Gânduri sincere... comune şi simple, curate şi vii... !

[ioan67]

Acuma, daca ne-am apucat sa ne contram pe probleme ... monahale, ce sa zic?
Nimic.
Pesemne ca asta-i prioritatea/urgenta noastra, azi. Doamne ajuta!

[Copacel]

În prealabil postat de ioan67

Acuma, daca ne-am apucat sa ne contram pe probleme ... monahale, ce sa zic?
Nimic.
Pesemne ca asta-i prioritatea/urgenta noastra, azi. Doamne ajuta!

Dar de unde stie ca este pregatit ? Daca-i ispita ? Sa-l bage in manastire ca
apoi sa-l scoata afara ?

[Igor_Paslusnik]

Vă rog, fraţilor, nu vă pierdeţi timpul... Şi mai ales nu vă fie frică să iubiţi, să mărturisiţi, să vă îmbunătăţiţi, să vă îndumnezeiţi.

Vă citesc în tăcere şi mă mir de frumuseţea voastră, vă văd frumuseţea, parcă, la fiecare, sunteţi nespus de frumoşi, fiecare practic căutând să se lămurească pe sine, arătându-şi credinţa, mărturisind măsura lui, dragostea lui de Hristos, iar omenirea... oh... atât de preafrumoasă...

Sus să avem inimile, nu? Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

"Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi." - Matei 10, 39.

Deci? Simplu, nu? :) Nu să ne călugărim toţi, dar să avem conştiinţă de monahi cât mai mulţi, iubiţilor.

Nu vă fie lehamite şi silă de aşa ceva... Cu cât dăm mai mult lui Hristos, cu atât vom primi înmiit şi infinit mai mult !
Dovedit ! Empiric. Prin exprienţă vă spun !

Aş fi vrut să vă răspund la fiecare în parte, cu drag şi folos, în măsura mea preamică, dar răspunsurile le aveţi în Noul Testament, le aveţi la Sfinţii Părinţi, în Sfintele Canoane, în Sfintele Icoane ale Sfinţilor lui Hristos... în acrivie şi discernământ, în dragostea voastră şi mai ales măsura voastră...

Aş fi vrut să vă spun de ce mi-e atât de dor de Hristos, de ce Îl iubesc atât de mult pe Domnul Treime Savaot Iubire, pe Maica Domnului şi pe Sfinţii Lui, dar simţămintele sunt mai presus de cuvinte...
Pentru ei trăiesc... Pentru ei să adormim, să ne trezim şi iar adormim şi ne trezim... până când nu vom mai adormi niciodată... :)

Aş fi vrut să vă spun de ce vă iubesc pe voi atât de mult... pe toţi... întâi fiindcă toţi purtaţi chipul lui Hristos, după Care am fost creaţi, fie noi creştini, sau atei, păgâni sau eretici, suntem fraţi prin Adam şi Eva şi suntem egali în drumul spre mântuire.

Biserica sunt eu şi tu şi voi. Biserica nu este doar un patriarh, un episcop, preot sau diacon, Biserica nu este Sfântul Sinod, Biserica suntem noi, Hristos care locuieşte în noi, Care Îl aducem în noi, la măsura noastră, după putinţa noastră, a dragostei, smereniei, doririi imitării Sfinţilor Părinţi, a Sfinţilor Mucenici, martiri.

Nevoinţa noastră, numai nevoinţa, suferinţa, cât de mult ne pasă, cât de mult ne doare, cât de mult ne jertfim şi ne răstignim, acestea ne ridică măsura, ne îmbunătăţeşte acrivia şi discernământul, ne înmulţeşte şi întăreşte dragostea şi smerenia, rugăciunea şi toată virtutea.

Scopul creştinismului, scopul Bisericii, scopul Ortodoxiei, nu este mântuirea, nu este pocăinţa, nu este dragostea, nu este asceza şi nevoinţa, răstignirea, sau orice virtute bineînmiresmată, ci altul este scopul, unul singur: vindecarea. Când omul doreşte vindecare în şi prin Iisus Hristos, atunci se va deschide harului, pocăinţei, smereniei, dragostei, atunci nu va mai putea trăi fără Biserica Domnului, numită politic azi, Ortodoxia, deci Sfânta Ortodoxie, atunci nu vei mai putea trăi decât lucrând cu frică şi cu cutremur la mântuirea ta, fie tu episcop, preot, diacon, sau orice creştin mărturisitor şi slujitor Domnului şi oamenilor, nu vei mai putea trăi fără Sfântul Maslu, Sfânta Spovedanie şi toată rânduiala mântuitoare a Bisericii, atunci vei dori cu sârg să imiţi pe Sfinţi şi să te jertfeşti la fiecare răsărit de soare, pentru Domnul şi oameni, prin răstignirea noastră în dragoste curată pentru toţi, smereniei, rugăciunii, discernământului şi a toată virtutea. Când vrei să fi vindecat, Domnul te va vindeca şi te va face vindecător, şi împlinitor şi jertfitor, următor, mărturisitor şi propovăduitor al Împărăţiei Sale. Că doar atunci aducem rod şi ne facem vase ale Sale, prin care El poate să lucreze prin har şi prin Duhul Sfânt, pentru Biserica Sa şi pentru toţi oamenii.

Oh, ce multe aş vrea să vă spun... Iubiţilor, toţi de pe forum, şi toţi din România şi Rusia şi Grecia şi America şi orice ţară unde există creştini, mărturisitori, voi cei ce luminaţi spre vindecarea ereziilor apusului latin, protestant, ecumenist, păgânismului şi ateismului, înmulţiţi-vă în Domnul, doriţi pe Domnul, îmbrăcaţi-vă în Sfintele Slujbe în blândeţe, înţelepciune, dragoste, simplitate, discernământ, smerenie, isihie, trezvie, dreaptă socoteală, acrivie, asceză, jertfă şi toată virtutea, aceasta este frumuseţea, aceasta este Biserica, vindecarea şi drumul mântuitor şi aşa vom birui în Domnul.

Închei aceste rânduri, cu o rugăciune, ce am compus din dragoste pentru Dumnezeu şi oameni :

Doamne slavă Ţie Stăpâne Creator, Treime Iubire, îţi mulţumim pentru binecuvântările şi harul revărsat peste noi, în Sfânta Liturghie în Biserica Ta şi la toate Sfintele Slujbe şi slujiri, îngenunchiem cu adânc de smerenie şi zdrobirea inimii înaintea Sfântului Tău Altar şi a Sfântului Iconostas şi a oricărui loc de rugăciune ce are o Sfântă Cruce şi o Sfântă Icoană purtătoare de Duhul Tău Cel Sfânt şi cerem cu îndrăzneală şi umilinţă, Ţie Celui Care ai zis: "cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi", Doamne Dumnezeule, cât timp vor fi mai mult de 10 drepţi iubitori de îndumnezeire, de pocăinţă, de jertfă, de Sfânta Liturghie, de răstignire şi plângere după oiţele pierdute, după fiii risipitori, eretici, păgâni şi atei, Doamne, pentru aceia 10 ai Tăi, să nu sfârşeşti pământul. Iar dacă în neputinţele lor, vor ajunge mai puţini de 10, atunci poţi să-i răpeşti şi să aduci Cerul nou şi pământul nou, Ierusalimul cel ceresc, cu infinitul veşniciei celor mai presus de orice minte. Dar până atunci, Doamne, sunt atât de frumoşi cu toţii, fiecare la măsura lui, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, şi ale tuturor Sfinţilor Preaiubiţi ai Tăi, îngăduie şi iartă, în nemăsurată milostivirea Ta, şi rânduieşte prin pronia Ta, în libertatea dată nouă, să ne vindecăm, să fim mulţumiţi în slujirea înmulţirii jertfei în egalitate, să nu dorim deşertăciuni, şi în măsura la care suntem să ajutăm la vindecarea altora, să ne înmulţim în cărarea strâmtă şi îngustă şi grea, pe care puţini o află, deschide căi de conlucrare în dragoste, în smerenie, în rugăciune, mărturisire, credinţă, nădejde, discernământ, curajul şi îndrăzneala cea mântuitoare de a lămuri luminat ereziile cele mari ale apusului şi orice stricăciune ieşită din hotarul mântuirii tale şi a nu crede minciunile ateilor şi jocurile păgânilor, dăruieşte, întăreşte şi păzeşte pe episcopii, preoţii, diaconii şi toată suflarea creştinească fără erezie, căci noi suntem turma Ta cea mică, noi suntem Biserica Ta şi nu ne temem de cei neputincioşi, cei bolnavi care nu te doresc pe Tine, în orbirea lor, pe care îi iubim şi îi dorim, fiindcă noi vrem să urmăm învăţătura Ta şi Te iubim cu toată fiinţa noastră, împlinind cuvintele Tale în Biserica Ta, luăm povara Ta uşoară şi trăim pentru Tine, Doamne, înmulţeşte măsurile noastre şi apără-ne de risipitori şi de orice lucru rău, văzut şi nevăzut, de la cei ce nu te doresc pe Tine şi Împărăţia Cerurilor dată oricui vrea să te iubească pe Tine şi Biserica Ta, ridică-ne la mărturisirea dragostei, Adevărului, propovăduirii curăţirii, luminării şi îndumnezeirii, deci a Evangheliei păcii, sănătatea sufletului, minţii şi trupului, că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin.

"Îndrăzniţi. Eu am biruit lumea".

Pomeniţi şi iertaţi.

[Iorest]

.................................................. ..............

[Igor_Paslusnik]

"Cu măsura cu care judeci, vei fi judecat", Iorest.

Spune-mi, frate, un "Sfânt Sinod" care calcă în picioare Sfintele Canoane de dinaintea lui, care se face tâlhăresc, cum s-a petrecut în istorie, este acolo în acel "sfânt sinod", Biserica?

Un patriarh, deci un episcop, (funcţia de patriarh fiind doar administrativă) sau preot sau diacon, care învaţă minciuni şi erezii, este în el Biserica?

Era în Arie, în Origen, în Luther, în patriarhii de la Roma de după 1054 şi de puţin înainte de 1054 şi Dumitru Cornilescu şi alţii, este în ei Biserica?

Rândurile care le-ai scris... dacă atât ai înţeles din ce am scris, atunci... măsura iubirii tale e mică... Nu ştiu cât e, n-o pot măsura, dar eşti departe de vindecare.

Repet, întăresc şi susţin:
Biserica nu este doar un patriarh, un episcop, preot sau diacon, Biserica nu este doar un sfânt sinod, Biserica suntem noi, Hristos care locuieşte în noi, Care Îl aducem în noi, la măsura noastră, după putinţa noastră, a dragostei, smereniei, doririi şi imitării Sfinţilor, Părinţilor, a Sfinţilor Mucenici, martiri, mărturisitori.

Acesta este Adevărul, Hristos, drumul mântuitor şi vindecător în Împărăţia Cerurilor.

Domnul să vă vindece de desfrânare şi de toată pofta cea rea şi stricată şi de toate of-urile cele lipsite de Hristos.

Pomeniţi şi iertaţi.

[Iorest]

.................................................. ..............

[Igor_Paslusnik]

Frate Iorest, ispitirile canonice, mi le îngăduie Hristos, prin demoni, lume şi însumi trupul meu, în fiecare minut al vieţii, de la naştere până la adormire. Cu cât biruim în Domnul, mai mult mai devreme şi mai potrivit mântuirii, cu atât mai bine, dar Domnul primeşte oricât Îi dai, fiecare cât poate şi cât vrea, la măsura lui, numai să nu stricăm Biserica cu erezii, păgânism sau ateism, căci "vai de cel prin care vine sminteala". Nu zbor niciunde, ţin mintea în iad şi să nu deznădăjduiesc. Nu vreau să te conving de nimic şi nu vreau şi nu pot să dovedesc nimic nimănui. "Nu ştiţi că nici voi nu sunteţi ai voştri?"
Iar dacă era să am nevastă şi copii, aveam demult, dar dorirea inimii mele e alta, simţirile sunt altele, iar frăţia ta eşti un pic habotnic, şi prea le vezi toate pesimist, fiindcă te vezi bătrân şi înţelept şi nu-i bine, nu spun că nu eşti, dar să nu-ţi atribui ceva ţie, ci toate lui Hristos şi să fi mai îngăduitor şi să porţi din neputinţele altora. Iar acela din Sfântul Munte Athos, care a ieşit şi are nevastă şi copii, Dumnezeu să-l ierte şi să-l ajute şi pe el şi pe familia lui, cu pocăinţă Dumnezeu îl iartă şi-l ajută în viaţa nouă aleasă, numai să dorească pe mai departe vindecarea şi pe Domnul. Iar eu dacă merg acolo, merg acolo să rămân acolo, să adorm acolo, dacă vrea să se milostivească Dumnezeu de mine, se va milostivi, dacă vrea să mă strivească în iad, mă va strivi, toate le primesc, fiindcă cele rele le merit, cele bune, sunt date pentru a fi dăruite altora, întotdeauna.
Vindecare şi mântuire îţi doresc. Pomeneşte-mă şi iartă-mă.

[iuliu46]

Daca ajungi in Athos poti imparti aceeasi chilie cu monahul Ioan.

[iuliu46]

Igor nu ne spuneai tu mereu ca vrei sa te insori sa-ti faci o casuta undeva intr-un sat si sa devii preot ? Ca asa imi aduc aminte, ca ne spuneai ca e simplu sa-ti faci o casa undeva la tara si ca tu asta o sa faci. Acum dintr-o data ne zici ca ai fi putut face toate astea daca ai fi vrut, dar tu ai visat de cand erai mic sa te duci la munte. :)

[Iorest]

.................................................. ..............