DOAMNE AJUTA

[MariaB]

În prealabil postat de dulcineea

AM AVUT OCAZIA SA CUNOSC SI SA STAU DE VORBA CU CATEVA FETE CATOLICE.SI DIN UNA IN ALTA AM AJUNS LA O CONVERSATIE PRIVIND CASATORIA LA BISERICA.STITI CE MI-AU SPUS?CE E ASTA ?CUM ADICA TREBUIE SA MA CASATORESC IN BISERICA?LA CE MA AJUTA?NU DOMUNULE DOAR CE E SCRIS E VALABIL.

ai incurcat cultele
daca ti s-a spus "DOAR CE E SCRIS E VALABIL" inseamna ca sunt persoane neo-protestante


eu sunt casatorita catolic cu un catolic
am facut pregatire pentru casatorie
am facut casatorie cu Liturghie (inclusiv spovada si impartasanie - si la noi se poate fara...)

[s_s_s]

În prealabil postat de dulcineea

AM AVUT OCAZIA SA CUNOSC SI SA STAU DE VORBA CU CATEVA FETE CATOLICE.SI DIN UNA IN ALTA AM AJUNS LA O CONVERSATIE PRIVIND CASATORIA LA BISERICA.STITI CE MI-AU SPUS?CE E ASTA ?CUM ADICA TREBUIE SA MA CASATORESC IN BISERICA?LA CE MA AJUTA?NU DOMUNULE DOAR CE E SCRIS E VALABIL.EU LE INTREBAM :CUM FETELOR VOI NU MERGETI LA BISERICA,NU MERGETI SA VA BINECUVANTEZE DUMNEZEU CASATORIA?SI EL MA PRIVEAU DE PARCA ERAM NEBUNA..DE FAPT CHIAR MI-AU SPUS CA SUNT PUTIN INVECHITA..
DA.SI STAU SI MA INTREB CUM SA NU GANDEASCA ACESTE LUCRURI DACA DOMNUL PAPA,AM CITI IERI INTR-UN ZIAR SE OCUPA NUMAI DE ¨SPIRITUALITATE¨,ADICA A INVENTAT 10 NOI PORUNCI PENTRU SOFERI SI ADRESEAZA MESAJE TINERILOR PRIVIND ECOLOGIA SI NU MAI STIU CE.PAI CUM ALTFEL SA STEA TREBURILE? EU CRED CA DE ACESTE TREBURI TREBUIE SA SE OCUPE CU TOTUL ALTCINEVA...UN MINISTRU,VREO ASOCIATIE.EL SA SE ADRESEZE TINERILOR SA LE EXPLICE DE CE TREBUIE SA NE CUNUNAM LA BISERICA ,SAU SA II INVETE SA NU ISI MAI INCEAPA VIATA SEXUALA DE LA 10 ANI SAU SA LE ZICA CA HOMOSEXUALITATEA NU E BUNA DE NIMIC,SI CA ACESTEA DISTRUG SUFLETUL.
EU ZIC CA MAI INTAI DE TOATE TREBUIE SA VADA DE SUFLETELE OAMENILOR.
SI CAND STAI SI TE GANDESTI CA NU FOARTE DEPARTE ACESTE LUCRURI O SA SE INTAMPLE SI LA NOI IN BISERICA,CU CEI CARE SUNT DE ACORD CU ACEST ECUMENISM.NU O SA SE MAI TINA PREDICA DESPRE CE S-A CITIT IN SF EVANGHELIE CI CUM SA FIM ECOLOGICI...:(

draguto esti o mincinoasa ... tinerii romano catolici sunt foarte credinciosi .. si chiar au habar in ce cred ...spre deosebire de cei ortodocsi care nu au pic de educatie religioasa ... bleahhh ... mi-e greata de ce vad pe forumul asta

[bate_vantul]

Sa inteleg ca esti catolica; s_s_s????

De la ce vine numele tau????

[iosif]

Dulcineea, ceea ce ai propus tu prin topicul acesta nu este deloc ziditor, ci o barfa in toata regula. Oare nu te-am mai atentionat asupra acestui lucru? Acest lucru se intampla si printre noi, nu numai printre altii. Nu cred ca acela este un exemplu, generalizarile de acest gen nu fac decat rau si sunt absolut in afara adevarului!

[s_s_s]

În prealabil postat de bate_vantul

Sa inteleg ca esti catolica; s_s_s????

De la ce vine numele tau????

nu intelege nimic ..

[cozia]

În prealabil postat de s_s_s

daca te duci intr-o biserica ortodoxa si in una catolica ..de departe gasesti mai multi tineri in cea catolica ..

Hmmm, de ce oare sunt mai multi tineri in cea catolica, uite-te mai atenta cu ce ii atrage!...cu orice forma de distractie posibila, si se mai strecoara cite o rugaciune scurta pe care tinerii cu greu o aud din cauza jocurilor continue.
Vorbesc din ce am vazut personal, sss asa ca las-o balta si spune-ne mai bine ce nelamuriri ai?

[iosif]

Si tinerii ortodocsi care nu au calcat in viata lor la biserica? Haideti, fratilor! Opriti-va! Subiectul acesta este o rusine pentru un forum ortodox!

[Traditie]

În prealabil postat de s_s_s

nu este deloc adevarat ... am fost la intalniri natioanale si internatioanale ale tineretului catolic (la ortodocsi nu se face asa ceva) si au fost o multime de programe constructive... la catolici se face educatie religioasa serioasa...bineinteles doar pentru cei care vor ..daca te duci intr-o biserica ortodoxa si in una catolica ..de departe gasesti mai multi tineri in cea catolica ..

Ai fost si la asa ceva:


[size=1]Tabăra ECUMENICA din Tg. Lăpuş, exemplu concret de formare în spiritul umanismului integral



ECUMENICA
TABĂRA PENTRU TINERET
TG. LĂPUŞ, 16-23 august 2006
Ediţia a VIII-a
Această tabără nu e doar una religioasă, ci şi una cultural-socială. Pe lângă conferinţele zilnice susţinute de personalităţi ale lumii religioase şi laice, în fiecare an reînviem spiritul Evului Mediu printr-un carnaval medieval de anvergură, cu muzică şi dansuri medievale, cu personajele cetăţii medievale (regele, regina, bufonul, curteni, călugări, saltimbanci, vrăjitoare, prinţese etc);
Organizăm excursii prin Ţara Lăpuşului, la biserici monument, la gospodari ce mai obţin var ca şi acum 1000 de ani sau cărbune din lemn, nopţi de veghe cu lumânări pe lacuri, concursuri sportive, de cultură generală, de creativitate, de pictură, distractive etc.
În 2001, tinerii (peste 150) au avut posibilitatea să fie ziarişti pentru o zi, să ia interviuri, să aplice chestionare despre tabără.
S-au făcut castele din nisip şi modelaj în lut, au fost seri de folclor (mituri populare prezentate de profesori universitari într-un mediu natural fermecător).
Toată lumea a învăţat să lucreze cînepa, de la cules pînă la obţinerea pânzei şi menţinerea ei, folosind unelte de pe vremea străbunicilor: meliţă, urzoi, vârtelniţe, fusăriţă, răschitorul, ciubărul, cujeica, războiul de ţesut, durgalăul, maiul, ticlazăul; să taie lemne cu securea, să mulgă vaca etc., în cadrul unui concurs de reînviere a tradiţiilor.
S-au făcut excursii pe munte, am vizitat mine părăsite şi am cules afine cu pieptenele special confecţionat. Seara s-a aprins focul de tabără şi s-a cîntat şi dansat la un concert folk live.
Tabăra a presupus şi vizite la meşteri populari – sculptori în lemn de porţi maramureşene, troiţe, măşti, icoane, de asemenea vizite la spital şi la săracii din oraş, cu pachete de mâncare.
Am imaginat şi o călătorie iniţiatică la Locurile Sfinte (simbolizate în acest caz de Mănăstirea Rohia – situată la 7 km de Tg. Lăpuş). Călătoria se desfăşura pe un drum de ţară şi prin pădure. Au fost 7 etape, cu 7 încercări diferite. Echipele plecau la 10 minute diferenţă una de alta. Tinerii au trebuit să poarte câte un rucsac plin cu bolovani (simbolul păcatelor noastre), de asemenea să-şi formeze un lider din mers (având în vedre că echipele au fost formate pe loc, tocmai pentru a-i pune în situaţii-problemă), care să încurajeze membrii grupului, să-i sfătuiască.
Drumul spre mănăstire era complet necunoscut „pelerinilor”, aceştia fiind ghidaţi de semne făcute pe copaci sau pe iarbă (unele făcute în mod intenţionat pentru a deruta); toţi trebuiau să gândească rapid şi într-un mod creştin deoarece aveau de trecut mai multe probe-încercări: de cultură generală, proba bunului Samaritean, proba de îndemânare – prinderea cu gura a unor mere dintr-un lighean cu apă), salvarea unui păgân muribund (un student la teatru a jucat perfect rolul păgânului în agonie) de la pedeapsa iadului, prin botezarea lui cu apă însoţită de semnul crucii; proba de dans şi de muzică a constat în improvizarea unui dans pentru o melodie la fel de improvizată, apoi proba de rezistenţă şi „alpinism”: în mai puţin de 2 minute au trebuit să se caţere pe unul sau doi membrii ai grupului pentru a păstra cât mai puţine picioare pe pământ; proba 7: pentru că era luni au trebuit să scrie pe o foaie tot ce îşi mai aminteau din Evanghelia zilei precedente. Totul s-a terminat cu vizita la Mănăstirea Rohia (locul unde a trăit şi este şi îngropat Nicolae Steindhardt), unde am putut vedea Marea bibliotecă şi vestitele ei volume, colecţia de cărţi vechi şi icoane, altarul de vară, capela, toate învăluite într-o poezie blândă, văratică.
Concluzia acestui traseu de iniţiere era că oricâte încercări avem de depăşit în viaţă, nu trebuie să ne îndepărtăm de Calea cea Dreaptă.
În 2002, întâlnirea de la Tg.Lăpuş s-a vrut mai mult decât o tabără de vară. Am invitat tineri din toată ţara în intenţia de a inaugura o întâlnire a tineretului creştin de pretutindeni. Au fost invitate personalităţi profesori, preoţi, scriitori de toate genurile pentru a ţine conferinţe-discuţii cu tinerii şi adulţii.
La acţiunile din anii precedenţi (revăzute şi îmbunătăţite) s-au adăugat foarte multe lucruri inedite:

concursuri de regionalisme şi arhaisme, de citate celebre, parodii după melodii populare sau de muzică uşoară, poezie dadaistă;
* lansarea pe apă de mesaje pacifiste, creştine, în sticle (s-au schimbat rolurile: salvatorii ne-am vrut noi, iar naufragiaţii – mai mult sau mai puţin – vor fi fost cei ce-au pescuit şi citit scrisorile noastre de iubire şi prietenie);

* ziua scriitorilor: vizita unui grup de scriitori ardeleni, conduşi de d-l redactor de televiziune Radu Ţuculescu de la TVR Cluj; am ascultat scriitura fiecăruia în mijlocul singurului muzeu de sculptură în aer liber din România – Muzeul Florian (situat la 4 km de Tg.Lăpuş);

* prezentare de modă medievală bluff (gen vrăjitoare pe mătură, rege detronat, călău cu spînzurătoare portabilă, înghiţitor de flăcări cu extinctor etc.);

* concursuri sportive: fotbal, baschet, poligon de biciclete, ştafete, concursuri de înot, discoteci în pijama, întreceri distractive (ex.: cum facem mămăligă la ceaun, mâncare chinezească: cine termină primul-întrecere pe echipe), probe pentru acordarea de prim ajutor în situaţii extreme, alpinism etc.;
...............

În 2005, parcursul spiritual al tinerilor a fost ghidat pas cu pas de călugărul carmelitan Adolfo Scandura, care a şi susţinut colocvii zilnice despre păcatele capitale, antrenând toate echipele într-un adevărat maraton al cunoaşterii de sine.


...............

Acest mozaic de acţiuni, cimentat cu prietenie şi iubire de aproapele, nu face decât să pună în evidenţă convingerea noastră că pe Dumnezeu îl găseşti şi în jocuri, dans sau muzică sau, şi mai simplu, te găseşte El atunci când râzi, când sari, cânţi sau scrii.
Pr.Silviu Hodiş
...................

Primul obstacol a apărut de la însuşi Dumnezeu sub forma unui drum inundat, dar pe care l-am trecut cu picioarele, nu speriindu-ne de apa ce ne intra în încălţăminte şi ne uda pantalonii, ci bucurându-ne ca nişte copii care pot, în sfârşit, să simtă cum se topesc în natura din jur. Toată apa aceea ne-a făcut să râdem şi să glumim pe seama ei ori de câte ori ne aduceam aminte.
Am alergat spre prima probă, privind cu nesaţ dealurile împădurite din jurul nostru. Când am ajuns aici, o idee i-a venit unuia dintre noi şi asta ne-a uşurat munca.
Părea aşa de uşor…
La a doua probă un cuvânt este de ajuns pentru a ne organiza şi totul venea parcă de la sine.
Pas cu pas ne-am descoperit unii pe alţii. Strigătul de încurajare nu ne-a părăsit nici o clipă simţind cum ne leagă în câteva clipe pentru eternitate. Strigam cu toţii din tot sufletul către Dumnezeu o rugăciune, apoi alta şi alta…
Pădurea răsuna de vuietul uralelor, iar dealurile ne răspundeau cu ecoul lor. Puterea şi însufleţirea ce ne doream se întorcea la noi prin fiecare copac, prin fiecare frunză, piatră sau fir de iarbă. Nu mai era frig, nici oboseală, ci doar o bucurie sinceră, ce creştea în noi precum aburii din dealurile mustind de apa ploii.
Probă după probă ne îndeplineam lucrarea cu zâmbete în suflet şi căutări de laudă.
Simţeam cum hainele se lipesc de mine, iar în palmă sudoarea picura pe pământ, contopindu-se cu a celui din urma mea. O clipă l-am privit în ochi, mi-a zâmbit şi s-a întors spre cel ce îl urma, spre ai oferi mai departe o privire vie şi un zâmbet.
Am străbătut drumul, am înfruntat pădurea, am luat dealul în piept pe cărările lui înguste până când, într-un sfârşit, măreaţa turlă a bisericii a răsărit dintre vârfurile copacilor.
Ne apropiam alergând şi strigând de bucurie până când, în faţa unei porţi, ne-am oprit uimiţi: Rohia!
Soarele de seară sufla aur pe acoperişurile şi zidurile mănăstirii. Străluceau icoanele, împletind lumina lor cu căutările vecerniei ce păreau să legene încetişor pădurea.
Emoţionaţi, nu îndrăzneam nici unul să spunem ceva. Ne auzeam răsuflarea unul altuia. Păşeam încet, parcă să nu tulburăm pacea aceea sfântă ce domnea peste tot.
Ne-am apropiat mai cu îndrăzneală, spălându-ne feţele de noroi şi apoi închinându-ne la sfintele icoane.
În faţa bisericii, ne-am adunat în curând cu toţii, privind în jurul nostru cu fericire: „A meritat totul!”
Pe drumul spre întoarcere ne priveam unii pe alţii şi ne vorbeam. Era în noi ceva nou şi frumos, iar în ochii celui de lângă mine vedeam un om, un om aparte: prietenul meu.
E plin pământul de prieteni, dar uneori, în vâltoarea vieţii, te întâlneşti pe drum cu tine însuţi.
[/size]

http://www.oecumene.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=90659

[Traditie]

Pun din nou mesajul, cu diacriticele înlocuite.




[size=1]Tabara ECUMENICA din Tg. Lapus, exemplu concret de formare în spiritul umanismului integral



ECUMENICA
TABARA PENTRU TINERET
TG. LAPUS, 16-23 august 2006
Editia a VIII-a
Aceasta tabara nu e doar una religioasa, ci si una cultural-sociala. Pe lânga conferintele zilnice sustinute de personalitati ale lumii religioase si laice, în fiecare an reînviem spiritul Evului Mediu printr-un carnaval medieval de anvergura, cu muzica si dansuri medievale, cu personajele cetatii medievale (regele, regina, bufonul, curteni, calugari, saltimbanci, vrajitoare, printese etc);
Organizam excursii prin Tara Lapusului, la biserici monument, la gospodari ce mai obtin var ca si acum 1000 de ani sau carbune din lemn, nopti de veghe cu lumânari pe lacuri, concursuri sportive, de cultura generala, de creativitate, de pictura, distractive etc.
În 2001, tinerii (peste 150) au avut posibilitatea sa fie ziaristi pentru o zi, sa ia interviuri, sa aplice chestionare despre tabara.
S-au facut castele din nisip si modelaj în lut, au fost seri de folclor (mituri populare prezentate de profesori universitari într-un mediu natural fermecator).
Toata lumea a învatat sa lucreze cînepa, de la cules pîna la obtinerea pânzei si mentinerea ei, folosind unelte de pe vremea strabunicilor: melita, urzoi, vârtelnite, fusarita, raschitorul, ciubarul, cujeica, razboiul de tesut, durgalaul, maiul, ticlazaul; sa taie lemne cu securea, sa mulga vaca etc., în cadrul unui concurs de reînviere a traditiilor.
S-au facut excursii pe munte, am vizitat mine parasite si am cules afine cu pieptenele special confectionat. Seara s-a aprins focul de tabara si s-a cîntat si dansat la un concert folk live.
Tabara a presupus si vizite la mesteri populari – sculptori în lemn de porti maramuresene, troite, masti, icoane, de asemenea vizite la spital si la saracii din oras, cu pachete de mâncare.
Am imaginat si o calatorie initiatica la Locurile Sfinte (simbolizate în acest caz de Manastirea Rohia – situata la 7 km de Tg. Lapus). Calatoria se desfasura pe un drum de tara si prin padure. Au fost 7 etape, cu 7 încercari diferite. Echipele plecau la 10 minute diferenta una de alta. Tinerii au trebuit sa poarte câte un rucsac plin cu bolovani (simbolul pacatelor noastre), de asemenea sa-si formeze un lider din mers (având în vedre ca echipele au fost formate pe loc, tocmai pentru a-i pune în situatii-problema), care sa încurajeze membrii grupului, sa-i sfatuiasca.
Drumul spre manastire era complet necunoscut „pelerinilor”, acestia fiind ghidati de semne facute pe copaci sau pe iarba (unele facute în mod intentionat pentru a deruta); toti trebuiau sa gândeasca rapid si într-un mod crestin deoarece aveau de trecut mai multe probe-încercari: de cultura generala, proba bunului Samaritean, proba de îndemânare – prinderea cu gura a unor mere dintr-un lighean cu apa), salvarea unui pagân muribund (un student la teatru a jucat perfect rolul pagânului în agonie) de la pedeapsa iadului, prin botezarea lui cu apa însotita de semnul crucii; proba de dans si de muzica a constat în improvizarea unui dans pentru o melodie la fel de improvizata, apoi proba de rezistenta si „alpinism”: în mai putin de 2 minute au trebuit sa se catere pe unul sau doi membrii ai grupului pentru a pastra cât mai putine picioare pe pamânt; proba 7: pentru ca era luni au trebuit sa scrie pe o foaie tot ce îsi mai aminteau din Evanghelia zilei precedente. Totul s-a terminat cu vizita la Manastirea Rohia (locul unde a trait si este si îngropat Nicolae Steindhardt), unde am putut vedea Marea biblioteca si vestitele ei volume, colectia de carti vechi si icoane, altarul de vara, capela, toate învaluite într-o poezie blânda, varatica.
Concluzia acestui traseu de initiere era ca oricâte încercari avem de depasit în viata, nu trebuie sa ne îndepartam de Calea cea Dreapta.
În 2002, întâlnirea de la Tg.Lapus s-a vrut mai mult decât o tabara de vara. Am invitat tineri din toata tara în intentia de a inaugura o întâlnire a tineretului crestin de pretutindeni. Au fost invitate personalitati profesori, preoti, scriitori de toate genurile pentru a tine conferinte-discutii cu tinerii si adultii.
La actiunile din anii precedenti (revazute si îmbunatatite) s-au adaugat foarte multe lucruri inedite:

concursuri de regionalisme si arhaisme, de citate celebre, parodii dupa melodii populare sau de muzica usoara, poezie dadaista;
* lansarea pe apa de mesaje pacifiste, crestine, în sticle (s-au schimbat rolurile: salvatorii ne-am vrut noi, iar naufragiatii – mai mult sau mai putin – vor fi fost cei ce-au pescuit si citit scrisorile noastre de iubire si prietenie);

* ziua scriitorilor: vizita unui grup de scriitori ardeleni, condusi de d-l redactor de televiziune Radu Tuculescu de la TVR Cluj; am ascultat scriitura fiecaruia în mijlocul singurului muzeu de sculptura în aer liber din România – Muzeul Florian (situat la 4 km de Tg.Lapus);

* prezentare de moda medievala bluff (gen vrajitoare pe matura, rege detronat, calau cu spînzuratoare portabila, înghititor de flacari cu extinctor etc.);

* concursuri sportive: fotbal, baschet, poligon de biciclete, stafete, concursuri de înot, discoteci în pijama, întreceri distractive (ex.: cum facem mamaliga la ceaun, mâncare chinezeasca: cine termina primul-întrecere pe echipe), probe pentru acordarea de prim ajutor în situatii extreme, alpinism etc.;
...............

În 2005, parcursul spiritual al tinerilor a fost ghidat pas cu pas de calugarul carmelitan Adolfo Scandura, care a si sustinut colocvii zilnice despre pacatele capitale, antrenând toate echipele într-un adevarat maraton al cunoasterii de sine.


...............

Acest mozaic de actiuni, cimentat cu prietenie si iubire de aproapele, nu face decât sa puna în evidenta convingerea noastra ca pe Dumnezeu îl gasesti si în jocuri, dans sau muzica sau, si mai simplu, te gaseste El atunci când râzi, când sari, cânti sau scrii.
Pr.Silviu Hodis
...................

Primul obstacol a aparut de la însusi Dumnezeu sub forma unui drum inundat, dar pe care l-am trecut cu picioarele, nu speriindu-ne de apa ce ne intra în încaltaminte si ne uda pantalonii, ci bucurându-ne ca niste copii care pot, în sfârsit, sa simta cum se topesc în natura din jur. Toata apa aceea ne-a facut sa râdem si sa glumim pe seama ei ori de câte ori ne aduceam aminte.
Am alergat spre prima proba, privind cu nesat dealurile împadurite din jurul nostru. Când am ajuns aici, o idee i-a venit unuia dintre noi si asta ne-a usurat munca.
Parea asa de usor…
La a doua proba un cuvânt este de ajuns pentru a ne organiza si totul venea parca de la sine.
Pas cu pas ne-am descoperit unii pe altii. Strigatul de încurajare nu ne-a parasit nici o clipa simtind cum ne leaga în câteva clipe pentru eternitate. Strigam cu totii din tot sufletul catre Dumnezeu o rugaciune, apoi alta si alta…
Padurea rasuna de vuietul uralelor, iar dealurile ne raspundeau cu ecoul lor. Puterea si însufletirea ce ne doream se întorcea la noi prin fiecare copac, prin fiecare frunza, piatra sau fir de iarba. Nu mai era frig, nici oboseala, ci doar o bucurie sincera, ce crestea în noi precum aburii din dealurile mustind de apa ploii.
Proba dupa proba ne îndeplineam lucrarea cu zâmbete în suflet si cautari de lauda.
Simteam cum hainele se lipesc de mine, iar în palma sudoarea picura pe pamânt, contopindu-se cu a celui din urma mea. O clipa l-am privit în ochi, mi-a zâmbit si s-a întors spre cel ce îl urma, spre ai oferi mai departe o privire vie si un zâmbet.
Am strabatut drumul, am înfruntat padurea, am luat dealul în piept pe cararile lui înguste pâna când, într-un sfârsit, mareata turla a bisericii a rasarit dintre vârfurile copacilor.
Ne apropiam alergând si strigând de bucurie pâna când, în fata unei porti, ne-am oprit uimiti: Rohia!
Soarele de seara sufla aur pe acoperisurile si zidurile manastirii. Straluceau icoanele, împletind lumina lor cu cautarile vecerniei ce pareau sa legene încetisor padurea.
Emotionati, nu îndrazneam nici unul sa spunem ceva. Ne auzeam rasuflarea unul altuia. Paseam încet, parca sa nu tulburam pacea aceea sfânta ce domnea peste tot.
Ne-am apropiat mai cu îndrazneala, spalându-ne fetele de noroi si apoi închinându-ne la sfintele icoane.
În fata bisericii, ne-am adunat în curând cu totii, privind în jurul nostru cu fericire: „A meritat totul!”
Pe drumul spre întoarcere ne priveam unii pe altii si ne vorbeam. Era în noi ceva nou si frumos, iar în ochii celui de lânga mine vedeam un om, un om aparte: prietenul meu.
E plin pamântul de prieteni, dar uneori, în vâltoarea vietii, te întâlnesti pe drum cu tine însuti.
[/size]

http://www.oecumene.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=90659

[cozia]

În prealabil postat de iosif

Si tinerii ortodocsi care nu au calcat in viata lor la biserica? Haideti, fratilor! Opriti-va! Subiectul acesta este o rusine pentru un forum ortodox!

Da, Iosif imi pare bine ca ai intrebat asta. Tocmai in asta consta diferenta majora intre noi si ei( in ce priveste tineretul, si sper sa ramina asa) ca in nici un caz nu trebuie sa atragem tinerii in bisericile NOASTRE instalind jocuri mecanice in sacristie, sau in cazul nostru prin curtea bisericii sau in pridvoarele minastirilor(Fereasca Dumnezeu) si sa atragem tinerii la biserica cu stari mentale de joc si distractie, deoarece atunci nu numai ca nu atingi telul dorit dar mai si denigrezi cele sfinte, biserica si ce tot ce reprezinta ea pentru noii.
Sa nu uitam insa ca nici ei, catolicii nu au vrut sa se ajunga in acest punct, Doamne Fereste , sa nu-i subestimam, insa, greseala lor CAPITALA a fost ca au cedat presiunilor de schimbare din afara, a ...putincredinciosilor sa le spunem asa, fenomen trist care se raspindeste deja demult in toate sferele de educatie a copiilor si dupa cum vezi si la noi.
..cum a spus si Urzicuta..copilul e sef iar noi niste maimutoi! asa si preotul catolic cu tinerii lui!
am stat cu ei mult timp si stiu!....iar ei preotii STIU!!! nu sunt ignoranti sau nu-si dau seama ce se petrece...de fapt sunt foarte inteligenti insa nu AU DE ALES!!! ...deci sa avem grija sa nu ajungem si noi in acel punct!