Ce intelegeti dumneavoastra prin desfranare?

În prealabil postat de zaharia_2009

prin gura carui duhovnic credeti ca vorbeste Dumnezeu ?

Cred că sfatul trebuie cerut la un singur duhovnic, respectiv la cel la care ne mărturisim. Prin gura lui primim răspuns de la Dumnezeu. Răspunsul pe care ni-l dă el ne depăşeşte (singuri nu ni-l putem da, căci altfel n-am mai apela la duhovnic), prin urmare nu putem să ne instituim pe o poziţie critică faţă de duhovnic.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de N.Priceputu

Cred că sfatul trebuie cerut la un singur duhovnic, respectiv la cel la care ne mărturisim. Prin gura lui primim răspuns de la Dumnezeu. Răspunsul pe care ni-l dă el ne depăşeşte (singuri nu ni-l putem da, căci altfel n-am mai apela la duhovnic), prin urmare nu putem să ne instituim pe o poziţie critică faţă de duhovnic.

Da , este adevarat si bine ce spui tu . Si probabil ca asa faci tu sau ca pina acum nu ai fost pus in situatia de a fi neaparata nevoie sa cercetezi mai multi duhovnici . Am aceiasi parere .
Dar, dar, insusi Cleopa a practicat el asa ceva si in plus recomanda altora , in probleme delicate sa ii consulta si pe parintele Paisie Olaru si inca si alti duhovnici ai Sihastriei . Indemna Cleopa : cine vrea sa se mintuiasca , cu intrebarea sa calatoreasca !
De asemenea, in viata parintelui Marcu de la Sihastria este descris episodul in care a inceput sa auda un cor de ingeri slavoslovind neincetat (cei care au citi cartea sau care o vor citi vor intilni pasajul) si care nu s-a oprit deloc. Dupa ce s-a spovedit la toti duhovnicii Sihastriei fara nici un rezultat a primit binecuvintare de la staret sa umble prin toata Moldova pina ce se v-a vindeca . Si spune ca a fost la Putna , la Neamt ... si nu mai stiu pe unde pina in cele din urma corul de ingeri a incetat sa mai cinte .
Stia bine batrinul Marcu ca acesti ingeri nu sunt adevarati , deoarece el nu avea nici o vrednicie pt. asta si de aceea a cutreierat mult pina la isbavire .

Asadar , iacata ca se poate si asa , fie de voie , fie de nevoie ! Si nu este nimic gresit procedind astfel !
Dar iarasi intreb , spuneti voi prin gura carui duhovnic credeti ca a vorbit Dumneze si prin care nu ? Dar nu, de ce ? Pai nu vorbeste prin gura fiecaruia ?
Ba da , numai ca intr-o oarecare mica masura lucrurile mai depind si de credinciosul in sine , de cit de credincios este el si de cit de adevarata este dragostea lui pt. Hristos , de cit de mult se smereste el !

Dacă a mers la mai mulţi duhovnici, a făcut-o, după cum ai menţionat, cu binecuvântare. Cu alte cuvinte, dacă mă duc la un duhovnic şi se simte depăşit de situaţia mea, neştiind ce sfat să-mi dea, mă trimite la altul. Acesta, poate, la rândul său, să mă trimită şi el mai departe. Însă trebuie să îl ascult pe primul care ştie să-mi dea răspuns.

Dacă mă apuc să merg singur la mai mulţi duhovnici, doar pentru că nu sunt mulţumit cu ce mi-a spus primul, cad în înşelare, din cauza neascultării, poate şi a mândriei.

Totuşi, în cazurile pe care le prezinţi, tind să fiu de acord cu cel de-al doilea duhovnic, chiar dacă primul menţionează canoanele. Cu siguranţă şi cel de-al doilea le cunoaşte, însă ştie că datoria sa este să le aplice nu în literă, ci în duh. El are în mână medicamentul şi ştie ce să prescrie fiecărui suflet, după trebuinţele sale. Nu e treaba noastră, a credincioşilor de rând, să cunoaştem şi să aplicăm canoanele. Noi trebuie doar să facem ascultare.

[anna21]

Nu vreau sa contest importanta ascultarii de duhovnic, dar cred ca este nevoie de discernamant, mai ales in ziua de astazi.
Mie mi s-a intamplat sa primesc sfat despre care constiinta ma avertiza ca este gresit. (si nu e vorba ca aveam dubii, ci stiam ca este gresit). Dar poate ca nu am stiut sa expun problema, sa ma fac inteleasa.

Cred ca este important felul in care credinciosul se raporteaza la problema lui, sinceritatea lui fata de sine (cine este cu adevarat sincer fata de sine? Nu ne cautam scuze si ne invaluim in indreptatiri de sine?), asteptarile lui etc.. Toate acestea intervin in felul in care ii vorbim duhovnicului.
De ex. o femeie se poate plange de barbatul lenes, indiferent etc.. S-ar putea reformula astfel "eu sunt o fiinta pura, curata, buna, harnica si cred ca merit mult mai mult decat sotul acesta plin de pacate". Atunci problema nu ar mai fi sotul, ci chiar femeia. Este doar un exemplu pentru a se intelege cum felul in care prezinti o problema dicteaza solutia.

[lore86]

În prealabil postat de zaharia_2009

1. O femeie, cu sau fara copii , chinuita si agresata de barbat citiva ani la rind , nemairabdind ,doreste sa ia o hotarire (o alta hotarire decit cea initiala) in privinta casniciei ei .
Pt. aceasta cerceteaza 2 duhovnici , amindoi calugari imbunatatiti si vestiti pt. starea lor .
Unul o sfatuieste sa nu se divorteze in ruptul capului, deoarece violenta domestica nu este motiv de divort canonic si nici scripturistic, ci lumesc !
Celalalt ascultind povestile si marturisirea femeii , incuvinteaza sa divorteze !

Dupa cine sa faca ascultare ?


2. O femeie gravida , aflata in luna a III-a de sarcina, afla in urma unui control medical amanuntit ca este bolnava de inima si ca ducerea sarcinii la termen ii va agrava starea, putind ca f. repede dupa nastere sa moara .
Medicii o sfatuiesc sa avorteze urgent , sarcina ii pune in pericol viata !
Ce trebuie sa faca ? sa nu faca pacatul pruncuciderii indiferent ce se va intimpla cu ea , punindu-si toata nadejdea in Dumnezeu !
Sau sa avorteze degraba socotind ca o femeie vie nu va abandona nuiciodata un sot iubitor prin moarte absurda si ca va putea sa dea apoi nastere la mai multi prunci , ulterior vindecarii, sau daca nu, poate apela linistita la o mama-surogat, adica mama-purtatoare sau chiar sa infieze citi copii vrea ?
Asadar, ce cale apuca !?

Dvs., oricare dintre useri , ce sfaturi le dati ascestora ???

Exemplele nu sunt deloc asemanatoare. Daca in primul caz, urmarile desfacerii casatoriei nu sunt nicidecum crima, in cel de-al doilea caz nici un duhovnic normal nu ar incuvinta o pruncucidere.

Personal, eu as alege astfel; in primul caz, raspunsul celui de-al doilea duhovnic imbunatatit, care a trecut dincolo de litera si a vazut sufletul chinuit din fata sa.(apropo, o situatie asemantoare cu cea a primului duhovnic. O femeie se duce in pelerinaj in Rusia. Din cauza drumului, apar o serie de probleme cu stomacul, gaze, balonari etc . Intra in Biserica ptr slujba-era Vecernia, dar neplacerile si durerea o determina sa iasa afara, sa se plimbe un pic in ideea ca poate miscarea o va ajuta sa scape de balonare si durere. Si cand sa iasa: surprinza! un calugar statea in prisma si i-a zis ca nu poate iesi pana nu e gata slujba.In zadar incerca femeia sa ii explice ca are dureri si trebuie sa iasa, raspunsul a fost NU! asa e randuiala, nu facem rabat....)

In al doilea caz , nici nu se problema. Indiferent de parerea a cator duhovnici, as alege viata copilului. Cu orice pret...

[AGabriela]

În prealabil postat de zaharia_2009

1. O femeie, cu sau fara copii , chinuita si agresata de barbat citiva ani la rind , nemairabdind ,doreste sa ia o hotarire (o alta hotarire decit cea initiala) in privinta casniciei ei .
Pt. aceasta cerceteaza 2 duhovnici , amindoi calugari imbunatatiti si vestiti pt. starea lor .
Unul o sfatuieste sa nu se divorteze in ruptul capului, deoarece violenta domestica nu este motiv de divort canonic si nici scripturistic, ci lumesc !
Celalalt ascultind povestile si marturisirea femeii , incuvinteaza sa divorteze !

Dupa cine sa faca ascultare ?


2. O femeie gravida , aflata in luna a III-a de sarcina, afla in urma unui control medical amanuntit ca este bolnava de inima si ca ducerea sarcinii la termen ii va agrava starea, putind ca f. repede dupa nastere sa moara .
Medicii o sfatuiesc sa avorteze urgent , sarcina ii pune in pericol viata !
Ce trebuie sa faca ? sa nu faca pacatul pruncuciderii indiferent ce se va intimpla cu ea , punindu-si toata nadejdea in Dumnezeu !
Sau sa avorteze degraba socotind ca o femeie vie nu va abandona nuiciodata un sot iubitor prin moarte absurda si ca va putea sa dea apoi nastere la mai multi prunci , ulterior vindecarii, sau daca nu, poate apela linistita la o mama-surogat, adica mama-purtatoare sau chiar sa infieze citi copii vrea ?
Asadar, ce cale apuca !?

Dvs., oricare dintre useri , ce sfaturi le dati ascestora ???

1. Dumnezeu sa ma ierte dar personal as sfatui acea femeie sa divorteze. de ce as alege asta? Eu insami am fost agresata cand eram doar un copil de cativa anisori, lucru care si-a lasat foarte bine amprenta asupra comportamentului meu de femeie de acum si personal nu as suporta macar o palma sa primesc de la viitorul meu sot (daca binevoieste Domnul sa-l intalnesc).
2. As sfatui-o sa nasca. Femeia prin nastere de prunci se mantuieste. Am auzit de un asemenea caz pe undeva prin America: http://stirileprotv.ro/stiri/interna...i-din-sua.html. Bineinteles ca asta spun in necunostinta de cauza. Sincer nu stiu eu ce as face in asemenea situatie.
Domnul sa ne ajute!

[Yasmina]

În prealabil postat de lore86

Parerea asta mi-am facut-o in timp.
Iti voi da doua exemple:
1.o familie cu patru copii. Sotul nu bea, dar a avut o copilarie traumatizanta; ramas fara mama, in grija unui monstru era batut cu bestialitate cu coada de lemn de la matura, sculat la 6 anisori al ora 6 dimineata si trimis in piata sa vanda flori, batut daca nu le vindea, batut daca facea o greseala cat de mica. batut cu bestialitate din orice. Se casatoreste cu o femeie rabdatoare, fac 4 copii. bate sotia cu cureau ca pe un copil. O trage de par, matura cu ea prin casa. Bate copii din orice motiv: ca vorbesc prea tare, ca nu au facut temele la o anumita ora, ca ...asa are el chef. Copiii cresc terorizati, cu spaime, cu traume. Cel mare, devine extrem de agresiv, batand toti copii la scoala, transformandu-s eintr-o oaie neagra, de care fug colegii. Un inadaptat. Ceilalti mai mici, tremurand cand usa se deschide si tata apare. O alta copilarie de cosmar. In cele din urma intervine divortul(tot la cererea domnului). Copiii raman singuri in grija mamei, refuzand gateroic sa mearga la tata, atunci cand au fost intrebati de judecator. acum ii vad zambind,. traind fara teama. O liniste incepe sa se aseze pe chipul lor.
Cazul doi:
O familie cu 6 copii. Tatal betivan. Mereu beat, toti banii castigati ii strica pe bautura. Vine acsa, vorbeste urat, se poarta urat, bate, injura, face pe el. Ani de zile la fel. copii cresc terorizati. Extrem de agitati, de nervosi, incep sa injure Ajunge vremea cand copii cresc si intr-o zi ii zic mamei Ori divortezi, ori noi toti plecam de acasa. Noi nu mai suportam sa il vedem. Ne-a distrus viata, ne-a facut de rusine. Alege:el sau noi.

Asadar, doua femei care au rabdat chiar cu pretul distrugerii copilariei micutilor lor. 10 copii care au crescut traumatizati, in batai, scandaluri, certuri. si dupa cum spuneam, se vad in ei aceleasi"deprinderi" vazute in familie.

Asta e experienta dramatica cu care am intrat in contact in ultimele luni. De aceea am zic ca e un sfat personal. Acum, stai sa alegi raul mai putin rau: faci tu rabdare, distrugand vietile copiilor sau divortezi, crescandu-ti singura copii dar in liniste.

parerea mea e ca in ambele cazuri femeia e mucenica. Doar ca in una din situatii , mucenicia e se cladeste pe trauma copiilor ei.

Iertare, asta e concluzia pe care am tras-o, ascultand si vazand povestile celor doua familii.

Imi pare bine ca ati adus in discutie o asemenea problematica!

Oare aceste mame care fac decizii in numele lor nu vor da socoteala pt nesabuinta facuta,pt copiii pe care-i lasa nenorociti ori sa se distruga singuri ori sa distruga alti membri ai societatii?!?!?

Agresivitatea apare ca raspuns de autoaparare la cei care sunt supusi violentei;in esenta fiecare criminal si agresor al societatii are o istorie neagra in familie-de aceea banuiesc ca parintii lor nesabuiti vor da socoteala in fata lui Dumnezeu pt tot ce nu au facut bine!

[glykys]

Azi a trebuit sa particip la o reuniune, care s-a terminat cu "o masa festiva", la care au participat mai multi barbati. Multa mancare si bautura pe mese, era o chestiune de protocol. Se putea vedea clar din aceasta imprejurare cine ce si cat consuma si cum se comporta mai apoi. Unii de abia se atinsesera de vin si tuica, altii incepusera sa isi dea jos din haine si sa vorbeasca aiureli. Am mai sustinut pe un alt topic aceasta idee: ca femeie care doresti sa iti verifici daca alesul e bun sau nu, e necesar sa vezi cum reactioneaza si in situatii de acest gen, care implica un grad de socializare, la petreceri, la intalnirile cu prietenii, cum face fata tentatiilor, cat bea, daca se da in spectacol sau nu... Nu asa, gata ca ma iubeste, eu il iubesc, e cel mai bun om din lume si dupa aia realizez ca ma bate si ma injura.

[iosif]

Fratilor,

Pentru multe dintre aceste femei agresate, am o intrebare: Cand v-ati ales sotul, l-ati ales dupa multa rugaciune? L-ati intrebat indelung pe Dumnezeu daca acela este omul alaturi de care va este randuit sa traiti?

In aproape toate cazurile raspunsul este negativ. De aceea, ignorarea Voii lui Dumnezeu atunci isi arata roadele mai tarziu. Aceasta este o explicatie de ordin duhovnicesc, nu o justificare a agresivitatii.


Violenta in familie vine din faptul ca familiile nu se intemeiaza pe principii crestine. Patimile si implinirea altor pofte si dorinte nebinecuvantate primeaza in multe casnicii si rodul se arata mai tarziu. Lipsa rugaciunii, lipsa pocaintei aduc cu sine durere. Culegem ceea ce semanam.

Ce este de facut in acest caz?

Ne pocaim in primul rand ca nu am ascultat de voia lui Dumnezeu, ca nu ne-a pasat de ceea ce a voit Dumnezeu pentru noi, ca nu am avut incredere si rabdare ca sa descoperim voia Sa pentru noi si sa asteptam persoana potrivita.

Sa stim ca in primul rand din pricina noastra suferim, din pricina faptului ca am dus o casnicie fara Dumnezeu. Insusi faptul ca te casatoresti cu un necredincios/o necredincioasa. Criteriul credintei nu este important pentru cele mai multe cupluri....apoi se constata ca fara credinta si ascultare de Dumnezeu lucrurile o iau in directie gresita.

Iata asadar neascultarea. Dar Dumnezeu, in marea Sa milostivire, are o cale pentru fiecare. Dar omul sa vina inaintea Lui cu durere pentru pacatele sale si sa Ii ceara ajutorul si indrumarea.


Duhovnicul nu iti va spune ce sa faci, insa iti va spune CE VOIESTE DUMNEZEU DE LA TINE! Si acest raspuns il vei primi daca te-ai pregatit pentru el, daca te-ai rugat inainte sa iti dea Domnul raspuns prin duhovnic.

Cine a trait Taina aceasta stie ce vorbesc. Cine nu...ramane pe dinafara, pentru ca exprienta aceasta ii este ascunsa din pricina mandriei si a ignorantei sale.

Ori punem sufletul pentru Dumnezeu, ori nu-l punem. La Dumnezeu nu se merge cu jumatati de masura...te lasi in voia Sa, te incredintezi in mana Sa sau vrei ceva de genul: Dumnezeu cu ale Sale si eu cu ale mele si din cand in cand mai facem schimb??

Nesinceritatea si instabilitatea omului care are impresia ca Dumnezeu trebuie sa fie la dispozitia lui!

Femeilor, luati-va in serios chemarea frumoasa pe care o aveti pe acest pamant si daruiti dragostea in adevar! Iar dragostea este Insusi Dumnezeu! Daruiti-L pe Dumnezeu tuturor celor din jur. Si ca sa-L daruiti trbeuie ca voi insiva sa-L aflati mai intai si sa-L iubiti. Nu puneti creatura in locul Creatorului!

Multe femei si-au divinizat sotul....si s-au inselat amarnic, pentru ca idolul a cazut. Si nu mai stii de unde vine suferinta: din pricina dezamagirii? din pricina agresivitatii? din pricina neascultarii de Dumnezeu? din teama de esecul evident? din rusinea ca ce zic ceilalti?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de glykys

Azi a trebuit sa particip la o reuniune, care s-a terminat cu "o masa festiva", la care au participat mai multi barbati. Multa mancare si bautura pe mese, era o chestiune de protocol. Se putea vedea clar din aceasta imprejurare cine ce si cat consuma si cum se comporta mai apoi. Unii de abia se atinsesera de vin si tuica, altii incepusera sa isi dea jos din haine si sa vorbeasca aiureli. Am mai sustinut pe un alt topic aceasta idee: ca femeie care doresti sa iti verifici daca alesul e bun sau nu, e necesar sa vezi cum reactioneaza si in situatii de acest gen, care implica un grad de socializare, la petreceri, la intalnirile cu prietenii, cum face fata tentatiilor, cat bea, daca se da in spectacol sau nu... Nu asa, gata ca ma iubeste, eu il iubesc, e cel mai bun om din lume si dupa aia realizez ca ma bate si ma injura.

Adevarat este ce spui si aici vorbesti sora despre comportamentul , de regula antitetic, dintre barbati si femei , mai mereu in favoarea femeilor .
Eu am sa spun ca desi adevarat, nu este un criteriu de luat in seama in mod chiar categoric, sau poate din contra.
De ce spun aceasta ? Pt. ca am sa aduc in discutie acum nu aspecte legate de sex sau de diferente senificative in cadrul aceluiasi sex , ci legate de o intreaga categorie sociala , o categorie la care nu te-ai astepta sa vezi asemenea comportament , indiferent ca este vorba de barbati sau femei.

Medicii de familie sunt obligati , pt. a putea practica medicina , sa aibe un numar de participari anuale la manifestari stiintifice precum conferinte nationale pe diverse teme medicale (de pediatrie, de cardiologie, de neurologie, de nutritie si metabolism, de urgente medicale , s.a.m.d.) cursuri pe diverse teme sau cursuri pt. obtinerea de competente, unde se considera ca se desfasoara si se insuseste o activitate de pregatire medicala curenta si in mod continuu.
Fiecare centru universitar de medicina organizeaza asemenea manifestari.
Rareori aceste conferinte nationale dureaza o singura zi , de obicei de la 2 in sus. De asemenea programul zilnic de desfasurare este in orar 09.30- 20.00 cu o pauza pt. masa de prinz de 1,5 ore.
Dar , pe intervalul acesta mare de timp , 09.30-20.00 , se pune la dispozitia participantilor , in mod gratuit sa zicem (desi participarea la aceste conferinte este in 99% din cazuri contracost , iar acest cost este intre 150-300 lei) cafea, apa plata, minerala si gustari reci .
Ei , acesti participanti , care se vor a fi doctori, care in relatia cu pacientul iti impune o anumita distanta de politete si isi arata ostentativ pretentiile, care se cred elevati si manierati de nu se poate , ei, acestia,se bulucesc pt. a prinde aceste gustari, se calca pe picioare, se baga unul in fata celuilalt , parasesc cu 15 minute mai devrareme de ora anuntata in program sala de sedinte pt. a fi sigur ca este primul la coada pt. mincare , vorbesc tare, se striga unul pe altul anuntindu-se ca si-au tinut chipurile loc , scormonesc platourile expuse pt. a-si alege cele mai bune portii sau bucati (exact cum fac crestinii cu prinoasele de la biserica , puse pt. toti crestinii pe mese), folosesc minile proprii pt. a se servii mai repede daca organizatorii nu pun mai multe tacimuri pt. servire, maninca clefaind si purtind discutii in timpul servirii gustarii, beau ultima gura de apa clatindu-si dantura in prezenta tuturor, se ling elegant si tacticos pe virfurile degetelor murdare de mincare motivind ca nu pot introduce mina asa murdara in buzunar pt. a-si scoate o batista de hirtie deoarece servetele nu au mai apuacat, iar apoi arunca la intimplare tacimurile din plastic la cosul de gunoi sau le lasa pe mese in mod indiferent voind sa se inteleaga ca sunt grabiti pt. a reintra in sala.
Este o imagine gretoasa, de pirliti infometati si fara nici un gram de educatie , care atrage in virtejul ei nebunesc atit tineri absolventi cit si medici cu parul alb, o imagine care indispune , care initial te pune pe ginduri dar care cu timpul te face sa intelegi vorbele poetului : Gloria strabuna, pe strabuni slaveste!
Cei care nu participa, caci sunt citiva si dintre acestia, care nu se infrupta, cei care sunt considerati prosti ca nu se pot adapta si nu pot face fata realitatii sunt undeva aproape de 10% dintre participanti , obisnuiti sa consume doar cite o ceasca cu cafea (un pahar de unica folosinta)si sa consulte standurile cu produse ale firmelor sponsore in liniste , pina la venirea celor de la gustare.
Vazind asemenea domni, sora Glykys, dar mai ales doamne si domnite, care put de educatie si care te dau pe spate de sarmante si sarmanti ,juri ca nici o data nu iti vei alege un partener din aceasta casta , a medicilor .
Prima tentatie ar fi sa spui ca eeee, nu exista padure fara uscaturi, este o exagerare, o rautate , numai ca adevarul este mult prea aproape de noi si de multe ori infricosator !