O provocare la gandire...

[silverstar]

Hai sa fim totusi seriosi! De la sublim la penibil e numai un pas.
Tu vorbesti de filozofie in conditiile in care... Prefer sa nu mai continuu. E bine sa ne cunoastem si sa ne recunoastem limitele.

[Alexandr_Bazil]

"Nu stiu daca interesul celui care propune o tema spre discutie sau pune o intrebare este sa-i bage in ceata sau sa-i umileasca pe partenerii de discutie."

Nici nu urmaresc acest lucru. De fapt aveam o speranta naiva ca ar stimula imaginatia unora.

"Eu pun intrebari sau propun teme spre discutie numai cand stiu ce astept de la cel/cei cu care discut. Aici tu spui singur ca nici nu stii ce raspuns vrei, de fapt la ce te astepti?"

Eu nu voiam nici un raspuns, ci doream sa aflu opinii. Raspunsul meu, opinia mea o pot formula singur.

"Ce-ai vrea sa-ti spun eu daca tu nu stii ce vrei? Eu nu obisnuiesc copy-paste si acolo unde nu stiu, ocolesc si astept ceva de la ceilalti."

Unu la mana am avut scopuri foarte bine definite. Doi la mana nu e nici un copy-paste...tema e veche recunosc, dar formularea imi apartine...este unul din primele exercitii la care mi-am supus imaginatia si gandirea si mi-a fost extrem de util.

"Este un subiect care se adreseaza strict persoanelor de specialitate/profesionistilor si cred ca doar o echipa foarte bine pregatita ar putea da niste raspunsuri relative/evazive, in conditiile actuale nu certe... "

Nu neaparat...nu cunosc decat o mana de oameni din domeniu, deci nu pot generaliza, dar nu ai nevoie de o pregatire indelungata, ci mai degraba de gandire, imaginatie si o logica sanatoasa.

"Trebuie sa tii cont de faptul ca suntem niste amatori de discutii, oameni de diferite profesii, mentalitati si obiceiuri diferite"

Ai fi surprinsa in ce varietate de medii am gasit indivizi deosebiti.

[06dec]

Stiti...când aud de ratiune,ma gândesc la acea icoana care reprezinta Ochiul Lui Dumnezeu,înlocuit cu ochuil ratiunii in timpul revolutiei franceze de la 1789,când,cu ratiunea ,s-au taiat capetele regilor de atunci,si nu numai a lor...Care puteti sa comentati,cât a fost ratiune si cât iratiune la acea diabolica inventie,ghilotina?Nu vreau sa apar sistemul feudal care vroia cu tot dinadinsul sa ramâna pe pozitie.Repet,atunci,Ochiul Lui Dumnezeu,a fost înlocuit cu ochiul ratiunii...Sper ca m-am facut înteles.

[Alexandr_Bazil]

Ratiunea este unul din procesele cognitive. Au existat numeroase exprimari pline de subintelesuri legate de Dumnezeu. Inlocuirea lui Dumnezeu cu ratiunea, Dumnezeu e mort, etc etc. In final este un strigat al spiritului uman care se cere independent de toate constrangerile perioadei crestine(mai important in acest mesaj nu este caracterul antireligios ci cel impotriva cenzurii gandirii)

[silverstar]

"Nu neaparat...nu cunosc decat o mana de oameni din domeniu, deci nu pot generaliza, dar nu ai nevoie de o pregatire indelungata, ci mai degraba de gandire, imaginatie si o logica sanatoasa."
Exact asta am vrut sa subliniez si eu ca doar "o mana de oameni" activeaza in domeniu.

Nu ma refeream la faptul ca tu ai facut copy-paste. Nici pomeneala ci la mine ca nu-mi place mie sa fac copy-paste, ca acolo unde nu am un raspuns nu apelez si nu lucrez si nu vorbesc cu cuvintele altuia.

De unde imaginatie sau gandire sau idei? Pune intrebari de ordin general si raspunsurile vor fi la fel, evazive, seci, fara consistenta si departe de subiect, nici macar pe langa...

"Indivizi deosebiti..." Depinde prin ce medii te invarti. Aici suntem inca aproape de evul mediu.

06dec. Discutam despre cu totul altceva. Nu are nici o legatura cu ghilotina sau cu revolutia franceza. Fie acolo, la ei, nu aici, la noi...

[iosif]

Daca am fi ireali si totul nu ar fi decat o problema de perceptie si nu o realitate, de ce atat de greu sa construim aceasta irealitate? Si care e preceptia irealitatii in conditiile in care nu traim cu adevarat? Ce ia locul irealului coform perceptiei actuale daca plecam de la concluzia ca existeanta noastra nu este una reala? In raport cu ce definim existenta noastra ca fiind ireala atata vreme cat noi suntem ireali? Putem din pozitia de ireali sa percepem realul? Irealul se identifica cu rationalul?

[catalinped]

Alexandru ,daca privim in jurul nostru (percepem natura din jurul nostru ) observam ca totul are o existenta vremelnica (plantele, animalele,oamenii cresc pana la un anumit moment apoi mor sau se ofilesc in cazul plantelor)chiar si mineralele intr-un timp cei drept mai indelungat isi schimba proprietatile.Deci totul are un ciclu de viata intre anumite limite.Omul percepe asta in jurul lui dar mai are si o viata interioara (memorie ,trairi,ganduri) care are ca fundal imagini tot din lumea exterioara.
Dar omul care este coroana creatiei ,cand vrea sa se cunoasca pe sine insusi si creatia din jurul lui poate la inceput sa gaseasca legile care stau la baza naturii si mai departe pe masura evolutiei lui poate sa se autocunoasca in asa masura ca atunci zice ca la gasit pe Dumnezeul (sinele ) din el care este vesnic si are legatura si cu diversitatea din jurul nostru.
Numai acum omul poate sa zica ca exista ca este real.

În prealabil postat de dmb

orice lucru are valoare prin echivalentul lui negativ. Existenta prin neexistenta. Mai rabda putintel si o sa vezi daca ai existat sau nu pe acest pamint:)
Problema mare incepe daca ai existat doar!

Imi place raspunsul tau, dmb, caci nu se pot face judecati de valoare in cadrul sistemului. Trebuie luat un sistem de referinta, in acest caz moartea sau viata de dincolo. Si pentru a nu trebui sa asteptam atat de mult timp confirmarea existentei noastre prin trecerea in nefiinta si apoi in viata, putem la fel de bine sa ne gandim la anii copilariei, de exemplu si sa ne amintim de aceia, care astazi sunt absenti. Daca ei au existat, si este cert ca au existat, fiind parintii, bunicii, prietenii, vecinii nostri, atunci prin analogie si noi existam, pana in ziua in care urmasii nostri vor putea spune despre noi ca am existat dar nu mai suntem. In schimb parintii si bunicii nostri vor fi incantati sa constate ca desi nu eram acum suntem.

[ory]

Cercetez sa vad daca nu cumva existenta mea este inexistenta.....deci exist!

[ory]

Pai,cum adica?........adica n-a existat tot ceea ce s-a-ntamplat de veacuri,adica noi am rastalmacit atata istorie,doar de dragul efortului,adica al aceluia care s-a sinchisit sa-l savarseasca,ca pe lume exista si-atatea specimene care nu fac efort nici macar sa deschida televizorul,si daca o carte nu le pica pe maini,un cuvant intelept il ignora,macar televizorul sa-i mai indoape cu...cu ce?,cu informatii sau cu oftica,caci te si oftici cand auzi numai de milioane de euro,intr-o tara in care pensia unei amarate de batrana poate sa ajunga si la zece mii de lei vechi,ca de!,nu s-au reactualizat calculele si nu-i pasa nimanui ca biata femeie moare cu zile,de foame,bine-nteles.Pai cum sa le pese,cand ei au pantecele full.
Nu stiu daca existam,sau doar suntem o iluzie a tot ceea ce planeaza in univers,caci,banuiesc ca macar el sa existe de-adevaratelea...sau si el este o materie,tot in stadiul de perceptie?!Si-atunci perceptia aceasta unde exista?,caci o avea si ea culcusul ei undeva in existenta.Ce talmes,balmes cu zacusca asta de existenta si inexistenta,cred ca s-a vrut mai degraba un subiect interesant decat o aprofundare,in prealabil a realitatii,un subiect cu care oamenii de stiinta sa se joace de-a ;uite viata,nu e viata!...si tot sper sa mai apara,cate-o fraza de ocara,caci pana la urma,sa ne autoproclamam inexistenti ne decadem propriile principii,si pana la urma si spiritualitatea.