, spuneau ca in trebuie mereu sa tai din voia ta shi din mancare, dar din mancare mie mi se pare ca ar trebui sa tai inainte de a te pune sa mananci efectiv, la fiecare masa, dar sa nu tai nimic din mancarea pe care o primeshti de la Hristos, daca se poate, ca shi asha taie patimile noastrea din ea, lasandu-ne infometatzi shi insetoshatzi... ca vezi ca deavolii la asta te indeamna sa posteshti... dar Cel ce itzi face bine, itzi poate face rau?
Deci acestia ne invatza ca postul nu se face brusc ci reducerea prin tairea shi din mancare aceshtia o faceau intreaga viatza, tot timpul, ajungand treptat shi dupa ani de straduintza la starile de a face voia lui Hristos...

Parintele Arsenie Papacioc, ne indeamna la a avea nu un post mandru shi fanatic cu care sa ne dovedim mushcii, ci el pune accentul nu pe un post sever ci pe o prezentza a noastra catre Dumnezeu, un gand, un sentiment, o vorba, un suspin, o rugaciune, un mic adevar, o dreptate mica, o smerenie catre Hristos, acestea le cere mai mult decat un post sever al mancarii cu atat mai mult cu cat suferim de vre-o boala sau suntem slabitzi fizic de boala sau de vre-o durere sau pierdere sau dezamagire.

Dar pentru a simplifica lucrurile, eu am impresia ca trebuie sa intzelegi fericirile, rugaciunea Domneasca shi ultima porunca din cele 10 porunci privindu-le de jos in sus, ca sa incepi:

intai te pocaieshti, apoi petreci nitzel cu Hristos, apoi acesta se v-a lua de la ei, shi atunci aceshtia vor posti... shi asta saptamanal sau zilnic sau cum e ritmul sufeltlui fiecaruia, dar e bine sa respecte randuiala... ca asha a zis Dumnezeu:
"Pocaitzi-va CA Imparatzia Cerurilor s-a apropiat" prin Ioan Botezatorul shi ucenici
"Cel mai mare dintre Oameni, adica Ioan Botezatorul, este totushi mai mic decat cel mai mic din imparatzia cerurilor" prin Hristos (adica cel ce se smereshte)
De ce nu postesc ucenicii Tai? "-Cand este Mirele cu Ei nu se cuvine, dar cand se va lua de la ei, atunci vor posti"

shi in final parintele Arsenie Boca spunea sa nu fim fatzarnici shi "sa postim la cele ce ne fac pofta": ca daca ai pofta de verdetzuri shi mananci verdetzuri, atunci ce ai facut, daca ai pofta de pita shi aluaturi shi sare cum am eu shi numai din alea mananc ce ma fac, sau daca itzi place lichidele shi toata ziua bei apa shi sucuri, sau bei cafea...?

Iar sfantul Ioan Gura de Aur (Hrisostom) spunea: "De ce te lauzi ca nu mananci carne daca ocara nu o induri?"

Iar Hristos be invatza sa postim la grijile lumeshti orientate inspre pofte, shi amintind shi de intzelepciuni, spunand ca Imparatul Solomon, intzeleptul intzeleptzilor, in toata maretzia sa nu s-a imbracat cu slava shi frumusetzea celor mici care nici nu seamana shi nici nu treiera shi totushi le hraneshte Dumnezeu...

Deci asha trebuie sa postim shi rugam ca sa ne facem sufletele shi inimile sa aiba ochii shi urechile duhovniceshti deschise ca sa poata auzi adevarul, dreptatea, sfintzenia, smerenia, dragostea ca sa reushim sa ne invezte Hristos sa iubim alaturi de El, pe apropiatzii noshtrii, pe cei ce o merita cu prisosintza indiferent de chip shi avere shi sa ne milostivim de cei pacatoshi shi robitzi de patimile lor. Cam asha ceva....

Ei vezi, e ushor sa sfatuieshti pe altul, sa-i aratzi ce shi cum au zis sfinztii, dar sfantul Pavel spunea ceva de genul: "ca indemnand pe unul sau pe altul, nu cumva ca tocmai eu insumi sa nu le fac"...

Iar sfanta Euftalia shi cuviosul Lazar ne indemna ca tot binele shi milostenia sa-l facem intr-o taina desavarshita, ascunzand toat vrednicia noastra fatza de oameni shi tzinand-o doar in fatza lui Dumnezeu, asha fel incat sa nu cumva sa shtie stanga ce face dreapta, nici parintzii, nici fratzii, nici prietenii, nimeni, nici un om, ca daca se afla shi cineva se mira de vrednicia ta, inseamna ca deja tzi-ai luat rasplata, ca ajungem ca shi fatzarnicii care atunci cand postesc o fac sa-i vada lumea ca postesc, shi ishi chinuie trupul, ishi posomoresc chipul, shi stau la coltzurile drumurilor sa-i vada oamenii ca postesc... aceshtia spune Hristos, shi-au luat plata, la fel shi cu rugaciunile comune particulare, sa nu le faci ca shi paganii, pentru ochii shi gura lumii, adica in fatza lor te apuci sa spui multe shi lungi ca sa vada apropiatul cat eshti tu de vrednic, ca aceshtia shi-au luat plata, adica precis shi eu oi fi mustrat de Hristos ca din mesajul asta ar rezulta cata vrednicie am eu...
nici poveste, ca eu ma cutremur mereu ca sunt din aia care shtiu shi nu fac, shi ajung sub cuvantul dureros al domnului care ii asemana pe ashtia cu aceia ce ishi fac casa pe nisip mishcator, dau shuvoaiele shi se prabusheshte, shi mare shi dureroase ii este caderea, deci trebuie sa ne asemanam cu cel ce ishi face casa pe piatra (Hristos), shi vin shuvoaiele, dau fulgerele shi vanturile, cutremurele shi inghetzul, shi casa acea ramane neclintita... ferice de aceia... bine ar fi sa ne numaram printre ei... ???

Multumesc. 36 vine de la varsta. La mine in casa e o vorba nu conteaza ce bagi in gura ci conteaza ce scoti din gura. Eu inteleg dupa mintea mea mica e posibil ca altii sa creada despre mine ca m-as fi cumva laudat cu incercarile mele si ca as face trufie din ele. Daca nu aveam nevoie de un sfat nu as fi spus la nimeni despre lupta aceasta mica si familia si prietenii nu stiu! Eu nu am avut educatie religioasa in copilarie si nici in scoala si cind nu am stiut ceva am intrebat! Nu ma laud cu victorii ca nu exista si nici cu caderile ca sunt prea multe.

Inteleg ca trebuie sa lucrez mai intai cu sufletul si mai apoi cu trupul. Asa-i?


Cartea mea preferata este Calauzire catre viata duhovniceasca de sf. Teofan Zavoratul

A dvs?

[maryuus]

În prealabil postat de Anonima36

Am citit prin cartile sfinte si am aflat ce mare pacat este iubirea de sine prin patimile ei lacomia pantecelui, slava desarta si iubirea de argint. Cum ma stiam slaba am inceput sa lupt cu lacomia pantecelui, prima saptamina mi-a mers bine am redus la 3 sferturi mincarea zilnica si am redus poftele si ideea de ,,ceva bun" unoeri dar apoi m-am mindrit ca vai ca tare sunt si am cazut. Acuma ma chinuiesc zilnic sa mananc 3 sferturi dar ba anumite mincaruri imi provoaca pofte si lacomia ba uneori dupa masa ca sa imi linistesc stomacul mananc un mar( am aflat ca nu e bine sa maninc intre si inaintea meselor) In nici un caz nu ma infometez ca nu as putea , ci doar mananc uneori 3 sferturi din ratia zilnica si in anumite zile ( f. rare) jumatate . Acum chiar daca mananc 3 sferturi am ameteli si ma simt slabita dar nu caut scuze caci nu am de gind sa renunt! Nu stiu ce sa fac si cum sa fac sa biruiesc cu ajutorul si mila lui Dumnezeu aceasta patima. Un lucru bun a iesit din aceasta perioada am renuntat la Coca -Cola de care eram dependenta dar acum cu aproprierea sarbatorilor ma tem ca tare o sa cad in patima asta ticaloasa a inbuibarii.
Cine a trecut prin acesta sa imi dea un sfat , ceva ca pina ajung la duhovnic mai este si nu am de gind sa ii rapesc mult timp ca sa ii spun toate grijile mele. Asa ca astept vorbe de la persoane mai intelepte ca mine Si va multumesc pentru rabdare! Doamne ajuta!

eu sunt mai tanar am 22 de ani insa nici nu ma gandesc la varsta asta sa ma abtin de la mancare. ia gandestete putin sa o luam logic daca nu mananci la timp si cat trebuie te poti imbolnavi nu?
daca mananci prea mult e posibil sa te ingrasi insa eu cred ca prinzi in greutate atunci cand stai cu gandul la asta.Acum sa trecem la subiectul tau : eu nu consider lacomie ca mananci ca iti este foame sau ca mananci ceva de care iti era pofta! este normal sa ai pofte toti avem! este mai important sa iti tii capul senin si sa nu cazi in pacat cu gandul decat sa mananci atunci cand simti nevoia. cam atat ma scuz pentru cuvintele mele putin mai directe

[OvidiuO]

Poate ar fi bine sa incepi cu a tine Post si din Post iesind sa te infranezi asa putin cate putin, cum poti si tu. Nu trebuie totul dintr-o data, neaparat. Postez aici din Catehismul Ortodox, poate ajuta.

De cate feluri este postul dupa asprimea lui?

Dupa asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri:

a) Ajunare desavarsita, adica atunci cand nu mancam si nu bem nimic cel putin o zi intreaga.

b) Postul aspru sau uscat (Siroragia) sau ajunarea propriu-zisa, atunci cand mancam numai spre seara mancaruri uscate (paine si apa, fructe uscate, seminte etc).

c) Postul obisnuit sau comun, rand mancam la orele obisnuite, dar numai "mancaruri de post", adica ne infranam de la "mancarurile de dulce" (carne si peste, branza, lapte, oua, vin, grasime).

d) Postul usor (dezlegarea), cand se dezleaga la vin, peste, icre si untdelemn, cum se prevede in Tipic, la anumite sarbatori care cad in cursul posturilor de peste an.

Cum trebuie sa postim?

Respectarea posturilor este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsa in porunca a doua a Bisericii. Sfintele Soboare si randuielile date de Sfintii Parinti pedepsesc cu asprime pe cei ce nu pazesc posturile (Can. 69 al Sf. Apostoli). Dar trebuie sa postim nu numai cu trupul, ci si cu sufletul. Adica nu numai mancand de post, ci si infranandu-ne totodata de la patimi, pacate si ispite. Odata cu infranarea de la mancarurile de dulce, sa ne silim a ne curati nu numai trupul, ci si sufletul, petrecand in rugaciune si pocainta. Postul intreg, adevarat si desavarsit este deci nu numai cel trupesc, ci si sufletesc: postul de bucate, impreuna cu cel de fapte, postul de mancare si totodata de purtari. Asa ne indeamna Biserica, prin cantarile ei din slujbele Postului celui Mare: "Sa postim, post primit, bineplacut Domnului; postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevarat si bine primit". Iar Sf. Ioan Gura de Aur zice: "Postiti? Aratati-mi-o prin fapte. Cum? De vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati; o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mainile voastre, si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca ramanand curate si de hrapire si de lacomie. Picioarele, nealergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine... Gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase".

[Anonima36]

În prealabil postat de maryuus

eu sunt mai tanar am 22 de ani insa nici nu ma gandesc la varsta asta sa ma abtin de la mancare. ia gandestete putin sa o luam logic daca nu mananci la timp si cat trebuie te poti imbolnavi nu?
daca mananci prea mult e posibil sa te ingrasi insa eu cred ca prinzi in greutate atunci cand stai cu gandul la asta.Acum sa trecem la subiectul tau : eu nu consider lacomie ca mananci ca iti este foame sau ca mananci ceva de care iti era pofta! este normal sa ai pofte toti avem! este mai important sa iti tii capul senin si sa nu cazi in pacat cu gandul decat sa mananci atunci cand simti nevoia. cam atat ma scuz pentru cuvintele mele putin mai directe

Multumesc! E corect ce spui! Sarbatori fericite!

[antiecumenism]

Sfantul CASIAN ROMANUL

Catre Episcopul

Castor Despre cele opt ganduri ale rautatii1

Dupa ce mai inainte am alcatuit cuvantul despre randuielile chinoviilor, de data aceasta, nadajduind iarasi in rugaciunile Voastre, ne-am apucat a scrie despre cele opt ganduri ale rautatii, adica despre cel al lacomiei pantecelui, al curviei, al iubirii de argint, al maniei, al intristarii, al trandaviei, al slavei desarte si al mandriei.

I. Despre infranarea pantecelui .

Mai intai deci vom vorbi despre infranarea pantecelui, care se impotriveste imbuibarii pantecelui; apoi despre chipul posturilor si despre felul si cantitatea bucatelor. Iar acestea nu de la noi le vom spune, ci dupa cum le-am primit de la Sfintii Parinti. Acestia n-au lasat un singur canon de postire, nici un singur chip al impartasirii de bucate, nici aceeasi masura pentru toti. Fiindca nu toti au aceeasi tarie si aceeasi varsta; apoi si din pricina slabiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingase a trupului, insa un lucru au randuit tuturor: sa fuga de imbuibare si de saturarea pantecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit ca este mai folositoare si mai ajutatoare spre curatie, decat cea de trei sau de patru zile, sau decat cea intinsa pana la o saptamana. Caci zic: cel ce peste masura intinde postirea, tot peste masura se foloseste adeseori si de hrana. Din pricina aceasta se intampla ca uneori, din covarsirea postirii, slabeste trupul si se face mai trandav spre slujbele cele duhovnicesti; iar alteori, prin prisosul mancarii, se ingreuiaza si face sa se nasca in suflet nepasare si molesire. Au cercat Parintii si aceea ca nu tuturor le este potrivita mancarea verdeturilor sau a legumelor si nici posmagul nu-1 pot folosi ca hrana toti. Si au zis Parintii ca unul mancand doua litre de paine e inca flamand, iar altul mancand o litra, sau sase uncii, se satura. (Uncia este uncia romana: 27 gr. 165 mlgr.). Deci, precum am zis mai inainte, le-a dat tuturor o singura regula pentru infranare: sa nu se amageasca nimeni cu saturarea pantecelui si sa nu se lase furat de placerea gatlejului. Pentru ca nu numai deosebirea felurilor, ci si marimea cantitatii mancarurilor face sa se aprinza sagetile curviei. Caci cu orice fel de hrana de se va umplea pantecele, naste samanta desfranarii; asemenea nu numai aburii vinului fac mintea sa se imbete, ci si saturarea de apa, precum si prisosul a orice fel de hrana o moleseste si o face somnoroasa. In Sodoma nu aburii vinului, sau ai bucatelor felurite au adus prapadul, ci imbuibarea cu paine, cum zice Prorocul. Slabiciunea trupului nu dauneaza curatiei inimii, cand dam trupului nu ceea ce voieste placerea, ci ceea ce cere slabiciunea. De bucate numai atat sa ne slujim, cat sa traim, nu ca sa ne facem robi pornirilor poftei. Primirea hranei cu masura si cu socoteala, da trupului sanatatea, nu ii ia sfintenia. Regula infranarii si canonul asezat de Parinti, acesta este: Cel ce se impartaseste de vreo hrana sa se departeze de ea pana mai are inca pofta si sa nu astepte sa se sature. Iar Apostolul zicand: "Grija trupului sa nu o faceti spre pofte", n-a oprit chivernisirea cea trebuincioasa a vietii, ci grija cea iubitoare de placeri. De altfel pentru curatia desavarsita a sufletului nu ajunge numai retinerea de la bucate, daca nu se adauga la ea si celelalte virtuti. De aceea smerenia prin ascultarea cu lucrul si prin ostenirea trupului mari foloase aduce, infranarea de la iubirea de argint calauzeste sufletul spre curatie, cand inseamna nu numai lipsa banilor, ci si lipsa poftei de-a-i avea. Retinerea de la manie, de la intristare, de la slava desarta si mandrie, infaptuieste curatia intreaga a sufletului. Iar curatia partiala a sufletului, cea a neprihanirii adeca, o infaptuiesc in chip deosebit infranarea si postul. Caci este cu neputinta ca cel ce si-a saturat stomacul sa se poata lupta in cuget cu dracul curviei. Iata de ce lupta noastra cea dintai trebuie sa ne fie infranarea stomacului si supunerea trupului nu numai prin post, ci si prin priveghere, osteneala si cetiri; apoi aducerea inimii la frica de iad si la dorul dupa imparatia cerurilor.

[ory]

Ar cam trebui sa vorbim de lacomia pantecelui,acum in timpul sarbatorilor,unde omul,din fire irational,dupa un post atat de lung incepe"sa bage in el ca spartul".Si astfel saracul ficat nu mai stie cum sa dreneze atata grasime si atata alcool...cum se obisnuieste "in traditia noastra" romaneasca.Un mare esec pentru organism,un mare esec chiar si pentru postul precedent,pentru ca in toate se cere cumpatare,si in post si in casligi,si sa nu uitam ca mai depinde si de organismul fiecaruia,intr-o oarecare masura.
Poate ca sunt ceva dura pentru ca nu-mi place grasimea,sub nici un aspect,cat de minor(nici macar carnati nu mananc vreodata),si de asemenea nu sunt prietena catusi de putin nici cu alcoolul.Insa,nu acestea reprezinta problema,ci abuzul fata de acestea...si deci fata de propriul organism creeat cu atata intelepciune.
Cu toate acestea,sunt o persoana grasa,si nici macar dulciurile nu le ador...poate datorita sedentarismului,care,este de asemenea,un dusman de temut.Aici insa are o implicatie si gena,gena din care s-a format organismul meu cu o proasta distribuire a energiei,cu o lenesa ardere a acesteia...dar si cu raspunderea atitudinii proprii si neinfranate fata de atatea "rahaturi" aflate in comert,pe care le ingeram,ignorandu-le nocivitatea.
Avantajul meu la aceste sarbatori,este ca mi-am cam redus apetitul cu ceva timp in urma,prin urmarea unui oarecare regim de slabire,spun oarecare,pentru ca nu se bazeaza pe ceva strict si cu 0,1%...grasimi,ci cu o alimentatie moderata,putina si...miscare,atat cat pot eu sa fac,avand in ingrijire doi pui de om...extrem de neastamparati.
Sunt foarte bune si mult mai sanatoase fructele de mare,dar este adevarat ca la noi acestea reprezinta un lux,insa daca ne-am lua dupa cat avem cu adevarat nevoie,nici nu este obligatoriu sa cheltuim mult.Uite!,somonul proaspat,este un peste gras,are un gust bestial pe gratar...insa grasimea lui este benefica(continand omega 3),si n-ar fi rau sa o inlocuim cu porcul cel de toate zilele,atat de nociv.Eu dau sfaturi,dar nu mi-am facut curatenie in acest sens,in alimentatia familiei,mai ales ca sotul meu este un gurmand,dar adora si mancarurile asiatice.
Din Japonia m-am obisnuit sa mananc mai mult orez fiert decat paine,de asemenea este mai benefic,si mai putin satios(nu te simti umflat ca la paine),insa in aceasta priviinta am un robot special de fierbere...de care sunt dependenta.
Ar trebui sa ne mai diversificam alimentatia,bazata nu doar pe mancarurile traditionale romanesti,care sunt de altfel,si foarte calorice...cumnatul meu Japonez s-a speriat cat de gras mancam noi,sistematic.
De aceia,in restaurantele cu prestigiu,de sarbatori s-a mers pe meniuri mai usoare,bazate pe fructele de mare si pe peste...insa,intr-adevar,acestea nu pot fi la-ndemana oricui.Dar tot asa,nimeni nu te obliga sa folosesti carnea de porc impreuna cu atata si-atata grasime.Poate fi folosita impreuna cu via,si foarte slaba.Eu nu cumpar niciodata din comert carne tocata...si tocmai am vazut la o alimentara(la majoritatea,de altfel)carne de porc tocata...efectiv,mi s-a facut sila de felul cum aceasta arata iar oamenii(orbi,de altfel)o cumparau,pur si simplu era o carne tocata alba,cred ca avea 80%-90% grasime.N-as manca asa ceva in veci,intr-un fel ai fac un bine sotului meu cu obsesia aceasta de-a inlatura grasimea din mancare....de care mi-e cumplit greata.
Dar sa stiti ca nu sunt atat de cumpatata,mai abuzez si eu de alimente,ca doar sunt netrebnica si adaptata mediului,ispitei nesatului si neinfranarii...care,in cele din urma ne ruineaza si ne subrezeste organismul.O pedeapsa de la sine inteleasa.