Din Patmos:Maranatha!

[tabitha]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Cortina a cazut,aplauzele vor continua.Drum bun Szobi,sa-ti fie calea lina si stelele aproape.Dumnezeu te va veghea si chiar daca acum treci prin valea umbrei mortii nu iti va fi teama,caci El va fi cu tine.Mergi in pace.

E vorba de cascadorul Szobi Cseh? Îmi pare rău să aud.. acum am căutat s™i eu pe net s™i am văzut vestea.
Dumnezeu să-l odihnească în pace. Amin.

Oamenii nu mai au idealuri si refuza sa mai fie eroi.Este concluzia,poate prea drastica,la care am ajuns intr-o discutie cu un polonez,in mica vacanta,departe de tara mea in fierbere,pe care mi-am permis-o cu sotia mea.Privind amandoi in trecut am ajuns la concluzia ca generatia noastra avea idealuri,poate subversive sau utopice,dar avea idealuri,era dispusa sa genereze eroi,poate chiar fara mari sanse de reusita.Departe de mine ideea rasuflatului cliseu ,,pe vremea mea..." dar totusi speram in ceva desi,de multe ori,visele noastre au fost crancen contrazise de realitatea care le-a urmat.Totusi eram dispusi sa mergem pe un drum,sa incercam ceva,sa nu tacem.Privind in prezent nu am vazut amandoi decat o salbatica lupta pentru supravietuire,o diluare a increderii ca lumea actuala poate genera oameni dispusi sa ridice capul si vocea.Daca totusi exista sunt putin sustinuti de societatea civila,asfixiata de egoism si spirit de consum.Unii se refugiaza in trecut,deziluzionati de lipsa unor modele,altii le cauta cu disperare si pe cei mai multi pur si simplu nu-i intereseaza.De multe ori in istorie momentele tulburi au generat eroi,sau cel putin oameni cu un crez.Oare in ce mai crede lumea astazi,dincolo de comodele aparente si in afara spiritului de trib pe stil,,eu si cei apropiati mie si in rest Dumnezeu cu mila"? Polonezul imi spunea ca prima data cand a citit ,,Crima si pedeapsa"a fost,timp de cateva saptamini,intr-o transa intelectuala,intrebarile il asaltau,il macinau,se strangea impreuna cu amicii lui noaptea,discutau aprig,era o efervescenta culturala intr-un fel.Ne-am simtit amandoi bizar,ca doua exponate expirate intr-o lume parca din ce in ce mai stranie.

Polonezul meu,zambind,mi-a spus ca poate idealismul nostru a fost cauza tristetii din prezent dar daca s-ar intoarce in trecut ar proceda la fel,precum in clipele cand alaturi de alti tineri participa la adunarile ,,Solidaritatea",se croiau vise,sperante,oamenii se rugau si luptau impreuna,pasnic dar crezand in ceva.L-am intrebat daca este un om credincios si mi-a spus ca da,si ca in acele clipe parca se ruga cu adevarat,credea ca poti schimba lumea,sau macar o farama din ea.Mi-a spus ca si acum se roaga dar il doare faptul ca cei din jur parca au uitat ce i-a aprins atunci,parca,cumva,au preferat sa se multumeasca cu mult prea putin,prea putin in comparatie cu idealurile acelor clipe.S-a impacat cu sine dar nu felul cum a ajuns lumea.Eu cred ca cei din aceea generatie de fapt nu ne-am impacat cu noi insine,lumea nu este deloc asa cum visam noi si poate tocmai de aceea nici nu trebuie sa ne impacam cu noi insine.Poate depasiti,poate demodati,poate anacronici,dar undeva,in strafunduri,inca dispusi sa credem ca mai exista speranta si nu doar tristete,eroi si nu doar imitatii,curaj si nu doar lasitate,cultura si nu doar spirit de consum,lupta si nu doar abandonare comoda.

Asta ne facem sa fim niste eroi ? :) Nici vorba,este doar inceputul :) dar eu inca cred ca cei mai tineri pot si trebuie sa fie eroi,sa incerce sa schimbe,sa ajute,sa creada,sa se sacrifice.In aceste timpuri este nevoie de idealuri si modele de urmat si ele exista,cateodata chiar langa tine,poate trebuie doar descoperite sau regasite.Cred foarte mult in cei tineri,la fel cum si altii au crezut in generatia mea.Am reusit ceva sau am esuat asa se va vedea in cat de mult am reusit,sau reusim,sa transmitem ideea ca eroii nu sunt doar poze prafuite din trecut,modele depasite ci certitudinea ca in om exista capacitatea de a invinge rautatea timpurilor,ca te poti ridica deasupra celor care te vor doar masa de manevra.In ziua de azi sa fii erou este foarte greu,de psrca a fost vreodata usor,dar totul poate incepe cu un mic gest,cu un refuz in fata indiferentei,cu un mic sacrificiu in fata egoismului,cu un zambet in fata intoarcerii capului,cu o rugaciune sau pur si simplu cu o intrebare:,,Frate esti bine,ai nevoie de ceva,simti nevoia sa te asculte cineva?Frate imi era dor de tine si vroiam sa stiu ce mai faci.."

Polonezul meu imi spunea ca a ajuns la concluzia,citind NT,ca din punct de vedere crestin Dumnezeu te cheama sa fii erou,nu mai putin de atat,si inclin sa-i dau dreptate,nu caldut,nu rece,ci fierbinte,adica un erou :) un om care refuza chipul acestei lumi,dar nu prin anihilarea ei ci prin transformarea ei,si pentru asta trebuie lupta,trebuie sa-ti asumi prima linie,sacrificiul,din toate punctele de vedere.Am continuat amandoi sa ne plimbam pe malul marii discutand si stiti ceva?Parca ne simteam iar tineri :) sau poate doar visam iar si totusi...nu spunea Par.Arsenie Papacioc ,,Asa sa fie un tanar: un mare erou pentru Hristos"? Doar nu credeati cumva ca erou inseamna mai putin de atat :) Eu nu am fost un erou dar am vazut eroi si credeti-ma : ei chiar exista,poate in fiecare dintre dvs.In Imparatie nu se ajunge tarandu-te pe burta sau tacand,dragi tineri viitori eroi :) si daca cumva credeti ca nu puteti fi eroi,sau daca altii va spun sa va multumiti cu mai putin...sa nu credeti asta.Din clipa in care va asumati in gand si fapta acest frumos vis..ati inceput sa deveniti,incet,incet,ceea ce v-a chemat Dumnezeu sa fiti.Fie ca EL sa va calauzeasca.

[Ioan_Cezar]

Fără post şi rugăciune, moleşit şi narcotizat de nu ştiu ce venin habar n-am cum pătruns în sânge,
orice pui de erou se trezeşte că a devenit (şi acum alege) lichea, năpârcă, trădător faţă de propriile năzuinţe.
Iar viaţa devine un lung peron de aşteptare neputincioasă într-o gară prin care, vai, nu mai trece de fapt nici un tren.
Decât pentru a aduna, la răstimpuri, morţii.

Şi totul pentru că omul se încăpăţânează să creadă că poate face vreo ispravă de unul singur.
De pildă, că poate deveni erou exclusiv prin puterile sale.

Arthur Cundall remarca faptul ca ,,in cartea Judecatori cititorul gaseste multe motive de intristare.Poate ca nici o alta carte din Biblie nu ne ofera o marturie mai clara a nestatorniciei firii omenesti."Pe scurt cartea biblica mentionata continua povestea israelitilor de dupa generatia lui Iosua,perioada in care,in ciuda alunecarilor stupefiante ale acestora de la promisiunile facute,Dumnezeu le-a dat judecatori ,,ca sa-i izbaveasca din mainile celor ce-i asupreau" (Judecatori 2.16).Unul dintre acesti judecatori a fost Samuel.Cand a imbatranit,ca orice tata poate,Samuel si-a pus fii judecatori numai ca acestia,spre diferenta de tatal lor,s-au dovedit a fi niste conducatori lacomi,corupti si nedrepti.Textul biblic nu mentioneaza faptul ca Samuel ar fi cerut sfatul divin inainte de alegerea sa si prin urmare,in ciuda sperantelor parintesti,atat de umane,urmasii s-au dovedit a fi crancene dezamagiri.Ei bine in acest moment,descris in I Samuel 8.1-22,batranii evreilor au decis sa vina in fata judecatorului cu o optiune electorala sa-i spunem.Daca tot au esuat fii judecatorului sa calce pe urmele tatalui atunci de ce sa nu avem si noi un rege,precum cei din jurul nostru,sa intram si noi in randul lumii.Sa avem un model viabil de dezvoltare si management,o sursa inspirationala desi la o sumara verificare modelul vecinilor scartaia din toate incheieturile.

Dar ce conta,era moda zilei sa urmezi acel trend politic fara nici o analiza prealabila.Unii ar spunea ca este o dovada clara de provincialism politic dar era modelul momentului.Sa ai de ales intre a trai o viata sfanta,dupa cum ti-a aratat Dumnezeu sau a cauta un surogat uman,mai putin solicitant si mult mai atragator si permisiv, seducator prin insasi imperfectiunea lui atat de draga noua, oricand gata in a ne gasi scuze, pretexte sau solutii paralele.Si bineinteles ca in orice poveste de acest tip,cu alegeri gresite firul dramei incepea sa se desfasoare.

Desi Dumnezeu ii alesese sa fi un popor sfant,o lumina pentru restul natiilor care traiau in intunericul idolatriei,evreii,dupa cum remarca MacDonald,nu au dorit sa fie diferiti in modul divin ales ci au dorit sa se conformeze chipului lumii.Timpul potrivit pentru un rege era cel ales de ei,modul potrivit era cel ales de ei(in acord cu modelul seducator al unor vecini mai puternici) iar textul nu contine nici macar o silaba despre cea mai vaga intentie de a cere calauzirea divina.In tot acest tabloul intunecat divinitatea pare exclusa,marginalizata,cumva desueta in raport de strategiile politice umane.Samuel nu a primit cu ochi buni solicitarea,poate,intr-un acces de orgoliu si de frustrare parinteasca,si-a simtit autoritatea contestata dar Dumnezeu ii atrage atentia ca optiunea israelitilor nu era o lepadare de el,un judecator trecator, ci de insusi Cel care ii scapase din robia egipteana si care-i calauzise prin pustiu, singurul si adevaratul Drept Judecator. Ingratitudinea israelita pare sa fi umplut paharul rabdarii divine ( cine crede ca acesta este un exemplu elocvent de maxim de ingratitudine umana ar trebui sa citeasca povestea biblica in continuare pentru o completa stupefactie) si cu toate acestea Dumnezeu este de acord sa le indeplineasca optiunea umana,care le era atat de draga si parea atat de perfecta.Ba mai mult chiar le spune ca acel conducator ales de ei nu va fi deloc atat de bun pe cat isi imagineaza ei si mai mult chiar le spune ca ei insisi se vor revolta contra lui,contra propriei lor alegeri si tot la Dumnezeu se vor intoarce. Poate ca in acele clipe un indemn ,,electoral" de tipul ,,Alegeti-L pe Dumnezeu si caile Sale si El va va calauzi" nu ar fi castigat un concurs de popularitate la imaginarele urne de vot israelite.Acum,daca erai un israelit si stiai,sau macar aveai o vaga idee,despre Cel care este Dumnezeul care te-a ales dintre toate natiile lumii,un asemenea avertisment ar fi trebuit cel putin sa te puna pe ganduri.Nici vorba de asa ceva,israelitii stiau una si buna ,,Poporul nu a vrut sa asculte glasul lui Samuel. ,,Nu!"au zis ei ,,ci sa fie un imparat peste noi,ca sa fim si noi ca toate neamurile" ( I Samuel 8.19-20).

In loc de final: s-a afirmat, de-a lungul timpului, faptul ca una dintre principalele surse de inspiratie ale lui Shakespeare ar fi fost Biblia.Cred ca exista un sambure de adevar in aceasta idee,scenele biblice precum cele descrise mai sus sunt incarcate de dramatism,alegeri gresite si drame umane care au urmat,miscari scenice pline de semnificatii,interventii divine care desi par a veni din plan secund constituie de fapt adevarata lumina asupra intrigii actiunii.Ingratitudine si slabiciune umana,putere si stiinta divina,multimi in miscare si indivizi in dialog individual cu divinitatea care parea a aparea si a disparea dar care,de fapt,este eroul principal,mereu in prim-plan fie si prin absenta,care este parca menita tocmai sa te faca sa o cauti.Camera regizorului textului biblic se misca cu maiestrie,cadrele se succed dramatic,cautand parca epicentrul dramei.Un spectator,poate bulversat de purtarea israelitilor,s-ar intreba cum este posibil sa aleaga atat de gresit aparenta cea fara de Dumnezeu cand stiau cine este Cel care merita toata increderea, slujirea si lauda.

Ei bine eu i-as raspunde sa se uite cu atentie prin istorie, trecuta,prezenta sau viitoare si va observa cum eroarea s-a tot repetat, si se va repeta, in diverse forme si cu diversi actori,lumea uitand ca atunci cand Dumnezeu a ales,in dragostea Lui,sa mantuiasca lumea ,,God elected you with a 1 vote majority" :)

In diverse emisiunii oamenii comenteaza cu privire la neajunsurile democratiei dar nu-si pun intrebarea,vorba profesorului Simon Goldhill,cui i-a venit aceasta surprinzatoare idee ca puterea trebuie impartita.Nimeni nu vorbeste despre mecanismul democratiei in Grecia antica sau de ce vechii greci,printr-o dureroasa experienta,au ajuns sa constate ca in inima democratiei exista ascuns un sambure al tiraniei.Parca descoperim zilnic oul lui Columb neinvatand nimic din evolutia istorica a unui concept.Daca ar fi contemplat situatia prezenta Pericle probabil ar fi zambit amar.Alti oamenii deplang situatia economica a Romaniei si critica acerb politica UE dar nu scot o vorbulita despre modul de functionare al unei realitati numite Pax Romana care,la timpul ei,a fost o realitate cel putin interesanta intr-un imperiu care domina cea mai mare a lumii cunoscute.Si lista poate continua pentru ca orice efect vedeti in prezent are o cauza in trecut,exceptand situatia in care crezi ca lumea s-a nascut odata cu tine.Un om politic britanic parca spunea odata ca ignoranta este o conditie esentiala a manipularii si cred ca avea dreptate.Totusi,dintre toti manipulati si ignorantii culpabili preferatii mei raman cei care critica globalizarea ca fiind o inventie moderna,stergandu-l astfel din istorie,de exemplu,pe Alexandru cel Mare.Lectiile istoriei se uita doar de catre cei sortiti sa le repete erorile,nicidecum sa traga invatamintele necesare.Schiller spunea ca ,,istoria lumii este tribunalul lumii" si cred ca judecata este fara mila cu cei care, din vina lor,refuza sa inteleaga ca orice idee,orice concept,are un punct de plecare si un drum si ca fara sa le intelegi esti tocmai bun sa devii un ,,yesman".Dar pe soarta ta si pe propria ta eroare.

Apel catre cei mai tineri:cand auziti o idee si credeti ca este noua cautati prin istorie si s-ar putea sa o regasiti sub alta haina,ba mai mult: s-ar putea sa vedeti si ce-a fost bun sau rau in legatura cu ea pentru ca, puteti verifica,nici un talk-show nu se va obosi sa va arate asta.Sau puteti sa-i intrebati, pe cei ce va livreaza zilnic senzational,de ce vechii greci,parintii democratiei,aveau idei interesante de acest tip. Sa nu va mire eventuala tacere pe care o veti primi :)

,,Doamne, Tu esti stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu! Dumnezeule, Tu esti stanca mea in care ma ascund, scutul meu, taria care ma scapa si intaritura mea!" (Psalmul 18.2)

,,O, Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare, eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie, Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta. Aceasta este vestea pe care am auzit-o de la Tine, şi pe care o cred ca adevărată, anume că Dumnezeu este lumină şi în El nu este întuneric.Dumnezeu este dragoste, şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. Tu eşti Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare, şi din care vine orice lucru bun şi orice dar desăvârşit Tu eşti singurul şi binecuvântatul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care nimeni nu L-a văzut şi nici nu-L poate vedea. Cerurile spun slava Ta, o, Dumnezeule, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Tale. Puterea Ta veşnică şi dumnezeirea Ta se văd lămurit în lucrurile făcute de Tine, astfel că nu se pot dezvinovăţi nebunii, care spun: “Nu este Dumnezeu”; căci sigur este o răsplată pentru cel fără prihană, sigur este un Dumnezeu care judecă pe pământ şi în cer.

,,De stralucirea fetei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindina si carbuni de foc.Si a tunat din cer Domnul si Cel Preainalt a dat glasul Sau." (Psalmul 18.12-13)

Iată că mă apropii de Tine cu credinţa că Tu exişti şi că Tu răsplăteşti cu putere şi din plin pe cei care Te caută cu tot dinadinsul. Nu pot pătrunde adâncimile lui Dumnezeu; nu pot ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic. Mare este Domnul, şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea Lui este nepătrunsă. Cine poate spune isprăvile măreţe ale Domnului, şi cine va putea vesti toată lauda Lui? Cine este ca Tine, o Doamne, Dumnezeule, minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, şi făcător de minuni? Cine se poate compara în cer cu Domnul? Cine între fiinţele cereşti este ca Domnul? O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, căci credincioşia Ta Te înconjoară? Nimeni nu este ca Tine, o, Doamne, şi nimic nu se aseamănă cu lucrările Tale. Căci Tu eşti mare, şi faci minuni; numai Tu eşti Dumnezeu. Nici o creatură nu are un braţ ca al lui Dumnezeu, şi un glas de tunet ca al Lui.

,,Ma inconjurasera legaturile mortii si ma ingrozisera raurile pieirii;ma infasurasera legaturile mormantului si ma prinsesera laturile mortii.Dar, in stramtorarea mea, am chemat pe Domnul si am strigat catre Dumnezeul meu: din locasul Lui, El mi-a auzit glasul, si strigatul meu a ajuns pana la El, pana la urechile Lui."(Psalmul 18.4-6)

Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus gândurile Tale faţă de gândurile mele şi căile Tale faţă de căile mele. Toate naţiunile sunt înaintea Ta ca o picătură de apă din vadră, ca praful pe o cumpănă, şi Tu ridici ostroavele ca un bob de nisip; ele sunt ca nimic, sunt socotite înaintea Ta ca nimicnicie şi deşertăciune Tu eşti Împăratul veşniciilor, nemuritor şi nevăzut. Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca Tu să fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu; eşti Acelaşi ieri şi azi, şi în veci. Din vechime Tu ai întemeiat pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba; dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi. Tu eşti Dumnezeu, şi nu Te schimbi; de aceea eu nu sunt nimicit.

Nu eşti Tu, o, Doamne din veşnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Tu eşti Dumnezeul veşnic, Creatorul marginilor pământului, care nu oboseşte şi nici nu osteneşte, a Cărui pricepere nu poate fi pătrunsă. Toate lucrurile sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Aceluia în faţa Căruia voi da socoteală, chiar şi gândurile şi simţirile inimii. Ochii Tăi sunt în orice lor, ei văd pe cei răi şi pe cei buni: ei sunt întinşi peste tot pământul, ca să sprijinească pe cei a căror inimă este întreagă a Lui Tu cercetezi inima şi încerci rărunchii, ca să răsplăteşti fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. O, Doamne, tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti! Ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi iată că Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. O ştiinţă atât de minunată este mai pe sus de puterile mele; este prea înaltă ca să o pot cuprinde. Înţelepciunea Ta, Doamne, este fără margini, căci tu socoteşti numărul stelelor, şi le dai nume Tu eşti minunat în planul Tău şi măreţ în înţelepciunea Ta; înţelept în inimă şi măreţ în putere Doamne, cât de multe sunt lucrările Tale! În înţelepciune le-ai făcut pe toate; şi toate după sfatul voii Tale.

,,El Si-a intins mana de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari"(Psalmul 18.16)

O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, cât de neînţelese sunt căile Lui!. Cerurile, chiar cerurile sunt ale Tale, cu tot ce au ele. Pământul este al Tău cu tot ce este pe el, şi lumea cu cei ce o locuiesc. În mâna Ta sunt adâncimile pământului şi vârfurile munţilor. Marea este a Ta, căci Tu ai făcut-o, iar mâinile Tale au întocmit uscatul. Toate dobitoacele pădurilor sunt ale Tale, toate fiarele munţilor cu miile lor. Tu eşti un Dumnezeu mare, şi un Împărat mare, mai presus de toţi dumnezeii. În mâna Ta stă sufletul a tot ce trăieşte şi suflarea oricărui trup omenesc. Tu eşti Stânca, lucrările Tale sunt desăvârşite şi toate căile Tale sunt drepte; eşti un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate. Tu eşti Stânca mea, în care nu este nelegiuire Tu eşti milostiv în toate faptele Tale, şi sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru veşnicie.

,,Da, Tu imi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu imi lumineaza intunericul meu."(Psalmul 18.28)

Tu, Doamne, eşti Cel care a creat trupul meu, şi este făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat. Ochii Tăi mă vedeau când eram un plod fără chip, şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.Tu m-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine; mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, şi m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta. Tu eşti Tatăl duhului meu, pentru că Tu ai întocmit duhul omului în el şi mi-ai dat viaţa. Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic mi-a dat viaţă. Tu ai pus înţelepciunea în interiorul meu şi ai dat pricepere minţii mele.

Tu eşti Dumnezeu, Făcătorul meu. Eu sunt lutul, iar Tu eşti olarul meu; sunt lucrarea mâinilor Tale. Tu m-ai scos din pântecele mamei mele; de când eram la sânul mamei am fost sub paza Ta sprijinit pe Tine. Tu eşti Dumnezeul meu din pântecele mamei mele, şi de aceea Te laud fără încetare. În mâna Ta este suflarea mea şi toate căile mele Îţi aparţin; căci soarta omului nu stă în puterea lui, nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă, ci soarta mea este în mâna Ta.Tu eşti Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut, până în ziua aceasta şi m-a izbăvit de orice rău.

Datorită bunătăţii Domnului nu sunt mistuit, chiar pentru că îndurările Tale nu sunt la capăt: ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă; credincioşia Ta este atât de mare. Dacă mi-ai lua suflarea, aş muri şi m-aş întoarce în ţărâna din care am fost făcut. Cine a spus şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului? Departe de Dumnezeu este nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea; căci El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui. Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, chiar şi atunci când judecăţile Tale sunt ca adâncul cel mare! Şi deşi norii şi negura ne înconjoară, totuşi dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie. Din vânturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

,,Caile lui Dumnezeu sunt desavarsite, cuvantul Domnului este incercat: El este un scut pentru toti cei ce alearga la El."(Psalmul 18.30)

Mulţi zic: “Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: “Fă să răsară peste mine lumina Feţei Tale, Doamne, şi dă-mi mai multă bucurie în inima mea decât au cei răi când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului”. Implor mila Ta din toată inima mea, căci de aceea mă şi silesc să-Ţi fiu plăcut, fie că sunt acasă, fie că sunt departe de casă.Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, pleacă-Ţi urechea la cererile mele; ascultă-mă în credincioşia Ta, şi fii aproape de mine ori de câte ori Te chem.; căci Tu n-ai zis niciodată seminţei lui Iacov: “Caută-Mă în zadar”.

Tu, care auzi puii corbului când strigă, nu rămânea surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară în groapă. Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele. O, toarnă peste mine un duh de îndurare şi de rugăciune, Duhul înfierii, care să mă facă să strig: “Ava! adică: Tată!”; ca să îmi călăuzească inima să mă rog această rugăciune: trimite lumina şi adevărul Tău; ca ele să mă călăuzească şi să mă ducă la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale; la Dumnezeu, bucuria şi veselia mea. Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta."

,,Amazing grace! How sweet the sound that sav’d a wretch like me! I once was lost, but now am found, was blind, but now I see."

(textele de sub fiecare verset al psalmului sunt rugaciuni alcatuite din parafrazari biblice,stranse de catre Matthew Mead)

Minunate citari. Frate Pelerinule, mi-am descarcat o parte din operele lui Matthew Mead. Am sa le citesc cit de curind; intotdeauna am preferat operele marilor reformati/reformatori in raport cu predicile ciclic de seci ale sacerdotilor.
Numai bine.

Daca Matthew ar fi fost aici ti-ar fi spus sa nu mai pierzi nici o clipa cu o alta predica a lui ci sa mergi direct la Cuvantul lui Dumnezeu,unde vei gasi fiecare gand scris acolo: ,,Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea" (Psalmul 119.105).Daca i-ai fi spus ca iti doresti mai intai,sau mai mult, predicile lui ar fi fost foarte trist.In alta ordine de idei era foarte strict cu privire la rugaciune precum si cu privire la modul cum trebuie ea spusa,credea cu tarie ca nu te poti infatisa oricum in fata lui Dumnezeu,nu poti sa amesteci duhul lumii cu sfintenia lui Dumnezeu.Dumnezeu sa-ti ajute,cauta si vei gasi.Mergi in pace prietene.

[Ioan_Cezar]

Foarte frumos a vibrat sufletul acestui om (şi al altora de la care a cules rugăciunile) la Cuvântul Dumnezeiesc.
Mi-ar plăcea să mai citesc, Pelerinule, chiar dacă autorul s-ar supăra pe mine...:)

Nu, nu. M-ai inteles gresit. Nu pun operele acestui mare om al amvonului reformat deasupra Cuvintului lui Dumnezeu, fereasca Dumnezeu. Nu-s atit de timpit, nici macar o tendinta nu as avea spre asa ceva. Ma refeream ca intotdeauna e o placere sa citesc pe cam oricare din titanii Reformei, din sec. XVI-XVII, mai ales ca izvor proaspat dupa ariditatea plictiselii date de predici cilcice ale sacerdotilor. La asta ma refeream. Decat sa privesc Biblia ca inferioara unor predici, mai bine nu mai ma definesc ca fiinta inzestrata cu ratiune.
Numai bine tuturor.