Despre desfranarea intre sot si sotie

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Eu nu stiu cum am ajuns la credinta.. atata cata am (adica f putina, de fapt).
Cred ca am un inger pazitor extraordinar si persistent, poate ca pentru vreun lucru bun lucrat de parintii sau bunicii mei etc..
Dar nu prea vad meritul meu.
De aceea mi se pare ca ma intind prea mult sa cred ca pot aduce pe cineva la credinta. Poate ca pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu macar copiii mei vor fi crestini.
Pentru ca vremurile sunt foarte grele.

Dar sotul meu este rezultatul educatiei socialiste ("religia este opiumul popoarelor", "biserica este un sistem de control social" etc..). Un set de idei ne-prelucrate rational (sau prelucrate superficial) adanc inradacinate in mintea lui, care pun in centrul lumii omul (nu pe Dumnezeu).
Si eu ma intreb adesea cate din ideile pe care le detin eu despre lume sunt valide si cate dintre ele (probabil marea majoritate) sunt absorbite inconstient din scoala, societate, massmedia (iar eu nici nu le pun sub semnul intrebarii adevarul).

(PS si un pic off topic: Imi povestea sotul ce i-a marturisit o cunostinta (un om varstnic si f.bogat care pe toate lumesti le are si chiar nimic nu-si mai doreste): "sunt ca o carcasa, sunt gol pe dinauntru". Astfel de marturisiri fac mai mult de o mie de cuvinte ce le-as putea spune eu despre scopul vietii)

Parintele Cleopa spunea:
``Ce spune Sfantul Efrem Sirul ? " Cu omul eretic sa nu vorbesti, in casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dansul, buna ziua sa nu-i dai ". Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist.``

Anna21 sa iti explic acum acel paragraf al meu. In primul rand era o parere a mea. Eu sustin ca toti suportam consecintele faptelor noastre. Nu e nimeni de vina cand trecem prin greu. un pic cam exigenta aceasta idee, adevarat.
Nu stiu contextul casatoriei tale cu un necredincios. Eu faceam comparatie cu mine. Nu m-as casatori cu un necredincios pentru ca as fii constienta de piedicile care ar aparea intre mine si el. As fi constienta ca nu am avea aceleasi dorinte, aceleasi conceptii, aceleasi idealuri.
Sotul tau salveaza vieti pentru ca asa e meseria lui, si pentru ca are avantaje materiale. (Aceea masina argintie pe care o conduci.) Nu stiu daca e iubire de semeni. Cei necredinciosi nu fac nimic daca nu le aduce o stare de bine lor. (material - servici cu posibilitati de castig mai bun, trupeste - somn cand are chef in loc de biserica de pilda, spiritual - un documentar interesant despre stiu eu ce, in loc de citirea unei carti religioase , etc.).
Eu am fost atee Anna21, si stiu ce trairi si conceptii aveam. Asta in copilarie si pana la 20 ani. Si eu am crescut in comunism cu un tata secretar de partid. In casa noastra nu se vorbea de religie niciodata atunci. Tatal si mama mea nu s-au casatorit religios. Dar vreau sa iti spun ca tatal meu cu cativa ani inainte de moarte l-a cunoscut pe Dumnezeu.
Vezi, tu spui despre credinta ta, ``atata cat am adica foarte putina``. nu e de mirare ca nu poti sa iti faci sotul sa inteleaga. Intai trebuie sa lucrezi cu tine si apoi cu ceilalti. Atunci cand credinta ta e mare, foarte multa nu foarte putina, atunci cu siguranta si sotul tau va intelege prin tine. Ca sa fii apostol in casa ta trebuie sa ai credinta multa.
Credinta nu se rezuma doar la a merge la biserica cu acea masina argintie , a tine post si merge la duhovnic. Credinta insemana mult mai mult. Si asta tine de suflet si de simtiri. trebuie sa simti mult, ca sa crezi mult.

Si acu nu fac referire la tine. O spun la general.
De ce oamenii doar cand au in fata lor o cumpana isi amintesc de Dumnezeu? Pentru ca atunci realizeaza ca doar bunul Dumnezeu e cel ce il salveaza?

Si mai am o intrebare: crezi ca iubirea de semeni a unui om care salveaza vieti in spital e mai mare decat iubirea de semeni a unui om care este portar la spital? Doar pentru ca meseria sa este de medic? Poate portarul iubeste semenii mai mult decat medicul dar nu s-a facut medic din diverse motive: bani de facultate, o capacitate de invatare mai buna, etc.
Eu zic ca masura iubirii semenilor nu este meseria pe care o faci ci este in inima, in suflet si e diferita in functie de plamada lui.
Daca maine medicul ar orbi si nu ar mai putea opera, nu ar mai putea profesa, nu ar mai iubi semenii la fel ca inainte? daca iubeste semenii cu adevarat ii va iubi si cand salveaza vieti la propriu si cand salveaza vieti la figurat. Asa cum poate o poate face portarul.

Referitor la faptele bune fara credinta. Daca un om face fapte bune nu pentru a fi milostiv si a lucra pentru mantuirea sa, ca e necredincios, atunci el face fapte bune din alte considerente. Poate si simpla multumire adusa de omul ajutat il face sa se simta bine el ca om. Si atunci cum se numeste asta?
Incepi sa intelegi cum e cu iubirea de semeni? Este o iubire neconditionata, este o iubire suprema care intruneste in ea toate sentimentele umane bune: respect, dragoste, mila, atasament fara sa astepti nimic in schimb. Care vine dinlauntrul tau, spontan, fara sa iti ceara cineva ajutorul. Il vezi ca sufera si te duci si il ajuti. Fara sa te puna cineva sa faci ceva, ci doar ca asa simti tu. Iubirea de semeni este atunci cand plangi cand vezi ca plange semenul tau, atunci cand suferi cand vezi ca semenul sufera. Iubirea de smeneni este atunci cand esti alaturi de semenul tau oriunde ar fi el si oricand.

Dar de multe ori ateul asteapta mai mult decat simpla multumire.

[dobrin7m]

Ce argumente concrete aducem ateilor ca exista Dumnezeu?

http://eph.md/ask/?question=46

[windorin]

În prealabil postat de ioana.ctin

Multumesc pentru post.

Iti recomand sa citesti, dupa putere, Sfanta Scriptura, in mod special Evangheliile si Epistolele Sfantului Pavel.
Acolo gasim toate raspunsurile, caci nimeni nu se naste invatat.
Fie dobandim mare har, prin rugaciune, si vom afla toate, fie cautam in carti si apoi ne punem pe rugaciune.

Pentru subiectul din acest topic, iti recomand:

Sfantul Ioan Gura de Aur, "Cateheze maritale - Omilii la Casatorie", Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004.

Sfantul Ioan Gura de Aur, "Omilii la Facere", Editura IBMBOR, Bucuresti, 2003-2004.

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Parintele Cleopa spunea:
``Ce spune Sfantul Efrem Sirul ? " Cu omul eretic sa nu vorbesti, in casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dansul, buna ziua sa nu-i dai ". Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist.``

Eretic nu este acelasi lucru cu necredincios.
Dar, oricum, subtila aluzie. Se inscriu pe o linie a delicatetei generale in tratarea problemelor.

Anna21 sa iti explic acum acel paragraf al meu. In primul rand era o parere a mea. Eu sustin ca toti suportam consecintele faptelor noastre. Nu e nimeni de vina cand trecem prin greu. un pic cam exigenta aceasta idee, adevarat.
Nu stiu contextul casatoriei tale cu un necredincios. Eu faceam comparatie cu mine. Nu m-as casatori cu un necredincios pentru ca as fii constienta de piedicile care ar aparea intre mine si el. As fi constienta ca nu am avea aceleasi dorinte, aceleasi conceptii, aceleasi idealuri.
Sotul tau salveaza vieti pentru ca asa e meseria lui, si pentru ca are avantaje materiale. (Aceea masina argintie pe care o conduci.) Nu stiu daca e iubire de semeni. Cei necredinciosi nu fac nimic daca nu le aduce o stare de bine lor. (material - servici cu posibilitati de castig mai bun, trupeste - somn cand are chef in loc de biserica de pilda, spiritual - un documentar interesant despre stiu eu ce, in loc de citirea unei carti religioase , etc.).
Eu am fost atee Anna21, si stiu ce trairi si conceptii aveam. Asta in copilarie si pana la 20 ani. Si eu am crescut in comunism cu un tata secretar de partid. In casa noastra nu se vorbea de religie niciodata atunci. Tatal si mama mea nu s-au casatorit religios. Dar vreau sa iti spun ca tatal meu cu cativa ani inainte de moarte l-a cunoscut pe Dumnezeu.
Vezi, tu spui despre credinta ta, ``atata cat am adica foarte putina``. nu e de mirare ca nu poti sa iti faci sotul sa inteleaga. Intai trebuie sa lucrezi cu tine si apoi cu ceilalti. Atunci cand credinta ta e mare, foarte multa nu foarte putina, atunci cu siguranta si sotul tau va intelege prin tine. Ca sa fii apostol in casa ta trebuie sa ai credinta multa.
Credinta nu se rezuma doar la a merge la biserica cu acea masina argintie , a tine post si merge la duhovnic. Credinta insemana mult mai mult. Si asta tine de suflet si de simtiri. trebuie sa simti mult, ca sa crezi mult.

Si acu nu fac referire la tine. O spun la general.
De ce oamenii doar cand au in fata lor o cumpana isi amintesc de Dumnezeu? Pentru ca atunci realizeaza ca doar bunul Dumnezeu e cel ce il salveaza?

Si mai am o intrebare: crezi ca iubirea de semeni a unui om care salveaza vieti in spital e mai mare decat iubirea de semeni a unui om care este portar la spital? Doar pentru ca meseria sa este de medic? Poate portarul iubeste semenii mai mult decat medicul dar nu s-a facut medic din diverse motive: bani de facultate, o capacitate de invatare mai buna, etc.
Eu zic ca masura iubirii semenilor nu este meseria pe care o faci ci este in inima, in suflet si e diferita in functie de plamada lui.
Daca maine medicul ar orbi si nu ar mai putea opera, nu ar mai putea profesa, nu ar mai iubi semenii la fel ca inainte? daca iubeste semenii cu adevarat ii va iubi si cand salveaza vieti la propriu si cand salveaza vieti la figurat. Asa cum poate o poate face portarul.

Referitor la faptele bune fara credinta. Daca un om face fapte bune nu pentru a fi milostiv si a lucra pentru mantuirea sa, ca e necredincios, atunci el face fapte bune din alte considerente. Poate si simpla multumire adusa de omul ajutat il face sa se simta bine el ca om. Si atunci cum se numeste asta?
Incepi sa intelegi cum e cu iubirea de semeni? Este o iubire neconditionata, este o iubire suprema care intruneste in ea toate sentimentele umane bune: respect, dragoste, mila, atasament fara sa astepti nimic in schimb. Care vine dinlauntrul tau, spontan, fara sa iti ceara cineva ajutorul. Il vezi ca sufera si te duci si il ajuti. Fara sa te puna cineva sa faci ceva, ci doar ca asa simti tu. Iubirea de semeni este atunci cand plangi cand vezi ca plange semenul tau, atunci cand suferi cand vezi ca semenul sufera. Iubirea de smeneni este atunci cand esti alaturi de semenul tau oriunde ar fi el si oricand.

Dar de multe ori ateul asteapta mai mult decat simpla multumire.

Nici nu stiu de unde sa incep.
Nu stiu daca are rost sa vorbesc despre meritele sotului meu.. ca intr-adevar nu se poate compara cu portarul.
1. Vad ca nu a murit mitul bogatiei medicilor. Eu nu cred ca in ziua de azi vreun student la medicina mai viseaza sa se imbogateasca. Daca vrei cifre.. iti dau pe privat, sa nu iscam noi discutii penibile.

2. Sotul meu necredincios este mai bun decat mine si nu o spun din falsa smerenie sau mai stiu eu ce. E un fapt. Daca are pacatele lui.. alea Dumnezeu i le va socoti, de va vrea.
In tara in care traiesc, medicul este prins intre procesele de malpraxis si politicile sistemului de asigurari sociale, astfel incat are putina libertate in profesarea onesta a meseriei sale. A avea grija de pacienti este de multe ori un act de curaj. Cazuri exista variate, dar pt ca nu necesita multe detalii medicale, ma voi referi doar la situatia in care sotul meu a taiat o gravida in sala de consult (deci nu in sala de operatie, fara sterilizare ca la carte si cu anestezie locala, ceea ce nu s-a mai vazut in acel spital!) pentru a-i salva copilul. Nu pot spune ca l-a felicitat cineva, dimpotriva., daca ceva ar fi mers rau nu mai profesa in ziua de azi. Si sunt multe alte situatii..

Dar bineinteles NU se compara cu iubirea genuina a portarului care in reveria lui SIMTE poate cuprinde intreaga umanitate in dulcele fior al dragostei. Nu este intrecut poate decat de nea Gicuta de la carciuma care si el SIMTE ca iubeste cu patos toata omenirea dupa al doilea pahar.

Ca iubirea si sentimentul sunt esentiale. Te citez: "Credinta insemana mult mai mult. Si asta tine de suflet si de simtiri. trebuie sa simti mult, ca sa crezi mult."


Of, Of, mai,mai..
TE rog DIN SUFLET si DIN INIMA (ca sa fim pe aceeasi lungime de unda cu limbajul), nu-mi mai scrie mesaje!
Considera ca ignorarea mea este o fapta de milostenie, caci cu adevarat ar fi milostenie in situatia de fata.

Sau daca tii neaparat sa scrii, te rog scrie despre ce stii. Alege oameni pe care-i cunosti, din familia ta si scrie despre ei in mod instructiv.

Propun sa scrii despre iubirea de oameni a tatalui tau, de ex.: o analiza comparativa cu coafeza de la frizeria din colt. Ca sa aflam cine si de ce are mai multa iubire, sa invatam despre slujirea aproapelui si alte lucruri de folos sufletesc!

Dar te rog nu ma mai iubi in atatea sfaturi ca nu am timp nici sa ma enervez.




Cu adevarat off topic:
Rabinul se intalneste cu Itzic si-l intreaba de una, alta.. Itzic spune ca-i suparat ca are gastele bolnave si ii mor.
OOO, spune rabinul plin de el, dar da-le orz cu miere.
Dupa cateva zile Itzic vorbeste cu rabinul si se plange ca tot mor gastele.
Asaaa, ia sa le dai tu orz cu rachiu, spune rabinul cu mult calm atotstiutor.
Dupa o saptamana iar se plange Itzic.. mor gastele.
Aaa, dar trebuie sa le dai doar hamei cu lapte, asta-i leacul.
Dupa o vreme iar se vede rabinul cu Itzic si-l intreaba de gaste.
Au murit toate, rabine..
Vai, dar eu mai aveam sfaturi, dar acum nu ai tu gaste!

[ioana.ctin]

Anna21, de ce trebuie noi, femeile sa dorim sa ne schimbam barbatii?! De ce nu-i acceptam asa cum sunt, cu bune si rele. Din experienta pot spune ca in momentul in care vrei sa schimbi ceva din mentalitatea lui, el se va opune si mai mult.
Eu am tot "tras" de sotul meu...ba cu frumosul , ba cu forta sa mearga cu mine la biserica. In momentul in care am renuntat sa-l mai tachinez a inceput sa devina mai interesat de cum e la biserica, ca daca ii gasesc Sf. Liturghie in engleza sa inteleaga si el ceva,...
E exact ca faza aia cand cauti ceva si te grabesti si nu gasesti. :D
Cand ii tachinam, le impunem ceva, cei mai multi barbatii se vor vor opune. De fapt, se vor simti ca nu-i iubim, ca-i respingem, ca dorim sa-i schimbam, ca nu-i acceptam, ca nu sunt indeajuns de buni pentru noi.
Cu dragoste multa si cu pasi marunti cred ca lucrurile vor merge mult mai bine in toate casniciile.
Cu "forta" nu merge" sa le "bagam in cap" calea cea dreapta.

Sunt perfect deacord cu ideea ca fiecare sa se duca la duhovnicul lui, pentru ca sfaturile pe care le primim fiecare de la duhovnic, nu sunt universal valabile. Dar stii cum e, nici la medic nu ne ducem, ci la farmacie sau citim pe net despre remedii.

[anna21]

În prealabil postat de ioana.ctin

Anna21, de ce trebuie noi, femeile sa dorim sa ne schimbam barbatii?! De ce nu-i acceptam asa cum sunt, cu bune si rele. Din experienta pot spune ca in momentul in care vrei sa schimbi ceva din mentalitatea lui, el se va opune si mai mult.
Eu am tot "tras" de sotul meu...ba cu frumosul , ba cu forta sa mearga cu mine la biserica. In momentul in care am renuntat sa-l mai tachinez a inceput sa devina mai interesat de cum e la biserica, ca daca ii gasesc Sf. Liturghie in engleza sa inteleaga si el ceva,...
E exact ca faza aia cand cauti ceva si te grabesti si nu gasesti. :D
Cand ii tachinam, le impunem ceva, cei mai multi barbatii se vor vor opune. De fapt, se vor simti ca nu-i iubim, ca-i respingem, ca dorim sa-i schimbam, ca nu-i acceptam, ca nu sunt indeajuns de buni pentru noi.
Cu dragoste multa si cu pasi marunti cred ca lucrurile vor merge mult mai bine in toate casniciile.
Cu "forta" nu merge" sa le "bagam in cap" calea cea dreapta.

Sunt perfect deacord cu ideea ca fiecare sa se duca la duhovnicul lui, pentru ca sfaturile pe care le primim fiecare de la duhovnic, nu sunt universal valabile. Dar stii cum e, nici la medic nu ne ducem, ci la farmacie sau citim pe net despre remedii.

Draga mea, eu nu incerc sa-l schimb in nici un fel. Gandim la fel.
(Dar asta sunt sfatuita asiduu sa fac, aici pe forum.)

Dar acest thread era despre desfranare...

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Eretic nu este acelasi lucru cu necredincios.
Dar, oricum, subtila aluzie. Se inscriu pe o linie a delicatetei generale in tratarea problemelor.

A nu crede in Dumnezeu, deci necredinciosul e ca si un eretic, poate chiar mai rau. Pentru ca il neaga pe Dumnezeu.

Parintele Cleopa spunea:
``Ce spune Sfantul Efrem Sirul ? " Cu omul eretic sa nu vorbesti, in casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dansul, buna ziua sa nu-i dai ". Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist.``

Nu e de mirare ca iti propune sex in zile de post si nu intelege cand ii spui ca nu e bine. Nici nu are cum. ca e necredincios. Sustii abstinenta cand ai alaturi de tine un necredincios. Imi imaginez discutiile dintre voi doi. Deci iata ganduri diferite, conceptii diferite. Imi pare rau de tine.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Eretic nu este acelasi lucru cu necredincios.
Dar, oricum, subtila aluzie. Se inscriu pe o linie a delicatetei generale in tratarea problemelor.



Nici nu stiu de unde sa incep.
Nu stiu daca are rost sa vorbesc despre meritele sotului meu.. ca intr-adevar nu se poate compara cu portarul.
1. Vad ca nu a murit mitul bogatiei medicilor. Eu nu cred ca in ziua de azi vreun student la medicina mai viseaza sa se imbogateasca. Daca vrei cifre.. iti dau pe privat, sa nu iscam noi discutii penibile.

2. Sotul meu necredincios este mai bun decat mine si nu o spun din falsa smerenie sau mai stiu eu ce. E un fapt. Daca are pacatele lui.. alea Dumnezeu i le va socoti, de va vrea.
In tara in care traiesc, medicul este prins intre procesele de malpraxis si politicile sistemului de asigurari sociale, astfel incat are putina libertate in profesarea onesta a meseriei sale. A avea grija de pacienti este de multe ori un act de curaj. Cazuri exista variate, dar pt ca nu necesita multe detalii medicale, ma voi referi doar la situatia in care sotul meu a taiat o gravida in sala de consult (deci nu in sala de operatie, fara sterilizare ca la carte si cu anestezie locala, ceea ce nu s-a mai vazut in acel spital!) pentru a-i salva copilul. Nu pot spune ca l-a felicitat cineva, dimpotriva., daca ceva ar fi mers rau nu mai profesa in ziua de azi. Si sunt multe alte situatii..

Dar bineinteles NU se compara cu iubirea genuina a portarului care in reveria lui SIMTE poate cuprinde intreaga umanitate in dulcele fior al dragostei. Nu este intrecut poate decat de nea Gicuta de la carciuma care si el SIMTE ca iubeste cu patos toata omenirea dupa al doilea pahar.

Meritele sotului tau aici pe pamant, care il face sa nu se compare cu portarul, nu inseamna nimic in fata judecatii lui Dumnezeu, daca nu exista credinta in Dumnezeu.
Si , atunci cand vorbim de suflet, si de fapte de credinta intru mantuire, altele sunt masurile cu care se masoara, nu meritele profesionale in lumea asta. Nu cate scoli ai , ce functii ai , daca ai procese de malpraxis sau nu, sau ce politici are sistemul de asigurari nu stiu ce tara.
Nu contest meritele unui medic care salveaza vieti omenesti dar spun ca nu meseria de face mai bun decat alti oameni in ceea ce priveste mantuirea. Si ca exista oameni buni , credinciosi si iubitori de semeni si printre cei care nu au zece facultati.
Aluzia cu nea Gicuta si al doilea pahar este cat se poate de josnica. Pentru ca eu nu am vorbit niciodata de Gicuta de la birt si nici nu am spus ca alcoolicul e mai credincios sau mai bun.
In schimb tu spui ca necredinciosul e mai bun decat credinciosul . Si te citez:
``Sotul meu necredincios este mai bun decat mine si nu o spun din falsa smerenie sau mai stiu eu ce. E un fapt.``
Si tine cont ca tu ai spus ca esti putin credincioasa.

Te mai citez: ``iubirea genuina a portarului care in reveria lui SIMTE poate cuprinde intreaga umanitate in dulcele fior al dragostei.``

Deci toti cei care stau cu bisturiul in mana sa scoata copilasi din burtica sunt cu mult mai sus decat ceilalti oameni bietii care au o iubire ingenua , contemplativa fara fapte reale. Totul raportat la credinta. ca despre asta era vorba aici. Hm.
Atunci care este parerea ta despre isihastii nostrii ortodocsi care stau in chilia lor izolata si se roaga pentru toata lumea inclusiv pentru necredinciosi aici incluzand si pe sufletul sotului tau. si acestia au iubiri ingenue?
Ma rogi sa nu iti mai scriu. Vezi tu, aici e liber, fiecare isi spune parerea, asa cum o faci si tu, asa fac si eu.

Daca crezi ca sotul tau se poate mantui si ca va fi judecat mai usor in fata lui Dumnezeu, pentru ca e necredincios, doar pentru ca in aceasta scurta viata aici pe pamant a salvat vieti omenesti, te inseli amarnic. E ca si cum te-ai imbata cu apa rece. E necredincios si nu face nimic in acest sens. si asta spune tot.


Pacatul necredintei asa cum e expus in http://www.sfaturiortodoxe.ro/pacate/credinta.htm

``PĂCATUL NECREDINTEI

Foarte multi oameni, datorită unor mari necazuri pe care le au în viată si lipsei de experientă si practică bisericească, cad în necredintă sau, mai mult, unii chiar ajung la sinucidere. Pentru o persoană care nu crede în existenta lui Dumnezeu, viata nu are sens. Este foarte greu când cineva excelează în această atitudine de respingere a bunătătii divine. Sunt momente si momente în viată. Ispita satanei îi împinge pe unii să nu mai creadă în Dumnezeu. Bine ar fi să se întoarcă, să-i lumineze Dumnezeu si să-si observe păcatul. Bunul Dumnezeu, în orice moment, ca un părinte asteaptă să ne întoarcem si să-i recunoastem paternitatea. Cei care îmbătrânesc în necredintă sunt de compătimit. Credinta este un reazem, un sprijin, o sperantă, un ajutor efectiv pe care-1 simti doar dacă nu-i alterată simtirea, este un sens al vietii noastre pământesti. Ce rost ar mai avea viata noastră, ce rost ar mai avea ratiunea noastră care ne face să fim stăpânitori ai acestei lumi dacă nu credem în Dumnezeu?! Necredinta în Dumnezeu este o autoîntunecare, o autoîndobitocire. Animalul nu are minte, însă omul o are si nu o valorifică cum spune psalmistul David: „Omul, în cinste fiind, n-a priceput si s-a alăturat dobitoaceler celor fără de minte" (Ps. 48, 12). Aceasta este dorinta lui să se asemene animalelor celor care nu au minte. Toată viata trebuie să luptăm cu gândul ce ne vine referitor la necredinta în Dumnezeu si să-l alungăm. La acest păcat al necredintei ajung cei ce nu au o educatie religioasă din copilărie, cei care nu au un exemplu de credintă în familie (părinti necredinciosi sau indiferenti), cei care nu au nici o tangentă cu Tainele Bisericii etc.``

Inca odata imi pare rau de tine.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Sau daca tii neaparat sa scrii, te rog scrie despre ce stii. Alege oameni pe care-i cunosti, din familia ta si scrie despre ei in mod instructiv.

Propun sa scrii despre iubirea de oameni a tatalui tau, de ex.: o analiza comparativa cu coafeza de la frizeria din colt. Ca sa aflam cine si de ce are mai multa iubire, sa invatam despre slujirea aproapelui si alte lucruri de folos sufletesc!

Dar te rog nu ma mai iubi in atatea sfaturi ca nu am timp nici sa ma enervez.

Departe de mine gandul sa vreau sa te enervez si sa vreau sa iti dau sfaturi. Ti-am mai zis imi spun pararea si atat.

Acum analiza:
subiectii: coafeza din colt si tatal meu , fost profesor catedra de electrotehnica la o facultate, actualmente decedat.
Cazul I: - coafeza nu are studii multe a terminat o scoala profesionala dar este credincioasa, traieste in credinta asa cum a fost invatata in familie si la biserica, a facut fapte bune, este miloasa si buna la suflet, a trait toata viata inchindu-si gandurile si sufletul la Dumnezeu. Isi educa copii in spirit crestin si prin ea sotul ei se sfinteste cum spune Scriptura.
- tatal meu, comunist convins, credea in Dumnezeu, dar asa in interiorul lui, fara sa faca fapte de credinta. Exemplu bun in societate dupa criteriile societatii, dar care doar la sfarsitul vietii, incercat de boala, il cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu.

Concluzia: coafeza din colt cu siguranta este cu mult inaintea tatalui meu in calea mantuirii pentru ca a facut mult mai multe decat tatal meu.

Cazul II: coafeza este o femeie buna, miloasa din fire, care nu face nici rau nici bine, sta in banca ei, si isi vede de viata. Uneori hraneste pe cineva cand ii bate in usa si e flamand, dar odata salveaza pe cineva de la moarte intamplator. Dar e necredincioasa. Nu crede in Dumnezeu.

Concluzia: coafeza din colt cu siguranta nu se va mantui pentru ca prima si cea mai importanta dintre porunci este sa iubesti pe Dumnezeu mai presus de orice. Ori ea tocmai acest fapt il neaga. Degeaba faptelele bune, degeaba salvarea omului de la moarte tot necredincioasa ramane. Tatal meu s-a trezit, in al 12-lea ceas ce e drept dar s-a trezit. Si a facut pasi spre mantuirea lui atat cat a mai avut timp in viata sa.

Acum te las pe tine sa analizezi singura in tacere comparativ pe sotul tau necredincios care salveaza vieti cu orice om de oriunde de pe pamantul asta care in schimb e credincios.

Concluziile nu e nevoie sa le mai scrii aici pe forum decat daca doresti sa expui si altora spre a invata despre cum tu singura spui: ``Ca sa aflam cine si de ce are mai multa iubire, sa invatam despre slujirea aproapelui si alte lucruri de folos sufletesc!``

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Draga mea, eu nu incerc sa-l schimb in nici un fel. Gandim la fel.
(Dar asta sunt sfatuita asiduu sa fac, aici pe forum.)

Dar acest thread era despre desfranare...

Nu-l schimba draga, lasa-l asa cum e, necredincios. Imi retrag sfaturile. E bine acum? Te simti mai bine?

Avva Antonie.
35.
A spus avva Antonie: cel care bate fierul, mai întâi se gândeşte ce va face, seceră, sabie, secure. Aşa şi noi trebuie să ne gândim, ce virtute vrem să dobândim, ca să nu ne ostenim în zadar.