Familia crestina

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de paraschevaiasi

Daca intr-o familie (cu copii) cei doi soti nu se mai inteleg, nu mai sunt in armonie, nu mai au aceleasi principii de viata, ce este de facut?! Este imoral divortul sau nu? Daca unul dintre soti este mai impulsiv, considera ca numai el are dreptate, mai nerabdator, ii place sa "conduca", nu-l intelege pe cel de langa el, nu-i arata intelegere si nici dragoste...se mai poate merge pe acelasi drum daca intre ei este o tensiune ascunsa? Intotdeauna trebuie sa tinem cont de copii?

Ca regula generala, divortul este rareori o solutie. In acest caz concret, lipsesc elemente cheie pentru a va putea da un sfat. De pilda; "unul dintre soti este mai impulsiv". Adica, nu era impulsiv, dar a devenit recent astfel ? Cunoscand ca temperamentul nu se schimba, ci mori cu el, inseamna ca, daca a devenit recent impulsiv, asta nu este in natura lui, ci exista ceva care il face astfel. Ce ar putea fi ? Pe urma, cum se manifesta impulsivitatea asta ? Cateva exemple, ca sa intelegem, fiindca nu toti oamenii dau acelasi sens termenului. Care sa fie cauza pentru care am fost de multe ori la petrecrile tinerilor casatoriti, ba chiar si la petreceri ale burlacilor, dar niciodata la vreo petrecere a divortatilor ?

Mai intai, e bine sa aveti cateva discutii cu sotul. Cu calm. Lucrul nu e tocmai usor, fiindca de multe ori diavolul orgoliului ne impinge sa punem pe primul plan indreptatirea noastra in loc sa analizam cauzele pentru care lucrurile nu merg. Cand eu vreau sa-i arat sotului cat de multa dreptate am eu si cat de mult greseste el, ma plasez pe o directie in care discutia nu duce nicaieri.
Intre aceste discutii cu sotul, discutati cu Dumnezeu si cu dv. Discutia cu Dumnezeu se face in doua moduri: 1) in rugaciune si 2) cu duhovnicul. Discutia cu dv se face incercand sa raspundeti la intrebarea: "care este barna din ochiul meu?". Ganditi ca si cand ar fi vorba de altcineva, luati un pic de distanta fata de dv insiva, ca sa vedeti barna mai bine: daca va plasati prea aproape de barna, nu o vedeti, din cauza miopiei spirituale.

In sfarsit, familiile crestine nu divorteaza nu atat din cauza copiilor, fiindca se poate sa nu fie niciun copil la mijloc. Cauza prima pentru care ele nu divorteaza este Cristos. Cu mana pe Sfanta Lui Cruce am jurat sa fim impreuna, pana cand moartea ne va desparti. Iar Lui ii place sa ne tinem juramintele. Ne-a dat tot ce este necesar ca sa o facem: ratiune, buna invatatura, exemplu (atat personal, cat si prin sfintii Sai), medicamente daca ne imbolnavim, o Biserica in care sa ne ingrijim. El ne indeamna "fiti sfinti!". Iar sfintii nu divorteaza, nu cunoastem niciun exemplu de sfant divortat.

Asadar, fugiti de ispita. Fugiti de ideea ca divortul ar fi o solutie. Dimpotriva, nu numai ca nu e o solutie, dar creeaza probleme in plus. Cunosc cazuri izolate de oameni care, dupa un divort, au reusit sa "isi refaca viata" dupa cum spun ei. Dar nu cunosc pe nimeni fericit dupa divort. Nimeni dintre cunoscuti nu m-a invitat la o sampanie dupa divort, la iesirea din sala de judecata.