"imoralitatea" lui Dumnezeu din Biblie? Nu exista asa ceva!

[Doriana]

În prealabil postat de glykys

Stiti voi unde stau copiii nebotezati ? Sa tineti minte, care sunteti aici ! Copiii nebotezati ai crestinilor stau in partea de miazanoapte din ceruri, unde este un fel de ceata, cum este la noi in zori de ziua, cand nu s-a luminat.
Ei au primit de la Mantuitorul un inel; se cheama " inelul nemuririi vesnice ". Ei stau acolo si striga totdeauna impotriva parintilor : " Doamne, n-am vazut lumina soarelui, n-am vazut lumina lunii, n-am vazut stelele, n-am vazut lumina zilei, n-am vazut florile campului, n-am auzit cantand pasarile, n-am vazut frumusetea lumii, de ce ne tii pe noi in intuneric, ca noi nu suntem vinovati !"

In cerul lui Dumnezeu exista intuneric si locuri in care te simti rau?

În prealabil postat de glykys

Hm.. cred ca am auzit asta si pe la parintele Cleopa, nu ca nu s-ar mantui, ci ca ar sta intr-un loc intunecat.

Asta se intimpla cind amestecam realitatea cu fantezia

[Jane Says]

În prealabil postat de Doriana

In cerul lui Dumnezeu exista intuneric si locuri in care te simti rau?

Nu mergi oare sa prorocesti in limbi doi metri mai incolo, pe celalalt topic, dupa care vii si ne spui si noua ce ai aflat? :)

[Dumitru73]

În prealabil postat de topcat

Asta se intimpla cind amestecam realitatea cu fantezia

Pr Cleopa era plin de fantezii.

În prealabil postat de Jane Says

Dragul meu topcat: copiii normali pot.
Cum am zis si pe alt topic, preopcuparea de natura intelectuala pentru mantuirea altuia nu serveste la nimic. Daca pe tine te intereseaza lucrurile astea, singurul lucru pe care-l poti face e sa te asiguri ca daca ai primit un ceas elvetian care functioneaza perfect si are potential, nu o sa te limitezi la a bate cuie cu el.
Ca de restul se ocupa Dumnezeu, dupa ce faci tu tot ce tine de tine.
Arsul in iad poate fi la 13 ani si asta: m-am obisnuit sa ma joc cu cucul in fiecare zi si aia e starea mea de bine si lucrul pe care-l astept cu nerabdare. Se intampla ceva si mor. Si-ajung pe lumea cealalta, unde cu siguranta nu va mai exista posibilitatea de a ma juca cu respectivul cuc, dar dorinta va ramane la infinit si fiind toti adulti pe aici ne putem imagina ca aia nu e tocmai o fericire.

E o simplificare extrema, dar ca sa intelegi de ce ne rugam sa ne dea Dumnezeu timp de pocainta si indreptare. Metanoia e schimbarea orientarii mintii dinspre pacat (caruia moartea fizica ii pune punct oricum, fie ca vrem sau nu) spre Dumnezeu.

Deci daca cumva copilul moare cu cucul in mina, neapucind sa vada cum e sa ai o pasarica adevarata, peste citiva ani, inseamna ca Domnul a considerat ca nu e in stare sa isi dezlipeasca mina de pe cuc niciodata si l-a omorit ca oricum facea prostii pe Pamint si ii mai smintea si pe altii?
A, am uitat, nu l-a omorit Domnul ci s-a departat vicleanul de copil de el.

[glykys]

În prealabil postat de Doriana

In cerul lui Dumnezeu exista intuneric si locuri in care te simti rau?

Nu am pretentia de a sti mai bine decat par. Cleopa.

[glykys]

În prealabil postat de Dumitru73

Pr Cleopa era plin de fantezii.

Dupa voi, si crestinismul e plin de fantezii... asa se spune cand nu ai argumente sau credinta...

[Dumitru73]

În prealabil postat de glykys

Dupa voi, si crestinismul e plin de fantezii... asa se spune cand nu ai argumente sau credinta...

Are unele fantezii, dar asta nu inseamna ca toata invatatura crestina este gresita si ar trebui lepadata.
Dar pr Cleopa era chiar fantezist. De altfel si alti parinti.

[Jane Says]

În prealabil postat de topcat

Deci daca cumva copilul moare cu cucul in mina, neapucind sa vada cum e sa ai o pasarica adevarata, peste citiva ani, inseamna ca Domnul a considerat ca nu e in stare sa isi dezlipeasca mina de pe cuc niciodata si l-a omorit ca oricum facea prostii pe Pamint si ii mai smintea si pe altii?
A, am uitat nu l-a omorit Domnul ci s-a departat sarmanul de copil de el.

Din punctul tau de vedere cand inceteaza un om sa mai fie sarmanul copil?
Te intreb pentru ca pari matur, cu experienta de viata, ba poate ai si copii. Cam pe la varsta, asa, orientativ, incepi sa le recunosti autonomia, discernamantul intre bine si rau, si sa gandesti ca sunt in mod direct responsabili pentru faptele si consecintele faptelor lor?

Iar in ceea ce priveste moartea: ce diferenta personala ultima (deci dincolo de sentimentele familiei si tragedia colaterala) este intre a muri la 13 ani si a muri la 80? Adica pe astia la 13 ani ii omoara Dumnezeu dar pe unul de 80 de ani care are un AVC sau cade pe scari si se face praf -- il omoara cine? Sau daca Dumnezeu ar fi asa de bun, nu ar mai exista moartea fizica deloc? Iar daca tu oricum esti de parere ca Dumnezeu nu exista, de ce investesti acest concept teoretic (pt tine) cu atatea afecte negative? :)

Din punctul de vedere ortodox, Dumnezeu cheama omul in momentul cel mai propice mantuirii lui. Ori ca sa il impiedice de la a face pacate si mai mari, despartindu-se astfel si mai mult de El si agonisindu-si si mai mult intuneric. Ori pentru ca acel om nu ar mai fi putut progresa duhovniceste si si-a ajuns masura. Dumnezeu nu vrea sa umple iadul cu noi si cand ne da ani lungi, cand da viata lunga unor pacatosi care pana si pe un ateu l-ar ingretosa, e si pentru ca le da sansa la pocainta, pentru ca nici pe aia n-ar vrea sa ii piarda.

Motiv pentru care in fiecare dimineata ar trebui sa multumim lui Dumnezeu, cum zice in rugaciunile de dimi, capentru multa mila sa m-a facut sa apuc dimineata, dar e o mila de care suntem constienti si la care facem apel.

[Jane Says]

Chiar ca pare imoral si nedrept Dumnezeu :)

cum toţi îşi primesc răsplata, cei din ceasul întâi, cu plata cea dreaptă, cei din ceasul al treilea cu mulţumire să prăznuiască, cei din ceasul al şaselea şi al nouălea, nicidecum îndoindu-se. Cei din ceasul al unsprezecelea, netemându-se din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte, şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi viaţa o laudă...

De ceasul al doishpelea nu mai zice nimic, si banuiesc ca acela ar fi moartea.