Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[bogdan81]

Intr-adevar, am verificat acum. Creta a fost intre anii 1211-1669, sub stapanire venetiana catolica. Si astfel se confirma ipoteza mea.

[Mihailc]

În prealabil postat de GMihai

Mulţumesc, MihailC.

E foarte interesant. Câteva nedumeriri:

Mai sunt situaţii în care sufletul unui sfânt să fie reprezentat în acastă manieră ? Am impresia că este un fel de anti-tip al icoanelor Maicii Domnului cu Pruncul.

Doi: deşi sfinţii, în icoană, nu au aureolă, observ că atât sufletul Maicii Domnului, cât şi trupul ei neînsufleţit sunt aureolate.

Trei: interesant că, în icoana Adormirii, nu apare doar Sf. Francis, ci şi Sf. Dominic.

Încep de la coadă la cap...

Francisc şi Dominic nu sunt în icoana Adormirii ci îi sunt complementari. Orice sfânt poate fi zugrăvit în felul acela contemplând din flancuri evenimentul teologic în semnificaţia lui eshatologică, veşnică. Lucrarea lui Ritzos este mai elaborată decât marea majoritate a reprezentărilor "Adormirii" din motive întemeiate, dar deja ar fi prea mult să intru în detalii.

E alegerea iconarului dacă-i împodobeşte pe toţi cu aureole, sau vrea să scoată în evidenţă latria tuturor faţă de Hristos şi hyperdulia cu care este cinstită Maica Domnului inclusiv de sfinţi şi îngeri de toate rangurile. Ambele opţiuni sunt corecte.

Mai sunt ipostazieri asemănătoare, dar izolate şi cu semnul întrebării aplicat nevăzut pe ele. Cum e cea din imaginea de mai jos:



Ai observat bine, dar nu e atât un anti-tip cât o nuanţă hristologică de mare subtilitate care răspunde la întrebarea: de s-a făcut Dumnezeu om?
Pentru ca să-l facă pe om dumnezeu prin har.
Sau cu alte cuvinte: Maica Domnului i-a dăruit lui Hristos omenitatea născându-L în timp şi purtându-L în braţe pe Însuşi Creatorul ei, iar Hristos îi dăruieşte dumnezeirea născând-o în veşnicie şi purtând-o în braţe pe însăşi Maica Lui.

[bogdan81]

Am gasit asta despre influenta catolicismului in Creta in acel timp.

During the Venetian occupation which lasted until 1669, the ecclesiastical situation in Crete changed once more. The Venetians sent away the Orthodox prelates of the island, re-organised the church according to the Latin model and sought to convert the orthodox Cretan people to Roman Catholicism.

http://christiansincrete.org/history/

[bogdan81]

Sa nu-l uitam si pe El Greco, nascut in Creta in timp ce se afla sub stapanire venetiana si influentat puternic in stilul sau pictural de renasterea italiana si de stilul venetian.
Odata ajuns in Spania, El Greco se va converti la catolicism.
Daca punem la socoteala si asta cred ca ne putem face o impresie mai clara despre influenta catolica in Creta in cei aproape 500 de ani cat a fost sub venetieni.

[tabitha]

Foarte interesante informatiile despre Creta sub ocupatie venetiană. Multumim, Bogdan.

[cristirg]

-deci concluzia e clara: acei pictori influentati de papistasi,de erezia catolica au pictat niste eretici in Biserica cu aureola de sfinti,ereticul Francisc de Assisi [inselat de demoni]...asa cum a facut si p Boca, a pictat 2 eretici: ereticul Francisc de Assisi si ereticul Ulfila.

-deci noi ortodocsii ar trebui sa tinem cont de ceea ce zice Sfantul Ignatie Briancianinov:

"In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alti nevoitori ai latinilor (Dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. €œAtunci cand Francisc a fost rapit la cer€ spune scriitorul Vietii acestuia, “Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har €“ Francisc€. Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire !"

[bogdan81]

Cristirg, pentru Ignatiu de Loyola nici eu nu am vreo simpatie. Cine citeste exercitiile spirituale isi da seama ca omul avea o inchipuire bogata. Isi numara si isi contabiliza lacrimile si chiar sughiturile si ce se afla acolo e psihologism pur, mie asa mi se pare.
In privinta lui Francisc de Assisi, si eu m-am smintit cand am citit randurile citate de tine din sf Ignatie Briancianinov, dar trebuie sa spunem urmatoarele: ca au existat multe scrieri despre viata sf Francisc, multe din ele pline de falsuri. Din cate stiu, ucenicul sau, sf Bonaventura a scris singura biografie acceptata si considerata normativa a sf Francisc. M-am uitat pe acea biografie si nu am gasit nicaieri citatul legat de Dumnezeu Tatal si de intaietatea acordata Fiului sau lui Francisc. Citatul poate sa fie o inventie a unei fantezii prea bogate a vreunui exaltat. Ca si pe vremea lui Francisc erau destui exaltati dornici sa-l idolatrizeze. Dar repet, Bonaventura a inlaturat celelalte biografii ale lui Francisc ca fiind pline de falsuri si inchipuiri si a scris singura biografie normativa a sf Francisc.
Bonaventura a fost ucenicul lui Francisc.

[bogdan81]

Pe mine personal m-a impresionat la Francisc de Assisi iubirea lui fata de orice creatura a Domnului, oricat de umila ar fi fost. Mila lui m-a impresionat. De exemplu Francisc a ingrijit leprosi. I-a ingrijit cu multa compasiune si abnegatie. Ei bine, eu ca ortodox, nu ma vad in stare sa fac asta. Eu personal imi plec capul inaintea unui astfel de comportament. Nu stiu daca este sau nu sfant. Asta numai Dumnezeu stie. Dar ma inclin in fata compasiunii sale fata de orice faptura suferinda.

[maria.15]

sa nu uitam ca acelasi Sfant Ignatie Briancianinov,care a spus ca Francisc de Assisi se afla in inselare demonica,a mai spus si ca inselat este cel ce este sigur ca nu e in inselare.
ca sunt persoane (si chiar foarte multe) pe care nu-i odihneste duhul Parintelui Arsenie-foarte bine! Parintele nu e canonizat,deci n-au decat sa nu-l cinsteasca.dar de aici si pana la a tine mortis sa i se demonstreze marea inselare in care se afla,e cale lunga. pana la urma,unei persoane care a trait o minune datorita rugaciunilor sale (cunosc numeroase cazuri) poate oricine sa-i aduca dovezi despre inselarea sa,ca tot nu va crede (evident,aici se pune si problema fanaticilor care apar la tv).

pe mine ma deranjeaza faptul ca toata lumea vorbeste despre Parintele,cunosc persoane care s-ar supara foc daca ar auzi pe cineva gen cristirg vorbind despre Parintele,in schimb,daca ii intrebi cine a fost Parintele Iustin,Parintele Cleopa,Parintele Teofil casca ochii cat cepele.

[Mihailc]

bogdan81: motivul pentru care am postat cele două exemple n-a fost acela de a justifica mixajul sinaxarelor în ortodoxie. Dincolo de valoarea incontestabilă a iconarilor cretani, cred că lucrările lor arătate mai sus sunt compromisuri eşuate tematic. Prezenţa celor două personaje sanctificate în apusul postschismatic pe post de complementare la icoana Adormirii Maicii Domnului nu se poate justifica altfel decât ca un act de politeţe faţă de stăpânirea epocii. Deşi, analizând modul cum a gândit Ritzos iconostasul acela, cred că mai degrabă a vrut să evite inserarea apusenilor în Deisis, lipindu-i artificial de o pericopă din registrul praznicelor.

Iar plasarea lui Francisc de Assisi în interior la Theotokos e şi mai discutabilă, fiindcă vorbim despre expresia vizuală a unei dogme nu de un eveniment unde te poţi mişca mai liber în planul secundar cu variabilele. Singurul îndreptăţit oarecum să fie zugrăvit aşa, în anumite situaţii doar, este Sfântul Chiril al Alexandriei cel care a aprofundat şi argumentat ca nimeni altul theotokia Maicii Domnului, luptându-se din răsputeri ca să o impună ca dogmă împotriva susţinătorilor lui Nestorie.
Dar la câte madonne cu pruncul importate din apus tronează în bisericile şi casele credincioşilor ortodocşi de astăzi, să-l critici pe Tsafouris pe detalii tematice este chiar chiţibuşerie exagerată.

În fine, ideea era că n-a inventat părintele Arsenie Boca coada la prună, pictând doi apuseni de după schismă în soboare de sfinţi ortodocşi. Am văzut în prea multe biserici din Ardeal, ortodoxe evident, tablouri cu Anton de Padova şi nimeni nu sare ca mămăliga supraîncălzită că un "eretic" are parte de spaţiu privilegiat în nartex, candelă şi dispozitiv de îngenunchiere confortabilă cu suport pentru cartea de rugăciuni. Şi, bineînţeles, nelipsita cutie metalică destinată colectării "darurilor benevole".