de ce injura barbatii femeile?

[adam000]

Dragos, este o cautare a lui Theodore, legitima. Problema este: care este raspunsul adevarat? Iar capacitatea de a obtine un raspuns adevarat este legata de directia cautarii, caci in functie de ea, vei afla un raspuns mai aproape sau mai departe sau total pe alaturi de adevar.
La o asemenea cautare poti aborda problema unilateral, numai din punctul de vedere al omului si prin fortele lui proprii - este ceea ce face stiinta - observand fenomene si elaborand in mod logic teorii, care incearca sa explice cat mai complet cele observate, insa adevarul (cat de adevarate sint teoriile elaborate de om) nu va putea fi aflat niciodata pentru ca lipseste punctul de referinta absolut si extern. Singurul raspuns pe care si-l va putea da omul este daca teoria elaborata explica sau nu - si in ce procent, in ce masura explica - observatiile. Insa chiar daca gaseste o teorie care sa explice 100% un fenomen observat, asta TOT NU va insemna ca este si teoria corecta, ci ca nu s-a ajuns ca in bancul cu purecele care daca nu mai sare pt ca i-au fost rupte toate picioarele, experimentatorul sa concluzioneze ca nu mai sare pt ca e surd...

Alta cale de abordare, ar fi sa caute sfintenia si unirea cu Dumnezeu si sa il intrebe frumos pe Dumnezeu, ca pe creatorul a toate (pe creatorul intregii acestei lumi caruia omul vrea sa ii afle vreo taina, pentru ca creatorul, Dumnezeu, cu siguranta le stie pe toate), sa il intrebe tot ce are el sa il intrebe - asa va putea afla un raspuns adevarat omul, pentru ca are punctul de referinta absolut extern lui, pentru ca nu mai este o cautare unilaterala bazata pe presupozitii pe care le face si pe care in mod absolut nu are cum sa le verifice singur, ci afla simplu si direct - este cunoasterea sfintilor.

Problema este ca energia omului este limitata (si lungimea zilelor in aceasta lume, de altfel), astfel incat la nivel individual se pune intrebarea: in ce mod vrei sa iti investesti energia (ca sa nu iti risipesti energia si viata ani de zile in ceva efemer, in ceva ineficient, inutil, nesemnificativ, sau mai rau, in ceva ce de la bun inceput se intrevedea ca s-ar putea sa nu gaseasca un raspuns corect)?

În prealabil postat de adam000

Insa chiar daca gaseste o teorie care sa explice 100% un fenomen observat, asta TOT NU va insemna ca este si teoria corecta.

Gratie acestei fraze va luati la tranta cu logica,poate ati intentionat(totusi) o figura de stil,o butada cumva.

[adam000]

Hai sa iti spun un banc (sec dar uneori adevarat) : zice ca un experimentator observa un purece. Ii da comanda: "sari!" si vede ca purecele sare si noteaza constiincios: purecele sare. Ii rupe un picior, apoi iar ii da comanda: "Sari! si iar purecele sare, si iar concluzioneaza: purecele sare.
Si tot asa, mereu ii mai rupe cate un picior si ii da comanda sa sara, si purecele sare, pina ajunge la ultimul picior pe care i-l rupe purecelui si iar ii da comanda "Sarri!" dar de data asta purecele nu mai sare.
Sta experimentatorul nedumerit, se gandeste, sa razgandeste, iar se gandeste, si in final elaboreaza teoria care explica 100% de ce nu mai sare purecele, concluzionand: "purecele e surd!

Sar putin la randul meu peste simpaticul purice ca sa va argumentez concret:daca eu observ,in prima faza,un fenomen si il pot explica,adica pot demonstra practic,verificabil,teoria mea atunci ea nu mai este teorie ci certitudine.Daca o pun in cuantumul procentual demonstrabil stabilit de dvs atunci este deja o certitudine ce devine practica,intrucat poate fi probata fie si experimental.Deseori distanta dintre vorbe de duh si cercetare este una considerabila,cu mecanisme diferite si supuse unor rigori diferite.Ce spuneti dvs se numeste negarea evidentei si nu ,,reasonable doubt" :)

[adam000]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Sar putin la randul meu peste simpaticul purice ca sa va argumentez concret:daca eu observ,in prima faza,un fenomen si il pot explica,adica pot demonstra practic,verificabil,teoria mea atunci ea nu mai este teorie ci certitudine.Daca o pun in cuantumul procentual demonstrabil stabilit de dvs atunci este deja o certitudine ce devine practica,intrucat poate fi probata fie si experimental.Deseori distanta dintre vorbe de duh si cercetare este una considerabila,cu mecanisme diferite si supuse unor rigori diferite.Ce spuneti dvs se numeste negarea evidentei si nu ,,reasonable doubt" :)

Nu, pt ca tu pornesti cadrul observatiei de la un sistem limitat - cadrul experimentului este unul limitat, un sistem delimitat (chiar daca deschis). La ACEL sistem limitat poti sa gasesti o teorie care sa explice 100% in contextul si rigorile date, cu premizele date, si poate sa fie reproductibil - ai spune ca teoria aia e o certitudine (la acel moment t0). Dar daca se intimpla ca ulterior (la un moment t1) schimbi un pic datele, contextul sau iei in consideratie un sistem mai larg sau unul diferit si teoria aceea nu mai explica chiar 100% observatiile, atunci se concluzioneaza ca acea teorie nu a fost corecta, ci doar o teorie. Asa functioneaza si asa progreseaza stiinta. Si ocazional unii chiar o mai nimeresc si sa formuleze o teorie cu adevarat corecta - problema este ca pe linga acele f putine corecte, mai sint inca 100 incorecte - sau, mai bine spus... corectabile si corectate din mers in timp (se zice frumos si PR-ist "imbunatatite").
Problema fundametala ramane; intre t0 si t1 teoria respectiva este considerata corecta, desi ea nu este corecta (in valoare absoluta), pt ca inca nu s-a gasit cadrul experimental care sa o conteste. Teoria in acel timp explica 100%, este considerata corecta (in lipsa oricaror alte evidente care sa o infirme sau sa o puna la indoiala sau sa nu explice), dar totusi teoria nu este corecta (si abea ulterior este dovedita asta). Ea este operationala - in lipsa de altceva mai bun - insa poti spune 100% ca in valoare ABSOLUTA este corecta? Poti spune ca nimic nu o va mai infirma?

Asta in timp ce cunoasterea care vine de la Dumnezeu nu mai are aceste probleme aferente limitarii logice in ultima instanta (si de posibilitati concrete de experimentare - ca si resurssele alocate unui experiment anume sint limitate pina la urma)

Da am curajul sa spun ca vechea teorie despre cum stau dintii in cavitatea bucala,asezarea organelor interne(tot ce spun a fost demonstrat prin experiment si observatie),electricitate si am o lista foarte lunga nu vor fi contrazise prea curand.Dvs aveti dubii de acest tip? :) Intreb ca sa inteleg daca doriti doar o discutie pe posibile sofisme in raport de cercetare.

[Parascheva16]

În prealabil postat de Lady Brightside

Acum am priceput, dar aceia nu sunt catalogati ca "transexuali"?

Nu. Transexualii sunt cei care s-au nascut barbati si ei se cred femeie, adica cei care isi schimba sexul. O femeie se crede barbat, asa ca se imbraca ca un barbat. Sexul nu mai este suficient ptr. ei pentru a stii daca sunt barbati sau femei. Considera ca s-au nascut in corpul nepotrivit.

Homosexualii nu se cred femei, ci barbati. Barbati f.feminini. Deobicei intr-un "cuplu" de barbati, unul este mai masculin si activ, celalalt este ca o femeie, mai pasiv, mai feminin si se imbraca in haine mai femeiesti. Asa cum si intr-un cuplu de lesbiene, una este mai masculina si se imbraca in haine tipic barbatesti, cealalta este feminina.

E cam imbarligata treaba. Transexualitatea din cate stiu eu inca mai este trecuta ca o boala psihica.

[Lady Brightside]

Eu am in clasa o fata foarte religioasa si cuminte, se imbraca decent, are grija, nu fumeaza, nu bea, nu injura, devreme acasa. Chestia e ca ea se imbraca ca un baiat, si-a tuns si parul, foloseste tricouri care sa-i ascunda pieptul... la un moment dat am intrebat-o, iti place acest stil? La care mi-a raspuns: Eu sunt un baiat, de cand m-am nascut m-am simtit baiat, niciodata nu m-am simtit confortabil in corpul meu, voi face tot posibilul sa fiu ceea ce simt si sper ca Domnul sa ma sustina.
Eu cred ca aveti dreptate, Parascheva16, deoarece ea este o fata cuminte, de bun simt, foarte decenta, cu maniere, credincioasa... dar nu se simte bine in corpul ei. Cred ca la unii chiar tine de psihic, la altii e alegere sau plictiseala.