Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Alte Religii
Subiect închis
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #91  
Vechi 17.03.2014, 21:33:39
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iondan Vezi mesajul
Aduci niste argumente comice ,cum ca crestinismul nu reușeste sa explice realitatea, așa cum reușeste budismul si de aceea,probabil, vrei sa-l popularizezi .Nu exclud faptul ca tu, citind niste scrieri budiste, sa fi rămas fascinat de anumite idei care ti-au deschis niste " unghiuri " noi pe care ,crezi tu, camera de luat vederi crestina nu le vede. Intrebarea e, sunt utile acele unghiuri?

Ce dezvolta ele concret? Te ajută sa nu mai pacatuiesti,te fac mai bun, mai iubitor, mai linistit,mai smerit?...

Poti sa punctezi un loc in care budismul explica mai bine realitatea?

PS:afirmatia cu energiile impersonale (budism )si cele necreate(crestinism) nu e argument valid, caci e diferenta intre "nepersoana absoluta" si Absolutul Persoana.

Multumesc pentru intrebare.
--------------------------

Comparand cu celelalte culte crestine, ortodoxia este de departe Regina.

Straluceste ca soarele.

In opinia mea detine cele mai profunde explicatii (scrierile patristice) si cele mai puternice lucrari ale Duhului.

Insa ca acestea sa lucreze in adancul inimii, credinciosul trebuie sa se cultive, sa citeasca, sa-si hraneasca mintea cu vorbele si intelesurile ante-traitorilor. Poti sa fii ortodox doar cu numele, poti sa fii ortodox doar cu slujbele, poti sa fii ortodox avand intelegerile adanci ale Parintilor (in lucrarea virtutilor, isihie, rugaciunea inimii....)

As fi dorit din tot sufletul sa fi gasit in crestinism ceea ce am gasit in budism.
Asa cum in lucrare ortodoxia este desavarsita, as fi dorit sa fie rotunda si in explicatii.

---------------
In ce punct explica budismul mai bine realitatea? Si cu ce ne ajuta aceasta in lucrarea efectiva a virtutilor (smerenie, blandete, iubire, rabdare…)?

In esenta, budismul (Calea de Mijloc, mai precis) elucideaza complet/ articuleaza logic principiile apofatice de cunoastere a Lui Dumnezeu.

Negatia, ca forta cognitiva, in crestinism ramane la nivelul unor concepte si metafore ("necunoasterea Lui Dumnezeu in Fiinta”), iar efectiv in rugaciune, la un nivel grosier de genul - “ferirea de imaginatii/ neincrederea in aratari/ (negatii/respingeri brute).

Budismul a dezvoltat explicatii psihologice de mare rafinament privind metoda apofatica de adancire a mintii in rugaciune (adancire in Prezenta Lui Dumnezeu). Respingerile/negatiile sunt foarte fine si penetrante (atunci cand dependenta formei este identificata la un nivel profund).

In ortodoxie, metoda apofatica a fost evidențiată în teologia patristică de Ioan Damaschin, Grigorie de Nissa, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Grigore Palama.

Gasirea Lui Dumnezeu este ca si iesirea dintr-o cusca inghesuita si obscura, pe o pajiste intinsa, luminoasa, fara hotar. Este un sentiment coplesitor de mare slobozenie, de libertate neingradita, de miscare fara opreliste in orice directie.

O astfel de minte, care se misca sloboda in Dumnezeu, poate cultiva cu usurinta orice virtute. Inclusiv smerenia adanca, pentru ca pe sine se vede ca “nimic” (negarea sinelui /apofatismul sinelui). Este o minte fara hotar care poate contempla fara sa fie ingreunata de pareri (intiparirile pacatoase) bunatatile Lui Dumenzeu – iubirea de care se aprinde asa cum lemnul uscat este aprins de scanteie.

Fara aceasta slobozenie, cel ce lucreaza virtutile se aseamana cu cineva care are lanturi grele la maini si la picioare. Cand mintea se adanceste in Dumnezeu si devine sloboda, El preia comanda si le infaptuieste pe toate, in timp ce noi “stam usori in palmele Sale”.
__________________


Last edited by florin.oltean75; 17.03.2014 at 22:48:44.
  #92  
Vechi 19.03.2014, 00:43:29
Miha-anca
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
Cine judeca daca o credinta este traita sau nu cu adevarat?

Cine judeca daca smerenia este autentica sau nu?

Intelesurile vin in primul rand prin "insasi intelesuri" unite cu lucrarea efectiva a virtutilor.

Tainele, asa cum sunt definite in ortodoxie, lucreaza matuirea celor care cred in ele.

Opinia mea este ca dinamica lor poate fi privita intr-un mod mai profund, intelegand aspectele subtile ale proceselor cognitive.

Cu intelegeri mai adanci lucrarea tainei se savarseste in noi cu putere mai mare.

Eu nu contrazic miezul invatarurilor crestine ci in opinia mea pot fi interpretate intr-un mod mai profund.

Altfel, trebuie sa ne bazam doar pe credinta - pentru ca argumentatiile la nivel rational, asa cum sunt ele admise teologic, prezinta contradictii logice evidente.

In opinia mea, acestea pot fi rezolvate intr-o mare masura intelegand explicatiile rationale (nu dogmatice) ale Caii de Mijloc.
Cine judeca toate acestea? Doar Dumnezeul din Treime.
Iti inteleg dorinta de a sti, dar dupa umila mea parere, trebuie sa arati si smerenie fata de Dumnezeu, ca El sa te lumineze. Ortodoxia cuprinde TOT Adevarul, care e valabil atat pana la moarte, cat si dupa moarte; in vreme ce budismul se opreste la groapa, nefiind mantuitor.
Incearca sa citesti mai mult din Sfintii Parinti si te vei lumina in toate privintele.
Budismul iti da iluzia ca intelegi tot; e si normal, caci nu iti da decat atata cat poti intelege; ori Dumnezeu e de necuprins, este infinit. Cum sa cuprinzi Infinitul?!?
Ai grija, ca fugi dupa o iluzie.
Si magia alba e tot magie!
  #93  
Vechi 19.03.2014, 00:53:21
Miha-anca
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
Insa ca acestea sa lucreze in adancul inimii, credinciosul trebuie sa se cultive, sa citeasca, sa-si hraneasca mintea cu vorbele si intelesurile ante-traitorilor. Poti sa fii ortodox doar cu numele, poti sa fii ortodox doar cu slujbele, poti sa fii ortodox avand intelegerile adanci ale Parintilor (in lucrarea virtutilor, isihie, rugaciunea inimii....)

As fi dorit din tot sufletul sa fi gasit in crestinism ceea ce am gasit in budism.
Asa cum in lucrare ortodoxia este desavarsita, as fi dorit sa fie rotunda si in explicatii.
Noi, ortodocsii, nu facem decat 1% pentru a ne curati inima; restul face Dumnezeu din mila Lui.
Vrei sa spui ca budistul face singur ceea ce face pentru ortodox Dumnezeu?!?
Depinde de tine, cat de ortodox esti, cat te rogi, cat te cureti de pacate si patimi; dar cu toate acestea, tot Dumnezeu cu mila Sa te curata si te face aidoma Lui, adica te indumnezeieste.
In budism gasesti o iluzie, nimic altceva, comparativ cu crestinismul. Dar, atentie: nu le poti practica pe amandoua! Trebuie sa alegi.
  #94  
Vechi 20.03.2014, 10:04:14
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
Comparand cu celelalte culte crestine, ortodoxia este de departe Regina.
Straluceste ca soarele.
In opinia mea detine cele mai profunde explicatii (scrierile patristice) si cele mai puternice lucrari ale Duhului.
Daca ai uitat deja, revin cu citate, dar din ce ai scris pana acum deja eu am inteles altceva:
1. Crestinismul e incomplet, insuficient fata de budhism,
2. Explicatiile Patristice nu sunt suficient de bune, mai bune sunt cele care le gasesti tu cu mintea ta, chit ca vin in conflict flagrant cu acestea si transforma crestinismul intr-o mascarada.

Citat:
As fi dorit din tot sufletul sa fi gasit in crestinism ceea ce am gasit in budism.
Asa cum in lucrare ortodoxia este desavarsita, as fi dorit sa fie rotunda si in explicatii.
Da, nu trebuie sa mai caut ca ai venit singur cu mostra care contrazice ce ai scris mai sus.

Intr-adevar, budhismul iti oferea ceea ce e mai greu de obtinut din crestinism pentru a satisface desavarsit orgoliul de intelectual - o filosofie goala, fara cine stie ce aplicabilitate practica in directia mantuirii.

Citat:
In ce punct explica budismul mai bine realitatea? Si cu ce ne ajuta aceasta in lucrarea efectiva a virtutilor (smerenie, blandete, iubire, rabdare…)?
Cu nimic.
Daca ai cunoaste crestinismul macar un sfert din cat ai pretentia ca stii despre buhism, ai sti ca aceste virtuti nu se obtin printr-un efort rational ci unul ascetic si haric.
Fara rugaciunea catre o Persoana anume, care in budhism NU EXISTA, sfintenia este innacesibia.

Sunt vicii care pot fi combatute prin disciplina sau pur si simplu de care unii oameni, prin natura lor, sunt feriti.
Dar lipsa aparenta a unor pacate, NU este sfintenie.

Citat:
In esenta, budismul (Calea de Mijloc, mai precis) elucideaza complet/ articuleaza logic principiile apofatice de cunoastere a Lui Dumnezeu.
Haha, ce ironie crunta.
Poate afli si tu intr-o zi ca in budhism nu exista Dumnezeu sau in orice caz, existenta lui Dumnezeu e decarata irelevanta.

Si chiar daca in anumite forme moderne, adaptate pentru afi asimiate de gandirea Occidentala, exista ceva care s-ar putea numi astfe, e vorba de o entitate impersonala, cum ti s-a mai spus de atfel.
Nici vorba de Sfanta Treime, nici vorba de Dumnezeu Fiul, sau Sfantul Duh.

Chiar, tu crezi in Sfanta Treime sau e un concet care il consideri incompatibil cu orientarea ta budhista?

Citat:
Negatia, ca forta cognitiva, in crestinism ramane la nivelul unor concepte si metafore ("necunoasterea Lui Dumnezeu in Fiinta”), iar efectiv in rugaciune, la un nivel grosier de genul - “ferirea de imaginatii/ neincrederea in aratari/ (negatii/respingeri brute).
Deci cam cu atat ai ramas din cunostitele tare sumare despre crestinism..

Gandirea ta e viciata din start, pentru ca tu ai impresia ca Dumnezeu poate fi cunoscut in Fiinta sa, prin jonglerii cu cuvinte si concepte, ca in budhismul din capul tau.

Ei bine, nu este asa, cunoasterea lui Dumnezeu este mai presus de efortul rational al omului, ceea ce ofera crestinsmul este contextul in care omul se poate curati pe sine pentru a primi aceasta cunoastere, atunci cand omul a sporit in curatie, smerenie si Dumnezeu crede de cuviinta.

Nimic din ceea ce tu ca om, cu aere de filosof, invarti in cap, nu te apropie nici macar 1mm de aceasta cunoastere.

Citat:
Budismul a dezvoltat explicatii psihologice de mare rafinament privind metoda apofatica de adancire a mintii in rugaciune (adancire in Prezenta Lui Dumnezeu). Respingerile/negatiile sunt foarte fine si penetrante (atunci cand dependenta formei este identificata la un nivel profund).
Las-o mai, inca o data, cu prostiie astea, ca budhismul NU este o religie teista, macar atat ar trebui sa stii.

O fi utila cat de cat la nivel de filosofie, psihologie, dupa curatat de toate prostiie dar atat.

Citat:
In ortodoxie, [url="http://dexonline.ro/definitie/apofatism"]metoda apofatica O astfel de minte, care se misca sloboda in Dumnezeu, poate cultiva cu usurinta orice virtute. Inclusiv smerenia adanca, pentru ca pe sine se vede ca “nimic” (negarea sinelui /apofatismul sinelui). Este o minte fara hotar care poate contempla fara sa fie ingreunata de pareri (intiparirile pacatoase) bunatatile Lui Dumenzeu – iubirea de care se aprinde asa cum lemnul uscat este aprins de scanteie.
Bati campii, in primul rand, omul asa cum e creat de Dumnezeu, nu e doar minte, este si afect (pe care budhismul nu da doi bani, il vede ca un reziduu, o iluzie) si vointa (si aici iarasi are o serie de concepte aiuristice).

Cand omul ajunge la Dumnezeu, ajunge cu toata fiinta sa, toata fiinta sa trebuit sa fie curata in acest sens.
In al doilea rand, smerenia este premiza pentru a ajunge acolo, nu o consecinta ulterioara.
Ca pe urma se poate adanci, este partea a doua.
Este premiza, dar nu singura si nu suficienta.

Citat:
Fara aceasta slobozenie, cel ce lucreaza virtutile se aseamana cu cineva care are lanturi grele la maini si la picioare. Cand mintea se adanceste in Dumnezeu si devine sloboda, El preia comanda si le infaptuieste pe toate, in timp ce noi “stam usori in palmele Sale”.
Pai tocmai lucrarea virtutii, sub har, este cea care face pe om sa lepede lanturile de la maini si de la picioare.
Tu te-ai pacalit crezand ca ai gasit o scurtatura si poti sari peste asta, dar cum se zice, ai sarit din tigaia incinsa, direct in foc.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.

Last edited by AlinB; 20.03.2014 at 10:08:42.
  #95  
Vechi 21.03.2014, 15:08:06
tot-Laurentiu's Avatar
tot-Laurentiu tot-Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.11.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
Agumentatia logica crestina privind explicarea realitatii prezinta zone de fractura si incongruenta evidente, chiar daca face apel la concepte "liant": “energii” / "energii necreate".

Aceasta pentru ca nu are explicatii cu privire la ceea ce este in mod esential “fiinta”, “persoana”, “energia” – orice fenomen in general.

Crestinismul le trateaza ca postulate / evidente in sine.

Din acest punct de vedere “persoana” detine un statut “tabu” fiind intangibila oricarei incercari de a fi explicata rational.
Explicații suplimentare:

Despre numarul firilor

Dupa cum cu privire la Dumnezeire marturisim o singura fire, si dupa cum spunem ca sunt in realitate trei ipostase si afirmam ca toate insusirile naturale si substantiale sunt simple, si ca cunoastem deosebirea ipostaselor numai in cele trei insusiri, anume in necauzat si parintesc, in cauzat si firesc, in cauzat si purces, si cunoastem ca ipostasele sunt nedespartite si nedespreunate unele de altele, unite si intrepatrunse fara confundare - ele sunt unite, dar nu se confunda, caci sunt trei, chiar daca sunt unite, caci sunt despartite, dar fara sa se despreuneze. Si chiar daca fiecare exista in sine, adica este o ipostasa desavarsita si are o insusire proprie, adica un mod deosebit de existenta, totusi sunt unite prin fiinta si prin insusirile naturale si prin aceea ca nu se despart si nici nu se departeaza de ipostasa parinteasca; pentru aceea este si se numeste un singur Dumnezeu - tot astfel si cu privire la dumnezeiasca si inexprimabila intrupare, care depaseste orice minte si orice intelegere a unicului Dumnezeu Cuvantul al Sfintei Treimi, Domnul nostru Iisus Hristos, marturisim doua naturi, cea dumnezeiasca si cea omeneasca, care s-au legat reciproc si s-au unit dupa ipostasa, formand din cele doua firi o singura ipostasa compusa. Spunem ca se pastreaza cele doua firi si dupa unire in singura ipostasa compusa, adica in singurul Hristos si ca atat ele cat si insusirile lor naturale exista in realitate: unite fara sa se confunde, despartite fara sa se desparta si numarate. Si dupa cum cele trei ipostase ale Sfintei Treimi sunt unite fara confundare si se despart fara sa se desparta si se numara - iar numarul nu produce in ele impartire sau separare sau instrainare si taiere, caci cunoastem un singur Dumnezeu: pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh - in acelasi chip si firile lui Hristos, chiar daca sunt unite, sunt unite fara sa se amestece. Si chiar daca se intrepatrund reciproc, totusi nu primesc schimbare sau prefacerea uneia in alta. Fiecare fire isi pastreaza neschimbata insusirea ei naturala. Pentru aceea se si numara, iar numarul nu introduce impartire. Caci unul este Hristos, desavarsit in Dumnezeire si omenire. Numarul nu este cauza naturala a impartirii sau a unirii, ci indica cantitatea celor numarate, fie ca sunt unite, fie ca sunt despartite. Unite in sensul in care spunem ca acest zid are 50 de pietre: despartite in sensul in care spunem ca in cimpia aceasta se gasesc 50 de pietre. Sau un alt exemplu: sunt unite in sensul in care in carbune sunt doua naturi, adica foc si lemn; despartite in sensul ca alta este natura focului si alta natura lemnului. Altul este motivul care le uneste si le desparte si nu numarul.

Asadar, dupa cum este cu neputinta sa spui ca cele trei ipostase ale Dumnezeirii - chiar daca sunt unite unele cu altele - fac o singura ipostasa, ca sa nu se amestece si sa se nimiceasca deosebirea ipostaselor, tot astfel este cu neputinta sa spui ca cele doua firi ale lui Hristos, unite dupa ipostasa, sunt o singura fire, pentru ca sa nu nimicim, sa amestecam si sa desfiintam deosebirea lor.

Despre modul zamislirii Cuvantului si a intruparii lui dumnezeiesti

Ingerul Domnului a fost trimis la Sfanta Fecioara, care se trage din semintia lui David (Matei I, 16; Luca I, 27.): "Caci este evident ca Domnul nostru a rasarit din Iuda, din care semintie nimeni nu s-a apropiat de altar"( Evrei VIII, 14, 13.), dupa cum a spus dumnezeiescul apostol. Despre aceasta vom vorbi mai precis mai pe urma. Acesteia binevestindu-i ingerul i-a zis: "Bucura-te cea plina de dar, Domnul este cu tine"( Luca I, 28.). Ea s-a inspaimantat din pricina cuvantului, iar ingerul a zis catre ea: Nu te teme, Marie, caci ai gasit har la Domnul si vei naste Fiu si ii vei pune numele Iisus"( Luca I, 30-31.). "Caci el va mantui pe poporul lui de pacatele sale"( Matei I, 21.). Pentru aceea cuvantul Iisus se talmaceste mantuitor. Iar ea nedumerindu-se a zis: Cum va fi mie aceasta, pentru ca eu nu cunosc barbat?"( Luca I, 34.). Iarasi zice ingerul catre ea: "Duhul cel Sfant se va pogori peste tine si puterea celui prea inalt te va umbri. Pentru aceea si Sfantul n ascut din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu" (Luca I, 35.). Iar ea a zis catre el: "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau" (Luca I, 38.).

Deci dupa asentimentul sfintei Fecioare, Duhul cel Sfant s-a pogorat peste ea potrivit cuvantului Domnului, pe care l -a spus ingerul, curatind-o si dandu-i in acelasi timp si puterea de a primi Dumnezeirea Cuvantului si puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea enipostatica si puterea prea inaltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, cel deofiinta cu Tatal, ca o samanta dumnezeiasca si si-a alcatuit Lui din sangiurile ei sfinte si prea curate, trup insufletit cu suflet rational si cugetator, parga framantaturii noastre. Nu si-a alcatuit corpul pe cale seminala, ci pe cale creationista, prin Duhul Sfant. Nu si-a alcatuit forma trupului treptat prin adaugiri, ci a fost desavarsit dintr-o data. Insusi Cuvantul lui Dumnezeu s-a facut ipostasa trupului. Caci Cuvantul dumnezeiesc nu s-a unit cu un trup care exista aparte mai dinainte, ci locuind in pantecele Sfintei Fecioare, si-a construit, fara ca sa fie circumscris in ipostasa lui, din sangiurile curate ale pururea Fecioarei, trup insufletit cu suflet rational si cugetator, luand parga framantaturii omenesti, si insusi Cuvantul s-a facut ipostasa trupului. In chipul acesta este simultan si trup: trup al Cuvantului lui Dumnezeu si trup insufletit, rational si cugetator. Pentru aceea nu vorbim de om indumnezeit, ci de Dumnezeu intrupat. Caci fiind prin fire Dumnezeu desavarsit, acelasi s-a facut prin fire om desavarsit. Nu si-a schimbat firea, nici nu avem o iluzie de intrupare, ci s-a unit dupa ipostasa in chip neamestecat, neschimbat si neimpartit cu trup insufletit, rational si cugetator, care are in el insusi existenta, pe care l-a luat din Sfanta Fecioara, fara ca sa se schimbe firea Dumnezeirii Lui in fiinta trupului si fara ca sa se schimbe fiinta trupului in firea Dumnezeirii Lui si fara ca sa rezulte o singura fire compusa din firea Lui dumnezeiasca si din firea omeneasca pe care a luat-o.

Intreaga fire dumnezeiasca in una din ipostasele ei s-a unit cu intreaga fire omeneasca si nu parte cu parte

Cele comune si universale sunt atribuite si celor particulare care sunt sub ele. Comun este fiinta, ca specie, iar particular ipostasa. Este particular nu ca ar avea o parte a firii, caci nu are o parte din ea, ci particular prin numar, spre exemplu: individul. Ipostasele se deosebesc prin numar si nu prin fire. Fiinta este afirmata de ipostasa, pentru ca fiinta este desavarsita in fiecare din ipostasele de aceeasi specie. Pentru aceea ipostasele nu se deosebesc intre ele in ceea ce priveste fiinta, ci in ceea ce priveste accidentele, care sunt insusiri caracteristice, insusirile caracteristice, insa, apartin ipostaselor si nu firii. Ipostasa se define ste: fiinta impreuna cu accidentele. Pentru aceea ipostasa poseda comunul impreuna cu particularul si existenta in sine. Fiinta, insa, nu exista in sine, ci este considerata in ipostase. Prin urmare, daca patimeste una din ipostase, atunci intreaga fiinta patimeste, caci a patimit ipostasa, si se spune ca a patimit in una din ipostasele ei. Dar nu este necesar ca sa sufere toate ipostasele de aceeasi specie cu ipostasa care sufera.
  #96  
Vechi 21.03.2014, 15:09:57
tot-Laurentiu's Avatar
tot-Laurentiu tot-Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.11.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Implicit

Astfel, marturisim ca firea Dumnezeirii este in chip desavarsit intreaga in fiecare din ipostasele ei, toata in Tatal, toata in Fiul, toata in Sfantul Duh. Pentru aceea Tatal este Dumnezeu desavarsit, Fiul Dumnezeu desavarsit, Sfantul Duh Dumnezeu desavarsit. Astfel si in intruparea unicului Dumnezeu Cuvantul al Sfintei Treimi spunem ca firea intreaga si desavarsita a Dumnezeirii in una din ipostasele ei s-a unit cu toata firea omeneasca si nu parte cu parte. Caci spune dumnezeiescul apostol: "in el locuieste in chip trupesc toata deplinatatea Dumnezeirii"( Coloseni II, 9.), adica in trupul Lui. Iar ucenicul acestuia, purtatorul de Dumnezeu Dionisie, cel prea bine cunoscator al celor dumnezeiesti, spune ca Dumnezeirea a comunicat cunoi in intregime in una din ipostasele ei. Nu suntem siliti sa spunem ca sau unit dupa ipostasa toate ipostasele sfintei Dumnezeiri, adica cele trei, cu toate ipostasele omenirii. Caci prin nimic altceva nu a fost partas Tatal si Sfantul Duh la intruparea Cuvantului lui Dumnezeu decat prin bun avointa si vointa. Spunem, insa, ca s-a unit intreaga fiinta a Dumnezeirii cu intreaga fire omeneasca. Dumnezeu Cuvantul n-a lasat nimic din cele ce a sadit in firea noastra cand ne-a plasmuit la inceput, ci le-a luat pe toate, corp, suflet ganditor si rational si insusirile acestora. Caci vietuitoarea lipsita de una din acestea nu este om. El in intregime m-a luat pe mine in intregime, El in intregime s-a unit cu mine in intregime, ca sa-mi daruiasca mie in intregime mantuirea. Caci ceea ce este neluat este nevindecat.

Asadar, Cuvantul lui Dumnezeu s-a unit cu trupul prin intermediul mintii, care sta la mijloc intre curatenia lui Dumnezeu si grosolania trupului. Caci mintea este puterea conducatoare a sufletului si a trupului.

Mintea este partea cea mai curata a sufletului, iar Dumnezeu este superior mintii. Si cand cel superior ingaduie, mintea lui Hristos isi arata propia sa conducere. Cu toate acestea este supusa, urmeaza celui superior si lucreaza pe acelea pe care vointa dumnezeiasca le vrea.

Mintea s-a facut lacas Dumnezeirii unite cu ea dupa ipostasa, dupa cum si trupul; ea nu locuieste impreuna cu Dumnezeirea, dupa cum rataceste parerea blestemata a ereticilor, zicand ca intr-un vas de 50 de litri nu incap 100 de litri, judecand pe cele imateriale in chip material. Caci cum se va putea spune ca Hristos este Dumnezeu desavarsit si om desavarsit si deofiinta cu Tatal si cu noi, daca in El s-a unit o parte a firii dumnezeiesti cu o parte a firii omenesti?

Spunem ca firea noastra s-a sculat din morti si s-a inaltat si s-a asezat de-a dreapta Tatalui, nu in sensul ca toate ipostasele oamenilor au inviat si s-au asezat de-a dreapta Tatalui, ci in sensul ca firea noastra intreaga este in ipostasa lui Hristos. Caci zice dumnezeiescul apostol: "Ne-a sculat impreuna cu El, ne-a asezat impreuna cu El, in Hristos" (Efeseni II, 6.). Spunem si aceasta ca unirea s-a facut din fiinte comune. Caci orice fiinta este comuna ipostaselor cuprinse sub ea si nu se poate gasi o fire sau fiinta particulara si deosebita, pentru ca atunci ar fi necesar sa spunem ca aceleasi ipostase sunt si de aceeasi fiinta si de fiinta deosebita si sa spunem ca Sfanta Treime, potrivit Dumnezeirii ei, este si de aceeasi fiinta si de fiinta deosebita. Prin urmare aceeasi fire se gaseste in fiecare din ipostasele ei. Iar cand spunem dupa fericitii Atanasie si Chiril ca firea Cuvantului s-a intrupat, spunem ca Dumnezeirea s-a unit cu trupul. Pentru aceea nu putem sa spunem ca firea Cuvantului a patimit, caci nu a patimit in El Dumnezeirea. Spunem, insa, ca a patimit in Hristos firea omeneasca, fara sa lasam sa se inteleaga toate ipostasele omenesti, ci marturisim ca Hristos a suferit in firea omeneasca. Astfel cand spunem "firea Cuvantului" indicam pe insusi Cuvantul. Iar Cuvantul poseda si comunul fiintei, dar si particularul ipostasei.


Mai multe explicații suplimentare găsești aici:

Last edited by tot-Laurentiu; 21.03.2014 at 15:26:49.
  #97  
Vechi 21.03.2014, 18:21:27
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de tot-Laurentiu Vezi mesajul
Astfel, marturisim ca firea Dumnezeirii este in chip desavarsit intreaga in fiecare din ipostasele ei, toata in Tatal, toata in Fiul, toata in Sfantul Duh. Pentru aceea Tatal este Dumnezeu desavarsit, Fiul Dumnezeu desavarsit, Sfantul Duh Dumnezeu desavarsit. Astfel si in intruparea unicului Dumnezeu Cuvantul al Sfintei Treimi spunem ca firea intreaga si desavarsita a Dumnezeirii in una din ipostasele ei s-a unit cu toata firea omeneasca si nu parte cu parte. Caci spune dumnezeiescul apostol: "in el locuieste in chip trupesc toata deplinatatea Dumnezeirii"( Coloseni II, 9.), adica in trupul Lui. Iar ucenicul acestuia, purtatorul de Dumnezeu Dionisie, cel prea bine cunoscator al celor dumnezeiesti, spune ca Dumnezeirea a comunicat cunoi in intregime in una din ipostasele ei. Nu suntem siliti sa spunem ca sau unit dupa ipostasa toate ipostasele sfintei Dumnezeiri, adica cele trei, cu toate ipostasele omenirii. Caci prin nimic altceva nu a fost partas Tatal si Sfantul Duh la intruparea Cuvantului lui Dumnezeu decat prin bun avointa si vointa. Spunem, insa, ca s-a unit intreaga fiinta a Dumnezeirii cu intreaga fire omeneasca. Dumnezeu Cuvantul n-a lasat nimic din cele ce a sadit in firea noastra cand ne-a plasmuit la inceput, ci le-a luat pe toate, corp, suflet ganditor si rational si insusirile acestora. Caci vietuitoarea lipsita de una din acestea nu este om. El in intregime m-a luat pe mine in intregime, El in intregime s-a unit cu mine in intregime, ca sa-mi daruiasca mie in intregime mantuirea. Caci ceea ce este neluat este nevindecat.

Asadar, Cuvantul lui Dumnezeu s-a unit cu trupul prin intermediul mintii, care sta la mijloc intre curatenia lui Dumnezeu si grosolania trupului. Caci mintea este puterea conducatoare a sufletului si a trupului.

Mintea este partea cea mai curata a sufletului, iar Dumnezeu este superior mintii. Si cand cel superior ingaduie, mintea lui Hristos isi arata propia sa conducere. Cu toate acestea este supusa, urmeaza celui superior si lucreaza pe acelea pe care vointa dumnezeiasca le vrea.

Mintea s-a facut lacas Dumnezeirii unite cu ea dupa ipostasa, dupa cum si trupul; ea nu locuieste impreuna cu Dumnezeirea, dupa cum rataceste parerea blestemata a ereticilor, zicand ca intr-un vas de 50 de litri nu incap 100 de litri, judecand pe cele imateriale in chip material. Caci cum se va putea spune ca Hristos este Dumnezeu desavarsit si om desavarsit si deofiinta cu Tatal si cu noi, daca in El s-a unit o parte a firii dumnezeiesti cu o parte a firii omenesti?

Spunem ca firea noastra s-a sculat din morti si s-a inaltat si s-a asezat de-a dreapta Tatalui, nu in sensul ca toate ipostasele oamenilor au inviat si s-au asezat de-a dreapta Tatalui, ci in sensul ca firea noastra intreaga este in ipostasa lui Hristos. Caci zice dumnezeiescul apostol: "Ne-a sculat impreuna cu El, ne-a asezat impreuna cu El, in Hristos" (Efeseni II, 6.). Spunem si aceasta ca unirea s-a facut din fiinte comune. Caci orice fiinta este comuna ipostaselor cuprinse sub ea si nu se poate gasi o fire sau fiinta particulara si deosebita, pentru ca atunci ar fi necesar sa spunem ca aceleasi ipostase sunt si de aceeasi fiinta si de fiinta deosebita si sa spunem ca Sfanta Treime, potrivit Dumnezeirii ei, este si de aceeasi fiinta si de fiinta deosebita. Prin urmare aceeasi fire se gaseste in fiecare din ipostasele ei. Iar cand spunem dupa fericitii Atanasie si Chiril ca firea Cuvantului s-a intrupat, spunem ca Dumnezeirea s-a unit cu trupul. Pentru aceea nu putem sa spunem ca firea Cuvantului a patimit, caci nu a patimit in El Dumnezeirea. Spunem, insa, ca a patimit in Hristos firea omeneasca, fara sa lasam sa se inteleaga toate ipostasele omenesti, ci marturisim ca Hristos a suferit in firea omeneasca. Astfel cand spunem "firea Cuvantului" indicam pe insusi Cuvantul. Iar Cuvantul poseda si comunul fiintei, dar si particularul ipostasei.
Cum am precizat anterior, conceptele postulat pe care se bazeaza expunerile patristice sunt: fiinta, minte, suflet, ipostas, trup....

In crestinism sunt concepte frontiera sau concepte pilon.

Ele apar in expuneri ca entitati grosiere, tusa groasa din care sunt compuse explicatiile in subsidiar.

Toate argumentatiile teologice pleaca de la acestea fara insa sa intre in profunzimea lor, sa le elucideze esenta, fara sa le surprinda fundamentul dinamic.

Ba mai mult, uzeaza de contradictii/antagonisme pentru ca evident sunt necesare in explicatii de nivel mai profund ale firii, fara insa sa ofere cheia intelegerii operatiilor logice elementare.


Exemplu: despre cele trei ipostase

"Unite dar despartite / despartite dar unite"

"unite si intrepatrunse fara confundare - ele sunt unite, dar nu se confunda, caci sunt trei, chiar daca sunt unite, caci sunt despartite, dar fara sa se despreuneze"

In crestinism exista tendinta de a crede ca adevarul acestor antagonisme poate fi realizat doar prin har sau pur si simplu se accepta aceste definitii, ca pe niste propozitii care legifereaza o pozitie doctrinara, fara insa un efort, o abordare "tactica" care sa vizeze aprofundarea intelesului acestora de catre credinciosi.

Exersarea mintii in aceste tipuri de contradictii a cunoscut o forma elaborata in budismul japonez sub forma koanurilor.

Acestea urmaresc realizarea cognitiva directa, fara apel la procese mentale conceptuale, a non-dualitatiii (unitatii) in dualitate/ sau exprimat mai general unitatii in diversitate (fie si trinitara) sub forma unite fara amestecare, despartite fara despreunare.

Insa, nici in budismul japonez nu gasim explicatiile elementare care care pot articula logic rezolvarea prin rationament al acestor antagonisme firesti/naturale.

Si totusi ...de intelegerea acestora atarna desavarsita naturalete/ simplitatea transcendenta.
__________________


Last edited by florin.oltean75; 21.03.2014 at 18:48:31.
  #98  
Vechi 21.03.2014, 20:00:39
tot-Laurentiu's Avatar
tot-Laurentiu tot-Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.11.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Implicit

Așa nu o mai scoatem la capăt nici până la anul, fiindcă matale vrei să-L explici pe Dumnezeu cu logica omenească.
Asta se numește ispitire, adică vrei să știi despre Dumnezeu mai mult decât S-a descoperit, mai mult decât s-a spus sau mai mult decât s-a scris.

Cele dumnezeiești sunt inexprimabile în cuvinte omenești și cu atât mai puțin prin logică oamenească fiindcă sunt suprafirești și ele depășesc orice logica și orice minte.

Trebuie să te gândești și să știi că Dumnezeu este fără de început iar omul este creat, adică limitat din multe puncte de vedere, inclusiv cu mintea.
Abia oamenii îndumnezeiți prin Harul Sfântului Duh pot avea unele decoperiri și unele daruri suprafirești însă nici ei nu pot exprima anumite experiențe în totalitate și nici ceea ce nu le-a fost descoperit de către Dumnezeu!

Last edited by tot-Laurentiu; 21.03.2014 at 20:02:40.
  #99  
Vechi 21.03.2014, 20:22:10
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de tot-Laurentiu Vezi mesajul
Așa nu o mai scoatem la capăt nici până la anul, fiindcă matale vrei să-L explici pe Dumnezeu cu logica omenească.
Asta se numește ispitire, adică vrei să știi despre Dumnezeu mai mult decât S-a descoperit, mai mult decât s-a spus sau mai mult decât s-a scris.

Cele dumnezeiești sunt inexprimabile în cuvinte omenești și cu atât mai puțin prin logică oamenească fiindcă sunt suprafirești și ele depășesc orice logica și orice minte.

Trebuie să te gândești și să știi că Dumnezeu este fără de început iar omul este creat, adică limitat din multe puncte de vedere, inclusiv cu mintea.
Abia oamenii îndumnezeiți prin Harul Sfântului Duh pot avea unele decoperiri și unele daruri suprafirești însă nici ei nu pot exprima anumite experiențe în totalitate și nici ceea ce nu le-a fost descoperit de către Dumnezeu!
Bineinteles ca vreau sa stiu mai mult despre Dumnezeu. Tot mai mult.
Indiferent daca s-au epuizat cuvintele scrise sau nu. Indiferent daca a scris cutare sau cutare. Este o aspiratie fireasca. Este foame si sete nepotolita.

Ceea ce putem citi astazi sunt pur si simplu compilatii fie ca vorbim de Biblie, Sutre, Vede, sau alte scrieri cu autoritate.

Cuvintele care vorbesc despre Dumnezeu sunt vii. Se redescopera.
Se nasc perpetuu. Nu sunt slove incremenite.
Nimeni nu le poate fixa numarul, cantari si sa afirme ca doar acestea il dezvaluie pe Dumnezeu.

Cand spunem ca Dumnezeu este inaccesibil in Fiinta, sau ca cele dumnezeiesti sunt inexprimabile trebuie sa realizam ca aceste afirmatii sunt doar alfabetul abordarii cognitive apofatice. Este doar linia de start pe calea celei mai adanci si eficace forme de cunoastere.

Negatiile insa pot sa fie foarte subtile si diversificate pe intreg spectrul experientelor, de la sinele propriu ("rastignire prin negatie") pana la prezenta vie a Lui Dumnezeu.

Daca le numim negatii non-deductive, non-inferentiale sau non-afirmative se pare ca am iesit de pe orbita crestina. Aceasta tine de prejudecata, aderenta la un anumit limbaj si forma de exprimare.
__________________


Last edited by florin.oltean75; 21.03.2014 at 20:35:14.
  #100  
Vechi 21.03.2014, 20:30:25
tot-Laurentiu's Avatar
tot-Laurentiu tot-Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.11.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Implicit

Nu sunt antagonisme, sunt descoperiri ale Duhului Sfânt!

Ca să poți să înțelegi doctrina trebuie să cunoști istoria Bisericii.
Îți recomand această carte:
http://www.agaton.ro/produs/763/erez...ileniului-trei

Vezi aici despre cele 6 feluri de ispitiri:
http://www.youtube.com/watch?v=vjX2JCnmTo4#t=60

Last edited by tot-Laurentiu; 21.03.2014 at 20:44:36.
Subiect închis

Thread Tools
Moduri de afișare