Nu este asa pacat lucrul asta

[calator]

Atata timp cat se vorbeste despre homosexualitate mi se pare chiar binevenit sa intervina o persoana care este homosexual.

Chiar daca a fi homosexual ar putea fi normal, intr-o anumita paradigma a normalitatii totusi ramane un pacat. A fuma e un comportament normal, acceptat de societate, obisnuit, legal dar este un pacat. In afara crestinismului acest lucru devine nesemnificativ. Asa cum un fumator poate fi si un bun crestin la fel si un homosexual poate fi un bun crestin / religios.

E interesant ca acest fenomen a aparut mai ales in occident si e mai putin intalnit in zonele rurale de la noi. Printre tarani am putea intalni mai degraba zoofili decat homosexuali. Deasemenea numarul homosexualilor este mai amre printre cei care au inclinatii sau meserii din domeniul artei.

Romandragut scria ca homosexualitatea e o conditie si intr-un fel asa cred si eu. O conditie cu pretentie de normalitate. Intr-un anumit context e intradevar o normalitate. Contextul este cel al unei societati in care nu se mai face delimitarea dintre sexe. Femeile devin din ce in ce mai masculine in doritna lor de egalitate cu barbatul. Ele devin puternice , luptatoare isi asuma un rol care le schimba infatisarea, comportamentul asa cum barbatii printr-un joc al echilibrului devin tot mai feminizati. In fiecare din noi exista un masculin si un feminin Relatia de iubire apare itre aceste doua principii In mod normal fiecarui principiu ii aparinte un anumit sex: masculin- barbat , feminin- femeie. Aceste diferente nu mai sunt atart de clare. O relatie homosexuala doar in exterior este una dintre doua sexe masculine dar in fond daca aceasta legatura este mai mult de cat o joaca sexuala ( a incerca cum este sa faci sex cu un parteenr la fel ca tine) atunci sigur este vorba de o relatie masculin feminin in care insa femininul e tot un barbat. Prin urmare poate fi o relatie normala care se datoreaza unor schimbari impuse oarecum de societate. Pentru cei care au calatorit ar putea sa spuna in ce masura ca barbati sunt atrasi de femeile din occident (unele dintre ele), in ce masura mai regasesc in felul lor de a fi, de a se misca, de a privi etc Feminismul.

[Saurian]

În prealabil postat de erzbet

Nu stiu cat de proasta este interpretarea, datorita atator dovezi pur stiintifice. S-au facut unele experimente initial pe sobolani unde s-a gasit deosebirea dintre o femela si un mascul la nivel cerebral, dupa care s-a descoperit si la om. S-au facut analize pe un travestit si s-a dovedit ca al sau creier continea informatii ce apartin normal unei femei. Deci este o dovada clara a problemei din nastere.
Dar sa presupunem ca nu este asa, ca nu s-au nascut asa. Trecem si peste cei care care au ajuns asa datorita traumelor. Ce om intreg la minte s-ar declara homosexual de buna voie? Doar asa, pentru ca e la moda, cand e clar ca societatea ii condamna; tu nu poti intelege pentru ca nu treci prin ce trec ei. Pur si simplu se simt atrase de persoane de acelasi sex si ii scarbeste o relatie cu o persoana de sex opus asa cum pe noi ne scarbeste o rel cu o persoana de acelasi sex. Si daca ei sunt atat de pacatosi, pentru ca sunt homosexuali fara sa fi cerut ei acest lucru, societatea, oamenii, care ii condamna si ii prigonesc cum sunt?
Si in fond, de ce nu ar fi Dumnezeu raspunzator de homosexualitate, atata timp cat e raspunzator de inshpe mii de anomalii genetice? Si sa nu imi spunei ca sunt pacatele parintilor, ca asta e si mai absurd. e pur si simplu crud

Cand spui ca sunt de la pacatele parintilor nu trebuie sa fie neaparat crud. Dumnezeu daca face la cineva rau din cauza pacatelor parintilor sa stii ca nu face numai pentru parinti ci si pentru acel suflet. Nu stiu cum sa-ti explic. Dumnezeu nu da o cruce prea mare. Anomaliile care apar sunt tot cruci care sunt date oamenilor. De ce nu incerci sa vezi o parte buna a lucrurilor? Faptul ca esti aratat de toti cu degetul, faptul ca toti te considera un ciudat e mai de folos decat sa te considere toti normal. De ce? Pentru ca atunci cand Il gasesti pe Dumnezeu ( dar din pacate mai corect ar fi daca Il gasesti pe Dumnezeu :)) si afli ca te iubeste indiferent ca esti normal sau nu, indiferent ca esti homosexual sau nu, nu mai vrei sa te desparti de El. E greu de explicat pentru cineva care nu a fost aratat cu degetul. Si eu am fost. Nu din cauza ca sunt homosexual ( pentru ca nu sunt ) dar totusi am fost aratat. Din copilarie. Asa ca stiu cum se pot simti astfel de oameni. Si stiu cum te simti cand toti te privesc ca un ciudat. Dar asta nu e o scuza sa cazi in pacat. Trebuie sa inteleaga toti ca surogatele nu iti fac bine. Desi e greu, desi e foarte dificil sa nu apelezi la surogate totusi cand reusesti sa nu faci asta si sa Ii daruiesti tristetea ta lui Dumnezeu atunci El te va ajuta asa de mult. Si e atat de minunat. Era si o intamplare cu o femeie necredincioasa care L-a cunoscut pe Dumnezeu. Dupa aceasta a avut un accident si a devenit oarba iar apoi sotul nu a mai avut rabdare cu ea si a parasit-o. Ea nu s-a lasat si nu a acceptat nici un surogat si Dumnezeu i-a rasplatit. Spunea mitropolitul care o cunostea pe acea femeie ca ii povestea respectiva ca nu mai are forta sa se apropie de Dumnezeu dar Insusi Dumnezeu vine la ea. Si mai zicea ca Dumnezeu i-a dat la acea femeie har nelimitat. Prin suferinta Dumnezeu se poate descoperi mai tare. Cati oameni au fost aruncati in inchisori comuniste si au iesit de acolo mult mai apropiati de Dumnezeu. Dar nu toti. Parintele Serafim Rose spunea ca Dumnezeu foloseste suferinta ca sa ajunga la inima omului. Dar nu merge intotdeauna asa. E o cale foarte riscanta deoarece depinde foarte mult si de om. Dar noi ne multumim cu surogate si scuze si tot felul de nimicuri.

[erzbet]

Saorion, deci o mama careia i se naste copilul, sa zicem, hidrocefal, trebuie sa se bucure pentru ca astfel copilul ei(care va fi precum o leguma toata viata, daca nu beneficiaza de tratament) il va simti aproape pe Dumnezeu prin suferinta? Sau sa se gandeasca la faptul ca vinovati de nenorocire pot fi atat ea, sotul ei, parintii, bunicii etc (pana la al saptelea neam, parca)?
Sunt oameni aparent "normal", altfel spus, fara vreo malformatie sau deficiente care sa sufere de mii de ori mai mult decat o persoana cu un handicap, pot si suferinte profunde, ce il pot conduce pe om spre sinucidere chiar(ca sa raportez situatia la ce ai spus, acesti oameni sunt cei care prin suferinte nu au reusit sa il descopere pe Dumnezeu).

Poate un om matur va reusi sa se impace cu difunctiile sale si sa se apropie de Dumnezeu,dar spune-i tu, daca poti, unui copil bolnav de leucemie, ca Dumnezeu spre binele lui i-a dat boala, ca asa este voia Lui. Sau spune-i asta mamei lui.

[romandragut]

a fi homosexual nu este pacat. a te masturba nu este pacat. a ucide este pacat. a distruge si a uri este pacat.

[calator]

ai si argumente?

[Saurian]

În prealabil postat de erzbet

Saorion, deci o mama careia i se naste copilul, sa zicem, hidrocefal, trebuie sa se bucure pentru ca astfel copilul ei(care va fi precum o leguma toata viata, daca nu beneficiaza de tratament) il va simti aproape pe Dumnezeu prin suferinta? Sau sa se gandeasca la faptul ca vinovati de nenorocire pot fi atat ea, sotul ei, parintii, bunicii etc (pana la al saptelea neam, parca)?
Sunt oameni aparent "normal", altfel spus, fara vreo malformatie sau deficiente care sa sufere de mii de ori mai mult decat o persoana cu un handicap, pot si suferinte profunde, ce il pot conduce pe om spre sinucidere chiar(ca sa raportez situatia la ce ai spus, acesti oameni sunt cei care prin suferinte nu au reusit sa il descopere pe Dumnezeu).

Poate un om matur va reusi sa se impace cu difunctiile sale si sa se apropie de Dumnezeu,dar spune-i tu, daca poti, unui copil bolnav de leucemie, ca Dumnezeu spre binele lui i-a dat boala, ca asa este voia Lui. Sau spune-i asta mamei lui.

Care e problema? Pana la urma care este scopul nostru principal? Mantuirea noastra. Asa ca restul nu trebuie judecat. Ar trebui sa se roage cat de mult si daca se va jertfi pentru copil Domnul ii va rasplati. Dumnezeu rasplateste pentru necazurile din aceasta viata nu omeneste ci dumnezeieste. E un tablou frumos in care sunt prezentati toti oamenii ducandu-si crucile in aceasta viata. Iar persoana care ii conduce si care merge inaintea lor e Hristos ce-si duce crucea Sa. Nu spun ca ar trebui sa se bucure ci sa-I dea slava lui Dumnezeu pentru tot. Daca cartim si ne plangem de mila ce putem face? Nimic. Dar daca indraznim vom birui. Hristos a spus : "Indrazniti, Eu am biruit lumea". Si pun accentul pe "Eu". Doar prin Hristos putem birui lumea. Dar oamenii ( dintre care cel dintai sunt eu ) sunt lesne cartitori. Un copil bolnav de leucemie daca ar fi sanatos si ar fi devenit un mare pacatos si ar fi ajuns in iad ar fi fost mai bine? Era si o istorioara ca un inger ( care a luat forma unui calugar )a omorat nou-nascutul celor care i-a gazduit pe acesta si pe un alt calugar. Cand a fost intrebat ingerul de calugar de ce a facut asta raspunsul a fost ca acel copil a fost conceput intr-o zi de sarbatoare si era un pacat mare. Prin moartea acestuia parintii se vor cai si vor face un canon de pocainta. Un plus din cauza acestui mare pacat al parintilor respectivul copil isi va ucide parinte si se va sinucide si el. Astfel ar fi ajuns toti trei in iad. Dar asa toti trei se vor mantui. Necunoscute sunt caile Domnului.

[erzbet]

Deci pentru tine, omul numai prin suferinta se poate mantui, nu? Atunci de ce ne mai nastem si nu ramanem in starea superioara de dinaintea nasterii? De ce Dumnezeu ne da viata, daca ne face atat sa suferim? Daca in mainile mele ar sta soarta si suferinta unui biet copil bolnav, si as avea puterea sa il vindec, nu as mai sta pe ganduri.
Atat timp cat se sustine ideea ca Dumnezeu nu se amesteca in liberul arbitru, exemplul tau nu este relevant. S-a amestecat in mod indirect, prin uciderea copilului. Deci copilul nu a mai avut ocazia sa isi ucida parintii, sa faca o alegere. In schimb Dumnezeu putea interveni in alte moduri, putea sa ii ajute pe toti trei sa se mantuiasca, fara sa ucida un prunc nevinovat pentru pacatele parintilor.
Ma pune pe ganduri: Chiar ai putea sa ii spui unui copil de 5 ani sa zicem, bolnav de leucemie, ca este norocos,sa se bucure pentru boala lui, cand ii citesti in ochi o dorinta vie de viata?
Gandeste-te ca pentru noi moartea cuiva drag reprezinta o pierdere. Pentru cel ce moare, moartea il desparte de toti. Pentru el, moartea e moartea tuturor.
Sunt de acord ca moartea este calea spre implinire, atunci vom intelege tot ce nu putem intelege acum. Dar momentan, viata asta concreta e singura existenta reala, dovedita, palpabila, pe care o avem. Mai ales cand ni se spune cat de bun este Dumnezeu si daca te uiti putin in jur, vezi numai nedreptati, crime, morti; de ce permite Dumnezeu asa ceva? In aceste conditii, ideea de viata vesnica si dreapta pentru cei ce sufera este mai mult o consolare pentru nereusitele vietii pe pamant. De aceea nu mi-as irosi viata pe care o am slujind si sacrificandu-mi tineretea respectand niste dogme si o ideologie in care nu prea mai pot crede. Daca voi ajunge in Iad, daca exista, macar voi stii ca scurta mea existenta umana a reprezentat fericirea mea suprema, considerata poate iluzorie. Dar as sti ca mi-am trait "ora de iubire". De asta mi se pare atat de tragica moartea copiilor nevinovati: ei nu au dreptul sa aleaga.

[cozia]

În prealabil postat de romandragut

a fi homosexual nu este pacat. a te masturba nu este pacat. a ucide este pacat. a distruge si a uri este pacat.

Masturbarea:
este intr-un fel ucidere, deci este pacat,
este distrugere a dorintei, a vointei si a sufletului, deci este pacat,
si creaza valuri , valuri, de ura impotriva aproapelui, deci este pacat.

A fi homosexual este o mare incercare data de Dumnezeu, Dumnezeu stie de ce ti-a dat-o, si scapi de ea nepracticind, abtinindu-te, opunindu-te tentatiei de a fi activ, casatorindu-te cu o femeie, si astfel taindu-ti voia ta!

[veilur]

În prealabil postat de romandragut

a fi homosexual nu este pacat. a te masturba nu este pacat. a ucide este pacat. a distruge si a uri este pacat.

Aceste cuvinte ne doare! :) De unde stii tu ce e pacat si ce nu? Cu totii suntem praff si pulbere in fata lui Dumnezeu, dar cu toate astea El tot ne iarta si ne iubeste, cu o singura conditie: sa ne iubim si noi intre noi. Dar nu sex, fapt efemer, ci iubirea spirituala ce ne va conduce in Imaparatia Cereasca. Hehe, dar cine mai iubeste astazi cu sufletul?

[euftalia]

Cunoaste Dumnezeu sufletul fiecaruia, exista pacate mai grave si altele mai putin grave si mai exista si circumstante atenuante.
Numai Dumnezeu poate judeca cat de grav este un pacat.
Sigur ca este bine sa ne ferim sa gresim, iar daca o facem, stiti cum spune slujba sf. maslu: " de cate ori vei gresi scoala-te si ridica-te"
Mare este mila Domnului!