|
#911
|
|||
|
|||
Talharul a marturisit pe Hristos cel Adevarat, a avut dreapta credinta. Toata dogma are un singur scop, inchinarea la Dumnezeu cel Adevarat. Spre deosebire de inchinarea la idoli. De aceea, toti dreptii au avut dreapta credinta, s-au inchinat la Dumnezeu, nu la vreun idol. De ce ortodoxia se numeste dreapta credinta? Pentru ca celelalte sunt credinte gresite, chiar daca spun ca se inchina lui Hristos, nu este asa. Daca cineva face un hristos dupa imaginatia lui nu inseamna ca e Hristos. Inchinarea este in duh si in adevar, adica in harul Duhului Sfant si in dreapta credinta. Desigur, poate si un pagan sa ajunga sa se inchine la Dumnezeu cel adevarat si sa-L cunoasca, asa cum au fost si unii din Vechiul Testament.
|
#912
|
|||
|
|||
Corect, am si scris despre asta pe acel topic. E vorba de ratiunea proprie raportata la ratiunea aratata prin revelatie.
|
#913
|
|||
|
|||
Oamenii au tins întotdeauna, în istorie, spre valori morale precum: a fi bun, a fi drept, a fi cinstit, a fi prietenos etc., cu variații interculturale mai mici sau mai mari.
Cu toate acestea, în viața duhovnicească aceste valori (așa cum le-am aflat și cum le-am însușit noi printre oamenii lumii), sunt mai degrabă o piedică. Fapt este că oamenii s-au ciocnit mereu, până la masacru, din pricina sau în numele valorilor morale (nu doar economice). Noi, oamenii sufletești din istoria lumii. Cei duhovnicești, însă, reușesc să treacă (sau mai bine zis aleg să se lase trecuți) peste diferențele dintre oameni, pe acestea făcîndu-le mai degrabă lucruri plăcute și odihnitoare decât pricină de aversiune și frământare, peste măsură, a sufletului. Adeseori le fac "combustibil" neprețuit pentru înaintarea în virtute sau, în caz de cădere, le fac prilej de lacrimi ale pocăinței, întru curățirea inimii. Pe acești oameni îi leagă (de toți și de toate, de întreaga zidire de la începutul lumii și până la sfârșit) pacea lui Hristos. Prețuind de nespus rugăciunea, ei jertfesc tot; renunță în simplitatea credinței și nădejdii, cu bucurie, la tot ce pe noi ne-ar atrage - numai să nu piardă pacea, dragostea, lucrarea nevoințelor, într-un cuvânt: contactul cu Împărăția. Noi suntem altfel... Last edited by Ioan_Cezar; 27.04.2015 at 02:27:14. |
#914
|
||||
|
||||
Citat:
Mă refer la două mari categorii de oameni: 1. aceia care au auzit de Hristos și nu au vrut să-L primească, L-au respins, 2. sau aceia care auzind de Hristos, și auzind că sunt mai multe "confesiuni", care mărturisesc diferit pe Hristos, nu s-au pus pe cercetat, de ce sunt diferite, care e diferența, ce spune Biblia, ce spun Sfinții Părinți, de ce să cred ce spune o confesiune și de ce să nu cred ce spun toate confesiunile? Ce este o erezie? Ce a fost înainte în istorie cu Biserica lui Hristos? Ce este azi? De ce? Ce pot face eu? Ce datorii am? Ce voință și iubire am? etc. La acești oameni, mă refer.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.
Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice. Biblia |
#915
|
||||
|
||||
Citat:
E impropriu spus filonul ortodox... Ca și cum spui că și alte filoane există și că sunt valabile, "cât de cât" pentru mântuire. Explic, cu inima plânsă, deși mă fățărnicesc să spun cu inima plânsă, dar îndrăznesc, iertați. Deci : Roadele omului, chiar dacă sunt sau nu sunt, îi este suficientă pentru mântuire să se schimbe în omul-cel-nou, urmaș al lui Hristos, Adevărat Hristos, din primul mileniu creștin, chiar și în ultima zi de viață, precum tâlharul de pe cruce. Hristos, și la ortodocși, și la eretici, și la păgâni și la atei, stă la ușa inimii lor și bate; de este cineva să-i deschidă, va intra și va cina cu el, spune Biblia. Cineva-ul acela poate fi și duhovnicul, atunci când proprietarul inimii este căzut la pat bolnav și nu poate deschide ușa inimii lui Hristos. Acel duhovnic, poate veni pe parcursul vieții, sau la sfârșitul ei. Important este ca omul să-l cheme pe acel duhovnic, pentru că omul bolnav, pe duhovnic îl poate auzi, dar pe Hristos mai greu. De aceea i-a și lăsat Hristos pe Sfinții Apostoli și ei la rândul lor au lăsat în comunitățile de creștini înființate, câte un episcop preot și diacon. Deci Dumnezeu iubește nespus de mult pe orice om, fie el ortodox sau eretic, sau păgân sau ateu. Și Dumnezeu vrea ca acel om să-l primească pe Dumnezeu Treime Iubire în inima lui și atunci va face acel om și roade. Și va iubi atât de mult, încât e imposibil să nu devină ortodox. Și se va mântui. Va iubi Sfintele Icoane, Sfintele Moaște, Sfinții din ceruri și de pe pământ, va iubi pe Maica Domnului și întreaga Biserică a lui Hristos, din care fac parte toți cei ca el, care iubesc nebunește. și atunci, rămânând în acea iubire, se va mântui. De ce un protestant spre exemplu, nu se poate mântui? Nu fiindcă nu e ortodox, paradoxal, oarecum neortodox spunând, ci fiindcă nu iubește precum un ortodox, de aceea nu se va mântui. Dacă un protestant ar iubi ca un ortodox, ar știi, conștient și viu, că unde va merge după moarte este Împărăția Iubirii, iar acolo în acea Împărăție, sunt Aceia, prin Acela, care au iubit și iubesc nu numai orice ființă diformă, om sau animal, sufletește sau trupește, dar acei Sfinți, iubesc orice văd cu ochii. Acelor Sfinți, omul de aici, imitându-i cât îi stă în putere, le cere rugăciunile de ce întărire, de ajutor, către Împărat, căci oameni au fost și păcătoși au fost, acei Sfinți, ca și el, cel ce se roagă, și acei Sfinți îl înțeleg și îl "adoptă" spre a-l ajuta, cu rugăciunile lor, să ajungă și el ca ei. Un protestant nu poate face asta. Un protestant se crede întro "bulă" în care îi el și hristos (cu h mic), unde nimeni nu îl poate atinge, nimeni nu îl contrazice, tot ce crede și ce face el, este spre mântuire. Asta nu-i iubire. Asta nu-i Biserica. Un ortodox, știe că poate greși, că este păcătos, că smerenia este singura lui armă, și că iubirea este singurul lui cuvânt, ascultă pe toți, orice spun și prima dată se miră de toți și toate, apoi se bucură de cele bune și plânge pentru cele rele, apoi se gândește la ele, orice ar fi ele, apoi se hotărăște dacă să spună ceva sau nu. Acesta-i ortodoxul. Acesta-i creștinul. Aici e Hristos și mântuirea. Biserica are acești creștini și sunt frumoși. Curați. Și se mântuiesc, dacă rămân așa. Pentru că sunt așa. Aceștia, în viața lor, împlinesc poruncile lui Hristos, și sunt imposibil să fie aroganți, ci doar slujesc, indiferent ce cred alții despre ei, ei slujesc, și vor răspunde cu zâmbet la zâmbet și cu părere de rău la mânie. Ortodoxia nu e doar o filosofie, cea mai înaltă filosofie la care omul se poate urca cu mintea să gândească, dar este definiția modului în care a fost creat sufletul. Sufletul omului a fost creat ortodox. Creștin ortodox. Așa a fost creat de către Dumnezeu. Tot ce face un om în viață, se explică ortodox. Creștinește și ortodox. Toate căutările lui de Dumnezeu, toate căderile lui, sfârșitul în alte credințe, sau în ateism, sau întrun soi de misticism, toată setea omului după Dumnezeu, se explică ortodox. Chiar și înainte de Hristos, la papuași, la barbari, la celți, druizi, azteci, mayași, toți îl căutau pe Hristos, pe Dumnezeu Iubire, pe Mântuitorul, fratele lor preaiubit, Dumnezeul Prieten, care te salvează face totul pentru tine, și moare pentru tine. În fiecare zi. Cum să nu-L aștepți? Cum să nu-L dorești? Cum să nu-L iubești? De aceea toți oamenii, de la Adam până la Hristos, timp de 5508 ani, și de la Hristos, până azi, 2015 ani, toți au fost ortodocși, adânc în inimile lor. Cu cât iubeau mai puțin cu atât erau mai departe de Ortodoxie, și cu cât iubeau mai mult, mai ales după Hristos, deveneau membri ai Bisericii Sale, Bisericii lui Hristos, cea Una, Ortodoxia. Și se mântuiau. Dumnezeu, prin fiecare răsărit de soare, ne face o declarație de dragoste. Prin fiecare fir de iarbă, prin fiecare mugur de copac, prin fiecare frunză, sau strop de apă, ne face o declarație dragoste. Și-atunci, cum să nu îi faci și tu o declarație de dragoste prin fiecare "Doamne miluiește" rostit. Nici nu vrea mai mult Dumnezeu de la noi. Se bucură, Dumnezeu, ca un copil, poate smintesc, dar așa simt să spun, se bucură ca un copil mic când primește ceva, de la noi, o rugăciune, o faptă bună, o cercetare către El, se bucură și studiază cu atenșie ce Îi dăm și ne dă înapoi înzecit, însutit sau înmiit. Și-atunci cum să nu iubești Sfinții? Cum să nu iubești Sfintele Icoane? Cum să nu ceri Sfinților să se roage pentru noi? Cei ce stau la masă cu Bucuria? Cei ce vorbesc cu Fericirea? Cei ce ascultă Viața? Cei ce privesc Calea? Cei care se împărtășesc cu Adevărul? Atunci când ești cu adevărat pe Hristos, când ești cu adevărat cu Biserica, de care îți pasă, nu o urăști fiindcă cere bani, fiindcă are câțiva membri care păcătuiesc, cum spun protestanții despre ortodocși, când ești cu adevărat creștin, nu ești nemulțumit, nu strigi și arăți cu degetul, fără să găsești soluții, fără să pui mâna pe lopată și să contruiești Biserica, deci membrii ei, chiar și prin însăși prezența ta, dacă nu poți prin cuvânt sau faptă. Prin gesturi, prin zâmbet, prin seriozitate, prin privire, prin haine, prin toate să predici și să mărturisești pe Hristos, chiar dacă nu ești preot. Nu să porți fustă până la genunchi, mulată, cum poartă fetele/femeile la penticostali, baptiști, etc., ci să porți fustă lungă și largă, că te gândești: nu cumva să se uite un frate creștin la mine și mai slab fiind, neputincios, să cadă cu gândul în păcat de desfrânare, din pricina mea... Că atunci mai vinovată sunt eu, decât el, că spune Biblia: vai aceluia prin care vine sminteala. Și în altă parte: făcând celor mai mici decât voi, Mie, Mi-ați făcut. Deci orice facem, facem lui Hristos, fie lucru bun sau rău. Ăsta-i creștinismul. Fiind astfel, păsându-ți cu adevărat, contribui, cu dragostea ta la zidirea Bisericii, și nu sfârșești inventând sau mergând în erezii. Păsându-ți atât de mult, iubind atât de curat, de adânc și tainic, nu poți să nu fi ortodox, nu poți să te depărtezi de mizerie, când știi că Hristos a murit pentru mizerie, pentru scârbele oamenilor, pentru puroiul din noi, pentru otrava cuvântului și faptei cu care Îl ucideam. Cum să spui că ești creștin, dacă nu urmezi lui Hristos? Și dacă Îi urmezi Lui, cum să nu te arunci în cocina inimii tale și să faci curat? Cât mai curat? Cum să nu vrei apoi ca inima să fie cel mai frumos loc de pe pământ, unde să-L primești pe Hristos? Cum să nu vrei să tot lucrezi la inima ta să fie tot mai frumoasă, mereu, pentru Împăratul Iubire? Apoi să vrei cât mai multe cocini să fie curățite, ca și alții să se simtă atât de bine, în curățenie și bucurie, lumină și har, cum te simți tu? Cum să nu plângi pentru cei care nu vor să aibe curat în cocina inimii lor? Cum să nu vrei, cu tot riscul de a nu mai fi inima atât de frumoasă, cum să nu vrei ca alte inimi să fie măcar curate, dacă nu și frumoase? Cum să nu dedici timp și dragoste și jertfă, sudoare, transpirație, aproapelui, să îl ajuți, în a găsi pe Hristos? Și odată găsit, să ajute și el pe alții să găsească? Și împreună să fie bucurie cum n-am trăit vreodată de mare. Cum? Spune-mi, cum? Cum să nu fi ortodox, când Biserica Ortodoxă, e atât de plină, de deplină, de întreagă, de vie, de roditoare, de Sfântă, de frumoasă, mamă, prietenă, soție, amică, bunică, colegă, și e totul pentru mântuirea noastră. Cum să vrei să pleci din ea? Cum să nu vrei să o înțelegi, să îți pese de ea, de curăția ei, de parfumul, de mireasma ei ? Cum ? Nici familia, sau copii, biologici, nu pot da o așa de mare bucurie ca găsirea și primirea lui Hristos în inimă, ca și ajutorul dat altora în a găsi și a primi pe Hristos și a trăit împreună, cât mai mulți, pe Hristos, în Împărăția Cerurilor din lăuntrul nostru, ca mai apoi să facem parte din ea, efectiv, fizic și metafizic, văzut și nevăzut, cu toți aceia pe care i-am cinstit și i-am iubit, pentru că ei înaintea noastră, ne-au cinstit și ne-au iubit... Când iubești necondiționat și nepărtinitor, când ști ce faci, ști ce vrei, ști cât de mic ești, nu poți decât să iubești. Iubind, devii ortodox și te mântuiești. Un copil, îl ai doar tu, e bucuria ta, iar celălalt, alt om, poate nu are de nimic de ce să se bucure, poate e deznădăjduit. Și ajutându-l să găsească și să primească pe Hristos și să iubească tot mai mult, va avea și el copii, va spune și altora de cea-mai-mare-bucurie-de-pe-pământ, Hristos. Și așa, pentru Biserica care suntem noi, ne îmbogățim cu și în Hristos, adevărata bogăție. Iertați-mă. Dumnezeu să ne ajute să înțelegem. Și să iubim.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.
Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice. Biblia Last edited by Igor_Paslusnik; 27.04.2015 at 04:26:54. |
#916
|
|||
|
|||
"De la tot pacatul se intoarce omul usor, dar de la eres, foarte greu! Si aceasta pentru ca se intuneca partea rationala a sufletului.
Degeaba ii spun ca aici este alb, ca el vede negru. Si atunci foarte greu se intoarce, de cele mai multe ori asa ramane. Si asa raman si sectele si celelalte" (" Ne vorbeste parintele Cleopa") |
#917
|
|||
|
|||
Citat:
Hristos nu spune ca ar exista mai multe biserici ,ori acum sunt cateva mii. Marea majoritate o necinstesc pe Maica Domnului si Sfanta Cruce. Chiar daca cineva implineste ceea ce ai scris si vorbeste urat de Maica Domnului are sanse sa se mantuiasca? Cand vorbim de fapte bune nu ne gandim numai la binefaceri materiale. |
#918
|
|||
|
|||
Citat:
Dar sa afirmi ca fericitul Augustin nu se va mantui mi se pare o exagerare . Last edited by anita; 27.04.2015 at 15:46:48. |
#919
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#920
|
|||
|
|||
Citat:
Dar acum vad ca nu ai inteles in totalitate ce am zis, ci ai sugerat ca vorbesc despre primordialitatea faptelor,facute oricum , fara har. Nici chiar pasajul pus de tine nu se refera integral la ce am zis ,cu atat mai mult concluzia sa finala Eu nu zic ca faptele singure,fara Hristos si fara har pot aduce mantuirea.Departe de mine acest gand si te rog sa nu mi-l mai atribui,decat sa imi atragi atentia daca asa se intelege, asta accept. De altfel am vorbit si de pagani nu doar de protestanti .Si faptele bune ale musulmanilor tot in Cuvantul isi au sablonul ,pentru ca nu exista alt Dumnezeu ,si alt izvor si alta lumina a oamenilor. Am scris aceasta pentru a nu se mai diminua atat faptele si a se da tot felul de citate in care faptele nu conteaza. Adica daca-s mort de sete in desert ,si un beduin vine si imi toarna apa pe buze,eu sa ii zic "Sic ca nu te mantuiesti !" Nu voi vedea oare pe Hristos prin mana acelui pagan ? Desavarsirea nu se poate obtine decat prin Hristos si Biserica Sa , dar nu exista alta cale decat dragostea si faptele bune ,si in Hristos si in afara Lui In Hristos, dragostea si faptele ne duc la viata vesnica ,in afara lui ,dau impacare si intelegere intre oameni,si au si rolul de a face de ras pe credinciosii care pun pret pe apartenenta ,si nu pe ce e in inima lor. Doar atat am zis,nu ca faptele ar mantui singure,fara Biserica, asta o inventezi tu ca am zis-o,sau iertare daca asa se intelege ! Stiu din experienta proprie ca oricat de mult as iubi ,si as face binele in jur,fara har si impartasanie sunt mai rau ca un caine ,caci sufletul meu are o lege dar firea mea alta Last edited by iustin10; 27.04.2015 at 21:19:59. |
|