![]() |
![]() |
|
#1801
|
|||
|
|||
![]()
mariamargareta amăgita:
198. Templul pustiit de la Pucioasa (Incrementa atque Decrementa Aulae Puciossae) Răspuns cu bold: Cine a pustiit templul de la Pucioasa? (dar iată că iar ai învârtoșat Adevărul aruncând pe ei vina, așa ca la baalamuc cel mic, când defapt realitatea este asta: ''Incrementa atque Decrementa Imperiului Gogtoman Creștin Comunist Ateu'', proorocie împotriva lui Gog, dată prin proorocii de la Pucioasa) (I) Templul de la Pucioasa este simbolul văzut al înfloririi și decadenței unei secte care s-a ambiționat să se joace de-a Dumnezeu, vorbind din dreptul Lui de mai bine de 55 de ani încoace. Răspuns: Tu susții că ei sunt sectă și nu voi, adică susții ca orbul fără argumente și prin insinuări, minciuni, miștocăreli și bârfe false, adevăruri trunchiate ca să creadă fraierul, folosind un grețos interes viclean, un limbaj pervers, deci voi aristocrații imperiului Gogtoman sunteți ereticii, și mai și acuzați și ziceți că ei se joacă de-a Dumnezeu când defapt voi vă jucați cu focul dându-vă voi direct pe mâna satanei gLumii ăsteia întărind minciunile antichristului ca să vă iasă vouă jocurile. Păi la ei Adevărul de credință ce reiese din texte e perfect, căci doar Dumnezeu le grăiește, iar voi ați dovedit de multe ori că sunteți pe dinafară și că furați de acolo Adevărul crezând că vi se cuvine ca apoi să nu mai recunoașteți de unde Îl știți, și cu gură mare fiind voi apoi și mână lungă, și cu persiflare multă, iată că insinuați că reiese din textele lor erezia, când erezia e clar vădită și reiese din mințile și sufletele voastre complet înșelate și autoînșelate de întunericul. La origine, el este o biserică ortodoxă care, deși din punct de vedere al arhitecturii iese din tiparele erminiei ortodoxe tradiționale (fiind de aceea numită, în mod invariabil, „templu”), a primit binecuvântarea unui episcop canonic de a funcționa ca lăcaș de cult ortodox. Din nefericire, la scurt timp după târnosirea ei, liderii pucioși au exacerbat mocnitele lor pretenții voluntariste și tendințe centrifuge, dând un curs schismatic vieții religioase din această biserică și impunându-le enoriașilor ei o conduită decadentă (bigotă și fundamentalist-extremistă, cu accente naționalist-monarhiste de extremă dreapta). Răspuns: Ce au făcut? E o vină să crezi în proorociile Domnului? Această acuză ar dori să acopere o anumită mârșăvie săvârșită printr-o acuză politică. Dar nu e altceva decât o ticluită falsă acuzare ca să sune conform, să dea bine la urechea fraierilor și ei să creadă că defapt chiar așa s-a întâmplat: -au exacerbat mocnitele lor pretenții voluntariste și tendințe centrifuge -dând un curs schismatic vieții religioase -impunându-le enoriașilor ei o conduită decadentă -bigotă și fundamentalist-extremistă, cu accente naționalist-monarhiste de extremă dreapta Deci iată o acuzați demnă de urmașii lui ceaușescu și cotoroanța lui urmașe la breședenție, aia care l-a și împușcat, inventând minciuni și argumente și motive prin care să se spele pe mâini de faptele săvârșite și prin care să acopere cu îndreptățire faptele abominabile comise de pisisikaa scoasă dein lesă și de eretele trimis, uneltele lui nenia. De ce nu recunoașteți că ați greșit și atunci și acum, de ce inventați minciuni ca să vă acoperiți cu nisisip roadel pe care le-a făcut Pisi în curtea voastră? Ce tendințe centrifuge, ce interese schismatice, ce impunere ce extremism, ce extremă dreaptă? Astea sunt minciuni cu care ați vrut să lepădați pe Cuvântul lui Dumnezeu, să-L puneți sub obroc și să-i obligați și pe cei ce au ascultat pe prooroci ca să se lepede de Dumnezeu și să vă urmeze pe voi, pe voi proorocii mincinoși care slujiți idoli ce nu pot nici să vadă, nici să audă, nu pot nimic decât să vă ducă în desfrânare. Deci aceste minciuni aruncate și repetate la nesfârșit sunt niște absurdități ce vor să aibă ecou credibil, dar sunt niște înscenări și diversiuni ordinare așa cum ar spune și pisisicaa, căci ea le face și apoi aruncă vina viceversa erijându-se în salvatore de la patria. Legătura cu autoritățile ecleziastice canonice a fost în mod ostentativ ruptă, (Ruptă de autorități ecleziastice necanonice căci au fost lapidați, au fost alungați și considerați eretici) după ședința Sfântului Sinod al BOR din ianuarie 1993, când ierarhii (au judecat strâmb și mincinos) au refuzat să dea curs cererii liderilor pucioși se a fi recunoscuți (ei n-au cerut nimic decât să se recunoască autoritatea lui Dumnezeu în biserica Sa) ca având o ascendență sacerdotală absolută, de „prooroci ai lui Iisus Hristos care aduc Cuvântul Lui Dumnezeu pe pământ”, față de restul ierarhiei legitime a Bisericii. (Asta o cerea Cuvântul lui Dumnezeu care nju poate să nu fie recunoscut căci e fără greșală omenească, deci nu pucioșii o cereau ci Tatăl Ceresc) Din acest motiv, viața bisericească din acest „templu” pucios a căpătat o traiectorie liturgică deviantă și incontrolabilă (e viceversa), promovându-se în sânul ei o suită de învățături eretice, și astfel biserica glisând rapid spre statutul de locaș de cult desacrat. Stare nefericită în care se află și astăzi. (Dar e vorba de BOR și toată creștinătatea care nu primește pe prooroci și pe Cuvântul lui Dumnezeu) Toate icoanele făcute de pucioși în atelierele lor au pe spate un simbol mic, stilizat, în formă de mușuroi, al acestui templu. (Ce mușuroi visezi? E vorba de cele 10 pietre și crucea, Adică Legea Domnului, Noul Ierusalim, Muntele Sfânt al Sionului) Toate cărțile pucioșilor au pe coperta exterioară mușuroiul, iar pe filele din interior el apare chiar de mai multe ori, însoțit de o criptogramă: numărul 92 ( care simbolizează anul de la care pucioșii numără epoca de aur (adică nu voi apaudați nu numai epoca de aur ci și epoca cotoroanței de după și aruncați mocirlșa voastră pe Duzmnezeu? Nu vă e rușine? Iar viceversare!)a templului „Noul Ierusalim”). La început, templul era pentru pucioși o speranță sublimă, dar nebunească: el trebuia să reproducă ad litteram „cetatea sfântă, Noul Ierusalim, care se coboară din cer de la Dumnezeu”, ca semn al împlinirii Apocalipsei (v. Apoc. 21,2). (Păi reproduce exact templul Ceresc, la scară mititică). Un lucru irealizabil din punct de vedere tehnic, material și financiar, deoarece cele 12000 de stadii ale cetății proorocite în Biblie (v. Apoc. 21,16) ar fi trebuit să acopere o bună parte din Europa, nu numai grădina lui nea’Ilie din Glodeni. (Oricum nu știi socoti așa că ce să mai vorbim, că acolo e vorba de o arie, ori de un cub, deci nu e așa mare cum îți închipui dumneata, ci e cam cât ar fi fost România Mare și încă ceva) În volumul original al cărții „Cuvântul lui Dumnezeu” (ediția 1955) există un capitol special destinat proorociilor despre acest templu, intitulat „ Istoria, anunțarea, construirea și slava Bisericii Noului Ierusalim (paginile 294-321). Entuziasmul pucioșilor depășea pe vremea aceea la modul hiperbolic cumințenia raționalului: “Taină vă spun vouă, că sunt în lucru de la cer, și voi ridica acum piatră de mărturie prin care va mărturisi Domnul taina acestui izvor care a curs atâta vreme în mijlocul acestui popor, și apoi va fi mare poporul cel credincios, care va fi născut într-o clipă atunci, și acesta se va numi poporul român, poporul neamului cel nou, poporul Noului Ierusalim. Și va fi acesta un neam sfânt, care va primi slava cea dintâi între toate noroadele de pe pământ și va împărți lumină și înviere și sare peste mulțimile care vor curge spre acest munte.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 6 iunie 1991) Clipa aceea, în care Poporul Rromân urma a se naște ca pasărea Phoenix din propria lui cenușă, pentru a umili apoi toate noroadele care nu s-au învrednicit să fi descoperit ele primele unde este “slava cea dintâi”, ca să o șterpelească apoi de la Dumnezeu, poate o mai așteaptă pucioșii și astăzi, dacă nu cumva se vor fi plictisit de așteptare. Păi dacă sunt unii care mint mereu cu lejeritate și bagă din minteres Lumina sub obroc, ce să facă, ei nu or să se nască sau renască ci se vor duce liniștiți pe calea aia largă spre jeol așa ca toată gLumea aia bună și aristocraică, urmând lui nenia și lui tanti grijania... Dar adevărații închinători în Duh și Adevăr vor urma Mielul și vor moștenii Darul Vieții Veșnice într-u slava Lui Dumnezeu... Ceilalți or să-și găsească slava lor... vremelnicia și vermuiala veșnică. Last edited by vsovivi; 03.05.2010 at 13:55:43. |
#1802
|
|||
|
|||
![]()
Domnule, nu te mai strădui să acoperi Lumina Cuvântului lui Dumnezeu cu multe și urâte minciuni, că oricum v-a trece prin orice, așa cum arde focul și în apă sau ghiață dacă vrea și dă Dumnezeu, tot așa străbate Lumina și prin piatră seacă.
Nu te mai căzni degeaba ca să-i scoți pe pucioși vinovați că iată ce faci, repeți minciuna ce se proliferează prin poBor: Mereu se aud acuzări că ăia sau ăia sunt răi doar fiindcă sunt considerați sectă: -sectă dar nu se spune care e greșala lor sau a vostră ci se insinuează că orice nu e ortodoxie e sectă și ce e ortodoxie e perfect și bun, adică un total nonsens căci s-ar presupune că odată ce ești botezat ortodox, gata ești mântuit. Adică se insinuează că biserica nu e cea cârmuită prin Duhul, prin sfinți, prin Har ci iată că e suficient să te botezi și gata, poți sta liniștit și să duci aceiași viață și să minți cot la cot cu toți ortodocșii că nu se pune, la noi nu se pune că doar ești ortodox. Păi ce îl face pe om rău altceva decât neascultarea smerită și tainică de Dumnezeu, iar cei care nu primesc proorocii ăia sunt mai rău ca o sectă. Ăia nu mai pot fi întorși niciodată la credință fiindcă ei acuză mereu de sectă pe ceilalți fiindcă ei s-au erijat cică la ortodoxie și dreptate... de parcă astea nu ar aparține Domnului ci iată omului... adică lor, cei care acuză. Deci nu te mai căzni în zadar, căci proorocii sunt prooroci chiar dacă voi nu vreți să-i primiți, iar Domnul Iisus Hristos e Cuvântul lui Dumnezeu chiar dacă voi nu mai vreți să-L recunoașteți de stăpân al Bisericii Sale, nu vreți să-L recunoașteți ca și pe singurul Dumnezeu al părinților voștrii, pe Tatăl pe Fiul și pe sfântul Duh. Deci nu vă mai consumați proliferând minciuna și învinovățirea absurdă folosind termeni ca: -sectă -erezie -păgânism -proorocie mincinoasă, -prooroc mincinos, -centrifug, -extremism, -fundamentalism, căci nu aveți nici cea mai elementară dreptate căci nu poți să insinuezi tot felul de vine și acuze aruncând în subânțeles și în insinuare lucruruile fără probe și fără dovezi concludente, fără a specifica de ce anume e rău răul și bun binele deci trebuie să ai argumente valide și nu născoceli prin care să te scoți pe tine nevinovat pe baza rătăcirii altora, dar rătăcirea altora doar o bănui căci fără Dumnezeu nu faci decât să-ți cunoști propriile păcate văzându-le în alții... deci pe tine te osândești căci Domnul caută la om ca să se mântuie omul de om. Deci mă întreb de ce nu încercați să fiți serioase, că voi amestecați persiflarea cu minciuna și miștocăreala crezând că așa o să puteți transforma totul în ridicol ducând totul în derizoriu căci acolo unde este circ și miștocăreală e permis orice, e permisă orice insinuare și minciună, orice prostie că vă închipuiți că e suficient să rostiți cuvintele magice: sectă, eres, dezbinare, extremism, fundamentalism, și atunci gata, aveți sigur dreptate și vă e permis orice și musai pe voi trebuie fraierii să vă creadă... Dar fără acoperire în fapte, lansările de fumigene ale voastre nu sunt decât o demagocie de lemn și de fier și de piatră care prin mulțimea distracțiilor ar dori să acopere drama voastră, drama că neprimind pe prooroci o să muriți în păcatele voastre contribuind la întărirea și proliferarea minciunilor lui antichrist. Deci singuri vă faceți viața tot mai amară încercând să vă îndreptățiți la nesfârșit strâmbătatea săvârșită. Dar ceea ce e strâmb e strâmb oricât l-ați vărui prin dărâmarea celorlalți. Last edited by vsovivi; 03.05.2010 at 15:40:22. |
#1803
|
|||
|
|||
![]()
Ce e așa de complicat? Voi mințiți și vă bucurați de răul altuia, de răul acelor pe care-i bârfiți și acuzați la nesfârșit... dar nu realizați că vă bucurați de propriul vostru coșmar.
Mă întreb cum credeți voi oare că o să scăpați de minciunile pe care le proliferați? De virujul necredinței pe care îl răspândiți? Cum o să vă simțiți când o să vedeți limpede ce mușuroi de patimi v-ați încăpățânat să vă agonisiți? Căci uciderea și neprimirea proorocilor cum credeți că se va socoti? Și cum o să dați voi ochi cu cei pe care i-ați prigonit și amăgit? Cum o să dați ochii cu Cel Carele i-a trimis pe prooroci la oameni, cu Învățătura spre Viață, ce de la Tatăl e dăruită? Vouă chiar nu vă pasă de sufletul vostru? Nu vă pasă așa ca și comuniștilor și ateilor care au distrus și distrug totul cu îndrăzneală imensă până la cer? V-ați acceptat fatalitatea vremelnică de a sluji dracului? V-ați acceptat neputința de a crede Adevărul? Gata sunteți pierduți? Gata sunteți fericiți că veți pieri așa ca toată gLumea? Dar dacă soarta voastră va fi mai rea? Dar dacă veți ajunge mai jos ca rromii de care vă distrați, ca hoții, ca tâlharii, ca desfrânatele, ca sectanții și ca ereticii? Vai ce durere și ce cădere v-a întins diavolul... Chiar nu vă pasă? A învins bucuria de răul altuia așa cum a învins ea în cain? A învins pisma, a învins invidia, a învins hula, a învins necredința, a învins răutatea? Pentru ce vă bucurați de răul altuia? Pentru ce vă bucurați de răul lui Dumnezeu, căci El este Cel ce suferă pentru oameni, fiindcă numai El îi iubește cu Adevărat... Chiar nu vă doare de ceea ce faceți, de ce anume scrieți... nu vă mai pasă de Adevăr? Ce vi s-a întâmplat , ce piatră aveți pe mormântul în care sunteți îngropați? Mă doare și pe mine de durerea voastră deși ar fi trebuit să vă las în plata Domnului... dar e dureros să vezi o atât de mare râvnă de a te autosurpa și prăpădi... Nu mai știu ce să spun când văd cât scrieți la minciuni fără sfârșit, din aceiași poftă perfidă de viceversare gLumeață care vă îngâmfă aristocrat pentru bucuria de răul altuia. Vă atrageți prematur suferința. Nu mai huliți și fiți credincioși! Last edited by vsovivi; 03.05.2010 at 16:59:05. |
#1804
|
|||
|
|||
![]()
199. Amurgul Zeilor Pucioși (I)
"Cuvântul lui Dumnezeu" de la Pucioasa este cântecul de lebădă al Zeilor Pucioși care s-au perindat în ultimii 55 de ani prin mințile și pe la urechile și pe limba "proorocițelor" pucioase. Văzuți și nevăzuți, treji și adormiți, închipuiți și imaginați, acești Zei cu Chip de Femei și-au asumat cele mai diversificate identități "cerești" dar, invariabil, nu puteau vorbi decât printr-o gură pământească. S-au perindat unul după altul, fie la muștiucul "trâmbiței", fie la "microfonul ceresc", fie la "telefonul ceresc" fără fir, tot soiul de duhuri gureșe, care s-au ascuns după identități de împrumut, cu rezonanță celestă: – "Tatăl Savaot", – "Fiul Său Iisus Hristos", și călare și pe jos (călare pe calul alb apocaliptic, bineînțeles), – "Fiicele Sale" șfinte, "proorocițele hristofore" Verginica, Maria și Mihaela; – "Duhul cel Șfânt Pucios"; – "Maica Domnului", – "arhanghelii" și "îngerii", – "sfinții și sfintele din calendar"; – în fine, au mai sporovăit în acești ani și o sumedenie dintre spiritele celor morți pe Pământ, în ultimii 7000 și mai bine de ani, adică de la Adam și până astăzi. Adam însuși a fost de mai multe ori invitat special, ca să "vorbească" de dincolo de mormânt; dar nu cu gura lui, ci cu gura "proorocițelor" pucioșițe. Toți și toate au contribuit la îngroșarea cărții "Cuvântul lui Dumnezeu", adăugând filă după filă, până ce aceasta a ajuns să cântărească mai mult de 7 kg. Adesea s-au trezit "vorbind" la mare concurență, despicând firul în patru și nodul din papură, bătând apa în piuă și șeaua ca să priceapă iapa, dar rezultatele lor concrete au fost mai mult decât mediocre. După 55 de ani de propovăduire, de pelerinaje, de vizite pastorale, de adunări și de "Festivale" câmpenești ale "Hortodoxiei Rrhomânești", numărul celor dezamăgiți care au părăsit cu dezgust secta pucioasă este de câteva ori mai mare decât al celor care încă au mai rămas sub jugul liderilor pucioși. Iar "hemoragia" de adepți care, sătui de promisiuni mincinoase și de o pseudo-ortodoxie cazonă, și cărora nu le-e mai rămas de ales decât soluția răzvrătirii și a dezertării, se pare că nu are leac. Însă, de departe, cea mai prolifică activitate de prooroc mincinos a avut-o "fiica lui Dumnezeu" Verginica. Ea a "vorbit" 25 de ani în șir, trâmbițând din "trâmbiță" direct "de la Domnul", sau vorbind la "telefonul ceresc" cu spiritele morților, sau repovestindu-și halucinantele ei viziuni, așa încât dacă s-ar fi consemnat toate câte le-a spus ea, cărțile ei ar fi umplut tot pământul pucioșilor. Dar oamenii au disprețuit vorbele ei, alții le-au risipit, alții le-au pierdut și alții le-au îngropat în țarină, pentru că încă de mică ei o considerau "proastă", iar când a fost mare au internat-o de mai multe ori cu forța în spitalele de psihiatrie: "Așa și cu satul Meu, că dacă aș vorbi, aș face război. Dacă s-ar pocăi, le-aș vorbi, că tot satul a spus că această fiică e proastă. De mulți este bârfită și hulită, și de aceea M-am pogorât de sus și am luat un colț de cărămidă și am lucrat-o, și acum o iau cu Mine. O, cerul când o vede, de ce nu spune că este proastă, așa cum zice lumea? Fiilor, zice cu gura ei: „Nu aud“, și spune: „Dă-te mai aproape, că nu aud“. Dorește să aibă voce. O, fiică, lasă atâta cât este dat de la Mine." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-10-1965) "Fiica lui Dumnezeu", Verginica, era considerată când vas, când magnetofon, când caval, când piatră, când pom, când telefon, când oglindă, când trâmbița lui Dumnezeu, când trâmbița lui Ioan Botezătorul pe post de fluier,când scrumieră, când catapeteasmă, când fluieraș, când ușă, când bucium, când coardă, când unealtă, dar niciodată căldare: 1. "Iată și Verginica, vasul Meu, câte a suferit: câte arsuri, câte înțepături, câte lovituri!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-06-1958) 2. “Nu este om pe pământ ca să nu știe aceste cuvinte, dar am găsit acest magnetofon și cânt cu el pe pământ…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” , ediția 1995; fragment din mesajul datat 25 ianuarie 1966) 3. “Nu este om pe pământ ca să nu știe aceste cuvinte, dar am găsit acest caval și cânt cu el pe pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” , ediția 2006; fragment din mesajul datat 12/25 ianuarie 1966) 4. “Această suferință care este pusă pe această piatră în care Domnul a scris povețe, va înceta când va sta furtuna [...]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 23 aprilie 1966) 5. “…Israele tată, am sădit în mijlocul tău un pom, ca să mănânci poame din el. Îngrijește-l, că nu ți-l îngrijește nimeni! Israele tată, acest pom pe care ți l-am sădit ție în față, a fost, este și va fi până în ceasul în care voi veni." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14 februarie 1974) 6. “Mihaile, adu-l pe Mihail la telefonul Domnului Iisus Hristos să vorbească cu familia, cu mama. Adu-l, Mihaile. [...] Mamă, să fii credincioasă, și iubește telefonul și pe Domnul Iisus Hristos și iubește tot lucrul Său…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 29 iunie/12 iulie 1974) 7. “ E o ființă omenească și neprețuită și îndurerată prin care Dumnezeu își face lucrul Său. E trup. E fiica lui Adriana care era urâtă și prostuță și nebăgată în seamă de lume, ca să dea de rușine pe cei de neam mare. Vino creștine la prostuța Mea! Vino la Mine creștine, că e bine, e foarte bine! Căci prin prostuța aceasta e oglinda sfântă și tot prin ea te uiți în împărăția Mea…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7 ianuarie 1975) 8. "Să-ți fie rușine de Mine că te porți după lume; că iată, Verginica, trâmbița Mea, a avut o vedere și plângea când o vedea." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 8-02-1979) 9.-10. "Acesta e o trâmbiță a lui Ioan Botezătorul, căci când a plecat, așa i-a spus Dumnezeu: „Lasă fluierul pe pământ, nu-l lua“. Fiți desăvârșiți, ca toate să le știți." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 13-03-1974) |
#1805
|
|||
|
|||
![]()
199. Amurgul Zeilor Pucioși (II)
11. "... Rugați-vă ziua și noaptea ca să mai fie această scrumieră, ca să mai fie. Nu o mai tulburați, și ce vă spune, ascultați. Dacă cineva ar avea suferința sa, nu ar putea purta. Din tălpi și până în creștet e o Dunăre de apă, din cauza poporului care nu vrea să facă voia Mea." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 29-04-1979) 12.-13. "Eu am fost catapeteasma cuvântului lui Dumnezeu care a venit la voi, copii ai poporului meu, și acum voiesc să vă îndeletnicesc să vedeți ușa prin care intrați la Domnul și la slava care vă așteaptă. Eu sunt ușa, eu sunt catapeteasma cea pentru acest popor și prin care trece poporul meu ca să fie primit la Domnul."(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 29 noiembrie/12 decembrie 1993) 14. "O, Verginica Mea, fluieraș duios după fii născuți din Dumnezeu!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14-12-2004) 15. “ …Copilașii Mei, pentru aceasta trimite Dumnezeu din cerul Său pe Duhul Său într-un lut de pământ; cum ai avea tu un bucium, așa și cu trupul acesta.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14/27 martie 2006) 16. -17. “ Dar Dumnezeu numai o singură coardă și o singură unealtă are.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 14/27 martie 2006) 18. "... Oițele Mele, dacă vasul Meu nu ar vedea fața și lucrarea Mea și nu ar auzi cuvintele Mele, nu ar fi așa. Cum adică? Vasul Meu, când Domnul Iisus l-a pregătit pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea și era în stare grea, și Eu am venit în cuibul lor, la o văduvă și la o fiică curată. Și cât avea fiica aceasta? Avea nouă ani, și a mers așa, în această pregătire, până în anul 1955. Până atunci, numai am pregătit-o. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup, și în trupul acesta sălășluiește Dumnezeu." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 21-06-1973) Fiica lui Dumnezeu, Verginica, a fost pregătită ca să fie Mântuitoare, prin ea să se mântuiască lumea: "A trimis și a pregătit această fiică de atunci și de astăzi ca să se mântuiască lumea. Vai și iarăși vai de cei ce au rupt legătura aceasta! că mai mult cu sută la sută e păcatul azi, mai mare ca în Sodoma și Gomora." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 6-5-1977) Duhul Fiicei lui Dumnezeu (Verginica) este un duh pribeag, care pribegește și suspină din loc în loc, unde strigă în pustiu după "poporul" ei, lăsat orfan pe pământ atunci când a murit (anul 1980). Duhul strigă la "popor" ca să se adune, dar el nu s-a mai adunat nici până astăzi, la 20 de ani după această strigare în pustiu: "Pace vouă, iubiții mei! [...]O, grea a mai fost așteptarea, scumpii mei, iubiții mei, că voi, mămică, ați rămas iubiții mei. Eu sunt duhul cel ceresc, un duh pribeag care suspină, iubiții mei. Pribegesc din loc în loc și caut și strig și aștept să mi se răspundă, să mi se deschidă. M-a trimis Domnul la cei pe care i-am lăsat […]Cât am fost eu pe pământ, a lucrat Dumnezeu minuni prin mine și Și-a făcut un popor credincios în urma lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu prin mine. Dumnezeu a vorbit pe pământ mulți ani prin gura mea, multă vreme, și am suferit chin și prigoane de la cei necredincioși care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și nu credeau în El. Și când mi-am sfârșit drumul pe pământ, m-a luat Dumnezeu în ceata sfinților și m-am făcut rugătoare pentru poporul creștin care a crezut prin mine în Dumnezeu,[…]Eu am fost ca o mamă pentru poporul meu. […] A vorbit Domnul cu acest popor prin gura mea și a spus că în vremea aceasta va trebui să mă ridic să-mi strâng poporul, să-l strig, să-l deștept ca să lucreze cu el minune pe pământ și să vadă toate popoarele lumii ce a lucrat Dumnezeu pe acest pământ binecuvântat […] Iată, duhul meu a fost trimis din nou pe pământ, ca să strige la popor să se adune, să se gătească frumos, că vin zile mărețe și vin zilele gloriei lui Dumnezeu, așa cum este scris." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-11-1990) După prima strigare la "popor", făcută de Verginica prin "duhul ei", Verginica își aduce aminte că întâietatea este totuși a lui Dumnezeu, și Îl invită să facă și El prima strigare a Lui către "Copiii lui Dumnezeu", după prima strigare a ei, ca să fie El cel dintâi în toate: " Pace vouă, iubiții mei! [...]O, grea a mai fost așteptarea, scumpii mei, iubiții mei, că voi, mămică, ați rămas iubiții mei. [...]Doamne Savaot, începe Tu strigarea. Fii Tu Cel dintâi întru toate, că și eu, și aceștia suntem copiii Tăi." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-11-1990) "Domnul Savaot" de la Pucioasa dezvăluie că Fiica Lui, Verginica, L-a coborât a doua oară pe "Iisus Hristos" din cer pe pământ. Înseamnă că prin Maria, sora ei, "Domnul" a coborât a treia oară, iar prin Mihaela , a patra oară. Urmează așadar pentru pucioși a cincea coborâre a lui "Hristos" pe pământ. Drept răsplată, Verginica a primit har și minune care nu s-a mai văzut pe pământ: A fost trimisă înapoi pe pământ cu duhul (trupul ei o aștepta cuminte în cimitirul din Glodeni) ca să propovăduiască din nou, cu putere și cu duh de trezire, ceea ce propovăduise și în trup. (Puterea și duhul de trezire ale duhului Verginicăi au fost însă cam veștede și slăbuțe, căci prea puțini dintre creștinii cei vechi au fost impresionați de această scamatorie spiritistă): "– O, iată-Mă! Sunt aici, tată. Sunt aici, Verginico. […] Tu L-ai coborât încă o dată pe pământ pe Fiul Meu și te-ai făcut Lui casă și templu, și S-a sălășluit El întru tine în taină mare, ascuns de ochii lumii, […] Tu ai fost aceea care L-ai ținut ascuns de ochii lumii ca să-Și poată hrăni un popor și să descopere toată taina planului Său pentru vremea aceasta. […] Tu, Verginico, fiica Mea, fiică de Samarinean, i-ai covârșit pe toți cei de până acum cu iubirea. Eu văd că nimic nu vrei să-ți dau, văd că ai dat deoparte slava cerească pe care o meriți, și de aceea am făcut minune despre care nu s-a mai auzit până acum. Te-am trimis înapoi, Verginico, și ți-am dat în ajutor toată oastea cerească să-ți faci misiunea despre care am vorbit Eu că vei avea-o în aceste zile, și ți-am spus să iei trâmbița în mână și să suni cu putere și cu duh de trezire așa cum stă scris în carte, să proorocești și să poruncești acestor oase uscate să prindă viață și duh de viață ca să învieze și să se întregească trupul lui Israel [...] Fii binecuvântată, Verginico, și tu, și lucrarea ta, și servii tăi, și casa aceasta în care ești acum coborâtă cu lucrul tău."(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 27-11-1990) |
#1806
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Necredința multora care au plecat și minciuna voastră și persiflarea și batjocura nu sunt argumente ci sunt răutățile celui rău care neputând să creadă atunci împroșcă cu mocirlă. Ce a putut și ce poate necredinciosul altceva decât să păcătuiască tot mai adânc? Deci iată că persiflările voastre sunt astfel încât voi vă lăudați cu necredința și batjocura voastră, mințind până or să vă creadă fraierii, căci pe cei batjocuriți cine îi crede, oamenii aplaudă pe batjocuritori și pe ăia îi crede, pentru bucuria de răul altuia. Dar ce o să vă faceți voi când o să trebuiască să cereți ceva (de exemplu Viață sau odihnă sau apă din Izvor) de la toți cei pe care i-ați batjocurit atât de murdar? Ce? Și cine credeți că o să vă ia pe voi atunci în seamă? Sau nu știți că cine sapă, sapă groapa altuia cu atâta sârguință, se va întoarce roata și să vedem apoi cum o să iasă? Cum? Sunteți din ce în ce mai josnice, crezând voi că ce? Că vă aplaudă oamenii? Păi chiar o să aveți parte numai de aplauze. Spuneți voi că proorocii lui Dumnezeu sunt mincinoși? Ei sunt mincinoși? Asta spuneți că ei sunt mincinoși? Atunci dacă ei care au răbdat și suferit pentru Dumnezeu sunt prooroci mincinoși, atunci voi ce sunteți și ce o să primiți? Ia ghiciți? E înfiorător ce miștocăreli blestemate sunteți în stare să vi se pară vrednice că le dați crezare, și le plasați aici ca să ce? Pe cine vreți să păcăliți cu necredința voastră? Asta da lăudăroșenie, cred că și dracul e invidios pe voi, i-ați luat lui toată munca lui blestemată. Mi-e rușine de voi, și mă îngrozesc de câtă zmoală v-ați luat pe haine și pe cămașe. Dar fiecare așa cum și-a ales. De ce nu vă puteți opri ca să credeți? Păi sigur este Domnul care a vorbit prin prooroci, fărăndoială. De ce vă căzniți atât de tare ca să negați? De frică? Pentru frică ispitiți până în pânzele albe? Sau știți că dacă vă răzgândiți și reîncepeți să credeți atunci trebuie să dați socoteală și să stați cu fața la muntele de hule pe care l-ați ridicat? E mai simplu să ridicați călcâiul și să arătați dosul dar fiind convinși că arătați fața. Căt de rușinos este să negi fără argumente, bazându-te doar pe voia cu care vrei să fie așa cum ai vrea tu. Dar nu ai să reușești să schimbi Adevărul: Proorocii lui Dumnezeu sunt proorocii Domnului oricât ai să minți că nu voi ci ei sunt mincinoși! Last edited by vsovivi; 03.05.2010 at 20:25:20. |
#1807
|
|||
|
|||
![]()
199. Amurgul Zeilor Pucioși (III)
Fiica cea iubită și cerească a "Domnului", Verginica, se slobozește deasupra ieslei "Cuvântului" cu glas duhovnicesc dintre cei morți, asemenea lui Moise și lui Ilie pe muntele Taborului (cu singura, minora diferență că Moise și Ilie erau prezenți și cu trupul, nu numai cu duhul): "Verginica, fiică iubită, Eu, Domnul, poruncesc duhului tău să dea glas peste ieslea cuvântului care vine din cer cu Dumnezeu și cu trimișii lui Dumnezeu. Amin. […]Verginico, slobozește cuvânt, tată, Eu în tine, și tu în Mine, căci aceasta este plata lucrătorilor cei mari ai cerului, așa cum a fost pentru Moise și pentru Ilie, care au venit din cer și s-au așezat lângă Mine în ziua când Mi-am schimbat fața slavei în ochii ucenicilor Mei. Pace ție, fiică cerească! (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 28-08-1993) Se confirmă încă odată că prin "Fiica Domnului" ( este vorba de Verginica, Fiica Înțeleaptă dar Fără Școală a Domnului) a avut loc a doua venire a "Fiului Domnului". Tot prin ea se va lăsa văzut "Domnul" atunci când va veni a cincea oară (sau poate a șasea oară, dacă mai apare vreo "proorociță aducătoare de Hristos" între timp), căci se știe că a treia oară "Domnul" a venit prin Maria Tudorache, sora Verginicăi, iar a patra oară a venit prin Mihaela Tărcuță: "O, Verginico, fiica Mea prin care am coborât a doua oară și prin care Mă voi și lăsa văzut cum am venit și cum voi veni văzut de tot ochiul! O, fiică înțeleaptă, că tu școală n-ai avut, și de aceea ai fost înțeleaptă." (1-06-1995) Verginica este Fiica Cerului în cer și pe pământ (și în pământ, unde zace trupul ei): "– O, Verginico, fiică a cerului în cer și pe pământ!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 17-11-1996) Asemenea Mariei, care a fost Fecioara-Theotokos (Născătoarea de Dumnezeu, Fecioară), Verginica (fiica cea iubită a "Domnului" Pucios) este simultan "Fecioara-Logotokos" și "Fecioara-Theoforos" (Născătoarea de Cuvânt, Fecioară și Purtătoarea de Dumnezeu, Fecioară, dar totodată și Fecioara-Născătoare de Fii. Deci, până la Verginica (anii 1955-1980), Hristos, n-a avut nici un cuvânt de spus, căci Cuvântul se naște din Verginica între anii 1955-1980, ani în care ea a trâmbițat pe pământ. Iar acum, la trimiterea "duhului Verginicăi" pe pământ, "Cuvântul" Pucios se naște a patra oară, după ce se mai născuse a doua oară în Maria (în anul 1982) și în Mihaela, a treia oară (în anul 1990) : " Eu sunt Cel ce M-am născut trup din Fecioară, și cuvânt, din Verginica, fiica Mea cea de la sfârșitul tainei Mele pe pământ, taină ascunsă în veacuri, pe care nici îngerii nu o știau, și pe care dacă o aude azi cineva cu greu o poate crede și înțelege. Cu câtă taină am lucrat Eu și cu Tatăl când M-am născut trup din Fecioară! Cu câtă taină, până ce taina a fost aflată de tot pământul! O, cu câtă taină am lucrat și azi, după cum era scris, la venirea Mea cea de a doua când M-am născut cuvânt din Verginica! [...] Eu sunt cu zi de naștere, cu sărbătoare de naștere vin în cartea ta, Verginico, fiică fecioară, în care s-a născut cuvântul Meu în vremea de sfârșit a tainei Mele între oameni. M-am născut trup din Fecioara mama Mea, și din tine cuvânt, și am rămas cuvânt în mijlocul poporului tău pe care l-ai născut din cuvântul Meu în tine, căci dacă M-am născut cuvânt, iată, Cel ce Se naște este, și Se naște Cel ce naște; Se naște și naște, Se naște ca să nască fii Cuvântul, și seminția Mea va fi ca stelele în veci, Verginico, fiică născătoare de fii.[…] – O, fiică iubită, Verginica Mea, ce taină este taina cuvântului tău cel luat din Mine!" (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-01-1997) Deși a murit de mult, Verginica este veșnic vie Fiică a "Dumnezeului" Pucioasei, la mare concurență cu alți "dumnezei" mincinoși care mereu se ridică peste Dumnezeu: "Verginico, trâmbița Mea pe pământ și în cer! Cine, tată, mai crede că toți cei vii sunt vii pe pământ și în cer? Cine, tată, mai crede în Scripturi? Cine, tată, cine, când atâția dumnezei se ridică peste Dumnezeu, iar Dumnezeu, Unul este. O, fiică veșnic vie, plânsul tău plânge în Mine, […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 12-02-1997) Verginica, Fiica "Domnului" Pucios, a fost proorocită cu lucrarea ei și de către David regele, și de Matei evanghelistul, dar oamenii tot nu pricep această taină: "... Ah, Verginico, dacă tu cauți în sfânta Scriptură, vei găsi cum a proorocit David și Matei evanghelistul și cum s-a lucrat și cum se lucrează și astăzi, prin Duhul Sfânt. O, fiica Mea, multe descoperiri s-au descoperit, și tot nu pricep oamenii. Verginico, acest vas pe care tu îl vezi, a fost la începutul legii și acum. " (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-01-1966) Fiica "Dumnezeului" care a grăit la Pucioasa este chemată să-i grăiască poporului pucios întrebarea pe care El a grăit-o prin graiul Verginicăi: "de ce nu ascultă de graiurile Lui?": "... Verginico, spune tu, fiica Mea, poporului acesta la care Eu am grăit, că Domnul le-a pus întrebare: de ce nu ascultați de sfaturile Mele? Eu i-am numit pe ei fiii Noului Ierusalim, fetele Noului Ierusalim, popor al cortului sfânt, popor al Noului Ierusalim, dar ei Îmi sunt plini de tină și acum, după atâta vreme de profeție." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 7-01-1966) "Dumnezeu"-Fiul S-a întrupat în Fiica Sa, Verginica, pentru a doua oară: "Vasul Meu, când Domnul Iisus l-a pregătit pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea [...] Și cât avea fiica aceasta? Avea nouă ani, și a mers așa, în această pregătire, până în anul 1955. Până atunci, numai am pregătit-o. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup, și în trupul acesta sălășluiește Dumnezeu." (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat 21-06-1973) Dar când Verginica a murit, "Dumnezeul" care sălășluia în trupul ei n-a mai înviat a treia zi, nici în a patra, nici măcar mai târziu. După șapte ani, Verginica a fost dezgropată și apoi reînhumată în cimitirul de la Glodeni, unde se odihnește alături de mama și de surioara sa, "proorocița" Maria. Acolo sunt așteptați și ceilalți "dumnezei" pucioși, fiecare la vremea sa și la căsuța sa de odihnă, căci amurgul Zeilor Pucioși deja a venit, iar asfințitul este aproape. Last edited by mariamargareta; 03.05.2010 at 20:22:11. |
#1808
|
|||
|
|||
![]()
200. Un nou act de curaj zguduie obștea Pucioșilor
Protagoniștii ultimului act de curaj înregistrat în obștea pucioșească sunt... trei fete! Ele au reușit incredibila performanță de a scăpa, cu câteva zile în urmă, din lagărul de muncă de la Târgoviște al liderilor pucioși, după ani grei de recluziune, umilințe, înșelătorie, minciuni, nedreptăți și tortură psihică. În duelul nevăzut cu ighemonii pucioși, Georgiana, Valentina (Vali) și cu Ina i-au învins în cele din urmă pe cei doi "stăpâni de sclavi" ce se credeau invincibili. Dezertarea lor din "raiul" pucios este un punct de cotitură majoră în evoluția clanului pucioșesc. De acum încolo, toate opțiunile sunt deschise. Până acum, cei care au dezertat făceau parte din altă generație, aveau o experiență de viață mai diversă și se bazau și pe unele abilități artistice care le confereau o siguranță interioară că pot, prin mijloace proprii, să atingă o relativă independență materială și în afara lagărului pucioșesc. Cele trei fete, ca de altfel majoritatea tinerilor (și tinerelor) care au fost "închinoviați" la Pucioasa și la Târgoviște, au fost supuse de-a lungul anilor unei proceduri de spălare a creierelor care să le creeze dependență totală de "bunăvoința" liderilor pucioși, fiind îndoctrinate cu teoria că orice retragere înapoi "în lume" este imposibilă și inacceptabilă, iar urmările ei vor fi catastrofale. Cu toate acestea, cele trei curajoase au arătat și celor rămași că "ulciorul nu merge de multe ori la apă: ori se sparge, ori se crapă"; pentru că orice om are o limită peste care nesimțirea și răutatea altora nu poate trece. Vitezele amazoane i-au lăsat cu ochii în soare pe cei doi zbiri de la Pucioasa, care se credeau și acum infailibili, ca și în alte dăți. Ei erau convinși că, după ce le-au făcut și lor viața un coșmar, o să le înduplece totuși să mai rămână, să mai îndure "umilințele" pucioșești, așa cum le făceau ei și celorlalți adepți. Periodic, fiecare tânăr sau tânără, care se dăruise aici în mod sincer unui ideal pe care îl credea cu tărie, devenea sacul de box al celor doi pugiliști de categoria "mușcă", maniaci care își descărcau isteriile mentale în capul și pe spinarea tuturor. Cum cei doi lideri pucioși se hrăneau zilnic din înjosirea supușilor lor, căci degradarea lor mentală îi adusese la stadiul nevrotic incontrolabil de a nu se mai putea purta frumos cu nimeni, ruptura în sânul "sfintei familii" se profila ca inevitabilă. Trebuia doar un act de curaj, un gest de frondă, care și-a găsit scânteia în cele trei nedespărțite fete. Unirea lor le-a adus puterea interioară de a spune "Nu! Nu se mai poate! Până aici." Ele au devenit pentru cei rămași în "lagăr" un simbol al libertății de conștiință și al eliberării de opresiunea celor doi obsedați, posesivi și rapaci lideri pucioși. A fost ușor? Nicidecum. Îndată, tentaculele celor doi vrăjitori de suflete au fost răsucite și s-au strâns ca să sugrume toate căile de retragere ale celor trei războinice. Telefoane, amenințări, scene de isterie, conspirații cu părinții fetelor, ca aceștia să se opună reprimirii lor în casele părintești, toate mijloacele posibile și imposibile au fost încercate de către cei doi guru, care au lucrat neobosit câteva zile la rând, ca să zădărnicească o uriașă înfrângere ce se profila ca inevitabilă, pe toate fronturile. Totul a fost zadarnic. Cele trei amazoane au lăsat totul baltă în urma lor și au fugit spre Coșereni, de unde veniseră cu entuziasm infantil în urmă cu vreo cincisprezece ani. S-au consolat liderii pucioși după această grea înfrângere? S-au rușinat vreun pic? Nicidecum. Mai aprig au început să curgă telefoanele de amenințare, amestecate cu lingușiri, de data aceasta la adresa părinților fetelor. Surprinzător, aici au găsit aliați aprigi în nea' Nicu și în tanti Geta, părinții Valentinei, care fără să știe de fapt cum stau lucrurile, fiind pe dinafară cu totul față de cunoașterea cruntei realități din "chibuțul" de la Târgoviște, au sărit cu gura pe bietele fete, ca să le determine să se întoarcă necondiționat înapoi în cușca leilor. Mama Valentinei a uitat umilințele și certurile ca la ușa cortului pe care le avusese cu nea' Mișu, pe vremea când liderii pucioși conspirau ca tanti Geta să-și vândă casa și să se mute în casa lui nea' Mișu, pentru a putea folosi banii câștigați în folosul obștei pucioase. Nea' Nicu a uitat dezonoarea cu care și-a acoperit (indirect, dar consistent) fiica, atunci când s-a aflat pretutindeni de aventurile lui amoroase extraconjugale cu o tânără de la Coșereni. Ar fi trebuit ca să stea amândoi cu nasul în pământ de rușine și să le primească pe aceste fete cu pâine și cu sare, ca pe niște martire, care au reușit să scape tefere de furia ighemonilor pucioși. Ar fi trebuit să se ofere să stea și ei slugi la Pucioasa sau la Târgoviște, nu cu anii, așa cum au rezistat aceste trei fete, ci măcar 2-3 luni, ca să vadă pe viu care e realitatea, și abia după aceea să ridice pretenții – dacă ar mai considera că e cazul. Oricum nu i-ar fi primit nimeni acolo, că nu se ridicau ei la mofturile și pretențiile speculative ale liderilor pucioși. Până una, alta, să apreciem cu felicitări gestul curajos al acestor trei tinere fete care au arătat că niciodată nu e prea târziu să fii demn, pentru orice om care iubește adevărul și dreptatea. Și să sperăm că vor rezista presiunilor care încă se mai fac asupra lor, ca să se întoarcă înapoi în "raiul" de unde au fugit. Și au mai demonstrat ceva, pentru care toți românii ar trebui să le fie recunoscători: Ceva pute în "Danemarca" Pucioasei. Last edited by mariamargareta; 04.05.2010 at 00:34:33. |
#1809
|
|||
|
|||
![]()
N-a ținut Domnul pe nimeni cu forța, cine nu crede mai bine să plece decât să hulească; așa au plecat mulțimile când le-a spus:
„Dacă nu veți bea sângele Meu și nu veți mânca trupul Meu, nu veți avea parte de Mine, și nu vă veți putea mântui” (citat aproximativ din memorie) Cine nu s-a poticnit atunci? Pănă și apostolii se mirau și se împotmoleau și nu mai le venea ușor să-L urmeze... Deci dacă trei fete cucuiete se răzgândesc și se reîntorc acolo unde le-a plăcut lor mai mult, asta este spre a proba Dumnezeu aurul, iar dacă aurul încercat în foc se dovedește plumb de Amazon, atunci se scufundă, n-ai ce să-i faci, numai untdelemnul se ridică deasupra apei... și unde se scufundă, în ce se scufundă plumbul? În sărbătoarea de Jubileu... firește. Și iată ce mari și multe aplauze primesc ele de la alte amazoane care Jubilează și ele, fericite că au mai scos pe cineva de sub proorocie și sfințenie, zicând că le plângea pe ele că erau ținute sclave pe plantațiile lui faraon și acum se bucură alături de Moise. Deci aceiași mângâiere viceversată, aplicată între cornițe, cu milă multă de păcate și bucurie de răul Domnului. Bucuria răzvrătirii. Bucuria necredinței. Sigur că nimănui nu-i place să lucreze când e mai ușor să furi. E umilitor să lucrezi aproape pe nimic. Când unele pisisici câștigă într-o oră cât altele într-o lună sau într-un an. Și cu banii câștigați câte nu poți face... de exemplu „milostenie”. Te milostivești nu-i așa cu lacrimi de crocodil de alte pisici... mici, mici... care încă n-au făcut ochi. Le sunt pleoapele lipite din pricina urdorilor... dorilor. Dar pe mine mă miră aplumbul și râvna și bucuria pentru sărbătorirea cauzelor pierdute, aplumbul celor ce fac lucrul dracului, așa ca niște demoni ce lucrează pentru satisfacție, adică îi scot pe credincioși de sub sfintele proorocii ca să-i umple până la sațiu cu proorociile lor mincinoase, adică vorbindu-le de fericirea ce or s-o primească de la gLume... da, marea și multă fericire: -burdel, -beție -tirania și plăcuta teroare a puterii masculului -arta seductivității feminine -mâncare, pofte, plăceri, -viclenia aristocrată a viselor deșarte pline de putoareoare -cariera, bogăție și dragoste hoțbitocească plină de adultere, pismă și răzbunări. Le urez drum bun tuturor care vor să se reântoarcă la obiceiurile fățarnice ale lui nenia și ale lui tanti grijania... Drum bun și cale bătută căci drumul ce duce la iad e pavat cu aplauze și cu bune intenții și vă așteaptă gloatele desfrânate ca să sărbătoriți jubileul. E special pregătit pentru voi așa ca o onomastică sau ca un majorat sau ca iată: Victoria Cocomunismului... aia plină de maturitate și înțelepciune bătrânească și tovărășască plină de bătrâni înțelepți. Vă așteaptă sultanul cu brațele deschise! De acum vă puteți exersa în arta sulimenizării... În realitate și adevăr e vai de voi cei ce vă scuturați de vină și de duhul proorociei ca să puneți peste voi „fericirea”. Dar eu ce să vă fac dacă nicicum nu vreți să pricepeți că nu a mințit Cuvântul lui Dumnezeu? Măcar atât pot să vă spun că mai bun ca voi nu sunt ci mai păcătos că eu trădez zilnic și lepăd zilnic prin sute și mii de îndoieli și statorncii în aristocrație și minciună, căci dacă ai disprețuit pe aproapele tău, iată ai și lepădat pe Dumnezeu... sau ai gândit ca să te îndoiești deja ai și săvârșit păcatul ispitei. Și la toate asta iată se acordă medalia de demnitat și de onoare: CURAJ! (nu te teme, te voi ajuta, așa, exact ca la botezul ăla de la majorat, sau ăla de dinaintea nunții sau ăla de la 50 de ani de căsătorie... dar ce a făcut soțul sau soția întretimp nu mai contează... de ce? Pentru că nia Jean boxează... firește.) Last edited by vsovivi; 04.05.2010 at 09:34:13. |
#1810
|
|||
|
|||
![]()
Raspund utilizatorului: VSOVIVI care dupa cum se vede este cel mai inversunat "pucios" si oricat se "zbate" sa convinga NU are cum sa ne dovedeasca ca adeptii Noului Ierusalim merg pe calea cea dreapta.
In continuare o sa punctez cateva argumente(oficiale ale Bisericii Ortodoxe Romane)publicate in decursul timpului despre aceasta INSELARE GRAVA a sectei: Misterele Pucioasei I. Ce spun oficialitățile? Solicitând un punct de vedere oficial din partea Eparhiei noastre am aflat multe amănunte interesante, arhi-suficiente pentru a convinge nu numai un reporter, ci și o țară întreagă, despre un adevăr incomod pentru Ortodoxie: fenomenul “Noul Ierusalim de la Pucioasa” este o grosolană înșelătorie, față de care autoritățile ar fi trebuit de mult să se autosesizeze și să ia măsuri corespunzătoare. Dar, întrucât niciodată nu e prea târziu, vom sintetiza cele aflate, și așa vom putea spune că: 1. Fenomenul “Noul Ierusalim de la Pucioasa” (NIP) se înscrie în linia mișcărilor para-religioase creștine cu caracter fundamentalist, ultra-ortodox si ultra-naționalist. 2. Analizat din punct de vedere religios, social și moral, acest fenomen apare a fi exterior Eparhiei Târgoviștei, deși majoritatea adepților lui sunt viețuitori ai județului Dâmbovița și acționează cu precădere în această eparhie. 3. Biserica Ortodoxă Română la rândul ei, ca autoritate religioasă supremă a Ortodoxiei românești, nu recunoaște acest fenomen religios ca o manifestare stabilă și compatibilă ortodoxiei, și în consecință nu poate s-o integreze în structurile sale oficiale, așa cum a procedat în ultima vreme cu alte grupări sau organizații religioase (Oastea Domnului, ASCOR; LTOR, etc). 4. Adepții NIP practică o “ortodoxie” originală, care conține inconsecvențe grave și serioase devieri de la învățătura tradițională. Vom expune deocamdată la modul general doar câteva dintre ele: - Săvârșirea în antecedente a “Sfintei Liturghii” de către bărbați nehirotoniți și de către femei (evident, tot nehirotonite). În prezent, acest obicei nu se mai practică la modul deschis și pe scară largă, dar acest aspect este greu de controlat în teritoriu, la nivelul fiecărui individ, date fiind și unele fracturi intervenite între membrii mișcării și actualii ei lideri religioși. Cel puțin în aparență, acest obicei pare a fi fost totuși abandonat în ultima vreme. - “Sfințiri” necanonice de preoți și de episcopi, fără punerea mâinilor, ci prin “asistența directă, mai presus de fire, a Duhului Sfânt”. În acest mod au fost “sfințiți” pe rând: Ilie Bunea, Spiridon Șerban și Neculai Nedelcu, întâi ca “preoți”, apoi ca “episcopi”. În prezent, deși se consideră episcopi, cei trei slujesc invariabil îmbrăcați în veșminte de preoți, deoarece doresc probabil ca statutul de “episcopi” să fie și în continuare ținut secret pentru lumea exterioară, dar chiar și pentru majoritatea adepților. Desigur că aici este vorba de un “secret al lui Polichinelle”, îndată ce acești “episcopi-preoți” sau “preoți-episcopi” își binecuvintează la slujbe adepții cu două mâini (după cutuma episcopală) și nu cu una (după cutuma preoțească). - Inovații în treptele sacerdotale canonice: apariția treptelor de: “prooroc”, “călăuză”, “păstor” și “străjer”. În prezent, în afară de cei trei “preoți-episcopi” de care a am vorbit, la NIP mai sunt: — doi “prooroci”, care sunt simultan și “călăuze” (realizând un adevărat cumul de funcții), respectiv: Mihaela Tărcuță și Neculai Nedelcu (care mai este, după cum am văzut, și “preot” și “episcop”, o adevărată performanță în ceea ce privește cumulul de funcții). Deși în principiu ei conduc din umbră, fără a ieși ostentativ în față, aceștia sunt de fapt adevărații și singurii lideri ai mișcării NIP. — doi “păstori” (în prezent, trecuți pe linie moartă chiar de către cei doi “prooroci”, care au preluat de la ei toată puterea executivă) pe nume Dănciucă Gheorghe (alias “nea’ Mișu”, alias “păstorul Daniel”) și Costache Cristea (zis “nea’ Cristea”). Semnificativ este că toate “proorociile” referitoare la acești “păstori” (inclusiv aceea că “nea’ Mișu va fi Sfântul Ilie, venit a doua oară pe pământ” și că “el nu va trece prin moarte”) nu s-au împlinit (încă). — mai mulți “străjeri”, unii deja intrați în dizgrație, alții încă “agreați” de către “călăuze”, dar cu toții fiind lipsiți în prezent de orice prerogative, acestea fiind preluate tot de către cei doi “prooroci” multifuncționali. Cei mai proeminenți străjeri, însă numai cu numele, sunt: Halău Gheorghe (alias “nea’ Didi”, binecunoscut ca omul de legătură între adepți și oficialii Eparhiei Târgoviștei) și Costache Vasilica (alias Veronica), una dintre nurorile lui Costache Cristea. Halău Gheorghe mai este acreditat și cu culegerea de știri și bârfe de prin Eparhie; dar fiind cam guraliv, este folosit simultan și de partea adversă, pentru ca să-și confirme toate zvonurile despre NIP, ajunse pe diverse căi la departamentele de știri. Chiar și știrile de față sunt, în cea mai mare parte, confirmate pe această filieră. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Fenomenul Posaga | poster | Exorcismul | 13 | 13.01.2015 14:22:59 |
Cetatea Noul Ierusalim | idealist | Calugarul | 12 | 18.01.2013 11:13:01 |
Fenomenul Emo - o cultura a instabilitatii psihice si sufletesti | geo.nektarios | Secte si culte | 3 | 01.04.2011 17:38:21 |
mesaj de la noul ierusalim | anaana71 | Secte si culte | 417 | 31.01.2011 15:31:40 |
|