|
#21
|
|||
|
|||
Citat:
Nu exista o teorie unanim acceptata, sunt doua teorii care incearca sa explice ce a fost inainte de Big-Bang. Ambele apeleaza la notiunea de infinit, ca sa scape de cauza initiala. Asadar prima teorie este ca au fost o infinitate de Big-Banguri. Aceasta se baza pe contractia Universului, dar in ultimul timp s-a descoperit ca Universul se extinde accelerat. Aceasta realitate acceptata azi (a si primit premiul Nobel pentru Fizica in 2011, cred) pune sub semnul intrebarii nu numai posibilitatea ajungerii la un nou Big-Bang, prin contractia Universului, dar practic infirma teroia Big-Bang-ului. In cazul unei explozii extinderea nu poate fi decat decelerata, in niciun caz accelerata. Asadar teoria Big-Bang este astazi sub semnul intrebarii, s-a incercat o explicatie prin existenta unei energii intunecate, care imprima o accelerare suplimentara extinderii Universului. Iar a doua teorie este ca inainte de Big-Bang a fost o energie infinita in timp, din care a rezultat punctul care a explodat. Cum vezi, nu e chiar uriasa diferenta fata de ce spune crestinismul. In crestinism Dumnezeu exista din vesnicie, adica tot notiunea de infinit. |
#22
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Problema este ca si daca sunt multe minuni nu crede cineva doar asa, daca nu vrea. De exemplu evreii au vazut multe minuni ale lui Iisus si totusi majoritatea iudeilor nu au crezut in El. Romanii care ii torturau pe crestini vedeau multe minuni si multi din ei nu deveneau crestini, ba dimpotriva mai tare se incrancenau. O sa iti dau doua minuni mai evidente. In primul rand Lumina de la Ierusalim de Pasti, numai din explicatiile celor ce sunt necredinciosi (lampa, fosforul si sarma), care sunt puerile, iti poti da seama ca nici ei nu pot explica fenomenul. Si nu e un fenomen natural pentur ca are loc doar cand sunt Sfintele Pasti si Patriarhul intra si se roaga. O alta minune este a Sfantului Nectarie. Acest sfant a trecut la cele vesnice in perioada interbelica, iar minunea este din zilele noastre. Un preot din Grecia a facut cancer. Era intr-o stare mai grava si doar un doctor (din SUA, cred) a fost de acord sa il opereze. Preotul s-a rugat tot timpul la Sfantul Nectarie. Pe masa de operatie, dupa ce i-a fost facuta anestezia pentru operatie, pacientul s-a vindecat dintr-o data complet. Spune ca inainte sa adoarma l-a vazut pe Sfantul Nectarie venind la capataiul lui. E drept, e doar un punct de reper, nici macar nu mai gasesc acum intamplarea povestita pe net ca sa dau link. |
#23
|
|||
|
|||
Citat:
Și deodată întâlnește pe Dumnezeu, Creatorul. Și află că timpul este, ca toate celelalte din Creație, creat de Dumnezeu. Ajunsă în acest punct, mintea omului are de ales: a) se odihnește, ajunsă la limanul călătoriei b) trece mai departe și perseverează, neținînd cont de ceea ce tocmai a aflat: că timpul, ca tot ce există, este creat de Dumnezeu. Așadar până să îl creeze Dumnezeu, timpul nu exista. Cum vine atunci să întrebăm despre "înaintea Divinității"? Că doar am pornit de la premisa că Divinitatea a creat timpul; ca urmare, un "înainte" și un "înapoi" există doar prin Voința Creatorului, ca Operă a Lui. Scormonirea cu mintea "înainte" de Dumnezeu arată că această minte nu acceptă că Dumnezeu a creat timpul. Îl face pe Însuși Dumnezeu parte din timp, care timp l-ar fi conținut și pe Dumnezeu, "înainte" ca El să apară (de unde? L-a născut un alt dumnezeu? Dar pe acela cine l-a născut? vrem nu vrem iar ajungem să ne odihnim într-un dumnezeu, care nu poate fi altul decât Dumnezeu, Creatorul a toate.) Deci Îl face pe Dumnezeu creatură a unei alte puteri, care să fi creat și timpul și pe Dumnezeu. (???) Dar orice om care acceptă adevărul că Dumnezeu a creat tot ce există, inclusiv timpul, găsește întrebarea despre "înaintea Divinității" ca fiind un nonsens. Sau un refuz de a accepta că Dumnezeu este Creatorul a toate cele ce sunt. Este și o dovadă de eroare a logicii aici. Nu poți porni un raționament sau o judecată de la o premisă pe care o consideri adevărată pentru ca mai apoi s-o negi pur și simplu, fără nici un temei ci doar pentru că se poate formula, pur și simplu, o propoziție. Propoziția fără noimă nu face parte din șirul înlănțuirilor gândirii. Înțelegerea operează cu sens, nu cu nonsens. Nimicul cuvintelor goale nu interesează pe omul care gândește și înțelege. Nu are ce face cu el. Mintea înțelegătoare se ocupă cu noimele, nu cu nonsensul. Last edited by cezar_ioan; 29.08.2013 at 21:33:25. |
#24
|
|||
|
|||
"Atunci i-au raspuns unii dintre carturari si farisei ,zicand:Invatatorule ,voim sa vedem de la tine un semn.
Iar El raspunzand le-a zis:Neam viclean si desfranat cere semn,dar semn nu i se va da decat semnul lui Iona prorocul. Ca precum a fost Iona in pantecele chitului trei zile si trei nopti,asa va fi si Fiul Omului,in inima pamantului,trei zile si trei nopti" Cum a spus cineva pe aici,fiecare are propriile dovezi,neputandu-le arata si demonstra,fizic,material.Si eu le am pe ale mele.Si am fost ateu.Dar bucuria pe care o simti cand primesti dovezile,este diferita de orice alta bucurie.Initial iti vine sa plangi si cazi in genunchi .Insa cred ca vei simti asta la momentul potrivit.Si-ti doresc sa simti. |
#25
|
|||
|
|||
Citat:
|
#26
|
|||
|
|||
Prietene, Dumnezeu și Big-pleosc nu sunt interșanjabili.
http://www.dexx.ro/index.php?a=term&...r%C5%9Fanjabil |
#27
|
|||
|
|||
Citat:
Last edited by Adriann; 29.08.2013 at 23:33:21. |
#28
|
|||
|
|||
N.Priceputu și cezar_ioan
Sunteți adevărați teologi și filosofi creștini! Formidabile mesaje, nu știu ce aș mai putea adăuga!!!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca |
#29
|
|||
|
|||
Citat:
Cred că matematicianul, fizicianul și filosoful creștin Blaise Pascal se pricepea binișor la a formula argumente logice. Sunteți de acord cu mine? :) Și totuși, exact lui îi aparțin celebrele cuvinte: "Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște". Tot el a scris, în "Cugetările" sale filosofice, în același sens, că "rațiunea neputincioasă nu poate cere inimii dovezi ale principiilor sale". Atunci când încercăm să dovedim existența lui Dumnezeu (de parcă El ar avea nevoie de avocați, iar nu de credincioși și mărturisitori), suntem acuzați de erori logice, de sofisme. Corect. Normal că facem sofisme și spunem o mulțime de copilării. De ce? Fiindcă acceptăm ispita de a ne provoca rațiunea să-și depășească mult competența, dacă putem spune astfel... :) Tocmai pentru că încercăm să-L încadrăm pe Dumnezeu Cel infinit în limitele logicii noastre. Tocmai pentru că grozav ne mai dorim "să înghesuim Absolutul în scheme" (așa cum atât de sugestiv se exprima Mihailc, unul dintre cei mai inteligenți useri de pe forum). Orice definiție sau încercare de argumentare despre Dumnezeu este limitativă, iar credința rămâne supralogică. Vă amintiți de filosofii care, în meditațiile lor cu privire la gnoseologie, distingeau, pe lngă cunoașterea empirică și cea rațională, o altă formă de cunoaștere, diferită și superioară acestora: cunoașterea intuitivă? Într-un mod similar s-ar putea descrie credința în Dumnezeu: o formă de cunoaștere superioară celei raționale, mai clară decât aceasta și, totodată, implicând deplina libertate a persoanei care o poate accepta sau respinge. Dacă nu credeți, întrebați-L pe Dumnezeu dacă există. Nu glumesc. Ce pierdeți, dacă realizați acest experiment? :)
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca |
#30
|
|||
|
|||
Citat:
Omul fără Dumnezeu este cel ce atribuie. Altceva nu poate/nu voiește. Conexează, de ici până colo, de la un gând la alt gând, de la o părere la alta, din presupunere în presupunere. Și numește asta cunoaștere... Omul credincios nu atribuie. Ci consacră. Din Mila Domnului, Duhul Sfânt insuflă mintea și inima omului către unele deosebiri inechivoce; către toate cele de folos pentru cunoștință, pentru simțire, pentru voire - toate întru mântuire. Cum face aceasta? Prin participarea omului. La toate cele creștinești: rugăciune cu lacrimi de căință (că-și vede omul prostia și nebunia, păcătoșenia și toate tendințele firii căzute), lectura cărților ziditoare de suflet, participarea la slujbele Bisericii, spovedanie etc. Cugetă, de voiești: nu e adevăr experimentat pe pământ care să nu fi fost mai întâi revelat de Dumnezeu. Pentru fiecare gând adevărat, bun și frumos pe pământ, obârșia e în Cer. Restul gândurilor? Copilării, în cel mai bun caz. Dumnezeu să te ocrotească și să te învețe să-L cunoști și să-L iubești! Last edited by cezar_ioan; 30.08.2013 at 04:37:12. |
|