|
#1
|
|||
|
|||
stressul
Stressul este un simptom al lipsei rugaciunii si al ascultarii.
azi am auzit aceasta afirmatie si pot spune ca am experimentat-o de nenumarate ori. ce parere aveti? |
#2
|
||||
|
||||
Hmm... posibil. Insa nu cred ca e neaparat asa. Aia care nu au stress,sunt bogati,au tot ce vor,si nicio boaba de credinta? Si invers: credinciosii care sunt sarmani,vai de ei,cu probleme pe cap etc. si sufera de stress...
Adevarul e undeva la mijloc. Eu sunt de parere ca rugaciunea si ascultarea te ajuta sa-l depasesti,insa nu inseamna ca-i va elimina prezenta. |
#3
|
|||
|
|||
Citat:
nu cred ca problema se pune asa. afirmatia pe care am prezentat-o apartine unui duhovnic foarte instruit. |
#4
|
||||
|
||||
sunt de acord.stresul aduce o tulburare, o framantare interioara(voita sau nevoita).Alunga pacea sufletului. Or rugaciunea este cea care aduce pace sufletului.Deci stresul se justifica prin lipsa rugaciunii.Mai intervine si aspectul putinei credinte:cand te pui pe tine la inaintare, tu fiind cel care rezolva problemele iar acestea te complesesc.Daca s-ar inversa ierarhia s-ar obtine mai multa pace(Doamne, tu sa ma ajuti.hai sa facem impreuna treaba asta).Zic putina credinta, ptr ca daca ar fi mai multa, am putea zice:Pot totul in Hristos, care ma intareste.
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! |
#5
|
||||
|
||||
am inteles ce vreti sa spuneti. Ideea e ca rugaciunea te ajuta sa depasesti acele clipe grele,este adevarat. Insa nu cred ca prin rugaciune poti face ca stresul sa nu mai apara...
|
#6
|
|||
|
|||
..
Rugaciunea, in adevaratul sens al cuvantului, deci atunci cand atinge si treapta finala de suspendare a activitatii mintii, ci doar contemplare (in interior ) a Harului lui Dumenzeu, deci experimentarea prezentei lui Dumenzeu, aduce cu sine sustragerea de la gandurile parazite, nefolositoare , si deci care aduc tulburare . Atunci omul are pace, si tot ce savarseste , o face prin si cu Dummnezeu, deci numai in prezenta lui.
Ceea ce il streseaza -psihic pe om - sunt de fapt, gandurile inutile, nefolositoare, sau imprastierea mintii. Si ascultarea, daca este urmata interior cu fidelitate, fata de Harulu lui Dumnezeu , deci si fata de spiritul lui Dumnezeu dinlauntrul inimii, atunci omul nu poate savarsii decat lucrui ce aduc pace si l umplu de bucurie, caci savarseste in acord cu ordinea si iubire lui Dumnezeu. Unul care face rugaciune si ascultare (interioara, adevarata) este liber si tot ce face o face de bunavoie, cu buna dispozitie . Chiar daca face sarcini grele, pentru el nu sunt o povara, caci le face din dragoste fata de Dumnezeu, si fata de semeni. |
|