"imoralitatea" lui Dumnezeu din Biblie? Nu exista asa ceva!

[Jane Says]

În prealabil postat de topcat

Sa rectific putin intrebarea: crezi ca TOTI copiii de 10 ani sint in stare sa se pocaiasca in mod sincer?

p.s. chiar nu-mi vine sa cred ca pot vorbi asa ceva cu un psiholog in secolul 21

Evident ca nu toti, dar last time I checked, tulburarile mintale nu erau norma in timp ce sanatatea era exceptia.

În prealabil postat de Jane Says

Nu. Sapte ani nu e batut in cuie, se poate spovedi si inainte :) Ideea cu spovedania e ca te ajuta sa te cunosti si sa-ti clarifici notiunile de bine/rau si pacat on the go.
Ceea ce are mult mai mult sens decat legea care zice ca daca eu comit o crima la 13 ani si 363 de zile nu am discernamant, dar daca o fac la 14 ani si o zi, am si raspund penal.

Dar cine spune ca legile, care incearca sa standardizeze comportamentul uman, ar putea avea, in principiu, un sens clar? Sint la fel de aberante ca cele 10 porunci care incearca sa faca acelasi lucru.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

Pentru ca nu intelegi nimic. Nu e vorba de o pedeapsa in sensul secular: e pur si simplu faptul ca pacatul de orice fel ar fi, ma desparte de Dumnezeu, ma pune intr-o stare in care eu nu il pot primi pe Dumnezeu sau il refuz.
Nu pot sa-ti descriu starea, pentru ca trebuie sa le fi trait pe amandoua ca sa poti sa-ti dai seama cat de groaznica e a doua. Cat de infiorator e sa nu te poti ruga, sa nu poti sa ceri iertare, ba chiar sa te ascunzi de Dumnezeu, sa iti refuzi orice gand indreptat spre El in preajma comiterii unui pacat, cand stii ca nu faci bine si totusi vrei neaparat sa faci lucrul ala si-ti tragi singur obloanele pe ochi. Si vorbesc din proprie experienta, nu din cititul in carti.
Un copil de 10 ani stie ca unele lucruri sunt rele sau de rusine, adu-ti aminte cum erai tu la varsta aia si nu spune ca faceai tot ce doreai tu si cu o mare seninatate fara sa simti vreodata o remuscare sau ca "totusi, parca n-ar fi bine sa fac chestia asta", si nu doar de frica bataii.
De-asta incepand de la varsta de 7 ani copiii trebuie spovediti inainte de a se impartasi.

Faptul un copil de 7-10 ani poate fi considerat pacatos, ma infioara.

În prealabil postat de Jane Says

Evident ca nu toti, dar last time I checked, tulburarile mintale nu erau norma in timp ce sanatatea era exceptia.

Vorbesc de copiii normali, care nu se gindesc tot timpul ca disperatii ca ii vor bate parintii cu nuiaua.

[glykys]

În prealabil postat de Dumitru73

Faptul un copil de 7-10 ani poate fi considerat pacatos, ma infioara.

De ce? Nu ai vazut copii de 7-10 ani mintind, furand, neascultand parintii, injurand, lovind, etc etc???

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Faptul un copil de 7-10 ani poate fi considerat pacatos, ma infioara.

Mai Dumitru, eu am citit o chestie foarte interesanta: ca de fapt ce vedem in ortodoxie, aia suntem. Tu pleci din start cu ideea ca e mai rau ca Inchizitia si imi interpretezi toate textele in cheia aceea, faci ceea ce se cheama jumping to conclusions, in loc sa iei lucrurile pas cu pas. Personal cred ca esti un tip foarte ok, dar cu mici intunecimi pe ici pe colo.

Eu nu am vorbit de copii pacatosi, ti-am explicat cum functioneaza pacatul si din cate imi dau seama, eu acord copiilor mult mai mult credit decat voi, care ii considerati niste handicapati fara urma de discernamant, si manati in lupta numai de instinct, sau ceva de genul asta, fara a le recunoaste potentialul: ca pot fi destepti, pot fi empatici, pot simti mila, pot simti rusine, pot discerne intre bine si rau (atat cat e binele si raul la varsta aceea), pot avea mustrari de constiinta, pot crede, pot invata atat din experienta cat si din ce li se spune.

Spoveditul unui copil de 7 ani nu are rolul doar de a-l ierta, asta nu se rezuma la iertare nici la varsta adulta. E mai mult de atat. E insa un dialog acolo si o taina care te obliga la introspectie, printre altele, ca eu poate nu am facut o greseala dar in sinea mea as fi dorit sa o fac sau chiar regret ca nu am facut-o, si fara spovedanie nu as fi constientizat lucrul acela. Pentru ca nimeni nu ne intreaba sau nimanui nu simtim ca am putea sa-i spunem si sa verbalizam lucrurile care zac in noi. Prietenii au tendinta sa ne aprobe si sa ne cocoloseasca de multe ori (fereasca Dumnezeu sa ma apuce criza de constiinta cu prietena mea cea mai buna, ca imediat incepe sa arunce nisip si sa-mi spuna ca hai ca nu e chiar asa, hai ca nu stiu ce, hai ca toti facem, hai ca e omeneste), parintii nu stiu cata rabdare si cat credit acorda ei insisi omuletului din fara lor. Insa un preot intreaba. Si daca pana ieri minteam si nu stia nimeni, iar azi ma intreaba popa daca am mintit si eu zic da, si el imi zice, pai sa nu mai faci, ramane in mine ideea ca nu e bine sa mint si pe viitor o sa stiu si o sa fiu mult mai constient de ce scot pe gura si in ce scopuri.

In fond voi ce numiti discernamant si cum va imaginati ca se dobandeste el, daca nu prin educatie si prin "lege"? Voi le spuneti copiilor vostri ca e ok sa minta, e ok sa loveasca? Sau cand fac acel lucru nu stati de vorba cu ei sa le explicati ca nu e bine, sau barem politicos sau acceptabil din punct de vedere social? Si daca pana la 10 ani si nici dincolo nu are discernamant, la ce te mai chinui sa ii explici, la ce il mai mustri si la ce nu-l mai lasi sa se uite la desene animate daca face prostii, daca oricum ai convingerea ca nu pricepe?

[Dumitru73]

În prealabil postat de glykys

De ce? Nu ai vazut copii de 7-10 ani mintind, furand, neascultand parintii, injurand, lovind, etc etc???

Ba da. Trebuie doar sa imi aduc aminte de propria copilarie si as putea sa dau sute de exemple
Dar nu poti sa pui egal intre furtul unul copil si furtul unui adult.
Este o diferenta de intelegere intre cei 2.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Evident că sufletele celor nebotezaţi nu se mântuiesc, cel puţin la judecata particulară. Că altfel nu ne-am mai osteni să botezăm. De aceea avortul este mai grav decât omorul şi de aceea avortul duce la excomunicare, pe când omorul nu.

De unde stii tu ca nu se mantuiesc? De unde stii unde merg sufletele celor morti inainte de nastere?

[glykys]

În prealabil postat de Dumitru73

Ba da. Trebuie doar sa imi aduc aminte de propria copilarie si as putea sa dau sute de exemple
Dar nu poti sa pui egal intre furtul unul copil si furtul unui adult.
Este o diferenta de intelegere intre cei 2.

Nu pun semnul egal intre cele doua, spun doar ca toate aceste exemple sunt tot pacate,indiferent de circumstantele atenuante... Tocmai de aceea este recomandata spovedania copiilor de peste 7 ani, pentru ca ei sa poata dobandi, incetul cu incetul, aceasta intelegere duhovniceasca a pacatului, sa nu ajunga la varsta maturitatii si sa zica, asa cuma am auzit eu: "de ce sa te spovedesti, draga? Ce pacate ai facut, ai omorat oameni, ai dat in cap, ai furat?" Sunt pacate si pacate...

În prealabil postat de Jane Says

care ii considerati niste handicapati fara urma de discernamant, si manati in lupta numai de instinct, sau ceva de genul asta, fara a le recunoaste potentialul: ca pot fi destepti, pot fi empatici, pot simti mila, pot simti rusine, pot discerne intre bine si rau (atat cat e binele si raul la varsta aceea), pot avea mustrari de constiinta, pot crede, pot invata atat din experienta cat si din ce li se spune.

Sigur ca pot. Asta nu inseamna ca daca nu o fac trebuie pedepsiti cu iadul vesnic.

În prealabil postat de Jane Says

Voi le spuneti copiilor vostri ca e ok sa minta, e ok sa loveasca? Sau cand fac acel lucru nu stati de vorba cu ei sa le explicati ca nu e bine, sau barem politicos sau acceptabil din punct de vedere social? Si daca pana la 10 ani si nici dincolo nu are discernamant, la ce te mai chinui sa ii explici, la ce il mai mustri si la ce nu-l mai lasi sa se uite la desene animate daca face prostii, daca oricum ai convingerea ca nu pricepe?

Sigur, daca am convingerea ca nu pricepe il tin la frigare o vesnicie.