Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Eu am fost departe de păcat si n-am fost deloc pătată de el, pentru ca Dumnezeu m-a scutit si m-a sfintit.
Nu se cuvenea ca in mine să fie nici umbră de păcat, pentru că Dumnezeu mă făcuse locaş harurilor. Am cunoscut ceea ce voia să spună " a supăra pe Dumnezeu Cel prea Bun " şi de aceea n-am vrut să fac nimic din ceia ce nu-i place voii Lui. Poate că tu nu cunoşti incă bine de tot, de ce mă numesc eu Scăparea păcătoşilor. Tu crezi că eu mă rog mereu ca să nu piardă nici cei ce nu vreau sa se lase de păcat. Te inşeli , fiule , eu nu mă rog pentru aceia care urăsc intoarcerea. Nu toţi cei care imi zic mie : Doamnă, Doamnă, vor dobândi harul meu, ci numai aceia care au gând să facă adevărată pocăinţă. Eu mai cu seamă mă rog pentru ca slugile mele să aibă frică de păcat, căci ajunşi aşa, nu-l vor mai face. Cunoaşterea păcatului este primul pas pentru ca să ajungi să-l urăşti, ceea ce ar trebui să facă toti oamenii. Cine ar putea crede că un om ca acesta va mai avea indrăzneala să-L supere pe Dumnezeu şi să-L insulte cu păcatul ? Priveşte rănile şi moartea Fiului meu şi vei vedea şi vei pricepe răutatea păcatului. Ce-ti rămâne oare după păcat, decât un suflet mort, o conştinţă zbuciumată si de mori in păcat, o pedeapsă veşnică ? Să nu faci prietenie nici cu un păcat uşor, pentru ca incet, incet, te va face să cazi in păcate şi mai grele . <<< Va urma >>>

Câti ar fi astăzi feriţi de iad, dacă s-ar păzi de păcatele cele uşoare ! Fereşte-te de cel mai mic păcat, precum te fereşti din calea unui şase veninos. In vreme de ispită, gândeşte-te la răul cel mare, care este păcatul si la urmările lui, şi te roagă fierbinte lui Dumnezeu ca să te sprijinească cu harul Său, ca să nu cazi.
Fiule, de te necăjeşte ispita, aleargă indată la mine. Eu te voi ajuta şi-ti voi câştiga de la Dumnezeu haruri pentru sufletul tău, pentru că el să nu sufere nici un rău şi să nu cazi. Fereşte-te de toti cei care te ademenesc ca să păcătuieşti, pentru că ei sunt cei mai mari duşmani ai tăi. Hotărăşte-te , mai bine să mori, decât sa-L superi chiar cât de puţin pe Dumnezeul cel prea bun si dulce. * Urmeaza-mă pe mine ! *

[cristiboss56]

Eu am lucrat totdeauna cu cea mai mare credinţă. Am crezut in Dumnezeu şi cuvântul Său, şi nimeni nu m-a putut face să cad. Nu m-am indoit de nimic şi de vei citi Evanghelia in locurile in care mă privesc pe mine, vei găsi că in toate locurile, intodeauna m-a păzit credinţa şi nu m-a părăsit nici atunci când inotam pe marea de dureri, la picioarele Crucii Fiului Meu.
Pentru aceasta am primit numele de Maica credinţei, pentru ca L-am născut pe insuşi Autorul credinţei. Nu se clatină deloc in credinţă cel ce se sprijineşte cu tărie pe cuvântul lui Dumnezeu. Nu te uita la judecătile minţii tale, care nu inţelege nici cele mai mici lucruri de pe pământ. Când este vorba de credinţă, mintea nu trebuie să judece, ci trebuie să se supună. Curiozitatea prea mare, pe mulţi i-a aruncat in păcat si i-a indepărtat de adevărul credintei. Lucrurile dumnezeieşti şi cereşti sunt prea inalte pentru simţirile omului. Tainele lui Dumnezeu n-ar fi aşa de mari, dacă le-ar putea pricepe omul cel nemernic. Cine are suflet smerit, nu discută asupra credinţei, dacă este aşa sau altcumva, ci crede cu simplitate. Precum ştiinţa lui Dumnezeu nu greşeşte , tot aşa şi adevărul Lui este negreşit când se descoperă cuiva. Să n-ai prietenie cu cei ce se impotrivesc credinţei. Fii tare in credinţă , ca şi Sfinţii Martiri, care au dispreţuit toate ereziile şi au murit pentru credinţa ortodoxă. De umbli cu incredere in sfânta credinţă, nu vei suferi nici o pagubă, şi de vrei să-l invingi pe diavol, in credinţă vei avea cel mai puternic ajutor. Smerenia sufletului ce crede cu incredere il pune pe diavol pe fugă, iar simplitatea ei alungă toate inşelaciunile. <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Eu am lucrat totdeauna cu cea mai mare credinţă. Am crezut in Dumnezeu şi cuvântul Său, şi nimeni nu m-a putut face să cad. Nu m-am indoit de nimic şi de vei citi Evanghelia in locurile in care mă privesc pe mine, vei găsi că in toate locurile, intodeauna m-a păzit credinţa şi nu m-a părăsit nici atunci când inotam pe marea de dureri, la picioarele Crucii Fiului Meu.
Pentru aceasta am primit numele de Maica credinţei, pentru ca L-am născut pe insuşi Autorul credinţei. Nu se clatină deloc in credinţă cel ce se sprijineşte cu tărie pe cuvântul lui Dumnezeu. Nu te uita la judecătile minţii tale, care nu inţelege nici cele mai mici lucruri de pe pământ. Când este vorba de credinţă, mintea nu trebuie să judece, ci trebuie să se supună. Curiozitatea prea mare, pe mulţi i-a aruncat in păcat si i-a indepărtat de adevărul credintei. Lucrurile dumnezeieşti şi cereşti sunt prea inalte pentru simţirile omului. Tainele lui Dumnezeu n-ar fi aşa de mari, dacă le-ar putea pricepe omul cel nemernic. Cine are suflet smerit, nu discută asupra credinţei, dacă este aşa sau altcumva, ci crede cu simplitate. Precum ştiinţa lui Dumnezeu nu greşeşte , tot aşa şi adevărul Lui este negreşit când se descoperă cuiva. Să n-ai prietenie cu cei ce se impotrivesc credinţei. Fii tare in credinţă , ca şi Sfinţii Martiri, care au dispreţuit toate ereziile şi au murit pentru credinţa ortodoxă. De umbli cu incredere in sfânta credinţă, nu vei suferi nici o pagubă, şi de vrei să-l invingi pe diavol, in credinţă vei avea cel mai puternic ajutor. Smerenia sufletului ce crede cu incredere il pune pe diavol pe fugă, iar simplitatea ei alungă toate inşelaciunile. <<< Va urma >>>

Dacă te ispiteşte in credinţă să nu-i răspunzi, dar ţine-te tare de invaţăturile dumnezeieşti şi te vei mântui. Un singur adevăr de credinţă crezut cu tărie e deajuns să intoarcă pe cel mai mare păcătos şi să-l păstreze pe omul drept. Cine crede că Dumnezeu este peste tot de faţă, nu face nimic ce ar putea supăra privirile Sale.
Cine crede că Dumnezeu este drept, se va ingrozi de orice păcat. Cine crede câ Dumnezeu este milostiv şi bun, nu deznădajduieşte, iar cine crede că Dumnezeu este Atotputernic, nu primeşte nici un gând rău. Oriunde vei vedea răul, acolo să ştii că lipseşte adevărata credinţă. Roagă-te ca să nu slăbească credinţa ta, şi dacă gemi in durere, fereşte-te de a fi om de puţină credinţă, care se teme, dar să fii omul cel tare , care invinge. Urmează- mă pe mine !

[mihailt]

Tot din aceeasi carte de Sfantul Maxim Marturisitorul:

"
Copilaria

3.El se numea Ioachim si se tragea din casa lui David, imparatul si proorocul, iar numele femeii sale era Ana. Si a fost lipsit de copii pana la adanci batraneti, caci femeia sa era stearpa. Dar prin legea lui Moise ii fusese harazita acesteia cinstea femeilor care nasc prunci, si care n-a fost data femeilor lipsite de prunci. Intr-adevar, Ioachim si Ana erau respectati si cinstiti in fapte si in cuvant, caci erau cunoscuti ca fiind din neamul lui Iuda si David si urmasi ai imparatilor [lui Israel]. Dupa care, la sfarsit, casele lui Iuda si Levi s-au unit, spita imparateasca si cea preoteasca s-au amestecat. Caci asa sta scris despre Ioachim si Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare [cf. Mt 1,16 si Lc 1,5]. Si macar ca dupa rudenia cea mai apropiata, el se numea din casa si semintia lui David, ei se vor face atat una, cat si cealalta: una prin firea care este a lui David, cealalta prin legea ai carei leviti erau. Fericita Ana era astfel si ea o ramura a aceleasi case, si acest lucru prevestea ca Imparatul care urma sa se nasca din copilul lor avea sa fie Preot in cel mai inalt inteles al cuvantului, fiind Dumnezeu si om. Dar lipsa copiilor intrista tare pe respectatii si cinstitii parinti ai Fecioarei din pricina Legii lui Moise si a flecarelilor din partea oamenilor lipsiti de minte,pe cand ei voiau sa se nasca din ei ceva nu numai pentru a sterge ocara lor, dar si cea a lumii intregi, pentru a aduce o slava mai inalta. Atunci, asemenea intaiei Ane, maica lui Samuel [cf. 1 Rg 1,9 ], fericita Ana a plecat la Templu si s-a rugat Ziditorului a toate sa-i dea rodul nasterii, pentru ca la randul sau ea sa-i inchine in schimb darul primit de la El. Vrednicul Ioachim n-a ramas nici el mai prejos, si cerea lui Dumnezeu sa fie izbavit de lipsa pruncilor.
4.Si Imparatul milostiv si daruitor din belsug a privit la rugaciunea dreptului [cf Pr 15,29] si a dat de veste fiecaruia dintre ei. Mai intai a dat de veste lui Ioachim pe cand se afla la rugaciune in templu. Un glas venit de sus s-a facut auzit lui spunand: "Vei primi un copil care va o fi slava nu numai pentru tine, ci pentru lumea intreaga." Ioachim a facut cunoscuta aceasta veste si fericitei Ana, dar aceasta n-a incetat rugaciunea sa catre Dumnezeu cu lacrimi arzatoare. Si atunci a primit si ea din partea lui Dumnezeu vestea cea buna in gradina in care-I aducea jertfa lui Dumnezeu cererile si rugaciunile ei. Ingerul lui Dumnezeu a venit la ea si i-a spus:
"Dumnezeu a auzit rugaciunea ta si vei naste pe vestitoarea bucuriei, si vei pune numele ei Maria, caci prin ea se va face mantuirea intregii lumi!". Vestirii i-a urmat insarcinarea, si Ana cea stearpa a nascut pe Maria luminatoarea a toate, caci asa se talcuieste numele Mariam: "luminatoarea". Atunci cinstitii parinti ai fericitului si sfantului prunc au avut mare bucurie si Ioachim a facut ospat si a chemat pe toti vecinii, stiutori de carte sau nu si toti au preamarit pe Dumnezeu Care a facut pentru ei o asemenea minune, si astfel chinul Anei s-a prefacut intr-o slava mai inalta, adica usa usii lui Dumnezeu, usa a vietii si inceput al slavitei sale petreceri. Incepand de acum se cuvine sa intaltam cuvantul nostru spre slavele si tainele ei mai inalte, prin harul, mijlocirea si ajutorul ei, caci ea este pricina si daruitoarea a tot binele.
5.Cand cea care avea sa hraneasca pentru noi pe Hristos Dumnezeu Ce urma sa se nasca din ea, a trecut de varsta prunciei si a avut trei ani, fericitii ei parinti au dus-o la templu, la Templul lui Dumnezeu. Si acolo au inchinat-o lui Dumnezeu, asa cum ii fagaduisera inainte de nasterea ei. Au dus-o cu slava si cinste , dupa cum se cuvenea. Fecioare multe mergeau inainte insotind-o cu faclii stralucitoare, dupa cum vestise inca de la inceput imparatul si proorocul, stramosul neprihanitei fecioare, spunand:
Aducese-vor Imparatului fecioare in urma ei, prietenele ei se vor aduce tie [Ps 44, 16]; caci proorocul a spus de mai inainte aceasta cu referire la aducerea ei la Templu si cu referire la fecioarele care mergeau inainte si o insoteau. Dar aceasta proorocie nu se intelege numai cu referire la acest fapt, ci si,mai departe, cu referire la sufletele feciorelnice care au calcat pe urmele ei, si pe care le-a numit prietenele ei[In 15, 15]. Macar ca toate sunt mai prejos in ce priveste prietenia si asemanarea, totusi, prin harul si bunatatea care vin de la Pruncul ei, Domnul, suflete sfintilor sunt numite prietenii ei tot asa cum Insusi Domnul si Ziditorul a toate n-a socotit nevrednic sa fie numiti frati ai Sai [cf. Lc 8, 21] cei care-I sunt placuti si Il imita. Caci, intr-adevar, toate sufletele dreptilor, care prin faptuirea sfinteniei au reusit sa se faca prietenii ei, vor fi vrednice de ajutorul sau si vor fi unite prin har cu Domnul si Fiul si vor fi conduse in Sfanta Sfintelor cereasca. Sau, dupa cuvantul Apostolului Pavel, asa cum Fiul sau a intrat ca inainte-mergator pentru noi [cf. Evr 9,12], tot asa si aceasta Preasfanta Maica a Domnului va intra cea dintai dintre toate in odihna cerului, iar in urma ei, prin mijlocirea ei, vor fi conduse aici si celelalte suflete ale sfintilor.
6. Ma grabesc sa povestesc celelalte lucruri ale Fecioarei celei dumnezeiesc impodobite, dar cugetul meu nu se poate lua la intrecere cu cuvintele fericitului prooroc David. Sa ne aducem, asadar, aminte pornind putin mai de sus si sa cugetam ce fel de proorocie ne impartaseste mai dinainte slavitul rege si prooroc cu privire la fericita imparateasa si fiica, Maica lui Dumnezeu. Caci in Psalmul 44 el a facut mai intai aluzie la Imparatul si Fiul ei spunand ca Duhul Sfant e Cel care I-a dat chipurile slavei Lui: frumusetea vederii Lui, din amandoua partile [Ps 44,3a si 5], revarsarea harului pe buzele Lui [Ps 44, 3b] si pogorarea intelepciunii, ungerea bucuriei [Ps 44, 9], vasul puterii, paza arcului, incingerea sabiei peste coapsele Lui [Ps 44, 4], toiagul purtarii de grija si toiagul puterii [Ps 44, 8] care sunt vestitorii Lui, chipul intruparii Sale prin aceea ca sade cu adevarat pentru pace si dreptate, si, mai presus de toate acestea, izbanda Lui obsteasca, biruinta si imparatia Sa vesnica. Dar facand asemenea prooroci stralucite cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, de indata le-a potrivit in gateli pentru Preasfanta Sa Maica. Si daca unii au talcuit aceste cuvinte cu privire la Biserica, nu este nicio piedica in a cugeta la ele si ca la unele ce o privesc pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, caci cuvintele Duhului Sfant nu trebuie intelese intr-un singur chip, ci dupa feluritele lor intelesuri, pentru ca sunt comori de lucruri bune, si chiar si Parintii care le-au talcuit cu privire la Biserica au spus lucruri bune. Iar a cugeta din nou la proorocia privitoare la Nascatoarea de Dumnezeu e lucru adevarat si lipsit de ratacire.
7. Vedeti, asadar, cat de plina de har e invatatura aceastuia, nu numai cu privire la aducerea la Templu, ci si la celelalte haruri duhovnicesti, si la frumusetea ei: Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta [Ps 44, 11]. Acest cuvant invata ducerea la Templu, asezarea la dreapta altarului in Sfanta Sfintelor, socotita cu adevarat a fi dreapta lui Dumnezeu. Dupa care, aminteste manunchiul podoabelor ei, cat de plina de gratie a fost, si cat de mult a fost impodobita cu vestminte cusute de aur si in multe culori. Vestmantul cade pe ea plin de gratie, fiindca toate acestea sunt spuse despre gateala ei duhovniceasca. Si daca pomeneste de tesatura de aur, multimea podoabelor sale in multe culori invata nu mai putin ca fiecare din acestea sunt gratioase si stravezii; dar adunate si reunite, gratia lor este inca si mai adanca si sporita, fiindca sunt adunate in sufletul fericit al Preacuratei Fecioare. De aceea s-a spus: infrumusetata de gateala in multe culori [Ps 44, 11], adica o frumusete alcatuita din fapte bune si cuvinte dumnezeiesti cu totul dupa voia lui Dumnezeu, Mantuitorul ei; asa cum curcubeul ce se vede in nori e unul prin ipostasa si prin nume, dar se vede in multe culori si gratios, tot asa Preacurata Fecioara a fost impodobita inca din pruncie cu gateala de nerostit a podoabelor in culori felurite, si pe masura ce crestea cu varsta, pe atat crestea si gateala podoabei ei. De aceea frumusetea ei a placut Imparatului si El s-a salasluit intru ea.

[cristiboss56]

Precum nu m-am clătinat in credinţă, tot aşa n-am slăbit niciodată in nădejde. Am petrecut aproape toată viaţa in gemete şi lacrimi şi zilele mele au fost pline de pelin şi de amărâciune.
Adevărat este că am avut mari bucurii din cauza Fiului meu, dar pentru viitoarea sa patimă am fost intr-o mâhnire nesfârşită şi in amară intristare. Şi il priveam mereu in toate durerile şi suferinţele Lui, vedeam pe dulcele meu Fiu in agonie, cuprins de groaznică amărăciune inainte de a-şi da ultima suflare. Cu toate acestea , nu mi-am pierdut niciodată nădejdea că toate ar fi trecut, că El ar fi inviat şi că aş fi mers impreună cu El in bucuria cea veşnică. Nădejdea mi-a susţinut totdeauna inima mea şi chiar in mijlocul celor mai mari necazuri m-a umplut de imbărbătare. Cine nu are nădejde in Dumnezeu este un nefericit şi se usucă precum o floare in vremea secetei. Insă , cine este atras de nădejdea unor lucruri mai bune, se intăreşte fără să mai aibă nevoie de mângâieri exterioare. Creştinul nădâjduieşte de la Dumnezeu tot binele, după viaţa aceasta trecătoare, deşi o trăieşte in mare mizerie. Dumnezeu este credincios şi se ţine de făgăduinţele Sale, iar in cer dăruieşte mai mult decât s-ar putea inchipui o minte omenească. Nici un rău nu te va putea tulbura de ai nădejde in bunurile cerului, la care nu vei putea ajunge, decât numai prin suferinţă. Cred că ai incercat deşertăciunea nădejdilor puse pe promisiunile oamenilor, care, sau nu ţin ceea ce au făgăduit, sau nici nu se mai gândesc la ceea ce au făgăduit vreodată. Desi păcătos, să ai nădejde, pentru ca Dumnezeu este milostiv, din partea ta se cere, insă, ca nădejea să fie intemeiată pe pocăinţă. <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Precum nu m-am clătinat in credinţă, tot aşa n-am slăbit niciodată in nădejde. Am petrecut aproape toată viaţa in gemete şi lacrimi şi zilele mele au fost pline de pelin şi de amărâciune.
Adevărat este că am avut mari bucurii din cauza Fiului meu, dar pentru viitoarea sa patimă am fost intr-o mâhnire nesfârşită şi in amară intristare. Şi il priveam mereu in toate durerile şi suferinţele Lui, vedeam pe dulcele meu Fiu in agonie, cuprins de groaznică amărăciune inainte de a-şi da ultima suflare. Cu toate acestea , nu mi-am pierdut niciodată nădejdea că toate ar fi trecut, că El ar fi inviat şi că aş fi mers impreună cu El in bucuria cea veşnică. Nădejdea mi-a susţinut totdeauna inima mea şi chiar in mijlocul celor mai mari necazuri m-a umplut de imbărbătare. Cine nu are nădejde in Dumnezeu este un nefericit şi se usucă precum o floare in vremea secetei. Insă , cine este atras de nădejdea unor lucruri mai bune, se intăreşte fără să mai aibă nevoie de mângâieri exterioare. Creştinul nădâjduieşte de la Dumnezeu tot binele, după viaţa aceasta trecătoare, deşi o trăieşte in mare mizerie. Dumnezeu este credincios şi se ţine de făgăduinţele Sale, iar in cer dăruieşte mai mult decât s-ar putea inchipui o minte omenească. Nici un rău nu te va putea tulbura de ai nădejde in bunurile cerului, la care nu vei putea ajunge, decât numai prin suferinţă. Cred că ai incercat deşertăciunea nădejdilor puse pe promisiunile oamenilor, care, sau nu ţin ceea ce au făgăduit, sau nici nu se mai gândesc la ceea ce au făgăduit vreodată. Desi păcătos, să ai nădejde, pentru ca Dumnezeu este milostiv, din partea ta se cere, insă, ca nădejea să fie intemeiată pe pocăinţă. <<< Va urma >>>

Cine nu vrea să se indrepte, nu poate nădajdui in ceva, pentru că numai pocăinţa aduce răsplată, pe când indărătnicia primeşte pedeapsa. Nu vei fi obosit de nici o nefericire omenească, dacă te vei imbărbăta totdeauna cu nădejdea lucrurilor veşnice. Când eşti in vreo intristare , priveşte indată la cer şi repetă : Cerul este sfârşitul necazurilor mele.
Bolile, sărăcia, dispreţul şi moartea, vor lua o infăţişare veselă de te vei privi in oglinda nădejdii bunurilor celor cereşti. Fiule , nădăjduieşte in Domnul şi fă binele şi vei avea totdeauna in suflet tărie şi pace. Urmează - mă pe mine !

[cristiboss56]

Citind toată Evanghelia, te vei minuna , desigur, de tăcerea mea. Vei afla că am vorbit puţin, dar totdeauna bine şi drept. Am vorbit Ingerului in odăiţa mea, am vorbit cu Fiul meu in templu, cu Elisabepa, când m-am intâlnit cu ea şi am mai vorbit la nunta din Cana Galileii.
Mi-am păzit totdeauna limba mea, ca să nu spună nimic ce putea supăra pe Dumnezeu şi pe oameni. Acelaşi lucru fă-l şi tu, fiule, dacă vrei să te bucuri de pacea inimii. Cine ţi-a adus până acum mai multe tulburări decât limba ta ? Când te trezeşti dimineaţa , nu-i adevărat că indată te gândeşti cu neplăcere la cuvintele nesocotite ce le-ai spus in ziua dinainte ? Bagă de seamă despre ce vorbeşti , in ce fel vorbeşti şi către cine vorbeşti. Cântăreşte fiecare vorbă şi gândeşte-te ce urmări poate avea. Omul inţelept nu vorbeşte tot ce-i vine in gură, ci numai ce se cuvine. Cu cât vei intrebuinţa mai puţine cuvinte, cu atât vei fi socotit mai inţelept. Nu te obişnui a spune glume, pentru că fără să bagi de seamă vei spune in glumă şi lucrurile serioase şi nu te vei folosi cu nimic. <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Citind toată Evanghelia, te vei minuna , desigur, de tăcerea mea. Vei afla că am vorbit puţin, dar totdeauna bine şi drept. Am vorbit Ingerului in odăiţa mea, am vorbit cu Fiul meu in templu, cu Elisabepa, când m-am intâlnit cu ea şi am mai vorbit la nunta din Cana Galileii.
Mi-am păzit totdeauna limba mea, ca să nu spună nimic ce putea supăra pe Dumnezeu şi pe oameni. Acelaşi lucru fă-l şi tu, fiule, dacă vrei să te bucuri de pacea inimii. Cine ţi-a adus până acum mai multe tulburări decât limba ta ? Când te trezeşti dimineaţa , nu-i adevărat că indată te gândeşti cu neplăcere la cuvintele nesocotite ce le-ai spus in ziua dinainte ? Bagă de seamă despre ce vorbeşti , in ce fel vorbeşti şi către cine vorbeşti. Cântăreşte fiecare vorbă şi gândeşte-te ce urmări poate avea. Omul inţelept nu vorbeşte tot ce-i vine in gură, ci numai ce se cuvine. Cu cât vei intrebuinţa mai puţine cuvinte, cu atât vei fi socotit mai inţelept. Nu te obişnui a spune glume, pentru că fără să bagi de seamă vei spune in glumă şi lucrurile serioase şi nu te vei folosi cu nimic. <<< Va urma >>>

O piatră aruncată nu se mai intoarce inapoi, tot aşa nu se mai intoarce nici o vorbă spusă. Nu este permisă dezvinovăţirea bunei intenţii şi făcând aşa, vei fi socotit ca imprudent şi flecar.
Nu dezvălui in public ceea ce prietenul ti-a spus in secret, aceasta e necredinţă grea, dacă a produs dezbinări grele ! Vorbeşte cu băgare de seamă despre ceea ce nu ştii, pentru ca să nu greşeşti şi să treci drept om prost. Cuvinte ruşinoase şi necuviincioase să nu iasă din gura ta, pentru că ele arată că cel ce le rosteşte are un suflet necurat. Nu descoperi greşelile aproapelui tău, ci taci şi-l dezvhnovăţeşte pe cât poţi, atunci când alţii vorbesc cu răutate. Ce-ţi foloseşte dacă tu spui in public greşelile altora ? Ţie nu-ţi place ca alţii să vorbească despre greşelile tale, şi atunci tu de ce vorbeşti despre aproapele tău ceea ce nu te priveşte ? De vei iubi tăcerea, te vei simţi adesea mai mulţumit, decât dacă ai fi vorbit. Cinstea omului se poate dărâma cu o singură vorbă, dar nu i-o poţi da inapoi nici cu o sută de vorbe. Mintea cea inţeleaptă să fie călăuza limbii tale, şi dragostea şi frica de Dumnezeu să fie stăpână in toate cuvintele tale. Urmează- mă pe mine !

[cristiboss56]

Oare ce este omul fără dragoste, afară decât numai o canelă stinsă ? Şi ce este oare lumea fără dragoste decât o vizuină de hoţi ?
Inima mea i-a îubit pe toţi oamenii şi le-am arătat tuturor, mereu , o dragoste de mamă. Cât am suferit văzându-l pe Iuda nepocăit şi pe tâlharul cel fără de nădejde. Am fost acoperită de durere nespusă văzând atât de multe suflete pierzându-se pentru vecie. De câte ori n-am plâns amar, că mulţi nu se vor bucura de rodul patimilor Fiului meu. Văzând pe cineva in nevoie l-am ajutat cu dragoste, şi de n-am putut cu fapta, l-am ajutat cu vorba şi cu inima. In zadar crezi că-L iubeşti pe Dumnezeu, dacă nu-l iubeşti pe aproapele tău. Cum poţi tu să-L iubeşti pe Acela pe care nu-L vezi, dacă tu il urăşti pe cel ce este inaintea ochilor tăi ? Dragostea ta trebuie să se intindă la toţi , pentru că atât bogatul cât şi săracul, atât prietenul cât şi duşmanul au intipărit in sufletul lor chipul lui Dumnezeu. Frumuseţea, bogăţia, puterea şi hainele nu sunt cauza adevăratei iubiri, ci lucruri deşarte şi fărâ de nici un preţ. Chiar şi fără toate acestea, aproapele este icoana lui Dumnezeu, cu toate că este sărac şi lipsit. Dacă iubeşti pe cineva pentru talentele lui şi nu pentru că este icoana lui Dumnezeu, nu ai dragoste sfântă şi adevărată. Dacă iubeşti pe cineva pentru că se potriveşte cu caracterul tău, atunci eşti plin de iubire de sine şi eşti un om vicios. Dacă iubeşti pe cineva pentru că-ţi este binefăcător, nici acum nu ai dragoste curată. Nu intemeia dragostea ta pe un lucru trecător, pentru că ea nu va dăinui, dragostea adevărată n-are sfârşit şi este nemuritoare. <<< Va urma >>>

[viscu]

Citind cu atentie sfinta biblie vedem bine inca de la facerea lumi voia lui dumnezeu savaot creatorul a tot ce a fost,este,si va fi si anume ascultarea omului de catre porunca lui.Adam a fost creat de catre savaot in ziua a sasea,sa intelegem ca noi am fost creati ultimi dupa toate lucrurile ca sa fim stapini peste ele.Pentru a nu fi singur dumnezeu a creat-o pe eva lui adam nu spre pacat ci mai degraba spre a se putea inmulti neamul omenesc,dintr-o singura pereche de oameni.Deci parte barbateasca cu parte femeiasca a lasat domnul savaot spre casatorie sub nici un chip altfel.Cetatile sodoma si gomora ne stau marturie la minia lui dumnezeu asupra sodomitilor.Toate pacatele au fost iertate de dumnezeu prin stapinul nostru iisus hristos,si ca sa nu fim acuzati de cineva bunatatea lui savaot este fara sfirsit,el ne-a ingaduit pe pamint dreapta credinta a noastra ortodoxa.Sa nu mai avem vre-o data indoeli despre legea dumnezeului nostru cel viu si adevarat.Este un singur dumnezeu,un singur mintuitor,un singur sfint duh,adica o singura sfinta treime.Apostolul andrei este cel ce a fost pe meleagurile noastre cu propovaduirea evangheliei lui hristos,vedem bine semnul lasat de savaot si anume acel locas de inchinare de-al nostru ortodox in pestera in care a locuit el.In israel ca fara el nu se poate vorbi la mormintul domnului nostru iisus hristos,vedem bine semnul adica un locas de-al nostru ortodox de inchinare.Dar nu acuzam pe nimeni de religille lor,dreptul judecator cind va face judecata va judeca drept.Nu mai trebuie sa ne gindim la rau pentru hristos,deoarece prin voia lui dumnezeu crestinismul este in toata lumea,deci noi putem construi oriunde un locas de inchinare de-al nostru ortodox,ce-i drept alti s-au ostenit si au rabdat pina la moarte pentru a fi cum sint.Noi avem obligatia de a le pastra si crede in dumnezeu.Sa nu uitam ca domnul nostru a umblat pe pamint facind voia tatalui din cer si dupa ce a inviat sa inaltat la cer.Deci nu exista inaltare fara fapta paminteana a domnului nostru iisus hristos adica ceea ce cinstim si cunoastem.Unirea credintei sa o avem si sa implinim din inima legea lui hristos.AMIN.